Capitolul 2 – Fundamentare Teoretică Pagina 43 din 123

2.2 FLUID REFRIGERANT R-717

2.2.1 Proprietă ț i

ASHRAE, conform normei 34, clasifică fluidele frigorifice inorganice,

adunând la numărul 700, masa moleculară a compusului, precedându-l pe acesta cu litera R,
derefrigerant. Pentru amoniac, al cărui formular molecular este
3 NH, azotul (N) are masă

molecular M=14 g/mol e o hidrogênio (H), massa molecular M=1 g/mol, de modo că:
700+14+3.1=R-717 [2].
R-717 anhidru este lichidul obț inut din amoniac pur (99,95%), tehnic fără
umiditate ș i nu este coroziv, însă în prezen ț a apei, formează hidroxid de amoniu
(NH4OH), lichid la CNTP, care are aceleaș i proprietăț i chimice ca soda caustică,
atacând cupru, zinc, argint ș i aliajele acestora, cauzând coroziune. Este compatibil cu aluminiu,
otel carbon, otel inox ș i fontă. În unele aliaje de otel pot exista fisuri de
corozie prin stres în cazul în care R-717 este complet anhidru. Prezenț a a 0,2% apă poate
evita această coroziune. [6, 14].
Cu elastomerele care sunt utilizate ca garnituri de etanș are ș i locuri pentru valve,
R-717 are mai multe grade de compatibilitate. Tabelul 2.1 prezintă compatibilitatea ș i
limitările R-717 cu unele elastomere [3].

Tabela 2.1 – Compatibilitatea R-717 cu elastomere.

Material Compatibilitate
Borcăciune Naturală Nerecomandat
Neopren Acceptabil. Interval de temperaturi de funcț ionare: 233 K până la 353 K
Banda Nitrilică Nu este recomandat
Etilen-Propen Acceptabil. Interval de temperaturi de operare: 233 K până la 423 K
Poliuretan Nerecomandat
Borcă butilic Acceptabil. Interval de temperaturi de operare: 243 K la 423 K
Silicon Nu este recomandat la temperaturi scăzute
Teflon Altamente compatibil ș i recomandat pentru scaunul supapelor
în toată gama de operare a teflonului
Viton Nerecomandat

R-717 este solubil în alcool, eter ș i mai mulț i alț i solvenț i organici, prezentând
o solubilitate foarte mare cu apa, fiind capabilă să absoarbă până la 900 de ori volumul său
Capitolul 2 – Fundamentarea Teoretică Pagina 44 din 123

volumul în vapori de R-717, însă fluidul refrigerant nu este miscibil cu uleiul

lubrifiant, mineral ș i sintetic, cu excepț ia poli alchilen glicolilor, care, la rândul lor,
sunt destul de higroscopici [3].
R-717 este unul dintre cele mai eficiente fluide refrigerante, având în vedere caracteristicile sale.

de aplicare, având o capacitate mare de efect frigorific, având în vedere căldura sa ridicată
de vaporizare, cu toate că vaporii acestui fluid au un volum mare
specific [15].
O altă avantaje a R-717 în raport cu fluidele utilizate în prezent este marele său
apel ecological, având în vedere că formularea sa chimică nu provoacă reacț ii, atunci când este eliberată în

atmosfera, care ar putea agresiona mediul înconjurător, fără contribuț ie directă la distrugerea
stratul de ozon sau încălzirea globală a Pământului (efectul de seră) [23].
Tabela 2.2 listează principalele proprietă ț i fizice ș i termodinamice ale fluidului
refrigerante R-717 [8].

Tabela 2.2 - Principalele proprietăț i ale R-717.

Proprietate Valoare
Masa moleculară (g/mol) 17,03
Constante generale a gazelor (J/kg.K) 49,8
Calor specific la presiune constantă (J/kg.K) 7,978
Căldură specifică la volum constant (J/kg.K) 6.081
Coeficient izentropic 1.312
Presiunea critică (kPa) 11.297,2608
Temperatura critică (K) 405,55
Temperatura (K) Lichid Vapor
253,15 2,36.10-4 9,7.10-6
273,15 1,90.10-4 10,4.10-6
Vâscozitate (Pa.s)
293,15 1,52.10-4 11,2.10 -6
-4
313,15 22 octombrie 12,0.10-6
333,15 0,98.10-4 12,9.10-6
253,15 0,585 0,0204
273,15 0,540 0,0218
Condutivitate (W/m.K) 293,15 0,493 0,0267
313,15 0,447 0,0318
333,15 0,400 0,0381
Capitolul 2 – Fundamentarea Teoretică Pagina 45 din 123

2.2.2 Aplica ț ie industrială

În comparaț ia energetică a sistemelor de refrigerare cu R-717 pentru aplicaț ii

industriali, excluzându-se acelea speciale, care folosesc căldura respinsă, provenind din cele mai
diferite tipuri de procese, pentru scăderea temperaturii, ciclurile de refrigerare
mecânica prin compresia vaporului, sunt cele mai eficiente din punct de vedere energetic [11].

În general, încărcătura termică ș i numărul de ore de func ț ionare ale sistemelor de

refrigerare pentru aplicaț ii industriale, în special în sectorul procesării alimentelor,
sunt destul de mari, necesitând fluide refrigerante cu caracteristici de mare capacitate de
absorț ia de căldură de către masa de fluid circulant în sistem, pe unitatea de timp, operând
la temperaturi foarte scăzute [11].
Considerându-se că în instala ț iile de refrigerare utilizate în mod normal în
industrie, cantitatea de R-717 în sisteme poate ajunge la mai mult de 100.000 kg, devine
dificil de calculat cantitatea totală de agent frigorific existent în sisteme [14].
Câteva dintre caracteristicile termodinamice ș i fizico-chimice ale fluidelor refrigerante
sunt factori determinanț i pentru alegerea aplicării adecvate a celor mai diferite tipuri de
instalaț ii. Factori precum presiunile de lucru, efectul frigorific teoretic, debitul în
volum pe unitate de capacitate de refrigerare, coeficientul de performan ț ă ș i
temperatura de descărcare, orientăm această evaluare [21].
Tabelul 2.3 reuneș te principalele caracteristici termodinamice ale fluidului refrigerant
R-717, operând într-un ciclu de compresie a vaporului standard, adică în configuraț ia sa
de bază, cu o temperatură de vaporizare de 257,15 K ș i o temperatură de condensare de
303,15 K [21].

Tabela 2.3 – Caracteristici termodinamice ale R-717

Presiunea de vaporizare (kPa) 236,5

Presiunea de condensare (kPa) 1166,6
Relaț ia de compresie 4,93
Efect frigorific teoretic (kJ/kg) 1103,4
-3
Vazul de vapori în suptie pe kW de răcire (10 m3/s) 0,462
Coeficient de performanț ă 4,76
Temperatura de descărcare (K) 372,15
Capitolul 2 – Fundamentare Teoretică Pagina 46 din 123

O proprietăț i importante pentru fluidele frigorifice este că presiile

regimul de lucru trebuie să fie suficient de scăzut pentru a permite vasele ș i conductele de
constitu ț ie structurală u ș oară. Pentru instala ț ii care func ț ionează cu R-717, presiunile mari,
putem atinge niveluri ridicate, între 980665 Pa ș i 1470998 Pa. Pe de altă parte, presiuni
inferioare la atmosferică, care pot fi generate pe partea de jos, au dezavantajul de
trageț i umiditatea în interiorul sistemului, în caz de scurgeri [21].
Problemele cauzate de penetrarea incondensabilelor ș i apei în instalaț ie, pentru
sistemele care adoptă R-717 ca fluid de refrigerare, funcț ionând la presiuni mai mici de
atmosferice, pot fi evitate satisfăcător prin instalarea de purgatori, pentru
eliminaț i orice infiltrare de aer ș i regeneratoare, pentru extragerea apei.
Temperatura de vaporizare pentru R-717, operând la limita de presiune
atmosferică (anexa A) este de 239,75 K.
De ș i o raport de compresie scăzut este dorit, nu doar pentru cre ș terea
rendimentul ciclului, precum ș i prin reducerea efectelor sale nocive asupra sistemului,
pentru instalaț ii de refrigerare care funcț ionează cu R-717 la temperaturi de fierbere foarte
baixas, se ating valori mari pentru această relaț ie, unde diminuarea acestor indici este realizată
pe seama comprimării multiple (secț iunea 2.1.1).
La început, efectul frigorific teoretic ar fi suficient pentru a indica performanț a
fluido de refrigerare adoptat în ciclu, totu ș i această proprietate trebuie luată în considerare în

combinaț ie cu munca de compresie. Specific, în cazul R-717, care are

un efect frigorific teoretic mult mai mare decât celelalte fluide refrigerante, necesită un
munca de compresie este de asemenea mare. Coeficientul său izentropic (k=1,312) are o valoare mai mare

valoare în raport cu celelalte fluide, însă, asociind ambele factori, COP-ul său este de
aceeaș i ordine de magnitudine ca ș i a altor fluide refrigerante comparate [21].
Despre aceeaș i aspect, conform figurii 2.20, supraîncălzirea 1-1’, deș i
necesar pentru a evita aspira ț ia vaporilor saturati de către compresor, cre ș te zona
corespondente la munca mecanică de compresie adăugând 1-1’-2’-2, în aș a fel
că un COP depinde de fluidul refrigerant adoptat, putând atât să crească, cât ș i să scadă
(ecuaț ia 2.20), astfel încât, pentru fluidele refrigerante care prezintă o curvă de
saturaț ia vaporului aproape de o isentropică, la fel ca căldura specifică ridicată, ca în
în cazul hidrocarburilor halogenate, supraîncălzirea este favorabilă, în timp ce pentru
fluide organice precum R-717, nu este recomandat (suprafaț ă mare 1-1'-2'-2") [8].
Capitolul 2 – Fundamentare Teoretică Pagina 47 din 123

Figura 2.20 – Creș terea muncii prin supraalimentare pentru R-717

h1−h4h1−h4
(2.20)
h2−h1'h2−h1

h J/kg

Supraîncălzirea cre ș te în continuare volumul specific al fluidului, care ca

demonstrează ecuaț ia 2.21, reduce masa circulantă pe unitate de volum deplasat de
compresor, în consecinț ă, ș i diminuarea capacităț ii frigorifice, deș i
minim [8].

&
V.η
&
m= C V
(2.21)
v1

V&
C
3
vazão volumetrică a compresorului [m/s]
&
m flux de masă [kg/s]
3
v1 volumul specific al vaporului la aspiraț ia compresoarei [m /kg]

ηV randamentul volumetric al compresorului

Deș i R-717 are cele mai mari valori ale volumului specific al vaporului, există
o compensa ț ie în func ț ie de caldura sa ridicată de vaporizare volumetrică (Lv.ρ),
permiț ând o debite în aspiraț ie pe kilowatt de răcire mai mic, îmbunătăț ind rata
Capitolul 2 – Fundamentare Teoretică Pagina 48 din 123

de bombeamento al compresorului, făcând posibil, inclusiv, utilizarea compresoarelor de

porț i mai mici [15, 21].
O altă consecinț ă directă a valorilor mari pentru supraîncălzire ș i creș terea
rela ț ia de compresie este cre ș terea dezavantajoasă a temperaturii finale a compresiei,
în principal pentru R-717, putând provoca de la scăderea vâscozităț ii uleiului,
până la descompunerea sa [2, 8].
O temperatură de descărcare mai mare poate fi o problemă, mai ales în
compresoare reciproce, care ajunge să fie un factor limitativ în condi ț iile de operare. A
majoritatea compresoarelor functioneaza cu temperaturi de până la maximum 423 K, peste care
sistemul de răcire al capacelor ș i al uleiului (normal, răcit cu apă) devine
dificil, în plus, tracț iunea lubrifiantului devine excesivă [6].
R-717 nu este miscibil cu uleiurile lubrifiante cele mai frecvent utilizate în
sisteme de refrigerare, cum ar fi MO (Ulei Mineral), AB (Alchil Benzen) ș i POE, cu excepț ia
dos compuș ii sintetici cu polaritate mai mare, de tipul PAG [2, 8].
Pentru a evita ca uleiul expulzat împreună cu fluidul, la sfârș itul compresiei, să se depună
pe partea de joasă a sistemului care operează cu R-717, este instalat un separator de ulei în linie
de descărcare a compresorului, care colectează continuu lubrifiantul, promovând întoarcerea acestuia
ao cárter [21].
În condiț ii normale de operare, cu temperaturi de descărcare între 373 K ș i
393 K, căldura disponibilă în desuperîncălzirea R-717 este mai „bogată”, cu excelent
valorificare pentru sisteme cu recuperare de căldură. În preîncălzirea apei pentru
caldeira de exemplu, la temperatura de 333 K, capacitatea de încălzire este de aproximativ 15%
cu 25% mai mare decât pentru halogenate [6].
Datorită faptului că este o caracteristică a sistemelor de refrigerare industrială adoptarea de

trocatoare de căldură inundate, cu o mai bună utilizare a zonei de schimb, unde

compresorul aspiră vaporii din separatorul de lichid situat aproape, problema de
supraîncălzirea ridicată este uș or evitată [15].
Fluidul refrigerant R-717 este favorizat în mod special, atunci când sunt analizate
aspectele energetice ș i economice ale instalaț iilor de mari dimensiuni, cum ar fi cele industriale, datorită

caracteristicile comportamentului său în sistem, îndeplinindu-ș i scopul de răcire,

cu avantaje în comparaț ie cu alte fluide refrigerante, în acest tip de aplicaț ie [11].
Capitolul 2 – Fundamentare Teoretică Pagina 49 din 123

Un factor important pentru compararea performanț ei sistemului de

refrigeraț ia este gradul de cerinț ă al energiei specifice pentru lucrul de compresie al
fluid refrigerant (figura 2.21), unde R-717 are unele dintre cele mai mari valori [11].

Figura 2.21 – Energia specifică pentru comprimarea R-717

Curbele din figura 2.21 reprezintă clar influen ț a enormă pe care o

temperaturi de ebuliț ie descrescătoare exercită asupra consumului de energie, la fel ca ș i
temperaturi de condensare crescânde. În această situaț ie, acestea trebuie evitate, sub
aspectul economiei de energie [11].
Trebuie să se considere că încărcătura de fluid refrigerant într-un sistem cu R-717
fica între 30% ș i 50% din sarcina unui sistem cu halogenat, având în vedere că ț evile pentru
sistemele R-717 au un diametru mai mic, generând pierderi de sarcină mai mici pe parcursul.
dutos, ce înseamnă o performanț ă mai bună a ciclului ș i un risc mai mic de flash-gas în conducte de
lichid. De asemenea, se remarcă cele mai bune valori ale coeficientului de peliculă în schimbătoarele de căldură.

calor, atingerea R-717, conform tabelului 2.4 [6].

Capitolul 2 – Fundamentare Teoretică Pagina 50 din 123

Tabela 2.4 – Coeficienț i de pelicula R-717 pentru diferite tipuri de schimbătoare

Tip de flux Coeficient de peliculă [W/m2.K]

Condensare pe carcasă 7500-11000

Condensare în conducte 4200-8500
Condensare pe plăci 15000-26000
Evaporator inundat tubular 2300-8000
Evaporator tubulare uscate 3100-5000
Evaporator inundat cu plăci 12000-22000

O dezavantaj pentru sistemele care funcț ionează cu R-717 ș i compresoare alternative este
as rota ț iile maxime, cele mai mari, de obicei 1500 rota ț ii pe minut fa ț ă de 1200
rotaț ii pe minut, pentru halogenate [6].
Sisteme care operează cu compresoare cu ș urub ș i economizoare prezintă un COP
superior faț ă de R-717, în raport cu halogenatele [6].
R-717 îndeplineș te aproape toate cerinț ele abordate în ceea ce priveș te aplicaț ia
industrial, în ceea ce priveș te randamentul ciclului ș i construcț ia, cu rezerve referitor la
securitate, prin toxicitatea sa ridicată ș i prin posibilitatea de a deveni exploziv, totuș i de
disponibilitate mare ș i costuri reduse. De asemenea, oferind avantajul suplimentar de a fi un
fluide de răcire ecologic, care nu afectează stratul de ozon sau agravează
direct efectul de seră.
Desigur, distrugerea stratului de ozon ș i încălzirea globală, alături de
problema energetic, sunt cele mai influente probleme asupra dezvoltării tehnologice a
refrigeraț ia în ultimele decenii.
Cât despre încălzirea globului, având în vedere că radia ț ia solară atinge...
atmosfera prin intermediul undelor electromagnetice, acestea sunt de bază transformate în căldură
în incidenț a sa asupra diferitelor corpuri, trecând să fie emise de suprafaț a terestră
cu lungimi de undă infraroș ie, împreună cu căldura generată de activitate
humana. O CO2, eliberat în atmosferă este opac la aceste lungimi de undă, generând
un "scut" care blochează emisia radiaț iei în exterior ș i reflectă o parte din aceasta
ondes, provocând efectul de creș tere a temperaturii medii globale.
Pentru a permite comparaț iile cantitative legate de efectul potenț ial al
substanț e diferite privind depleț ia ozonului ș i contribuț ia la încălzirea globală
terestre, au fost create factori de măsurare, ODP (Potencialul de Degradare a Ozonomului), luând în considerare
Capitolul 2 – Fundamentare Teoretică Pagina 51 din 123

ca standard R-11, cu o capacitate distrugătoare a ozonului de 100% ș i GWP (Potenț ialul Global de Încălzire

Potencial de încălzire), a cărui standard este dioxidul de carbon (R-744), pentru un ciclu de viaț ă de

100 de ani de halogenaț i. Pentru aceș ti doi factori, R-717 prezintă indice zero.
GWP nu este singurul indicator care reflectă impactul asupra încălzirii
global legat de fluidul refrigerant într-un circuit frigorific, există un alt
indicatorul, o TEWI (Impactul Total asupra Încălzirii Mediului), care incorporează GWP. Un factor

indirect care include emisia de dioxid de carbon pentru a produce energia necesară,
consumata de sistemul electric al instalaț iei de refrigerare.
Factorii de calcul dezvoltaț i pentru elaborarea TEWI constau în principal
potenț ialele noastre directe ș i indirecte de încălzire globală, cu o identificare detaliată a
fiecare dintre elementele care compun aceș ti factori ș i participarea lor proporț ională.
În ceea ce prive ș te poten ț ialul direct, în raport cu pierderea de fluid în atmosferă, sunt

considerând tipul de fluid adoptat, factorul său GWP, rata de scurgere a sistemului ș i
timpul în care instalarea este în activitate. Acestor valori li se asociază masa de fluid ș i
reîncărcarea cu fluid refrigerant pentru completarea încărcăturii.
În ceea ce prive ș te poten ț ialul indirect, se consideră emisia de dioxid de
carbon ș ină kwh de consum de energie electrică pe durata activităț ii instalaț iei.
Această metodologie de calcul poate fi analizată mai clar în organigrama
figura 2.22.

Figura 2.22 – Organigrama factorilor care compun TEWI

Capitolul 2 – Fundamentare Teoretică Pagina 52 din 123

Valorile TEWI vor fi cu atât mai semnificative cu cât va fi mai mare dependenț a de
energia electrică generată prin intermediul surselor termoelectrice. Instala ț ii care sunt alimentate

de bază cu energia generată în aceste condiț ii sau printr-o compunere cu hidrocentrale

deț inem o cantitate de dioxid de carbon emis pe kWh produs. În acest caz,
ț inând cont de procente foarte mici de scurgeri în instalaț ii, mecanismul
dominante în emisia de gaze care contribuie la efectul de seră, se află în procesele de
combustie pentru generarea de energie pentru compresor, câș tigând importanț ă fluide care
permiț ând o performanț ă mai bună a sistemului.
Având în vedere aspectele de mediu globale, R-717 nu distruge stratul de
ozonul, pe lângă faptul că are o durată de viaț ă scurtă în atmosferă (maxim 15 zile), de asemenea nu

contribui la efectul de seră. De asemenea, datorită proprietăț ilor sale termodinamice excelente,
R-717 necesită mai puț ină energie primară pentru a produce o anumită capacitate de refrigerare
(valoare ridicată a COP) comparativ cu aproape toate celelalte fluide refrigerante, astfel încât efectul
indirect de încălzire globală, din cauza utilizării energiei din centralele de cărbune
(în principal în regiunea de sud a ț ării) este de asemenea unul dintre cele mai scăzute disponibile.