YESOS DE USO ODONTOLOGICO

Generalităț i

Gipsul este un mineral care se găseș te în natură cu o anumită abundenț ă.

Este materie ceramică ș i, dacă se analizează structura sa, de exemplu, cu microscopie electronică ș i
alte metode de studiu, cum ar fi difracț ia radiaț iilor, pot să-i detecteze natura
multicristalina (o porț iune de ghips este constituită din multe cristale într-un mod similar cu
cum este o porț iune de smalt dentar).
Analiza compoziț iei acestor cristale arată că acestea conț in sulf, oxigen ș i calciu, în
forma de un sulfat de calciu, e hidrogen ș i oxigen ca apă de cristalizare (stabilizează
structura la fel cum se întâmplă în cristalele de fosfat de calciu care constituie
hidroxiapatita).
Estequiometric, acea apă de cristalizare este într-o relaț ie de două moles de apă
pentru fiecare mol de sulfat de calciu, care poate fi reprezentat în mod schematic
substanț a cu următoarea formulă:
CaSO4.2H2O

Clasificarea gipsurilor
Yeso de imprimare sau tip I
Este este care are nevoie de o cantitate mai mare de apă, ș i din acelaș i motiv este mai poros ș i slab, din cauza
mărimea ș i forma particulelor sale.
Ghipsul de imprimare a fost înlocuit cu materiale mai pu ț in rigide precum
hidrocoloizi, de aceea este în desuetudine.
Este este cel mai puț in costisitor, dar are cea mai scăzută rezistenț ă.
Limitati la imprimări pentru pacienț ii edenti total
Yeso pentru modele sau tip II
De asemenea, numit Atelier, Hemihidrat Beta, Albă ca Zăpada sau Gips Alb
Este un pic mai compact ș i mai dur decât Tipul I.
este este cel mai ieftin, dar are o rezistenț ă scăzută, este ales pentru aplicaț ii în
că nu se cere rezistenț ă nici precizie dimensională.
Acesta este gipsul cel mai utilizat în laborator deoarece este cel care se folose ș te pentru
enfrascados, montati de modele si socluri pentru matrite
Se utilizează pentru a rula modele de lucru, modele de studiu ș i de diagnostic.
Praful (cristalele) au formă neregulată ș i sunt de natură poroasă

Gips de piatră sau tipul III

De asemenea, este numit Hemihidrat Alfa

Este ș i mai dur decât tipul II, având particule mai regulate ș i fine, aș a că are nevoie de
mai puț in apă pentru a întări.
Este mult mai pu ț in poros decât celelalte două, mai pu ț in fragil, astfel încât este folosit pentru
modele preliminare de studiu.
se utilizează pentru construcț ia de modele în fabricarea protezelor dentare totale care se
se vor adapta la ț esuturi moi.
Gipsul de piatră tip III este de alegere pentru procesarea protezelor, dat fiind că piatra are
o rezistenț ă adecvată pentru scopul ș i proteza este uș or de îndepărtat
procesul.

Yeso de piatră de înaltă rezistenț ă sau tip IV (Extraduros)

Cunoscut ș i sub numele de ipsos de piatră pentru matriț e
Este mai costisitor, cel mai rezistent ș i dens dintre toate ș i au o expansiune minimă de
fraguado.
Este egal cu gipsul de tip III, dar i se adaugă câteva răș ini care îi îmbunătăț esc caracteristicile
ca porozitate, procentaj de absorbț ie a apei, etc.
Se utilizează pentru a lucra direct în el ș i pentru realizarea de matriț e.
Particulele sale mai fine îi oferă o precizie mai bună în copierea suprafeț elor.

Yeso de înaltă rezistenț ă ș i expansiune tip V

Acesta este gipsul de cea mai recentă apariț ie
Este este cel mai dur dintre toate cu un procentaj ridicat de răș ină, caracteristicile sale sunt optime,
adică, extrem de dur ș i rezistent, nu este poros ș i nu absoarbe multă apă.
Costul său ridicat limitează utilizarea sa la realizarea de modele de expunere.
ELABORAREA GIPSULUI PARISIAN (ALB).

Gipsul măcinat se transformă în hemi-hidrat prin calcinare în recipiente deschise, astfel parte
apa este eliminată provocând o diminuare a volumului materialului rămas. Se
aplica o temperatură de 115⁰C.
De ș i structura cristalină se schimbă în cea de hemi-hidrat, nu există reorganizare a...
particule, men ț ine forma ș i dimensiunea particulelor originale de gips, adică
irregulare ș i poroase.

ELABORAREA GIPSULUI DE PIATRĂ.

Gipsul se încălzeș te în bulgări într-un recipient presurizat, astfel fiind supus căldurii ș i presiunii.
de vapori. Aș a se realizează cristalizarea materialului. Hemi-hidratii rezultat este măcinat pentru
rotunjirea cristalelor ș i obț inerea particulelor fine. Se aplică o temperatură de 125⁰C.

ELABORAREA GIPSULUI ETRADURO.-

Rafinamentele în procesul umed produc un praf hemi hidrat final mai fin.
Sunt produse cu o mai bună rezistenț ă numite ș i ipsos piatră îmbunătăț ite, ipsos piatră de
alta rezistenț ă sau ghipsuri pentru matriț e.
Proprietăț i

Timp de întărire iniț ială

În acest interval se poate goli în cadrul imprimării. Cu toate că reacț ia începe la
momentul în care praful este amestecat cu apa, doar o mică porț iune din hemihidrat se
converteș te în gips în această etapă timpurie.

La masa semifluidă poate fi turnată într-un matriț ă, procesul avansează, reacț ionează mai mult
cristale de hemihidrat pentru a forma cristale de dihidrat.

Timpul de întărire iniț ial se detectează prin pierderea luciului de suprafaț ă, acest lucru se întâmplă în
un interval de 8 până la 16 minute. Odată ce acest timp a trecut, viscitatea masei creș te
rapid împiedicându-l să curgă asupra detalii fine ale imprimării ș i să nu poată
manipula mai mult.

Timp de întărire finală

Este timpul care trebuie să treacă pentru a separa materialul de imprimare fără distorsiuni sau
fractura a tencuielii. Reacț ia chimică este completă. Se recomandă să aș teptaț i între 45 ș i 60
minute.

Exactitate dimensională

Toate materialele din gips prezintă o expansiune moderată în timpul întăririi datorită
creș terea cristalelor de dihidrat de sulfat de calciu ș i ciocnirea acestora între ele.
În mod normal, gipsul alb dezvoltă o expansiune de întărire de 0,2% până la 0,3%. Gipsul
piatră 0.08% la 0.1% ș i gipsul extradură 0.05% la 0.07%.
Ș i pentru vaceado de gips, introduceț i-l doar într-un recipient cu apă, expansiunea întăririi.
aumentara. Se numeș te expansiune hidroscopica, această expansiune este de două ori mai mare decât ceea ce
normal
FACTORI CARE DEPIND DE OPERATOR.

Rela ț ia apă-gips: cu cât mai multă apă, cu atât mai pu ț ine nuclee de
cristalizare, prin urmare, o perioadă mai mare de întărire. Excesul de apă separă
nuclee de cristalizare, ceea ce generează o repulsie mai mică.
Espatulat: cu cât este mai mare espatularea, cu atât este mai mare numărul de nuclei de cristalizare ș i mai mic
timp de întărire, deoarece primele nuclee care se formează se rup ș i
divizând în 2. Dacă se doreș te să se scurteze timpul de priză, se variază asta ș i nu raportul
apa-gips
Temperatura apei.
20º - 37º : timp de întărire mai scurt.
+37º : timp mai lung de întărire.
100º: nu există întărire, deoarece la această temperatură pulberea se deshidratează, nu din cauza
apa. De aceea, apa nu este considerată un accelerator pentru gipsuri.

EXPANSIUNE DE ÎNTĂRIRE
Variază între 0,07-0,5. Cu cât cantitatea de apă este mai mare, cu atât scade.

Un mai mare spart, creș te expansiunea.

Substanț ele chimice precum sulfatul de K, boraxul sau citratul de K, cresc expansiunea, dar
fac să se întărească mai repede.

CONTRACTARE A ÎNTĂRII:
Atunci când ghipsul se întăreș te, moleculele se apropie în timp ce legăturile primare devin secundare, dar
există repulsie pentru cristalele de formă dezordonată; expansiunea depăș eș te contracț ia, dar
la început a fost contracț ie.

REZISTENȚA LA COMPRESIUNE:
Poate fi umedă sau uscată. Umeda se referă la imediat după ce are loc întărirea.
în final, este jumătate din compresia uscată; pentru o muflă, se ajunge la rezistenț a uscată în 7 zile.

REZISTENȚA LA ABRAZIUNE:
În general, este scăzută. Cel care are o rezisten ț ă acceptabilă este velmix. Există lacuri
endurecători.

REZISTENȚA LA TALIERE:
Există o umedă ș i una uscată. Cea umedă este jumătate din cea uscată.

DURITATEA SUPERFICIALĂ
Este acceptabil în 3 ș i 4.
ÎNGRIJIREA GIPSURILOR

Hemidratul este sensibil la umiditatea ambientala: capteaza apa din aer formand nuclee de dihidrat care
acț ionează ca nuclee de cristalizare, ceea ce reduce timpul de întărire. Suferă o hidratare
mantenuta, de aceea trebuie păstrat praful în recipiente din plastic (unde nu se condensează apa) ș i
închise ermetic.

Îngrijirea modelului

Si, la rând nu este tare ș i netedă, trebuie să te îndoieș ti de aceasta.

precizie.

Odată ce reacț iile de întărire sunt finalizate în model, dimensiunile sale rămân
constante în condiț ii normale de temperatură ș i umiditate ambientală. Cu toate acestea, la
Uneori este necesar să se scufunde modelul din ipsos în apă, ca pregătire pentru alte tehnici.
Modelul de gips este uș or solubil în apă. Atunci când modelul uscat este scufundat în apă, se
produce o expansiune imperceptibilă dacă apa este saturată în sulfat de calciu. Dacă nu este aș a,
gipsul poate să se dizolve.

Manipulare
Stocarea gipsului

Pudra trebuie păstrată într-un recipient etanș care să o protejeze de umiditate.

Este bine să agitaț i recipientul înainte de a-l deschide pentru a distribui uniform particulele diverse.
mărime.
Instrumental

Se utilizează de obicei o cană din cauciuc sau dintr-un material similar, cu fund parabolic (facilitează
curăț enie) ș i o spatulă metalică nu prea flexibilă. Instrumentarul nu trebuie să aibă resturi de
amestecuri care afectează întărirea ș i schimbările dimensionale.
Există dispozitive pentru amestecare mecanică ș i, de asemenea, pentru a realiza amestecul cu presiune
ambiant negativ („în vid”) pentru a diminua prezenț a porozităț ii.

Proporț ia apă pulbere

Trebuie utilizată proporț ia indicată pentru tipul de produs care se foloseș te. Când se
doreș te siguranț ă în muncă (de exemplu, obț inerea de modele de înaltă rezistenț ă) este convenabil
a măsura apa ș i a cântări praful. În lucrările care necesită mai puț ină precizie se poate încerca
muncă fără a măsura apa ș i praful.
Gipsul alb necesită 50ml de apă pentru 100g de pulbere
Gipsul necesită 32 ml de apă pentru 100 g de pudră
Gipsul extradur necesită între 22 ș i 24 ml de apă pentru 100g de pulbere

Amestec

Trebuie făcut cu un anumit vigor, mai ales atunci când se utilizează relaț ii apă/ădust scăzute.
(gips, piatră ș i piatră îmbunătăț ită) până se obț ine un amestec fără cocoloaș e ș i cu tot praful
încoporată în apă. Timpul necesar este, de obicei, între 30 ș i 60 de secunde. Odată ce
că s-a început amestecul, orice adăugare suplimentară de pulbere sau apă produce
creș terea porozităț ii, care slăbeș te modelul rezultat.

Vibrat ș i golit

Completată amestecul ș i în timpul turnării (turnarea masei plastice umplând amprenta)

convenabil să o supunem la vibraț ii (există dispozitive mecanice care ajută) pentru a elimina
bule de aer ș i a diminua porozitatea finală.

Fragil

În imprimările cu hidrocoloizi, este mai bine să se menț ină umiditatea la 100%.

relativă (nu scufundată în apă) până când se finalizează întărirea.
BIBLIOGRAFIA
Anusavice; Phillips,R.W. Ș tiinț a materialelor dentare. A zecea ș i prima ediț ie.
Spania; 2004.
Macch, R.L; Materiale dentare. A treia ediț ie. Ed. Panamericana, 2000.