LUCRĂRI DE ARTĂ DESTINATE PROTECȚ IEI ÎMPOTRIVA ACȚ IUNII

DE LA ÎMPRUNTA Ș I DE APA
I. GENERALITĂ ȚI

Lucrarea de artă este o construc ț ie artificială de inginerie civilă de mare importan ț ă legată de
înființ area ș i exploatarea unei linii de comunicare sau de transport terestru, fluvial sau
maritim (punct, viaduct, pasarelă, tunel) dar ș i un dispozitiv de protecț ie împotriva acț iunii
de la pământ sau de apă (zende de sus ț inere, ș anț acoperit, digă, deschideri speciale
de drenaj în regiunile montane...) sau de o aducț iune de apă (ș anț , podeț sau canal)
şi un dispozitiv de tranziţie între mai multe moduri de transport (peronuri şi alte lucrări
portuare), prin traversarea unui obstacol natural sau artificial. Obstacolul poate fi un lanț
de munte, un curs de apă, o regiune industrială sau chiar un oraș care include numeroase
clădiri (circulaț ie, etc.)

Pentru beneficiarul lucrării, este important să cunoască lucrările de artă care ț in de aceasta
competenț ă. Astfel, toate operaț iunile legate de gestionarea acestor materiale trebuie să fie precedate
o etapă de recensământ. Informaț iile rezultate din recensământ includ cel puț in
tip de lucrare, principalele sale dimensiuni ș i localizarea sa. Datele colectate vor fi verificate
pe teren pentru a ț ine cont de eventualele transformări sau de informaț iile disponibile
în dosar. În plus, este esenț ial să existe un dosar care să reunească toate caracteristicile
lucrări ș i istoricul întregului ansamblu al acț iunilor începute. În plus, beneficiarul a avut de asemenea
pentru rolul de a supraveghea starea lucrărilor urmărind evoluț iile începând de la un stat de referinț ă,
stocarea ș i gestionarea informaț iilor, stabilirea unei documentaț ii, definirea proceselor de vizită ș i
de a asigura între ț inerea curentă. În caz de riscuri, responsabilul va trebui să efectueze o supraveghere
forcée. Începând de aici, va defini strategia sa de întreț inere ș i de reparaț ii majore.

II. CELE DIVERSE TIPURI DE LUCRĂRI DESTINATE PROTEC ȚIEI

ÎMPOTRIVA ACȚIUNII PĂMÂNTULUI Ș I A APEI

1. Zidul de sprijin
Zidarul de susț inere este unperetevertical sau sub-vertical care permite să conț ină pământuri (sau
orice alt material granular sau pulbere) pe o suprafaț ă redusă. Retenț ia solului printr-un
un zid de sprijin răspunde unor nevoi multiple: a proteja drumurile ș i căile de acces de
pârâiaș e ș igleusement de terraeun, structura obergenatural în unquaEu (porturi maritime ș i
voies navigabile), a face agricultabile zonele în pantă ș i a limita eroziunea prin scurgerecultură
în terase), părere însoubassementlesfondatonsclădiri de mare înălț ime sau dedeughici, a crea
obstacole verticale de mare înălț ime (pereț i de escarpă ș i glacis în celepentruticaton), susț ine
excavări ș i tran ș ee de cântat pentru a lucra la adăpost de apă (baraj), a stabili
fondări sau crearea de parcări subterane, etc.

Se găsesc ziduri de sprijin din piatră brută, din bolovani, din piatră de dulgherie, din cărămidă,
în beton armat, în oț el, în gabioane, chiar ș i din lemn sau din polimer (vinil).

a) Istoric

Primele ziduri de sprijin au fost realizate pentru fabricarea teraselor pe terenuri

piete înclinate pentru utilizare agricolă, terase delimitate de pereț i joș i din pietre brute
brute puse pe fundaț ie fără mortar ș i în opus puț in elaborat) recuperate prin eroziunea solului : aceste
murele sunt edificate pentru a combate aceasta (de exemplu în Ardèche).

Apoi găsim construcț ia teraselor care primesc clădiri impunătoare. Aceste ziduri au fost încă din
antichitatea zidurilor masive construite din zidărie îngrijită de blocuri de piatră (a căror exemplu
evocator este cel al templelor în terase Incas).
În versiunea sa ini ț ială din epoca modernă, zidul de greutate din beton care a succedat mediului de
XXesecolul la zidărie prin aparatajul geniului militar sau civil, se compune dintr-un voile (perete)
mince) ș i de o talpă. (Această talpă variază în lăț ime în funcț ie de mai mulț i factori, inclusiv suprasarcina
pe partea superioară, greutatea volumetrică ș i calitatea solurilor de fundaț ie, inclinarea taluzului
natural al materialului reț inut de perete).

În ultimele decenii, pereț ii prefabricaț i au fost în mare parte substituiț i cu ziduri în

beton turnat la faț a locului ș i cu ziduri din cărămidă, pentru că sunt mai ieftine,
mai rapide ș i mai uș or de implementat, ș i mai favorabile mediului.

b) Principiul susț inerii

Principala consideraț ie în dimensionarea suporturilor, indiferent de tipul acestora, este

corectă este calculul împingerii terenului sau a materialului reț inut de această perete. În starea lor
natural, terenurile tind să se conformeze într-un morman piramidal conic ca un morman de nisip
prezentând o pantă de versant natural. Interpunerea unui ecran de sprijin într-un masiv de
pământul se substituie părț ii lipsă de la bază ș i primeș te o parte din greutatea terenurilor rămase
într-o componentă înclinată de forț ă care tinde să răstoarne ș i în acelaș i timp să alunece în peretele de
sprijin dispus. Pentru a combate această apăsare a solului, peretele poate fi construit din
moduri diferite :

- Aș ezaț i o greutate superioară părț ii înlocuite ca contrabalans pentru forț a de împingere: astfel
sunt zidurile grele;
- A fi ancorat într-un corp mort care furnizează iner ț ie sau ancorat mai departe în sol la
proximitate care nu face parte din ansamblul susceptibil de alunecare sau având o
compoziț ia mai bună, astfel încât împingerea să fie controlată, evitând alunecarea ș i anulând
moment de basculare: acestea sunt pereț ii ancrasaț i ;
- Rezistând la răsturnare printr-o talpă introdusă sub terenuri, talpă de suprafaț ă de bază
în raport cu înălț imea care furnizează momentul de răsturnare: pereț i Cantilever (în L);
- Reducerea forț ei printr-un umăr al terenurilor reț inute între două contraforț i: ziduri la
redans;

Zidurile de susț inere, indiferent de tipul lor, trebuie în principiu să fie drenate, deoarece presiunea de
apă re ț inută în spatele unui zid fără intersti ț ii de evacuare cre ș te cu atât mai mult presiunea asupra
lucrarea ș i modifică "consistenț a" materialului prin fluidificarea acestuia, ceea ce aduce o transmitere de
împingere dintr-o parte mai importantă, frecarea (fenomenul de a se agă ț a) ca rezisten ț ă la
glisarea care a dispărut parț ial, panta naturală a mormanului scade.
c) Greutatea peretelui

Principiul unui zid de greutate este de a opune greutatea zidăriei de susț inere împotriva presiunii de
terenuri care tind să îl răstoarne. Presiunea terenurilor este minimă în vârful zidului ș i creș te odată cu
profunditatea în spatele peretelui: de aceea pereț ii grei se îngroaș ă spre bază (fructul).
Structurile de sprijin de tip greutate sunt cunoscute încă din Antichitate. Ele sunt constituite
în piatră tăiată, bolovani sau cărămidă.
 2. La paroi ancrée

Figura 1: Perete ancorat prefabricat (Brazilia). Capetele de ancorare trebuie să fie protejate de lovituri ș i de corozie.

Partea ancorată este formată din elemente verticale (pieu, plăci sau ț evi) legate între ele printr-o
orice procedeu (mortier, plăci, îmbinări), ș i se opune presiunii solului prin niș te
trants de ancorare (cel mai adesea din oț el) care leagă ecranul de o placă sau un corp mort (stâncă
un bloc zidărit sau bloc de beton) îngropat la o anumită distanț ă în spatele ecranului: placa sau
corp mort profită astfel de inerta solului mai mult sau mai puț in vâscos (sau maleabil, vezi Reologia)
des solide).
Cele mai multe dintre pere ț ii antrena ț i (sau cortinele antrenate) sunt astăzi constituite din palplan ș e.
bătute sau vibrate.

a) La peretele prefabricat

Peretele prefabricat este constituit din elemente (de obicei din beton armat sau din lemn) cum ar fi
pereț i în L, plasaț i pe măsură ce avansează ș i legaț i între ei prin stâlpi sau prin îmbinări
din beton. Există diferite tipuri, dintre care unul dintre cele mai vechi este pereț ii, în general denumiț i
berlineză, compusă din panouri de lemn sau beton stivuite între două elemente întunecate în
sol la proil în H (grinzi laminate din o ț el sau ț eavă din beton), cu inser ț ia progresivă a
panouri în excavaț ie în funcț ie de stabilitatea terenurilor învecinate. Berlinoise poate fi utilizată
ca un zid de susț inere îngropat provizoriu în timpul realizării lucrărilor. Poate fi
solidificată prin proiecț ie de beton ș i serveș te ca susț inere definitivă, în cazul unei pereț i
pariziană.

b) La paroi moulée

Partea moldată este un zid din beton armat turnat în sol. Zidul este realizat prin excavaț ie, apoi
pe măsură ce se realizează excavaț ia, o umplem cu nămol bentonitic, apoi
instalăm grilele de armare, eventual un ș anț vertical la capetele excavaț iei,
apoi coloanele de betonare. Betonul este turnat în aceste coloane ș i se substituie nămolului
bentonitul care fusese pus în fază provizorie pentru menț inerea pereț ilor, nămolul este atunci
pompată de sus de la tranș ee.
3. Zidul din pământ armat
Este o metodă de sus ț inere destul de recentă (1963) dezvoltată de Henri Vidal, care
consistă în utilizarea solului, ș i nu a unui perete din beton pentru a asigura stabilitatea unui versant. Conceptul este
de a întări solul prin adăugarea de armături care vor solicita un frecare între ele ș i pietriș ul
remblai. Un masiv din pământ întărit este constituit din trei componente :
 - Un remblai granular compactat în straturi puț in groase.
- Armăturile dispuse în strat în umplutură pot fi de două naturi:
metalice care sunt până acum cele mai răspândite ș i armături în geo
sintetice care nu prezintă probleme de coroziune ș i care tind să înlocuiască
premiere.
- Un parement, făcând legătura între armături ș i asigurând estetica zidului, este
de obicei realizat din elemente de beton prefabricat uș or de asamblat, din pneuri sau
alte elemente recuperate destinate să fie acoperite cu vegetaț ie.

Ansamblul formează un masiv stabil care asigură retenț ia împingerii solului în loc. Această tehnică
permite realizarea mai multor tipuri de lucrări, cum ar fi susț inerile de taluz sau boltiri.

4. Paroie berlineză ș i paroie pariziană

Figura 2: Perete berlinez înconjurând volumul în curs de săpătură al unui subsol.

În timpul realizării lucrărilor de terasament, în special în mediul urban, poate fi

imposibil sau riscant - din lipsă de perspectivă sau apropierea vecinilor - de a realiza săpăturile
în talutant. De asemenea, se poate realiza un susț inere provizorie sau definitvă, prin intermediul pereț ilor
mises en œuvre înainte de excavare. Este vorba despre două metode, peretele berlinez ș i peretele
pariziană, cu toate ajustările ș i amestecurile între cele două metode posibile.

Uneori denumită simplu "berlineză", prima metodă se prezintă astfel:

- Descente de profili metalici în I sau în H, întunecaț i sau băturaț i, la periferia zonei de

terasă
- Terrarea prin treceri,
- Montare la avans între fiarele elementelor de întărire, grinzi sau panouri
beton prefabricat, destinat să reț ină pământurile din spatele berlinezei.

Pentru „pariziana”, procedeul ș i destinaț ia sunt similare. Diferenț ele rezidă mai întâi
în modul de execuț ie al elementelor verticale care rigidizează ansamblul, care, mai degrabă decât profi
metalicele descente mecanice sunt realizate prin intermediul piloț ilor forati sau tubati, apoi în
mod de blindaj, realizat prin perete proiectat.
 5. Gabion

Figura 3: Gabioane din plasă metalică inoxidabilă utilizate în ziduri de sprijin.

Un gabion (din italianul gabionne, care înseamnă „cage mare”) este îngeneue ceuveuluncazeuer, cel mai adesea
constituite dintr-oț el solid, împletit ș i umplut cu pietre neîngheț ate (care nu se crack-uiesc sub
acț iunea gelului), utilizat în lucrările publice ș ibâtcomentariupentru a construi cu respect
muri de sus ț inere, dinbergarticole neetans sau a decora o faț adă goală sau...
amenajări urbane.

D'un cost modic dacă dispunem de pietre solide la fa ț a locului ș i de o bună rezisten ț ă, ele sunt
relaț ii uș or de realizat ș i uș or de modificat.

Gabioanele pot fi construite din păr ț i metalice (plasă hexagonală dublă)

torsion) sau prin sudare de ele (sudare electrică) cu plasă pătrată sau rectangulară.

Din cauza naturii ș i concepț iei lor, ele oferă o anumită flexibilitate ș i inerț ie faț ă de ș ocuri.
cutremure sau miș cări de teren sau la miș cările apei (apa poate percola)
printr-un gabion, cu fenomene de deusseupatpede energie1, exploatabile de exemplu
pentru construcț ia de „merloane amortizoare”2ș i în special pentru gestionarea fluxului de apă în
unbaseupe versantsau un sistem de rezervoare de apă3.

a) Istorie

Figura 4: Gabion din rachită împletită destinat să protejeze artileriș tii (secolul XVI)
 Figura 5: Gabionul are încă utilizări militare în secolul XXI, aici înconjurând tabăra Marmal (în Afganistan).

Gabionul este originar un sistem defensiv folosit pentru a proteja rapid o poziț ie de
trs d'artllereuesau mingi.

A apărut în jurul secolului XVIesecol ș i a fost înlocuit în XXesecolul prin sistemul sacului cu nisip, mai mult
simplu de creat ș i de utilizat.

Un gabion se compune dintr-un coș dinsistem de operareeuer(ramuri unei specii desaule) împletit ș i umplut
de pământ ș i degrave, destinaț i să amorț eascămingiș i cioburile. Este olarul italian Gaetano
Maccaferri, creatorul societăț iiMaccaferreu, care l-a reinventat în forma sa modernă cu o cuș că
de ț evi de oț el inoxidabil rigide în 1893.

Gabionul face parte dintutls d'atapă ș i de apărare a fortificaț iilorutilizate în mod particular la
epoca deVauban. Este încă utilizat ca un complement al sistemelor de ș anț uri pe durata
PremeuAl Doilea Război Mondialeudar.

Gabionul, începând de la finalulXXeseucerc, este foarte folosit îngeneue ceuvEulunde desemnează un fel de
caseuer, cel mai adesea făcut din bare solide de fier tratate împotriva oxidării ș i împletite în aș a fel încât să
îngrijirea pietrelor dure. Este utilizat în special înbâtmenț iunepentru a decora o faț adă goală
sau pentru a construi un zid de susț inere, sau obergeartificială non etanș ă.

Gabionajul a dat naș tere din nou la XXesecol la diverseeuinnovatonsetbreveturi, dar relativa lor
simplitatea de fabricare poate permite, ca înBurkeuNa Fasode a le face fabricate de
meș teș ugari locali. Am încercat în special să integrăm funcț ii deserveuacest ecosistemeuîntrebareîn les
uneori mai propice labeude laeuversurieuceai, de exemplu, permiț ând colonizarea lor de către
raceunesd'copaci.

b) Tipologie

Se distinge:

- Gabioanele, cu o înălț ime ș i o lăț ime de 0,5 sau 1 m ș i o lungime de 1,5 până la 4 m.
- Gabioanele matelas, paralelipiped de grosime mică (0,2 până la 0,3 m) ș i de suprafaț ă mare
(lungime de 2 până la 6 m ș i lăț ime de 2 m).
- Există de asemenea saci sau pungi cilindrice de gabion care corespund unor gabioane
tubularele de 0,25 la 0,5 m diametru ș i lungi de 2 la 3 m.
 c) Utilizări particulare

Figura 6: Gabion într-un parc

În amenajările hidraulice, se folosesc frecvent gabioane dispuse în episoade.

perpendicular pe mal sau paralel cu ț ărmurile pentru a lupta împotrivaeroareeupefluviiale sau
torrentelle. Se realizează de asemenea praguri sau mici baraje.

De asemenea, ei servesc, datorită capacităț ilor lor de drenare, la stabilizarea unorzăpadăeus, desouedssau a construi
desparavalanches, în special pe teren dificil.

Utilizarea gabioanelor din panouri sudate electric permite acum realizarea

de amenajări peisagistice în gabioane robuste ș i puț in sensibile la vandalism. Ecranele antifonice
gabioanele au capacită ț i mari de absorb ț ie acustică datorită masei materialelor
umplere ș i procentul ridicat de gol între pietre asociat cu o suprafaț ă puț in reflectantă.
În special dacă piatra este amestecată cu un sol moale ș i care poate fi vegetat (este nevoie de un context
aș adar, mai umede), ele absorb o parte din zgomotul ambiental ș i permit îmbunătăț irea gestionării
zgomotul ș i confortul acustic ș i de a atenua anumite poluări sonore (în jurul unui parcaj urban
de exemplu sau la trecerea unei căi rutiere, feroviare etc.) jucând rolul unuiperete de anultbrueut.

d) Limite

Flexibilitatea lor relativă nu permite construirea de ziduri înalte ș i solide, în special în context.
de risc seismic. Au fost dezvoltate metode de calcul pentru stabilitatea lor.

Apărarea acizilor ș i/sau salinelor provoacă probleme de coroziune a metalelor, ceea ce le limitează
utilizare în anumite contexte (estuareeures, porturi, litorale...), cu excep ț ia utilizării de l'inocturnaplus
costisitor.

e) Interese pentru biodiversitate

Figura 7: Plantele pionieri, apoi cele secundare, pot coloniza gabioanele, reîntorcând un aspect mai natural zidului sau la
la berge
În timpul unei restaurări a fortifica ț iilor lui Vauban laCitadelle de Leulle, un gabion-muret
experimental de câț iva metri lungime, umplut cu pietriș de calcar dur ș i pământ
compacte bogată în argilă ș i var vizează să primească o floră muricolă naturală, în special
constituite demousse-uri în care speciile se vor auto-selec ț iona în func ț ie de condi ț ii
microclimate ale site-ului.

Datorită naturii materialului lor ș i a prezenț ei mai mult sau mai puț in mari de „goluri”, ele
oferte demeucro-habeutatuajeet unmeucroclEumataproape de cele ale alunecărilor de teren naturale, propice pentru o
beude laeuverseuprăjiturăpartculară ș i la onaturaleuceaicercetate de cătremăsuri de conservareireset
compensateurezsau degestpe restaurateucecare vizează în acest caz, de obicei, niș teplante
peuonneueș ti, speciixerofeuleset/sau d'altitudine sau anumite speciipereteicolescare pot
a găsi într-un gabion bine conceput eventualehabeutatuajede substituț ie).

Adeseasăraci în nutrienț ieucomentariicer puț in întreț inere ș i nu favorizează speciile de

mediieutrofiemai degrabă banalizatoare. De asemenea, pot folosi materiale rochease ș i un
substrat prelevat în situ, favorabil speciilor autohtone.

6. Digă

Figura 8: Cheiul la Novorossiisk în Rusia.

Figura 9: Pontonul de la Sellin, Rügen, Germania.

 Figura 10: Brise-vale de tetrapozi din beton pe partea oceanului. Absenț a valurilor este notabilă în portul protejat de acesta
zid

Figura 11: Unul dintre digurile de protecț ie de la Raversijde în Belgia.

Diga este o structură rigidă construită, care se extinde în mare, un lac sau un râu.

La jetée poate avea un sau mai multe obiective:

- Servirea la îmbarcare ș i debarcare aîncărcareeufiisau pasageri într-o apă

mai profund, ș i a multiplica numărul de nave ș i ambarcaț iuni susceptibile să acosteze;
- Protejaț i unportde lahouleet duventș i în acest caz, se vorbeș te desprebreuse-lames.

Structura ș i/sau forma anumitor diguri este configurată pentru a rezista mai bine lavag, aux
tsunamieus , auxsurcotessau auxvaluri de furtună, dar paradoxal, ca ș i cumdeughicitu
alte structuri rigide (spice), contribuind la l'articeualeusatpede pe litoral ș i uneori deestuareures,
numeroase diguri au modificat transportul sedimentului ș i curenț ii locali, având efecte în
termi d'învelire, îmburuiresau dimpotrivă deeroseupe côtere;

- Oferi un loc de plimbare ș i descoperire pentru turiș ti sau plimbăreț i; există

promenadă create în principal, dacă nu în exclusivitate, pentru plimbare ș i
timp liber, cum ar fijetée de BreughtonauRegatul Uniteu.

Ea poate fi construită din săpături, din structuri din beton sau din oț el ș i poate fi masivă sau pe
pieu

În porturile maritime, digul principal susț inea odată în mod obiș nuit oturnuleț muncă ou
non d'un feu. Cu etichetele radio apoi...GPS, ele tind să dispară, dar sunt uneori
conservate din motivepatrimoneuales.
 7. Brise-lames

Un brise-lames este o construcț ie de tip episoade, deuguetudigă(môle), stabilită în faț a unui port, o
zonă amenajată, oplajăo litoral vulnerabil laeroareeupe.

El poate construi un adăpost pentru a proteja o zonă demoaleeusatîn timpul vremii rele.

Peretele de vântde lamesnu este, spre deosebire de un dig sau un ponton, accesibil în mod obligatoriu de la
pământ. Dar un dig sau un zid de apărare serveș te frecvent ca baraj de valuri.

Inginerii maritimi utilizează uneori termenul „digă” pentru a se referi la un brise-lames.

a) Istorie

Briselemurile au fost construite pentru a crea adăposturi [Link] singurul autor antic care
ne oferi explica ț ii tehnice despre construc ț ia lucrărilor maritime. Dar acestea
croquis ne ne-au fost trimise ș i textul său face obiectul discuț iilor privind interpretarea
a aduce.

Mijloacele utilizate au evoluat, desigur:

- Structuri din lemn pe stâlpi sau platforme din lemn pe fundaț ii de piatră (mai degrabă pentru
appontements)
- Structuri de blocuri de piatră tăiată cu umplutură eventuală în enrochements între
două înveliș uri, dezvoltate de fenicieni,
- Structuri din beton cupuzolanăblocuri masive turnate sub apă într-un cofraj în
lemn, elaborat de romani.

Aceste lucrări fiind foarte costisitoare, inginerii caută să optimizeze dimensionarea lor.

b) Tipologii de brise-lame

Un brise-lames este de obicei constituit dintr-o „digă cu taluz” care nu este altceva decât un mormânt în
enrochements acoperite de o carapace formată din blocuri de piatră sau beton (foarte) mari
capabili să reziste atacurilor de laundaUn anumit număr de blocuri de articole din beton
existent. Primul bloc de articole din beton,Tetrapod, a fost inventat în 1950 de Laboratorul
dauphinois de hidraulică la Grenoble, Franț a (Sogreah, acum Artelia)3.

Durant laAl Doilea Război Mondialidar, în timpul debarcării în Normandia, aliaț ii au transportat
des caissons flottants de beton armat, spunetiCaeussons PhoenixAlte diguri sunt încă
constituiț i din module prefabricate din beton, de obicei aș ezate pe un micul de fundaț ie
amenajate pe fundul marin. Aceste caissons au adesea pereț i verticali ș i sunt uneori amenajate
pentru a disipa energia valurilor, de exemplu prin prezenț a unor găuri ca în
caisson Jarlan4.

Un brise-lames poate de asemenea să apară sub forma unor linii de trunchiuri de pomi, de mai multe
metri înălț ime, înfundaț i în nisipul unei plaje, asigurând astfel o anumită protecț ie unei
digă sau un teren asaltat de mare. Unele bărci dezafectate servesc de asemenea ca baraj-
slabe.

c) Diferite tipuri de breakwater

Figura 12: Zgârcitor pe o hartă marină.

Figura 13: Môle de Saint-Malo, la maree mare.

Figura 14: Môle de Saint-Malo, la maree joasă.

Figura 15: Tronci de copaci folosiț i ca diguri, Saint-Malo (Franț a).

 Figura 16: Chaussée du Sillon, Saint-Malo, în timpul mareei cu coeficient mare

Figura 17: Tétrapode din beton, care sparge energia valurilor.

Figura 18: Un brise-unde în construcț ie la Ystad, în sudul Suediei.

Figura 19: Inele pentru a agăț a pietrele unui dig la Narooma (Australia), aprilie 2018.

d) Hidromorfologie, morfodinamica

Construcț ia unui zid de protecț ie implică o modificare uneori complexă a curenț ilor ș i, prin urmare,
sedimentare ș i de configurarea fundului pe o suprafaț ă mai mult sau mai puț in importantă în funcț ie de
context. Acest lucru explică de ce unele diguri nu protejează împotriva erozării sau o amână
simplu în amonte sau în aval al lucrării, ba chiar agravează puternic. Sub formă de machetă,
lucrarea poate fi testată într-un basseun à houle(care poate fi înș elător deoarece nu integrează
factorvântsau efectele desurcotăindus de depresii importante).

Printre metodele alternative igurent:

- Drenajul plajei
- Brise-lame flotant

e) Ecologia digului

Brise-valeț ele pot constitui involuntar un habitat semi-natural sau artificial propice pentru
anumite specii de alge, artropode, moluș te ș i păsări de coastă, ba chiar ș i reptile.
structurile servesc ca substrat de ixaton pentru mai multe specii demoluşte, alte nevertebrate si
d'algues adaptate laestran, specii care se ata ș ează în mod normal de ni ș tereceufsș i altele
structuri formate natural prin eroziune sau alte fenomene geologice.
Fiecare interstiț iu al unui dig constituie un potenț ial refugiu pentru o varietate de organisme, dintre care
lescrustacee. În Europa, mai multe specii de păsări specializate în căutarea hranei în
mediueuiarnătdalpot fi observate cu usurinta pe digurile artificiale din apropierea zonelor
locuite caturneueuere la coleeuer, lebécasseau veuolet, l'bufnitaeuer peueș i diverse specii de
privighetoare, deoarece acele locuri constituie o cămărărie bogată în moluș te, alge ș i crustacee
Aceste specii se hrănesc. Digurile pot juca, prin urmare, un rol relativ important.
în men ț inerea unei păr ț i a biodiversită ț ii anumitor zone maritime din ce în ce mai mult
urbanizate.

III. PERETII DE SUS ȚINERE: FOAIE TEHNICĂ

Un zid de sprijin este destinat pe un volum redus pentru a reț ine terenurile situate în amonte.
al unei lucrări. Fie pentru un sprijin de umplutură, atunci când pământul este pus la loc
în spatele peretelui, sau pentru un sprijin de pământ, atunci când terenurile au fost excavate, nevoile
sunt numeroase: a prezerva alunecările de teren sau alunecările de teren, pe marginea drumului sau
de berge, structurarea fundaț iilor sau a subsolurilor clădirilor...

1. Care sunt sinistrele întâlnite pe pere ț ii de sus ț inere?

Cele mai frecvente dezordini pe pereț ii de susț inere, din beton armat sau din blocuri de ciment, sunt
probleme uș oare până la uriaș e ș i o miș care a peretelui. În funcț ie de calitatea construcț iei, amploarea
problemele ș i deformările sunt foarte mari înainte de prăbu ș ire, sau dimpotrivă, peretele
se va prăbuș i brusc cu puț ine semne prevestitoare.

2. Motivele sinistrilor pe pere ț ii de sprijin

Motivul principal este în primul rând psihologic. Bunul simț îi împinge pe constructori să construiască bine.
o acoperi ș , deoarece în caz de prăbu ș ire, consecin ț ele pot fi fatale. Un zid de
soutènement, lui, este adesea limitat la marginea terenului, la colț urile grădinii, ș i riscul
accidentul mortal este mult mai puț in perceptibil, pe bună dreptate sau nu. Se observă aș adar asupra
cântând despre zidurile de susț inere construite în orice fel, călcând în picioare regulile artei
elementare.

Din cauze tehnice, există:

- Absenta totală a calculului. Este o eroare, deoarece acest tip de lucrare este complexă ș i
necesită un studiu. Într-adevăr, presiunea terenurilor, fundaț iile zidului, armarea,
 unghiul, grosimea zidului de sprijin sunt foarte adesea apreciate gre ș it 'cu ochiul'.
Unii spun că un studiu este necesar doar de la 2m50 înălț ime… Vezi fotografia
ci-contre unui zid de 50 cm înălț ime pentru a se convinge.... Începând de la 1m50, acest lucru este
cu adevărat necesar.
- Un drenaj ineficient. Dacă există un lucru de re ț inut înainte de a realiza un zid de
susț inerea, este că presiunea apei din spatele zidului este adesea de 3 ori mai mare
că împingerea pământului... Ș i când plouă de o oră, puteț i considera că
peretele dumneavoastră este echivalentul unui zid de piscină, reț ine solul îmbibat cu apă. Zidurile de
sustinerile nu sunt capabile să conț ină această presiune enormă! Singura soluț ie este
de a lăsa apa să treacă, pentru a reduce nivelul apei din spatele zidului ș i, prin urmare, presiunea
exercitată.
- Un sol non drenat folosit pentru umplerea în spatele zidului de susț inere. Încă unul
problemă de drenaj al apelor. 9 din 10 ori, construim susț inerea, apoi umplem
cu terenurile locale. Cu toate acestea, toate solurile nu au aceleaș i proprietăț i de drenaj. Prin
un sol argilos va adesea să nu drenese bine apele, care vor rămâne blocate în spatele
perete. În plus faț ă de proprietăț ile drenante, presiunea solului asupra peretelui depinde de sol ș i de
proprietăț ile sale, cum ar fi unghiul natural de taluz ș i coeficientul de frecare al solului. Este
de ce, un birou de studii recomandă adesea să nu folosească solurile locale, ci
să utilizaț i mai degrabă umplutură drenată cumpărată din carieră. Un cost suplimentar, desigur, dar
care serveș te la ceva.
- Dispoziț ie greș ită a armăturii pereț ilor de susț inere din beton armat. În absenț a
De studiu ș i de planuri de fierărie, antreprenorii fac cum cred de cuviinț ă. Asta se joacă
adesea în economie, deoarece oț elul costă scump. Totuș i, cantitatea de armături ș i poziț ia lor sunt
foarte importante pentru a evita ruperea peretelui.
- Montajul de cărămizi de beton. Cărămidă de beton are un avantaj: este în mod natural drenant.
Dar nu este suficient! Forţa pe care un zid din blocuri de beton poate să o suporte în raport cu
un zid din beton armat cu acelea ș i dimensiuni este foarte slab. Bătrânul este solid în
compresie, dar nu valorează nimic la flexibilitate. Aș adar, nu este de imaginat să se utilizeze blocuri de beton.
singuri. Pe de altă parte, panouri de zidărie legate orizontal ș i vertical prin
chaînesle din beton armat se dovedesc a fi solide. Este blocul de beton încheiat mai
economic decât betonul armat? Dificil de spus, depinde de costul forț ei de muncă,
deoarece parpaingurile sunt mai ieftine decât betonul armat, dar necesită mai multă muncă.
- O fundaț ie inadecvată. Două riscuri pândesc fundaț iile:

Uneori, placa este insuficient îngropată sau fundaț ia este prea îngustă, fie solul este
trop compressibil sau lesol î ș i pierde caracteristicile mecanice atunci când plouă de mai multe ori
săptămâni…. Talpa este constituită dintr-un toc ș i dintr-o platformă, iar lungimea acestor elemente trebuie să
a fi calculată pentru a evita ruptura sau răsturnarea sub presiunea pământului.

3. 8 Reguli de respectat pentru construirea unui zid de sprijin

a) Studiu de sol.
Cu excepț ia cazului în care roca iese la suprafaț ă, un studiu al solului este necesar pentru a ș ti câte încărcături poate suporta solul.

reprendre înainte de a perfore. Pentru că riscul este compactarea sau perforarea: dacă peretele nu
nu se sparge, poate perfora solul în aval ș i se poate răsturna în sus.

b) Concepț ie realizată de un birou de studii

Iată cum arată diagrama presiunilor sub o fundaț ie. Evident, o
o talpă încărcată uniform este preferabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, este mai bine să
a ș ti că solul este capabil să suporte o astfel de constrângere. Acest lucru este imposibil de ghicit cu ochiul liber,
doar un studiu permite găsirea dimensiunilor optime.

c) Realizare bună a funda ț iilor, bine îngropate

Pentru aceleaș i motive ca mai sus, trebuie acordată o atenț ie deosebită tălpicelor.
fundatii. Talpa de fundatie permite transmiterea presiunii solului asupra terenului, pana la urma!
Lucrare expusă intemperiilor, trebuie să ne gândim să îngropăm suficient fundaț iile pentru a le pune.
‘fără îngheț ’, ș i pentru a asigura oprirea zidului ș i a împiedica alunecarea acestuia.

d) Calitatea materialelor

Beton armat ș i blocurile de zidărie nu sunt egale. Dacă folosiț i blocuri de zidărie, pătrundem panourile de
parpaings de chaînages BA verticale ș i orizontale. Indiferent de alegerea finală pentru material,
asiguraț i-vă de calitatea realizării: beton bine dozat, armături bine dispuse conform planurilor,
cantitate suficientă.

e) Sistem de drenaj eficient

Există mai multe sisteme care funcț ionează foarte bine: Un pat din cărămizi montate uscat în spatele zidului
funcț ionează foarte bine pentru evacuarea rapidă a apelor.
Barbacanele sunt foarte eficiente pentru evacuarea rapidă a apelor ș i pentru a evita creș terea sarcinii.
tu mori în timpul ploilor torenţiale.

La drenajul de lângă perete, nu uitaț i drenajul la baza peretelui. Sistemul cel mai utilizat fiind
ș anț ul drenant: un ț eavă de PVC perforată, înconjurată de pietri ș , totul înfă ș urat într-un
geotextil

f) Calitatea drenantă a umpluturii

În plus faț ă de sistemul de drenaj propriu-zis, este necesar ca apa să poată circula între granulele de sol.
umplutura. Umplutura aprobată de peretele zidului trebuie să fie drenată, fie că este vorba despre solul local sau
raportat.
g) Etanș eitatea peretelui împotriva pământului

Pentru a proteja armăturile din oț el ale unui zid din beton armat, se realizează un strat de etanș are.
pe peretele din spate al zidului, în contact cu pământul ș i apa.

h) Întreț inere regulată

Cel mai important este fără îndoială să avem grijă ca dispozitivul de drenaj să nu se înfunde
cu timpul, ceea ce este originea multor sinistre (în special la autorul articolului...).

4. Normele referitoare la zidurile de sprijin

În sistemul normelor franceze pre-Eurocoduri, nu există o normă specifică pentru pereț i.
de susț inere. Aceste lucrări trebuie, aș adar, să respecte normele generale care se referă la ziduri ș i
fundamentele, respectiv DTU 13.12, fasciculul 62, BAEL ș i DTU 20.1.

Cu Eurocodurile, secț iunea 9 a Eurocodului este dedicată calculului lucrărilor de susț inere.
În ceea ce priveș te drenajul, poate fi util să reamintim articolul 681 din Codul civil: Un proprietar
este responsabil de apa pluvială care cade pe terenul său ș i nu poate să o facă să curgă pe terenul său
vecin.