SUMA
SUMA
Adunarea este una dintre cele patru operații de bază ale aritmeticii care
constă în adăugarea a două sau mai multe elemente pentru a ajunge la un rezultat final
unde totul este inclus.
Simbolul sumei este simbolul plus (+) și se intercalează între elementele care
se dorește să se adauge, de exemplu: 2+3=5.
Suma poate fi de orice element, atât din numere naturale, întregi,
decimale, fracții, reale și complexe sau expresii algheblice.
Părț ile sumei
Să începem cu adunarea sau suma: părțile sale sunt adunandele și suma sau totalul.
PROPRIETĂȚILE SUMEI
Comutativitatea: ordinea adunandilor nu alterează rezultatul.
De exemplu: 2 + 3 = 3 + 2
Asociativă: într-o sumă de 3 sau mai multe adunări, se poate începe prin a aduna 2
primul și la rezultat să adaugi al treilea; sau să începi prin a aduna al doilea și pe
terțul și adaugă-i pe primul.
3 + 5 + 6 = (3 + 5) + 6 = 8 + 6 = 14
3 + 5 + 6 = 3 + (5 + 6) = 3 + 11 = 14
Element neutru: suma are un element neutru care este 0. Dacă se adaugă 0 la
oricare număr, rezultatul este același număr:
7+0=7
Calculul elementelor sumei:
Într-o sumă, orice sumă este egală cu rezultatul (suma) minus celelalte.
sumandos
3 + 6 + 4 = 13
Primul termen (3) este egal:
3 = 13 - 6 - 4
Al doilea summand (6) este egal:
6 = 13 - 3 - 4
LA RESTA
Scăderea este una dintre cele patru operații de bază ale aritmeticii
care constă în scăderea a două sau mai multe elemente pentru a ajunge la un rezultat
final unde rezultatul final este elementul original diminuat de elementul
ce s-a dorit să se scadă.
Simbolul scăderii este simbolul minus (-) și se intercalează între elementele care
se vrea să scadă, de exemplu: 3-2=1.
Rădăcina poate fi folosită pentru numere naturale, întregi, zecimale, fracții,
reale și complexe.
Răsta se compune din eliminând care este elementul total pe care îl dorim
sustraere, elsustraendoque este cantitatea pe care dorim să o scădem și diferența
este rezultatul final al scăderii.
PARȚILE RESTRÂNGERII
Să continuăm cu scăderea sau substracția; părțile sale sunt: minuendul, substraendul și
restul sau diferența.
LA MULTIPLICAREA
Înmulț irea este un procedeu care constă în a dubla sau a repeta mai multe
veces la cantitate sau numărul unui lucru. Semnificația cuvântului său spune totul,
care își are originile în latina „multus” care corespunde la mult, și „plico”, care este
doblare. Înmulțirea este practic o adunare repetată; expresia 5 × 2
reprezintă că 5 trebuie să se adune cu sine însuși de 2 ori, la fel cum 2 trebuie să se
a se suma pe sine de 5 ori, rezultatul va fi același, pentru ambele situații.
Părț ile înmulț irii
Apoi avem înmulțirea, care constă din următoarele elemente: factorii,
produsele intermediare (în cazul în care este o multiplicare cu două cifre) și
produsul.
PROPRIETĂȚILE ÎNMULTIRII
Înmulțirea are patru proprietăți care vor face mai ușor rezolvarea de
probleme. Acestea sunt proprietățile comutativă, asociativă, element neutru și
distributiva.
Proprietatea comutativă: Când se înmulțesc două numere, produsul este același.
același lucru, indiferent de ordinea multiplicatorilor. De exemplu: 4 * 2 = 2 * 4
Proprietatea asociativă: Când se înmulț esc trei sau mai multe numere, produsul este
același lucru indiferent de cum sunt grupate factorii. De exemplu (2*3) * 4 = 2 * (3 *
4)
Proprietatea elementului neutru: Produsul oricărui număr cu unu este
același număr. De exemplu 5 * 1 = 5.
Proprietatea distributivă. Suma a două numere înmulțită cu un al treilea este egală cu suma
de fiecare sumă prin al treilea număr. De exemplu, 4 * (6 + 3) = 4 * 6 + 4 * 3
LA DIVISIÓN
Ladivisión este o operație matematică sau aritmetică care constă în a afla
de câte ori este un număr (divisorul) conținut într-un alt număr (dividendul).
Dacă restul împărțirii este zero 0, se spune că este o împărțire exactă. Pe de altă parte,
și este un număr diferit de zero 0 este inexact.
PROPRIETĂȚILE DIVIZIEI
Dacă schimbăm ordinea numerelor dintr-o împărțire, rezultatul se alterează.
exemplu: 10 ÷ 2 = 5 dar 2 ÷ 10 = 0,2.
PROPRIETATE NON-ASOCIATIVĂ: dacă se descompun unul sau toate numerele de
o împărțirea, sau se grupează în moduri diferite, rezultatul sau cotele poate
schimba. De exemplu: 400 ÷ 10 ÷ 5 poate da 8 sau 200 în funcție de cum se asociază. Dacă
realizăm (400 ÷ 10) ÷ 5 = 40 ÷ 5 = 8, dar este diferit de 400 ÷ (10 ÷ 5) = 400 ÷ 2
= 200.
ZERO ÎMPĂRȚIT LA ORICE NUMER DĂ ZERO. De exemplu: 0 ÷ 5 =
0.
NU SE POATE ÎMPĂRȚI LA 0: pentru că nu există niciun cât care să fie înmulțit
por 0 să fie egal cu dividendo.
PROPRIETATEA DISTRIBUTIVĂ: este valabilă proprietatea distributivă în ceea ce privește
diviziune când se descompune dividendo. De exemplu: 400 ÷ 10 = 200 ÷ 10 +
200 ÷ 10.
DIVIZIE EXACTĂ: într-o divizie exactă, dividentul este egal cu divisorul înmulț it cu
cocient. De exemplu: 10 ÷ 2 = 2 x 5.
DIVIZIE INEXACTĂ SAU ÎNTREAGĂ: într-o divizie întreagă, dividendul este egal cu
divizorul prin câtul plus restul. De exemplu: 30 ÷ 7 = 4 (rest 2), prin urmare,
divisor x cocient + rest = 7 x 4 + 2 = 28 + 2 = 30 = dividend.
PROPRIETATE NON INTERNA: rezultatul împărț irii a două numere naturale sau întregi
nu este întotdeauna un alt număr natural sau întreg. De exemplu: 2 ÷ 6∄ N.
Sugestie metodologică
Numele temei este notat în centrul pânzei de păianjen.
În jurul cercului, subtemele pe liniile care ies din el.
În jurul liniilor se notează caracteristicile despre liniile curbe care seamănă
pânză de păianjen.