STRUCTURA DE CAPITAL

În domeniul financiar, structura de capital se referă la modul în care o corporaț ie îș i finanț ează activele.

printr-o combinaț ie de capitaluri proprii, datorie sau titluri hibride. Capitalul unei firme

structura este apoi compoziț ia sau 'structura' datoriilor sale. De exemplu, un

o firmă care vinde 20 de crores în capital propriu ș i 80 de crores în datorii este spusă a fi

20% finanț at prin capital propriu ș i 80% finanț at prin datorii. Raportul datoriei firmei la total

finan ț area, 80% în acest exemplu, este denumită levierul firmei. În

în realitate, structura de capital poate fi foarte complexă ș i poate include zeci de surse.

Teorema Modigliani-Miller, propusă de Franco Modigliani ș i Merton

Miller formează baza pentru gândirea modernă asupra structurii capitalului, deș i este
în general, privit ca un rezultat pur teoretic, deoarece ignoră multe
factori importanț i în decizia privind structura capitalului. Teorema afirmă că, în
într-o piaț ă perfectă, valoarea unei firme este irelevantă pentru modul în care este finanț ată acea firmă.

Acest rezultat oferă baza cu care să examinăm motivele din lumea reală pentru care
structura capitalului este relevantă, adică valoarea unei companii este afectată de
structura de capital pe care o utilizează. Alte motive includ costurile de faliment,
costuri de agen ț ie, taxe, asimetria informa ț iei, pentru a numi câteva. Această analiză

poate fi extins pentru a analiza dacă există într-adevăr un capital optim

structura: cea care maximizează valoarea firmei.

Structura de capital într-o piaț ă perfectă :

Presupune ț i o pia ț ă de capital perfectă (fără costuri de tranzac ț ie sau de faliment;

informa ț ii perfecte); firmele ș i indivizii pot împrumuta la acelea ș i

rata dobânzii; fără taxe; ș i deciziile de investi ț ii nu sunt afectate de
deciziile de finanț are. Modigliani ș i Miller
a realizat două constatări în aceste condi ț ii. Prima lor 'propozi ț ie' a fost
că valoarea unei companii este independentă de structura sa de capital. A lor
a doua 'propoziț ie' a declarat că costul capitalului propriu pentru o firmă cu levier este

egal cu costul capitalului propriu pentru o firmă nelovrată, plus un adăugat

premium pentru riscul financiar. Adică, pe măsură ce levierul creș te, în timp ce povara
riscurile individuale sunt transferate între diferitele clase de investitori, riscul total este
conservat ș i prin urmare, nu a fost creată o valoare suplimentară.

Analiza lor a fost extinsă pentru a include efectul impozitelor ș i al datoriilor riscante.

Sub un sistem fiscal clasic, deductibilitatea impozitului asupra dobânzilor face ca datoria

finanț are valoroasă; adică, costul capitalului scade pe măsură ce proporț ia de

datoria în structura de capital creș te. Structura optimă, atunci ar fi
a avea practic niciun capital propriu.
Structura capitalului în lumea reală :

Dacă structura capitalului este irelevantă într-o piaț ă perfectă, atunci imperfecț iunile

care există în lumea reală trebuie să fie cauza relevan ț ei sale. The
teoriile de mai jos încearcă să abordeze unele dintre aceste imperfec ț iuni, relaxând

presupunerile făcute în modelul M&M.

Teoria compromisului :-Teoria compromisului permite costul falimentului să

există. Se afirmă că există un avantaj în finanț area cu datorie

(adică, beneficiul fiscal al datoriilor) ș i că există un cost de
finanț area cu datorii (costurile de faliment ale datoriei). Marginalul
beneficiul pentru creș terile ulterioare ale datoriei scade pe măsură ce datoria creș te, în timp ce

costul marginal cre ș te, astfel încât o firmă care î ș i optimizează

valoarea totală se va concentra pe acest compromis când se alege cât de mult
datorie ș i capital propriu de utilizat pentru finanț are. Empiric, această teorie poate

explica diferenț ele în rapoartele D/E între industrii, dar nu o face

explică diferenț ele în cadrul aceleaș i industrii.

Teoria ordinii de preferinț ă :-Teoria ordinii de preferinț ă încearcă să surprindă

costurile informaț iilor asimetrice. Se afirmă că companiile prioritizează

sursele lor de finan ț are (de la finan ț area internă la capitalul propriu)

conform legii efortului minim sau a rezistenț ei minime, preferând

a obț ine capital ca finanț are
înseamnă „de ultimă instanț ă”. Prin urmare, datoria internă este utilizată prima dată, iar când

că este o datorie epuizată care este emisă, ș i când nu este raț ional să emiti
orice datorie suplimentară, se emite capital propriu. Această teorie sus ț ine că

afacerile respectă o ierarhie a surselor de finanț are ș i preferă

finanț are internă când este disponibilă, iar datoria este preferată în locul capitalului propriu

dacă este necesară finan ț area externă. Astfel, forma datoriei unei firme
alegerile pot acț iona ca un semnal al necesităț ii sale de finanț are externă.
teoria ordinii de clasificare a fost popularizată de Myers (1984) când el

sus ț ine că capitalul de equity este un mijloc mai pu ț in preferat de a strânge capital

pentru că atunci când managerii (care se presupune că ș tiu mai bine despre

starea adevărată a firmei în raport cu investitorii) emite noi ac ț iuni,

investitorii cred că managerii consideră că firma este supraevaluată

iar managerii profita de această supraevaluare. Ca un
ca urmare, investitorii vor atribui o valoare mai mică noii emisiuni de capital.
Semnificaț ie

Deciziile privind structura capitalului sunt foarte semnificative în domeniul financiar

managementul, deoarece influenț ează amestecul datoriei ș i al capitalului propriu, ceea ce afectează în cele din urmă

rata de rentabilitate ș i risc pentru acț ionari.

Rata dividendului pe acț iune depinde de structura de capital

a Companiei.
Structura de capital este importantă din punctul de vedere al companiei
lichiditatea financiară ș i pentru atragerea de capital pentru viitor.

Dacă structura de capital nu este concepută corect, situaț ia de sub sau

poate fi creată o capitalizare excesivă.

Partea mai mare a datoriei în structura de capital a companiei va cre ș te

riscul financiar în companie în timp ce o porț iune mai mare de capital în companie

structura capitalului va reduce EPS (Câș tigul Pe Acț iune).

Factori de luat în considerare:

Profitabilitate : -Cea mai profitabilă structură de capital este cea care

tinde să minimizeze costul finanț ării ș i să maximizeze EPS (Câș tig pe Acț iune

Distribuie).
Flexibilitate : -Structura de capital ar trebui să fie astfel încât capitalul
structura poate strânge fonduri ori de câte ori este nevoie.

Conservare : -Datoria conț inută în structura capitalului nu ar trebui să

a depăș i limita pe care structura de capital o poate suporta.
Solvabilitate : -Structura capitalului ar trebui să fie astfel încât firma să

nu riscă să devină insolvabil.

Control: -Structura capitalului ar trebui să fie concepută astfel încât să

implică un risc minim de pierdere a controlului asupra Companiei.

 Teorii ale determinării structurilor optime de capital :

1. Abordarea Venitului Net,

2. Abordarea Venitului Net Operational

3. Abordarea tradi ț ională.

Abordarea Venitului Net (Abordarea NI) :

Această abordare este oferită de ―Durant David‖.

Conform acestei abordări, decizia privind structura de capital este

relevant pentru evaluarea firmei.
O creș tere a levierului financiar va duce la o scădere a ponderii
costul mediu ponderat al capitalului (WACC), în timp ce valoarea firmei ca

ei bine, valoarea de pia ț ă a ac ț iunii va cre ș te invers.

scăderea levierului va cauza o cre ș tere a WACC ș i o
declin consecvent al valorii firmei, precum ș i al valorii de piaț ă a acț iunilor.

Valoarea firmei ș i valoarea acț iunii de capital sunt determinate astfel:

Valoarea firmei (

Unde, S = Valoarea de piaț ă a capitalului propriu,

B = Valoarea de piaț ă a datoriilor.

Valoarea de piaț ă a capitalului propriu

Unde, NI = Venitul net disponibil în ac ț iuni de capital

titular
Ke = Rata de Capitalizare a Capitalului Propriu.
 Abordarea Venitului Net Operativ (Abordarea NOI) :

Conform abordării „NOI”, valoarea firmei este

independent de structura sa de capital.
Aici se crede că creș terea angajării datoriei
cre ș terea capitalului rata de rentabilitate a ș teptată prin
acț ionarii ș i beneficiul utilizării unei datorii relativ mai ieftine

fondurile sunt compensate de pierderea rezultată din creș terea costului

de capital propriu.

Conform abordării NOI, valoarea de pia ț ă a firmei

depinde de Profitul Net din Operare ‗sau‘ EBIT ‗sau‘ WACC.
Valoarea firmei ș i valoarea ac ț iunii de capital sunt determinate ca
sub:

Valoarea firmei

Unde, EBIT = Venituri înainte de dobânzi ș i impozite,

Ko = Costul total al capitalului

Valoarea capitalului propriu (S) = V–B

Unde, V = Valoarea Firmei,

Valoarea datoriei.
Abordarea tradiț ională
Abordarea tradiț ională găseș te un echilibru în abordarea NOI
ș i abordarea MM.
Propoziț ii principale :

Costul capitalului îndatorat rămâne mai mult sau mai pu ț in

nerealterat până la un anumit grad de levier, dar creș te

ulterior la o rată în creș tere.
ii. Costul capitalului propriu rămâne mai mult sau mai pu ț in

nechanged sau cre ș te doar treptat până la un anumit

gradul de levier, dar creș te brusc ulterior.
iii. Ca o consecin ț ă a comportamentului de mai sus al costului de

capital propriu, costul mediu al structurii de capital

scade până la un anumit punct. Structura capitalului
rămâne mai mult sau mai puț in neschimbat pentru o creș tere moderată

în creș terea efectului de levier ș i a structurii capitalului

dincolo de un anumit punct.

Principala implica ț ie a acestei abordări este că costul de

capitalul depinde de structura capitalului. Astfel, este
posibil să avem o structură de capital optimă care ar
minimizează costul capitalului.
 ANALIZA STRUCTURII DE CAPITAL A

RELIANCE INDUSTRIES LTD.

( RS. În Corores )

PARTICULARE 2007-2008 2006-2007 ÎN/DE %

FONDURI ALE ACȚIONARILOR &

OBLIGAȚII:

Acț iuni de capital ș i bani de aplicare 3.135,79 1.453,35 1.682,44 115.76

17,579.7429.37
Rezervă ș i surplus 77.441,55 59.861,81
Împrumuturi garantate 6.600,17 9.569,12 -2.968,95 -31,03
Împrumuturi neasigurate 29.879,51 18.256,61 11.622,9063,66
6.363,10 24.61
Datorii curente ș i provizioane 32.221,16 25.858,06
Fonduri totale 1,49,278.18 1,14,998.95 34,279.23 29.81

Aplicarea Fondurilor

Active fixe
Bloc brut 1.04.229,10 99.532,77 4.696,33 4.72
-1.780,71
Mai puț in: rezervă de reevaluare 871.26 2.651,97
6.473,16 18.05
Mai puț in: amortizarea acumulată 42,345.47 35.872,31
3.88 0,01
Blocare net 61.012,37 61.008,49
15.477,71
Lucrări de capital în desfăș urare 23.005,84 7.528,13
Investiț ii 22.063,60 16.251,34 5.812,26 35.76
12.985,3842.98
Active curente, împrumuturi ș i avansuri 43,196.37 30.210,99
Total 1,49,278.18 1,14,998.95 34,279.23 29.81
Carte valoare al necotat 3.308,55 35.05
investiț ii 12.746,75 9.438,20
Piaț ă valoare citat 28.671,63
investiț ii 53.126,09 24.454,46
Obligaț ii condiț ionate 37.157,61 46.767,18 -9,609.57
Numărul de capitaluri proprii

14536,49 13935,08 601.41 4.32

acț iuni în circulaț ie (Lacs)
Raportul de capital propriu

Particularităț i 2007-08 2006-07

Valoarea netă 80.577,34

Capital Total Angajat 1.17.057,02 89.140,89

Raport (în timp) (Valoare netă / 0.69 0.69

Capitalul Total Angajat

Interpretare:
Rata de capitaluri proprii pentru anul 2007-08 este de 0,69 ori, iar pentru 06-07 este de asemenea 0,69.
care arată stabilitate în formatul capitalului propriu al companiei.

RAPORTUL DATORIEI

Particularităț i 2007-2008 2006-2007

Datorii pe termen lung 36.479,6827,825.73

Capital total angajat 1.17.057,0289,140.89

Raport (în ore) = Pe termen lung 0.31 0.31

Datorie/Capital Total Angajat

Interpretare:
Raportul datoriei pentru anul 2007-2008 este de 0,31 ori, iar pentru 2006-2007 este de asemenea 0,31.
timpuri care arată stabilitate în formatul datoriei companiei.

(RS. În
CÂȘ TIGURI PE Acț iune Lacuri

Particular 2007-2008 2006-2007

Profit net pentru acț iuni de capital 19.458,00 10.908,00

Număr de acț iuni ordinare 1.454,00 1.394,00

Raport (în timpi) 13.38 7.82

Interpretare:

Datorită păstrării structurii de capital, câș tigurile pe acț iune cresc.

în 07-08 comparativ cu 06-07