UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ MAIOR DE SAN MARCOS

(Universitatea din PERU, DECANA AMERICII)

Acreditată Internațional
FACULTATEA DE ODIATRIE
Acreditată Internațional

Ș COALA ACADMICĂ PROFESIONALĂ DE STOMATOLOGIE

DEPARTAMENTUL ACADMIC DE ESTOMATOLOGIE REHABILITATIVĂ

BIOMATERIALE
210244
2016 - 2

INFORME DE PRACTICI 11
MATERIALE DE IMPRIMARE

DOCENT: Roger Saavedra S.

Lisbeth Carbajal Ccoyllo
CODUL: 16050025
GRUP: ¨ A¨ Tura: 9-11 am.
13/11/16

2016-II
 INTRODUCERE

O impresie este o amprentă sau replică detaliată în negativ obținută din dinți sau
țesuturi ale cavității bucale, obținute prin intermediul materialelor de imprimare. Materialele
de imprimare sunt folosite pentru a face replici ale structurilor orale. Tot materialul de
imprimarea trebuie să fie într-o stare plastică sau fluidă în timpul replicării.
Datorită modificărilor fizice, reacțiilor chimice sau polimerizării, aceste materiale fluide se
se transformă în elastice sau rigide oferindu-ne o replică în negativ a țesuturilor dure și
blând de la gură.

Impresia dentară este orice impresie care se ia asupra dinților unui pacient,
realizată într-o clinică dentară, și care se obține prin materiale netoxice
conținuturile din diferitele cuvetă de imprimare dentară existente, exemple de acestea sunt
alginatul și silicoanele (de condensare și de adăugare). Materialele de imprimare se
se prepară amestecând 2 componente, astfel încât să se obțină o pastă omogenă
care se va întări până va rămâne în stare complet solidă, există așadar un
perioadă scurtă de timp (timp de lucru) pentru utilizarea sa.

Începând de la aceste imprimări dentare și prin procesul de turnare sau pozitivare a

același lucru, se obțin modelele din ipsos cu care dentistul poate lucra.
Imprimările au o durată de viață utilă, trebuie golite în ipsos cât mai curând posibil.
Impresiile trebuie să reproducă cu fidelitate structurile bucale ale pacientului,
în special zonele de lucru, deoarece dacă acestea prezintă bule, distorsiuni sau
au pierdut umiditate, modelul din ghips va fi defectuos și, prin urmare, va fi și el
muncă ulterioară
 GENERALITĂȚI

Silicon de condensare
Este o silicoană de condensare de înaltă calitate y
fiabilitate, indicată în special pentru tehnică de
imprimare dublă și tehnica de imprimare
simultan cu două viscosități.
oferă un timp de elaborare și întărire rapid
într-un singur catalizator: pentru bază se
aplican două benzi pentru o putti.
reduce la compresia mucoasei în fază
de introducere în cavitatea orală și oferă o rigiditate excelentă odată ce
îndărătnicit.
CARACTERISTICI
Reducerea compresiei mucoasei în faza de introducere în cavitatea orală
Excelent rigiditate o dată întărită
În imprimarea dublă, dezvoltă perfect funcția de cubetă individuală
În amestecul dublu se adaptează la consistența fluidului de vâscozitate mică
Alta fluidez inițială
COMPOZIȚIE
Există două varietăți sau tipuri de silicoane în legătură cu compoziția și forma lor de
polimerizare.
a) POLIMERIZARE PRIN CONDENSARE

Se bazează pe un polidimetilsiloxan cu greutate moleculară mică, pentru a se produce

reacția de amestec cu un silicat de alquil tri sau tetrafuncțional (ortosilicat de tetratil)
în prezența octanoatului de staniu, care este ceea ce formează reactorul.
Se adaugă materiale de umplutură precum silice coloidală sau oxid metalic, pentru a oferi
consistența dorită și rigiditatea produsului întărit. În funcție de greutatea moleculară a
dimetilsiloxanul și cantitatea de material de umplutură se obțin diferitele
consistențe.

b) POLIMERIZARE PRIN ADIȚIE.

Se bazează pe un polivinilsiloxan și un grup silan, pentru ca reacția să aibă loc se

amestec cu un săr de platină (acid cloroplatinic) care este ceea ce formează reactorul.
Greutatea moleculară a polivinilsiloxanului și cantitatea de silice este varianta pentru a forma
diferente consistențe del material.
Principala diferență între cele două tipuri de polimerizare este că în timpul
polimerizarea prin condensare se formează subproduse (alcool) în timp ce în
polimerizarea prin adăugare nu se formează acestea. Silicona prin adăugare, deoarece nu formează sub-
produse, devin elastomărul cel mai stabil din punct de vedere dimensional; dar costul de
acesta este mai mare decât celălalt datorită prezenței platinei în compoziția sa, în plus
unii producători adaugă paladiu, pentru a preveni formarea de bule; obținându-se
o impresie mai bună și pozitivă.

ELASTICITATE
La A.D.A. acceptă o deformare permanentă de 2% după ce a menținut o
deformare de 12% timp de 30 de secunde. Proprietăț ile elastice ale siliconilor
se îmbunătăț esc odată cu timpul de polimerizare; astfel că, cu cât se lasă mai mult timp
imprimare în cavitatea bucală, cu atât mai fidelă va fi. Elasticitatea siliconilor variază în funcție de formă
de polimerizare ș i prin consisten ț a materialului, în general este foarte bună.
RAGOS PROMEDIO
Adăugare 0,07 a 0.16 %
Rezistența la deschidere 4500 - 5500 gr/cm.

Procedura1

Siliconul cu o consistență foarte grea sau masă are o apariție asemănătoare cu plastilina și pentru
manipulează-l se continuă los următoare pasos
-Se plasează cantitatea de bază indicată de fabricant pe o țiglă de sticlă sau bloc
de amestec se y le dă formă de tortilla.
- Cu o spatulă se fac niște caneluri sau adâncituri în formă de grilaj.
-Ulterior, punem cantitatea de reactor, care de obicei este lichid, peste
masa și se încorporează cu spatula aproximativ 12 secunde.
-Apoi se procede la amestecarea cu degetele, până se obține omogenizarea aluatului, culoarea
baza și reactorul sunt diferite pentru a vizualiza că nu există striuri și vene de un singur tip
culoare. (Când rectorul este sub formă de pastă, se urmează aceeași procedură).
Reactorul poate fi, de asemenea, sub formă de pastă, astfel că amestecul se face
exclusiv cu degetele. În orice caz, amestecul trebuie realizat fără
mănuși din latex, deoarece interferează cu procesul de polimerizare al siliconilor.
- Pentru a amesteca silicoanele cu consistență regulată și ușoară: Se pune pasta de bază pe
la platină de sticlă
-Se adaugă reactivul (lichid sau pastă) conform indicațiilor fabricantului.
-După aceea, cu o spatulă pentru elastomeri, se procedează la amestecarea acestora până când se obține o
amestec omogen de culoare uniformă, prin mișcări rapide și circulare.

GODIVA
 Este un material de imprimare dintre cele mai vechi (secolul XIX). Este de structură amorfă și
compus în principal din materiale organice.

CLASIFICARE.
Este un material fundamental, termoplastic, rigid la mediu, necristalin și
cu proprietăți viscoelastice.

COMPUNERE
MATRIX: Rășini 40%; ceruri 7%, stearină 3% (acest lucru este afectat de temperatură).
CARGA: Umplutură 50%, Coloranți (sunt inerti, nu participă la reacție
întărire.
Funcția umpluturii este de a îmbunătăți proprietățile fizice ale materialului. Cerințele sale
fiul
Particulele lor trebuie să formeze legături interatomice sau intermoleculare cu
matricea.
Dimensiunea particulelor trebuie să fie mică.
Forma particulelor sale trebuie să fie neregulată (deoarece o sferă are
mai puțin contact
Umplutura îi oferă rezistență și consistență (fără umplutură este foarte plastică); în plus
contribuie la textura sa netedă. Umplutura poate fi pământ de diatomee, talc, caolin, gips.

CERINȚE EXIGENTE PENTRU GODIVE.

A fi exonerați de substanțe nocive sau iritante.
2. Ser plastic la o temperatură ușor superioară celei bucale.
3. Ser rigid la o temperatură egală sau ușor superioară celei bucale.
4. Întăriți uniform fără a suferi deformări (de interes clinic).
5. Susceptibile de a fi uzate sau sculptate, odată ce sunt dure, cu un instrument ascuțit fără ca
se deformează.
6. A prezenta un grad de plasticitate capabil să reproducă cu fidelitate detaliile și să le conserve (dacă
este foarte plastică nu se ridică).
7. Trebuie să rămână dimensional stabil suficient timp pentru a fi sculptat sau a face...
vaciado.
8. Să aibă o natură (rezistență) astfel încât, la îndepărtarea din gura, să nu se deformeze și să nu se fractureze.
9. Prezentarea unei suprafețe libere și strălucitoare când este trecută prin brichetă.
10. Nu trebuie să prezinte modificări volumetrice ale formei sale în timpul șederii în gură
ni după retragere.
În funcție de temperatura la care se plastifiază, se clasifică în:
Baja fuzionare 45ºC ± 2ºC (Albe și gri)
Media fuzionării 50ºC +- 2ºC (verde)
Alta fuzionare 55ºC ± 2ºC (burgund)
TIPURI
Tipul I: compus pentru imprimări.
Tip II: compus pentru găleți.

PROPRIETĂȚI.
Temperatura de lucru sau fuzionare (toate materialele viscoelastice amorfe sunt
afectați de temperatură): este de 43,5ºC, ceea ce nu corespunde cu
temperatura de solidificare, care este de aproximativ 39ºC, datorită faptului că
godiva are o temperatură de tranziție sticloasă.
Conductivitate termică: este scăzută deoarece este un compus organic, prin urmare
care se răcește sau se încălzește de la suprafață spre interior (de aceea se frământă,
pentru a omogeniza temperatura).
Concluzie: este foarte afectată de temperatură.
1. Scurgere sau flux: conform specificației numărul 3 din ADA.
Tipul I: 37ºC scurgere < 6%
45ºC scurgere > 85%
Tipul II: 37ºC scurgere < 2%
45ºC scurgere > 70% și < 85%
2. Deformări (fizice) sau distorsiuni (mecanice): având în vedere structura sa necristalină,
prezintă tensiuni cu o ușurință mai mare, cele care se exprimă prin distorsiuni. Cauze:
Retragerea prematură a imprimării de gură .
Nu s-a menținut găleata nemișcată în timpul imprimării.

Procedură2

1. Încălzire: se ajunge să fluture sub căldura flăcării, nu la flacăra care o poate

aâlăng va; apoi se trece prin apă pentru ca suprafața să nu fie atât de fierbinte și pentru
homogeniza temperatura. Se frământă, dar nu prea mult pentru că încorporează bule; dacă
se supraîncălzește în timp, se evaporă unele dintre elementele sale și își pierde
proprietăți.
2. Toma de imprimare: cât mai paralelă posibil cu suprafața de imprimat; se pot
fă mișcări mici pentru a ajuta să se scurgă mai bine.
3. Răcire și retragere: cum este izolant, trebuie să vedem dacă s-a răcit în partea cea mai groasă;

se scoate dintr-un singur efort și în sensul arcadei.

USOS
1. În impresii combinate în guri edentate (fără
rețineri).
2. În metoda indirectă, pentru amplasări, în care este util pentru
verifica cavitățile terapeutice.

PASTE ZINQUENOLICE
Sunt materiale complementare plastice-fraguibile; cu căldură se topesc (au
un punct de topire scăzut), dar nu pot fi reutilizate, deoarece, odată întărite, se stabilesc
uniuni chimice. Sunt rezultatul amestecului de oxid de zinc (pastă) și eugenol
(fluid)
 USOS
Într-o anumită relație se folosește ca material de imprimare, deoarece în alta
compoziția servește ca mediu de legare.
Cimenturi chirurgicale (pentru a proteja zona compromisă)
Materiale de obturare temporară
Umplerea canalelor radiculare
Material de imprimare, complementar sau corector, în special în:
- Desdentati completi (marginea nu trebuie să aibă retenții).
- Rebasare a protezei mobile: când proteza este liberă, se uzează
partea interioară, se umple proteza și cu aceeași proteză se face imprimarea,
de la care se obține acrilicul.
Stabilizarea rodetelor de ocluzie în registrele de relație intermaxilară.

PROPRIETĂȚI
Este un material rigid cu un grad înalt de exactitate (mai mare decât alginatele și silicona) și
reproducere bună a detaliilor superficiale.
Exacte și dimensional stabile, se contractă cu 0,1% după 30 de minute; după
într-un mediu rece și uscat nu se deformează mai mult.
Se aderă bine la suprafețele uscate ale găleților sau ale altor materiale de
imprimare (deci nu este nevoie de adeziv sau fibre de bumbac).
Au o bună rezistență la retușuri; cu ceară de retuș se poate lua din nou.
impresie pentru un anumit loc.
Fraguan cu duritate de ciment, permit verificarea adaptării lor la țesuturi
bucales.
Timp de întărire suficient.
Nu necesită separatori pentru tencuieli.
Înainte de a se închega, sunt foarte lipicioase.
Este un material rigid.

COMPOZIȚIE
tubul care conține ZnO se denumește bază; celălalt tub conține Eugenol
llamaacelerador. Compoziția pastelor zinquenolice conține de asemenea materiale
de umplutură, plastifianți accelerați și aditivi, cei care se adaugă conform
proprietăți pe care se dorește să le aibă amestecul și în funcție de utilizarea pentru care va fi destinat.

Baza ACELERATOR
 Oxid de Zinc 80% Eugenol 56%
Colofon 19% Ulei de măsline 16%
Clorură de Mg 1% Gomorresina 16%
Uleiuri inerte Ulei de in, minerale ușoare

STABILITATE DIMENSIONALĂ
Este este material de imprimare cel mai stabil dimensional; au excelent
reproducerea detaliilor; se contractă cu 0,1% în termen de 30 de minute sau mai puțin. Nu se
deformează mai mult, exceptând din cauza deformărilor care provin din materialul de...
cubeta (acest material se folosește doar în cubeta funcțională).

REPRODUCEREA DETALIILOR
Excelent, fin în detaliile tisulare, fiind mai bun în cele de întărire rapidă: Tip I.
 REACȚIE DE ÎNTĂRIRE

Este chimie: chelație (tenace)

Prezența apei este determinantă (acidul pentru a reacționa trebuie să aibă apă)
deoarece prima reacție este de hidroliză a oxidului de zinc care se transformă în
hidroxid. Reacția continuă ca o reacție tipică acid-bază pentru a forma un
quelato.
Hidroxid de Zn + 2 Eugenol = Eugenolat de Zn + ZnO
Cum oxidul de Zn este în exces, rămâne întotdeauna puțin nereacționat.
Apa în exces încetinește reacția.

QUELAȚIE: proces chimic care constă în formarea unui compus

heterociclic între o structură moleculară și un atom metalic central numit chelat.
Acest lucru se întâmplă de la suprafața particulei de praf către interior; atunci când este scos
încă nu este stabil; este stabil când s-a contractat deja cu 0,1%; atunci de eugenolat
de Zn pasa a eugenato de Zn.

Procedura 3
Dosare: lungime egală a ambelor tuburi.
Espatulado: mai întâi se amestecă cu spatula în poziție verticală, anterior
embetunată cu acceleratorul, omogenizând amestecul (culoare omogenă); apoi
se efectuează mișcări ample de măturare cu spatula orizontală, pe ambele părți
de la spatulă, pentru a omogeniza amestecul și a elimina bulele.
Timp de spatulare: 45 sec.
Se încarcă găleata dintr-o singură dată cu cea mai mare cantitate posibilă (grosime omogenă și
mai puține bule).
Toma de impresie: rămâne în poziție până când se întărește.
Timp de întărire: 6-9 minute (de la începutul amestecului). Se măsoară prin apăsare cu
instrument rom
Retiro: dintr-o singură dată, într-o direcție și fără cântar.
Vaciado: ideal înainte de 30 de minute.
Separarea modelului: turnarea se plasează într-o baie de apă la 60º timp de 5 minute.
Curățarea materialului: (hârtia se elimină) se încâlzește ușor sau se folosesc Solvenți
organice (benzină albă sau alcool) solitină.

TIMPI DE ÎNTĂRIRE

Timp de lucru Fraguado Total

4-6 minute la 20º-25ºC 2-3 minute la 37º 6-9 minute
 Rapidoritatea depinde de:
Compoziție: cu cât mai mult oxid de zinc, cu atât mai mare viteza.
Dimensiunea particulei: mai mică, timp de întărire mai scurt, ceea ce îi conferă de asemenea
o mai mare rezistență.
Efectul accelerator al rășinii

RIGIDITATE Ș I REZISTENȚĂ
Nu trebuie să se rupă sau să se deformeze. Au o rezistență la compresiune de 70 Kg/cm2
după 2 ore de realizare a amestecului.

EVALUARE
1. Clasificați materialele de imprimare utilizate în practică
rigizi Pastă zinquenolică
termoplastice Godiva
elastice Silicon de condensare

2. Realizați un tabel comparativ al proprietăților mecanice ale celor două materiale

angajați
3. Realizați curva tensiune-deformare pentru fiecare material de imprimare utilizat în
practică