15

PRODUSE DIN GIPS

Produsele din ghips sunt folosite pe scară largă în stomatologie. Ghipsul a fost găsit în
minereuri din jurul oraș ului Paris, aș a că este numit ș i gips de Paris. Acesta este un
denumirea greș ită, deoarece gipsul se găseș te în majoritatea ț ărilor. Mineralul gips
CaSO4. 2H2O este de obicei alb la alb-gălbui ca ș i culoare ș i se găseș te ca un
masă compactă. Gipsul este de asemenea un produs secundar industrial. De secole gipsul
a fost folosit pentru scopuri de construcț ie ș i pentru a face statui. Alabastrul, o formă
gipsul care este alb a fost folosit pentru construcț ii în vremuri antice. Pe lângă aceasta
gipsul dentar este, de asemenea, utilizat în ortopedie pentru imobilizarea oaselor fracturate.

APLICAȚII
Gipsul de impresie a fost folosit pe scară largă în trecut pentru impresii de
gura ș i faț a.
2. Diferite tipuri de tencuieli sunt folosite pentru a face matri ț e, forme ș i ș tanț e
în jurul căror proteze dentare ș i restaurări sunt realizate (Fig. 15.1
A până la E).

3. Pentru a ata ș a ghipsuri la un articulator (Fig. 15.1 D).

4. Pentru înregistrarea mu ș căturii (de exemplu, pentru a înregistra rela ț ia centrica a maxilarului).

[Link] ț ii dentare: Când ipsosul este amestecat cu silice, este cunoscut

ca investiț ie dentară. Ele sunt folosite pentru a forma matriț e în care ...
metalul topit este turnat.

Figurile 15.1 A până la E: Produsele din ghips sunt utilizate pe scară largă în stomatologie. (A) Un model ortodontic cu o bază din ipsos; (B) un mulaj
cu matriță detașabilă făcută din piatră de matriță; (C) o matriță din ipsos utilizată în construcția protezelor dentare; (D) ipsos de montaj pentru montare
matrici pe un articulator; (E) restaurările dentare sunt construite pe tipare de lucru din piatră.

FURNIZAT CA
Prafuri de diferite culori în pliculeț e mici preponderente, în saci de dimensiuni medii sau
containere sau în saci mari, saci sau binuri (în vrac)(Fig. 15.2 A până la C).

CLASIFICARE
Specificaț ia ADA/ANSI Nr. 25/ ISO 6873:1998:
Tip 1 — Plaster dentar, amprentă
Tip 2 - Ghips dentar, model
 MATERIALE DENTARE DE BAZĂ

A B C

Figura 15.2 A până la C:Produsele de gips sunt furnizate sub diverse forme; ca pachete preponderate, în recipiente de dimensiuni medii
sau în saci mari sau saci (ambalare în vrac). (A) Ghips de montare; (B) Piatră de fortă mare (piatră de turnare) în recipiente de 1 până la 3 kg; (C)
piatră dentară (poate varia de la 5 la 25 kg în pachet la vrac).

Tip 3 — Piatră dentară, model

Tip 4 - Piatră dentară, matriț ă, rezistenț ă mare, expansiune scăzută
Tip 5 - Ghips dentar, matriț ă, rezistenț ă mare, expansiune mare

TIP 1 SAU GIPS DENTAR, IMPRESIE

Ghipsul de amprentă (Fig. 15.3 A) a fost unul dintre cele mai vechi materiale de amprentă în
stomatologie. Din cauza rigidităț ii sale (nu elastică), adesea a trebuit să fie fracturată pentru a fi îndepărtată
de subzonele tăiate din gură. Piesele fracturate au fost apoi reasamblate
în exterior ș i a fost turnat un turn. De la introducerea unor materiale mai bune, este rar
utilizat ca un material de impresionare. În prezent, este mai util ca o înregistrare a muș căturii
material. Gipsul de amprenta poate fi aromatizat pentru a-l face mai acceptabil de către
pacient. Este colorat pentru a ajuta dentistul ș i tehnicianul să facă distincț ia între
material de turnare ș i impresia. Gipsul de impresie conț ine uneori cartofi
amidon pentru a-l face solubil. După ce turnătura s-a întărit, amprenta ș i turnătura,
sunt puse în apă fierbinte. Amidonul se umflă, iar impresia se descompune, făcând
este uș or să separi forma. Acest tip este adesea numit 'gips solubil'.

UTILIZĂRI
1. Pentru realizarea amprentelor în protezarea dentară completă ș i în protezele maxilo-faciale
(nu este folosit în prezent pentru acest scop).
2. Material de înregistrare a mu ș cării.

PROPRIETĂȚI IDEALE
1. Timpul de întărire trebuie să fie sub control precis. Dentistul trebuie să aibă
timp suficient pentru a amesteca, a încărca tava de imprimare, a transporta tava încărcată la
gura pacientului ș i aș ezaț i-o în poziț ie. Cu toate acestea, odată ajuns în poziț ie, ghipsul
ar trebui să se întărească rapid, astfel încât să existe un disconfort minim pentru pacient.
Timpul de setare dorit este de 3 până la 5 minute.
2. Pentru o precizie mai bună, expansiunea setării ar trebui să fie scăzută. Atât timpul de setare
ș i expansiunea sunt controlate de modificatori (acceleratori ș i întârzieri) adăugaț i
de către producători.
3. Ghipsul ar trebui să aibă suficientă rezistenț ă pentru a se fracturea curat fără
sfărâmare pentru a facilita îndepărtarea din subcupe.

COMPUNERE
Gips dentar + K2AȘ A CĂ4+ Borax + Agenț i de colorare ș i aromatizare.

214
 Produse din gips
15

Figuri 15.3 A până la E: Cele 5 tipuri de produse din gips

stomatologie
gips
Întărire mare, expansiune scăzută, (E) Tip 5—Piatra de turnare, mare
putere, expansiune mare.

TIP 2 SAU PLATĂ DENTARĂ, MODEL

Sinonime: Gips pentru modele, gips de laborator (Fig. 15.3 B).

UTILIZĂRI
1. Pentru realizarea modelelor ș i a tipăriturilor de studiu.

2. Pentru a face matri ț e pentru îmbinarea protezelor dentare.

3. Pentru montarea formelor pe articulator.

CERINȚE ALE UNUI MATERIAL IDEAL DE TURNARE

Trebuie să se întărească rapid, dar să ofere timp adecvat pentru manipulare.
2. Ar trebui să fie setat pe o masă foarte tare ș i puternică.

3. Ar trebui să se revadă în toate părț ile impresiei ș i să reproducă toate detaliile minute.
4. Nu ar trebui să se contracteze sau să se extindă în timpul stabilirii.
5. După setare, nu ar trebui să se deformeze sau să- ș i schimbe forma.

6. Nu ar trebui să îș i piardă din rezistenț ă când este supus modelării ș i întăririi

proceduri.

COMPUNERE
Conț ine beta hemihidrat ș i modificatori.

TIP 3 SAU PIATRA DENTARĂ, MODEL

Sinonim: piatră de clasa I sau Hydrocal (Fig. 15.3 C).

UTILIZĂRI
Pentru pregătirea matriț elor master ș i pentru a face forme.

215
 MATERIALE DENTARE DE BAZĂ

COMPUNERE
Alphahemihidrat
2 până la 3% substanț ă colorantă

K2AȘ A4—Accelerator
Borax—Întârziator
Unele gipsuri dentare comerciale conț in o cantitate mică de hemihidrat beta pentru
oferiț i o consistenț ă mai netedă.
O piatră cu un timp de întărire stabilit prin adăugarea de cantităț i adecvate de
atât acceleratorul cât ș i retardatorul se numesc „piatră echilibrată”. Acceleratoarele tipice sunt
sulfatul de potasiu ș i tartratul de potasiu-sodiu (sărurile Rochelle). Tipic
retarderele sunt citrat de sodiu ș i tetraborat de sodiu decahidrat (Borax).
Rezistenț a la compresiune variază de la 3000 la 5000 psi.
Expansiunea setării pietrei dentare este de 0,06% până la 0,12%.
Duritate: 82 RHN.

TIP 4 SAU PIATRĂ DENTARĂ, MORMÂNT, ÎNTĂRITĂ ÎNALTĂ, EXPANSIUNE LOW

Synonyms: Class II stone, die stone, densite, improved stone.

UTILIZĂRI
Piatra de turnare (Fig. 15.3 D) este cea mai puternică ș i dură varietate de produs din gips.
Este utilizat când se necesită o rezistenț ă mare ș i o duritate a suprafeț ei, de exemplu, matriț e folosite
pentru tipare de cerneală, coroane ș i punț i.
O compoziț ie groasă este preparată conform instrucț iunilor producătorului ș i vibrată într-o
imprimare cu bază de cauciuc. Baza pentru un astfel de model este turnată în piatră dentară sau
gips dentar. Piatră de matriț ă ar trebui lăsată timp de douăzeci ș i patru de ore pentru a câș tiga maxim
duritatea ș i turnătura ar trebui să fie separate la o oră după turnare. Abrasiunea
rezistenț a pietrei de turnare nu este la fel de mare ca alte materiale de turnare, cum ar fi răș ina epoxidică.

TIP 5 SAU STÂNCA DENTARĂ, MATRICE, FORȚĂ ÎNALTĂ, EXPANSIUNE ÎNALTĂ

Este cel mai recent produs de gips (Fig. 15.3 E) având o compresiune mai mare
rezistenț ă decât piatra de tip 4. O rezistenț ă îmbunătăț ită este obț inută prin facilitarea
pentru a reduce ș i mai mult raportul w/p. Setarea expansiunii a fost crescută de la
un maximum de 0,10 până la 0,30%. Aceasta este pentru a compensa contracț ia bazei
aliaje metalice, în timpul solidificării (vezi aliaje de turnare). Rocă tare, Rocă de jad
ș i Resinrock XL5 (de la Whipmix) ș i Denflo-HX sunt exemple de piatră de Tip 5

UTILIZĂRI
Pentru a pregăti matriț e cu expansiune crescută.

FABRICAREA PRODUSULUI DIN GIPS

Procesul de încălzire a gipsului pentru fabricarea gipsului este cunoscut sub numele de
calcinare. Gipsul extras este măcinat ș i încălzit. Când este încălzit, gipsul (calciu
sulfat dihidrat) îș i pierde o parte din apa de cristalizare ș i se transformă în
sulfat de calciu hemihidrat. La o încălzire suplimentară, apa rămasă din
cristalizarea este pierdută. În primul rând, se formează anhidrit hexagonal (anhidrit solubil).
Apoi, se formează anhidrit ortorhombic (anhidrit insolubil).

216
 Produse din gips
15
110-130°C 130-200°C 200-1000°C
CaSO4.2H2O ————— > CaSO4.½H2O ————— > CaSO4CaSO4
Sulfat de calciu Sulfat de calciu (Hexagonal (Ortorombic)
dihidrat hemihidrat anhidrită anhidrită

Alfa și Beta Hemihidrat

În funcț ie de metoda de calcinare, există două forme de hemihidraț i.
(β) Beta hemihidrat (gips)
Hemihidrat alpha (piatră)
Hemihidrat alfa modificat (piatră de turnare)

Notă: Din punct de vedere chimic, ambeleα

și β tipurile sunt aceleași. Ele diferă în principal prin dimensiunea și forma cristalului.β tipul este spongios și
neregulat. În timp ce,α cristalele sunt mai dense și prismatice. Unii autori sugerează că utilizarea deα și β prefixe
ar trebui să fie întrerupt.

Fabricarea gipsului dentar

Gipsul este măcinat ș i încălzit într-o oală deschisă pe cuptor la o temperatură de 110
la 130° C. Procesul se numeș te calcinaț ie uscată.β tipurile de cristale care se formează.
Agregat fibros microscopic de cristale fine cu pori capilari. Ei
sunt apoi măcinate pentru a descompune cristalele asemănătoare acului. Acest lucru îmbunătăț eș te ambalarea.

Căldură
CaSO4.2H2O CaSO4.1/2H2O
110°-130°C (β hemihidrat

Fabricarea pietrei dentare

Gipsul este calcinat sub presiune de abur într-un autoclave la 120 până la 130°C la 17
lbs/picior pătrat timp de 5 până la 7 ore. Astfel, produsul obț inut este mult mai puternic ș i
mai greu decâtβ hemihidrat

120°-130°C
CaSO4.2H2O CaSO4.½H2O
17 livre/ince pătrat presiune (α hemihidrat
Fragemente de cleavage ș i cristale în formă de tije
prisme.

Fabricarea de înaltă rezistență (α piatră modificată

Gipsul este calcinat prin fierbere într-o soluț ie de clorură de calciu de 30%.
chloridele sunt apoi spălate sau autoclavate în prezenț a succinatului de sodiu
0,5%. Aceste particule sunt cele mai dense dintre cele trei tipuri. După măcinarea controlată
aceste pulberi au o densitate aparentă ș i mai mare ș i oferă un set mai puternic.
Microscopic cuboidal în formă.

SETARE REACȚIE
Când gletul este amestecat cu apă, acesta absoarbe o jumătate de moleculă de apă.
adică, îș i recuperează apa de cristalizare ș i devine sulfat de calciu dihidrat.

(CaSO4)2.H2O + 3H2O ——>2 CaSO4.2H2O + nereacț ionat (CaSO4)2. ½H2O + Căldură

Hidrat de hemihidră + Apă ——> Dihidră + Hemihidră nereacț ionată + Căldură

217
 MATERIALE DENTARE DE BAZĂ

Reacț ia este exoterma ș i este aceeaș i pentru toate produsele de gips. Cantitatea
cantitatea de apă necesară pentru a produce un amestec utilizabil variază între produse. Pe măsură ce
Este evident din reacț ia de mai sus că nu tot hemihidrul se transformă în dihidrat.
Cantitatea de conversie depinde de tipul de piatră. Cel mai mare
rata de conversie este observată în ipsos (90%). În tipul 4 ș i 5 de piatră, dihidrata
conț inutul este de aproximativ 50%.

TEORIILE SETĂRII
Au fost propuse trei teorii:
Teoria coloidală
2. Teoria hidratării
3. Teoria dizolvării - precipitare

TEORIACOLOIDALĂ
Teoria propune că, atunci când este amestecat cu apă, ipsosul intră într-o stare coloidală.
stare printr-un mecanism sol-gel. În starea sol, hemihidratul se combină cu
apa (hidrataț i) pentru a forma dihidrat. Pe măsură ce apa este consumată, masa se transformă într-un
gel solid

TEORIA HIDRATĂRII
Teoria hidratare sugerează că particulele de ghips rehidratate se unesc.
prin legături de hidrogen cu grupurile de sulfat pentru a forma materialul setat.

DIZOLVARE - TEORIA PRECIPITAȚIEI(TEORIA CRISTALINĂ)

Această teorie este acceptată pe scară mai largă. Conform teoriei, tavanul se dizolvă
ș i reacț ionează pentru a forma cristale de gips care se intercalează pentru a forma solidul setat.
reacț ia de setare este explicată pe baza diferenț ei de solubilitate a hemihidratului
ș i dihidrat. Hemihidratul este de patru ori mai solubil decât dihidratul.
Când hemihidratul este amestecat cu apă, acesta formează o suspendare fluidă ș i lucrabilă.
Hemihidratul se dizolvă până formează o soluț ie saturată.
Se formează o parte de dihidrat din cauza reacț iei. Solubilitatea dihidratului este mult
mai puț in decât hemihidratul, hemihidratul saturat este supersaturat cu
respect pentru dihidrat.T oate soluț iile suprasaturate sunt instabile. Aș adar,
cristalele de dihidrat se precipită.
Pe măsură ce dihidratul se precipită, soluț ia nu mai este saturată cu
hemihidrat ș i astfel continuă să se dizolve. Procesul continuă până când nu mai
dihidratul suplimentar se precipită din soluț ie.
Iniț ial, există o reacț ie mică ș i, prin urmare, o creș tere mică sau absentă a temperaturii. Acest lucru
timpul este denumit perioadă de inducț ie. Pe măsură ce reacț ia progresează, se formează gips.
sub formă de clustere asemănătoare unor ace, numite spherulite (Fig. 15.4). Continuat
creș terea ș i interpunerea cristalele de gips duc la îngroș are ș i întărire
a masei într-o structură solidă puternică.

APĂ ÎN EXCES
Cantitatea efectivă de apă necesară pentru a amesteca gipsul de calciu hemihidrat este mai mare decât cantitatea necesară pentru
reacția chimică (18.61 g de apă la 100 g de hemihidrat). Aceasta se numește apă în exces.
Apa în exces nu reacționează cu cristalele de hemihidrat. Aceasta este în cele din urmă pierdută prin evaporare odată ce gipsul
este setat. Excesul de apă servește doar pentru a ajuta la amestecarea particulelor de pulbere și este înlocuit de goluri.

218
 Produse din gips
15

Figura 15.4: Structura gipsului de set care arată sub formă de ace
clustere. Un cristal unic se numește sferulită (inset).

Microstructura setului de gips

Materialul setat constă dintr-un agregat încurcat de cristale de gips
(Fig. 15.4) având lungimi de la 5 la 10μm. Două tipuri distincte de porozitate microscopică
poate fi văzut în masă.
Microporozitatea cauzată de apa nereacț ionată reziduală. Aceste goluri sunt sferice
ș i au loc între grupuri de cristale de gips.
Microporositatea rezultat din creș terea cristalelor de gips. Aceste goluri sunt
asociate cu expansiunea setului ș i sunt mai mici decât primul tip. Ele
apar ca spaț ii unghiulare între cristalele individuale din agregat.

MANIPULARE

PROPORȚIONARE
Pentru a asigura o rezistenț ă maximă, ar trebui folosit un raport scăzut apă/pudră.
apa ar trebui măsurată, iar pulberea cântărită.

Raport apă/pudră
Raportul W/P este un factor foarte important în decizia fizică ș i chimică
proprietăț ile produsului final.
Cu cât raportul apă-pudră este mai mare, cu atât timpul de întărire este mai lung ș i
produsul de gipsc va fi mai slab. Prin urmare, raportul apă/pudră trebuie menț inut
cât mai scăzut posibil, dar în acelaș i timp suficient pentru a produce un amestec funcț ional.

Cererea de apă a unui produs este afectată de

1. Forma ș i compacitatea cristalelor Astfel, particulele neregulate de gips spongios
are nevoie de mai multă apă decât piatra mai densă.

2. Cantită ț i mici de materiale active de suprafa ț ă precum guma arabică plus varul marcant
reduce cerinț ele de apă pentru toate produsele din gips.
3. Distribuț ia dimensiunii particulelor Măcinarea pulberii sparge cristalele în formă de ac.
Aceasta îmbunătăț eș te caracteristicile de ambalare ș i reduce cantitatea de apă necesară.

Raportul recomandat W/P

Gips de impresie : 0,50 până la 0,75
Ghips dentar 0.45 până la 0.50
Piatra dentară 0.28 până la 0.30
Piatra de turnare, Tip 4 0.22 până la 0.24
Piatra de matriț ă, Tip 5 0.18 până la 0.22
219
 MATERIALE DENTARE DE BAZĂ

Figura 15.5: Dispensator de piatră/glet.

INSTRUMENTE
Bol flexibil din cauciuc/plastic, spatula cu lamă rigidă.

PROCEDURAPENTRUAMESTECAREAMANUALĂ

Apa este luată mai întâi pentru a preveni aderarea pulberii uscate la pereț ii
bol. Apa ș i pudra sunt distribuite conform raportului recomandat W/P
raport. Prafu este cernut în apă în castronul din cauciuc. Ghips/piatră
dispenzere sunt de asemenea disponibile (Fig. 15.5).
Este permis să se aș tepte 30 de secunde pentru a minimiza captarea aerului.
Amestecul este agitat cu vigor. Periodic, ș tergeț i interiorul bolului cu un
spatulă pentru a asigura umectarea pulberii ș i descompunerea aglomerărilor. Continuă
până când se obț ine un amestec cremos ș i neted. Spatularea ar trebui să fie finalizată în 45
până la 60 de secunde.

Vibraț i amestecul (folosind un vibrator mecanic (Fig. 15.6) sau prin repetare
bătând împotriva unei bănci) ș i turnaț i-l în amprentă, având grijă să nu
captura aerului (Fig. 15.7).

Echipamentul de amestecare trebuie să fie meticulos curat. Nu ar trebui să existe particule de ipsos întărit dintr-un amestec anterior.
lipind de bol sau spatulă. Acestea, dacă sunt prezente, vor acționa ca nuclee suplimentare de cristalizare și vor cauza o întărire mai rapidă. Nu
aerul trebuie să fie prins în masa mixtă. Acesta cauzează pierderi de detaliu la suprafață și slăbește turnătura.

AMESTECare MECANIC
Amestecarea mecanică sub vid produce turnări mai puternice ș i mai dense. Cu toate acestea,
echipamentul este scump.

Figura 15.6: Vibrator de piatră/gips. Figura 15.7: Un vibrator îmbunătățește fluxul și reduce golurile,
astfel îmbunătățind forța și precizia.

220
 Produse din gips
15
SETAREA OREI
Timpul care trece de la începutul amestecării până când materialul se întăreș te este
numit setarea timpului.
Timpul de amestecare este timpul de la adăugarea pulberii în apă până la amestecare.
este complet. Un timp de amestecare de 1 minut este de obicei suficient.
Timpuldelucruestetimpuldisponibilpentrualucracuamesteculînscopuldorit,
adică, una care menț ine o consistenț ă uniformă. La sfârș itul perioadei de lucru,
materialul se îngroaș ă ș i nu mai este lucrabil. Masa proaspăt amestecată este semifluidă
în consistenț ă ș i destul de fluid. Un timp de lucru de 3 minute este de obicei
suficient.
Timpul iniț ial de setare Pe măsură ce reacț ia progresează, mai multe cristale de hemihidrat reacț ionează
pentru a forma cristale de dihidrat. Viscositatea masei este crescută ș i aceasta nu mai poate
să fie turnat mai mult. Materialul devine rigid (dar nu dur). Poate fi sculptat
dar nu modelat. Aceasta este cunoscută ca timpul de stabilire iniț ială.

Timpul de întărire final Timpul în care materialul poate fi separat de

impresie fără distorsiune sau fractură.

Măsurarea timpului de întărire

De obicei, printr-un anumit tip de teste de penetrare. Ocazional, sunt folosite ș i alte teste.
1. Metoda pierderii luciului Pe măsură ce reac ț ia progresează, luciul dispare din
suprafaț a amestecului de tencuială (uneori folosit pentru a indica setarea iniț ială).

Reac ț ie exoterma. Cre ș terea temperaturii masei poate fi de asemenea utilizată.

pentru măsurarea timpului de întărire deoarece reacț ia de întărire este exotermă.
3. Teste de penetrare prin utilizarea penetrometrelor.

Tipuri de Penetrometre
Acul Vicat
Ace de Gillmore
Acul Vicat (Fig. 15.8) cântăreș te 300 g, iar diametrul acului este de 1 mm.
timpul care trece de la începutul amestecării până când acul nu mai pătrunde în
fundul tencuielii este timpul de întărire. Timpul de întărire obț inut cu
Acul Vicat este similar cu Gillmore iniț ial.
Acele Gillmore Două tipuri - mici ș i mari (Fig. 15.9). Cele mici
Acul Gillmore are o greutate de 1/4 lb ș i un diametru de 1/12" (2.12
mm) în timp ce marele Gillmore are o greutate de 1 lb ș i un diametru de 1/24"
(1,06 mm).

Figura 15.9: Apărătoare Gillmore

tus. Pe lângă stomatologie, este de asemenea
utilizat în industria generală pentru
determină setul inițial și setul final
timpurile cimentului Portland
ciment de zidărie, var hidratat
Figura 15.8: Acul Vicat. mori, etc.

221
 MATERIALE DENTARE DE BAZĂ

Gillmore iniț ial Timpul care trece de la începutul amestecării până la momentul în care
vârful acei Gillmore de 1/4 lb nu mai pătrunde în suprafaț ă
timpul iniț ial de setare.
În mod similar, timpul care trece de la începutul amestecării până la
vârful acului Gillmore de 1 lb lasă doar o marcă barely vizibilă pe suprafaț ă
timpul final de solidificare al gipsului este cunoscut sub numele de timpul final de setare.

Factori care afectează timpul de setare

1. Procesul de fabrica ț ie.

2. Amestecare ș i spatulare (timp ș i rată).
3. Raport apă/pudră.
4. Temperatură.
5. Modificatori.
Procesul de fabricaț ie
1. Dacă calcinarea este incompletă ș i rămâne gips (dihidrat) în exces în produsul final
produsul, tencuiala rezultată se va întări mai repede.
2. Dacă anhidritul solubil este în exces, gipsul se va întări mai repede.
3. Dacă anhidrita naturală este în exces, ipsosul va usca lent.
4. Fine ț e: Cu cât dimensiunea particulelor de hemihidrat este mai fină, cu atât setarea este mai rapidă, deoarece

Hemihidratul se dizolvă mai repede ș i

Nucleele de gips sunt mai numeroase ș i, prin urmare, cristalizarea este
mai repede.
Amestecarea ș i spatularea. În limitele date, cu cât ghipsul este amestecat mai mult ș i mai repede,
cu atât mai repede se va întări deoarece nucleele de cristalizare sunt rupte ș i bine
distribuit în masă.
Raport apă/pudră Cu cât mai multă apă este utilizată pentru amestecare, cu atât mai puț ine nuclei sunt per
volumul unităț ii. Astfel, timpul de setare va fi prelungit.
Temperatura crescând de la o temperatură ambientală de 20°C la o temperatură corporală
la o temperatură de 37°C, rata reacț iei creș te uș or ș i setarea
timpul este scurtat. Pe măsură ce temperatura este crescută peste 37°C, rata de reacț ie
scade ș i timpul de întărire se lungeș te. La 100°C, solubilităț ile de
hemihidratul ș i dihidratul sunt egale, caz în care nu poate avea loc nicio reacț ie ș i
gipsul nu se va întări.
Modificatori (Acceleratori ș i Întârziatori) Modificatorii sunt substanț e chimice adăugate în scopul
pentru a modifica unele dintre proprietăț i ș i a le face mai acceptabile pentru dentist. Dacă
substanț a chimică adăugată scurtează timpul de întărire, se numeș te accelerator, în timp ce dacă
creș te timpul de setare, se numeș te aretarder.

Acceleratorii și retarderele nu doar că modifică timpul de întărire, ci afectează și alte proprietăți, cum ar fi expansiunea în întărire și rezistența.

Aceleratoare
Gipsul ultrafin (până la 1%) este adăugat de producători pentru a accelera
stabilirea timpului. Acț iuni prin furnizarea de nuclee suplimentare de cristalizare. O sursă
de gips este apă de nămol.
În concentraț ii mici, sărurile precum sulfatul de sodiu sau sulfatul de potasiu (2 până la 3%) ș i
clorură de sodiu (până la 2%) sunt acceleratori. Acț ionează prin a deveni
hemihidrat mai solubil.

222
 Produse din gips
15
Amortizoare
Retarderele acț ionează în general formând un strat pe hemihidrat pentru a-i reduce
solubilitate. De asemenea, inhibă creș terea cristalelor de gips.
Boraxul (1-2%) este cel mai eficient retardant. În timpul întăririi, formează un strat.
de borat de calciu în jurul hemihidratului. Astfel, apa nu poate pătrunde
contact cu hemihidratul.
În concentraț ii mai mari, clorura de sodiu (3,4% până la 20%) ș i sulfatul de sodiu
acț ionează ca retardere. În concentraț ii mai mari, sarea precipită ș i otrăveș te
nuclee de cristalizare.
Acetati, borati, citrati, tartrati ș i săruri precum sulfatul feric, cromic
sulfat,sulfatdealuminiu,etc.,suntretardatori,careacț ioneazăprinotrăvireanucleelor
prin reducerea ratei de solubilitate a hemihidratului sau prin inhibarea creș terii
[Link]ț ioneazăcuhemihidrat,deexemplu,tartratisolubili
iar citraț ii precipită tartrat de calciu ș i citrat, respectiv.
Coloidele precum gelatina, adezivul, agarul, sângele coagulat etc. sunt eficiente
retarderi, probabil acț ionând prin otrăvirea nucleelor. Contactul cu gipsul
în timpul setării rezultatelor într-o suprafaț ă moale, uș or abraziune.
Impresia trebuie clătită temeinic în apă rece pentru a îndepărta
sânge ș i salivă înainte de a turna.

PROPRIETĂȚI
Proprietăț ile importante ale produselor din gips sunt
1. Extinderea setărilor
2. Putere
3. Duritate ș i rezisten ț ă la abraziune
4. Reproducerea detaliului

EXTINDEREA SETĂRII
Extinderea setărilor este de două tipuri
1. Expansiune a setărilor normale
2. Expansiune datorată setării higroscopice

EXPANSIUNE SETARE NORMALĂ (0.05 PANA LA 0.5%)

Toate produsele din ghips prezintă o extensie liniară în timpul întăririi, din cauza expansiunii exterioare
împingerea cristalelor în creș tere în timpul întăririi. Cristalele cresc din nucleii
nu doar se suprapun, ci ș i se intercep reciproc în timpul creș terii.
Importanț a expansiunii setului În stomatologie, expansiunea setului poate fi atât
dorite ș i nedorite în funcț ie de utilizare. Este nedorit în impresie
ghips, ghips dentar ș i piatră, deoarece va rezulta într-un moldaj inexact sau o schimbare
în relaț ia ocluzală dacă este folosit pentru montare. Cerinț ele ADA/ANSI/ISO pentru
extinderea setărilor pentru diferitele tipuri este dată în (Tabelul 15.1).
Expansiunea crescută a setărilor este dorită în cazul materialelor de investiț ie deoarece aceasta
ajută la compensarea contracț iei metalului în timpul turnării.

Controlul expansiunii setului

Amestecarea mecanică reduce expansiunea la întărire comparativ cu amestecul manual.
piatră.
2. Cre ș terea raportului W/P reduce expansiunea la setare.
223
 MATERIALE DENTARE DE BAZĂ

Tabelul 15.1 * % Setare * Comp str. Duritate * (μm) Detaliu

Expansiune (1 oră) (MPa) (Uscat)(RHN) Reproducere
Proprietăț i ale
Tip 1 0.15 max 4 min 8 max 75 + 8
diverse
Tip 2 0.30 max 9 75 + 8
gips
Tip 3 0.20 max 20 82 50 + 8
produse Tip 4 0,10 max 35 92 50 + 8
Tip 5 0.16 min 35 50 + 8

Cerinț ă minimă ADA sp. nr. 25

3. Modificatorii reduc de obicei expansiunea setărilor.

Solu ț ia de sulfat de potasiu 4% reduce expansiunea de setare de la 0,5 la 0,06 %.
5. Clorura de sodiu ș i boraxul de asemenea reduc expansiunea la întărire.
Pentru precizie în procedurile dentare, expansiunea setării trebuie să fie minimizată.
Producătorii realizează acest lucru prin adăugarea de K2AȘ A CĂ4Aceasta însă reduce
timpul de setare. Pentru a contracara acest lucru, se adaugă ș i retardere precum boraxul (borax
de asemenea, reduce expansiunea setărilor).

EXPANSIUNE A SETĂRII HIGROSCOPICE

Când un produs din gips este plasat sub apă înainte de etapa de setare iniț ială, un
o expansiune mai mare este observată. Acest lucru se datorează expansiunii higroscopice. Când expansiunea
începe, apa disponibilă extern este atrasă în porii care se formează în timpul întăririi
masă ș i aceasta menț ine o fază acvatică continuă în care creș terea cristalelor
are loc liber. În condiț ii uscate, această apă suplimentară nu este disponibilă
iar pe măsură ce expansiunea are loc, faza apoasă din amestec este redusă la un film peste
cristalele în creș tere. Este mai mare ca amploare decât expansiunea normală a setării.
Importan ț ă Folosit pentru a extinde unele investi ț ii legate de gips.

FORȚĂ
Forț a creș te rapid pe măsură ce materialul se întăreș te după setarea iniț ială.
Factori care afectează rezistența
Conț inutul de apă liberă (apă în exces) Cu cât cantitatea de apă liberă este mai mare în
piatra setată, cu atât mai puț ină forț ă.
Umiditatea măreș te puterea atunci când există un exces de apă liberă (mai mult decât este necesar pentru
reacț ia) este prezentă în gipsul setat. Rezistenț a umedă (compresie de 1 oră
rezistenț a pentru gipsul de model, piatra dentară ș i piatra de matriț ă este de 12,5, 31 ș i 45 MPa
respectiv.
Rezistenț a la uscare este rezistenț a gipsului atunci când excesul de apă liberă este pierdut din cauza
evaporarea. Este de două sau mai multe ori mai mare decât rezistenț a la umiditate.
Apa în exces poate fi eliminată din fusul de gips prin uscare la temperaturi scăzute.
Dar nu există o creș tere a forț ei până la ultimele 2% de apă liberă (Fig. 15.10)
eliminat. Această creș tere a rezistenț ei la uscare este reversibilă, astfel încât înmuierea unei forme uscate
în apă îș i reduce puterea la nivelul original. Multe produse au forț ă
valori care depăș esc cerinț ele ADA. Un produs de Tip 4 revendică un umed
rezistenț ă (1 oră) de 67 MPa ș i o rezistenț ă uscată de 121,6 MPa.
Gipsul este stabil doar sub aproximativ 40°C. Uscarea la temperaturi mai ridicate
temperaturile trebuie să fie controlate cu atenț ie. Pierderea apei de cristalizare are loc
rapid la 100°C sau mai sus ș i cauzează micș orarea ș i o reducere a rezistenț ei.

224
 Produse din gips
15

Figura 15.10: Efectul uscării asupra rezistenței pietrei dentare.

Alte factori care afectează rezistența sunt:

RaportulW/P: Cu cât mai multă apă, cu atât mai mare porozitatea ș i mai mică rezistenț a.
SpatulareaÎn limite, for ț a cre ș te odată cu cre ș terea spatularii.
Adăugarea acceleratoarelor ș i a retardatoarelor scade rezistenț a.

TENSILITATE
Gipsul este un material fragil, astfel fiind mai slab la tensiune decât în comprimare.
Rezistenț a la tracț iune a gipsului model la o oră este de aproximativ 2,3 MPa. Când
uscat, rezistenț a la tracț iune se dublează. Rezistenț a la tracț iune a pietrei dentare este de două ori
decât cel al ipsosului.
Semnifica ț ie: Din ț ii de pe un model pot să se fractureze în timp ce se separă de
imprimare. Deoarece în practică, ruptura gipsului apare de obicei în tensiune,
rezistenț a la tracț iune este un ghid mai bun pentru rezistenț a la fractură.

Timpul în care poate fi folosit ghipsul Ghipsul nu poate fi folosit imediat ce ajunge
setarea sa finală (aș a cum este definită de testele Vicat ș i Gillmore). Acest lucru se datorează faptului că
cadrul nu a atins încă întreaga sa forț ă. Tehnic, cadrul poate fi folosit atunci când
a atins cel puț in 80% din forț a sa de o oră. Produsele curente sunt gata
pentru utilizare în 30 de minute.

DURITATE ȘI REZISTENȚĂ LA ABRAZIUNE

Matricele ș i tiparele sunt adesea folosite pentru a construi restaurări ș i proteze. O bună
duritatea suprafeț ei ș i rezistenț a la abraziune sunt, prin urmare, esenț iale.
Duritatea este legată de rezistenț a la compresiune. Cu cât rezistenț a la compresiune este mai mare
tăria masei de întărire, cu atât mai mare este duritatea suprafeț ei. După ce
setarea finală are loc, duritatea suprafeț ei rămâne practic constantă până la
majoritatea apei în exces este uscată, după care aceasta creș te.
Duritatea la suprafaț ă creș te într-un ritm mai rapid decât rezistenț a la compresiune
deoarece suprafaț a masei întărite ajunge la o stare uscată mai devreme decât ...
porț iunea interioară a masei. Soluț ii comerciale de întărire sunt disponibile pentru
creș te duritatea suprafeț ei pietrei. Cu toate acestea, duritatea suprafeț ei ș i abraziunea
rezistenț ele nu sunt întotdeauna corelate, de exemplu, răș ina epoxidică este mai rezistentă la abraziune
rezistent decât piatra de turnare, deș i piatra de turnare este mai dură dintre cele două.

225
 MATERIALE DENTARE DE BAZĂ

FLUX
Fluxul de gips proaspăt amestecat depinde de cantitatea de apă utilizată (W/P
raport). Cu cât este mai mare cantitatea de apă folosită, cu atât va fi mai mare debitul.
Cu toate acestea, un amestec cu proporț ii corecte are un flux suficient. Vibrând amestecul
îmbunătăț eș te semnificativ fluxul. Fluxul scade pe măsură ce se apropie de setul său iniț ial.

REPRODUCEREA DETALIULUI
Produsele din gips reproduc detaliile cu acurateț e (Tabelul 15.1).
Semnificaț ieAceastă proprietate este importantă pentru:
Gips de impresie deoarece trebuie să reproducă cu precizie ț esuturile orale
Materialul de turnare trebuie să duplicateze toate detaliile înregistrate de impresie.
Factorii care afectează reproducerea detaliilor includ compatibilitatea cu
material de imprimare, bule de aer capturate în amestec ș i contaminanț i de suprafaț ă
ca saliva. Utilizarea unui vibrator mecanic ș i tehnica corespunzătoare considerabil
îmbunătăț iț i reproducerea detaliilor.

PRODUSE DE GIPS SPECIALIZATE

Unele produse din gips sunt fabricate pentru utilizări specifice în stomatologie. Fiecare
tipul este dezvoltat cu proprietăț i fizice specifice potrivite pentru particular
scop.

INVESTIȚIIÎN TURNĂRI DENTARE

Utilizări
Pentru a pregăti matriț e refractare pentru turnarea dentară
aliaje.
Adăugarea unui material refractar precum silicea sau cuarț ul sau
cristobalitul în ghips dental sau piatră permite acestuia să
rezistă la temperaturi ridicate. Acestea sunt numite
Figura 15.11: Investiție legată de gips investiț ii de turnare dentară (Fig. 15.11)(detaliat)
(Cortesia: CODS, Manipal). în capitolul despre investiț ii).

DIZOLVARE

Utilizări
Pentru a face matriț e refractare.

Este o combinaț ie de piatră de turnare ș i investiț ie legată de gips amestecată cu

silica coloidală. Se face o matriț ă ș i modelul din ceară este construit pe ea. Apoi...
întreaga asamblare (matriț ă ș i tipar) este investită în dezinvestire (în mod normal a
modelul de ceară este îndepărtat din matriț ă ș i investit separat).
Expansiunea dimensională a materialului este de 0,9% ș i expansiunea termică este de 0,6% când
încălzit la 677°C. Avantajul dezmembrării este că modelul din ceară nu
trebuie să fie îndepărtate de la matriț ă, astfel distorsionarea modelului poate fi evitată.

GIPS SINTETIC
Este posibil să se facă hemihidrat alpha ș i beta din subproduse în timpul
fabricarea acidului fosforic.

226
 Produse din gips
15

Figura 15.12: Stâncă ortodontică (kalabhai) și model. Figura 15.13: Ghips de montaj.

Produsul sintetic este de obicei mai scump decât cel fabricat din materiale naturale.
gips, dar când produsul este realizat corect, proprietăț ile sale sunt egale sau
depăș i pe acesta. Totuș i, fabricarea este dificilă ș i câț iva au reuș it
(de exemplu, Japonia ș i Germania).

PIATRAORTODONTICĂ
Pentru modelele de studiu ortodontic, mulț i ortodonț i preferă să folosească piatră albă sau
tencuială (Fig. 15.12). Aceste produse au un timp de lucru mai lung pentru turnare de
modele multiple. Pentru a produce o suprafaț ă lucioasă, modelele finisate pot fi tratate
săpunul model ‘model glow’.
PIETRE MODIFICATE CU RĂȘINĂ
O nouă piatră de turnare întărită cu răș ină (de exemplu, ResinRock, corporaț ia Whipmix) este disponibilă.
Este un amestec de răș ină sintetică ș i gips alpha. Aceste pietre sunt mai puț in fragile,
au îmbunătăț it netezimea suprafeț ei ș i au crescut rezistenț a la abraziune. Când
amestecat formează un amestec cremos, tixotropic care curge mai uș or sub vibraț ie.
Rezistenț a lor la compresiune poate fi de până la 79 MPa.

GIPS DE MONTARE
Gipsul folosit pentru a ataș a forma la articulator este cunoscut sub numele de montare
tencuială (Fig. 15.13). Tencuiala obiș nuită (tip II) este utilizată în acest scop. Cu toate acestea,
ghips specializat pentru acest scop este disponibil comercial. Important
proprietăț ile acestor produse includ o expansiune scăzută (0,09) care este
important pentru acurateț ea montajului, rezistenț ă scăzută (12 MPa) care permite
separare uș oară de matriț ă ș i timp de întărire rapid (3 minute).

PIATRĂ CU ÎNTĂRIRE RAPIDĂ

Acestea sunt pietre cu setare extrem de rapidă (2 minute) cu o rezistenț ă timpurie mare
rezistenț a la compresiune (1 oră - 41 MPa) care permite separarea matriț ei
din impresia în 5 minute. Un exemplu include Snap stone (Whipmix).

ÎNGRIJIREA GIPSULUI

ÎNGRIJIREA DISTRIBUȚIEI

Dacă ghipsul trebuie să fie înmuiat în apă, trebuie plasat într-un baș ant cu apă în
ce resturi de ipsos sunt permise să rămână constant pe fundul containerului
a oferi o soluț ie saturată de sulfat de calciu în orice moment. Aceasta este cunoscută sub numele de
‘apă de nămol’. Dacă matriț a este spălată în apă obişnuită, stratul de suprafaț ă se poate dizolva,

227
 MATERIALE DENTARE DE BAZĂ

prin urmare, apa cu nămol este folosită pentru a păstra detaliile de suprafaț ă. O astfel de procedură, de asemenea
cauzează o expansiune neglijabilă. Toate formele din gips trebuie manevrate cu atenț ie deoarece
orice abateri de la acurateț ea aș teptată pot duce la un aparat care nu se potriveș te bine.

DEPONEREA PULBERII
Din moment ce gipsul este higroscopic, acesta ar trebui păstrat în recipiente etanș e. Când
umiditatea relativă este mai mare de 70%, gipsul începe să absoarbă umezeala
iniț ierea unei reacț ii de setare. Acest lucru produce cristale mici de gips care
acț ionează [Link],înstadiileincipiente,umiditateacontaminată
seturile de gips se usucă mai repede. În etapele ulterioare, pe măsură ce acț iunea higroscopică continuă,
întreaga masă de hemihidrat este acoperită de mai multe cristale de gips. Apa
penetrează masa cu dificultate, întârziind astfel stabilizarea. Astfel, greu
piatra sau ipsosul contaminat cu umiditate se usucă mai încet. Factorul de umiditate este un
o consideraț ie majoră în părț ile din India cu umiditate atmosferică ridicată.
Ar trebui să fie păstrat curat, fără murdărie sau alte corpuri străine.

CONTROLUL INFECȚIILOR
A existat un interes crescut faț ă de posibila contaminare încruciș ată în domeniul dentar
personalul de birou prin amprente dentare. Dacă o amprentă nu a fost
dezinfectat este înț elept să dezinfectezi turnarea de piatră.
Produsele din gips pot fi dezinfectate prin:
1. Imersarea componentelor într-o solu ț ie de dezinfectare.

2. Adăugarea de dezinfectant în piatră.

3. Sterilizarea cu gaz pe timp de noapte în timp ce se tratează pacien ț i cunoscu ț i cu o infec ț ie
(nepractic pentru utilizare de rutină).

DIFERENȚE ÎNTRE GIPSUL DENTAR ȘI PIATRA DENTARĂ

Deș i sunt chimic identici, diferenț ele lor sunt detaliate în (Tabelul 15.2):

Tabelul 15.2 Gips Piatra

Fabricare Calcinare uscată Calcinare umedă
Comparaț ie de
Dimensiunea/formă a particulelor Poros, neregulat ș i mai mare Mai mici, regulate ș i
gips ș i
dens
piatră
Raport W/P Necesită mai multă apă Necesită mai puț ină apă
Porozitate Poros Mai dens
Proprietăț i Forț ă ș i duritate mai mici Forț ă mai mare ș i
duritate
Aplicaț ie Folosit când forț a este Folosit când este mai mare

nu de importanț ă primară rezistenț ă ș i duritate este

(de exemplu, tipărituri de diagnostic) necesar (de exemplu, moare,
sculpturi de master)

228