Cele 20 de Mite Scurte cele mai

populare ale lumii

Miturile scurte – Cele 20 celebre

Miturile scurte sunt narațiuni imaginare care își au origine

în diversele tradiții culturale ale lumii, Greacă,
Română, Nordică printre altele, pentru a încerca să explic ce a fost
începutul vieții, al universului, al diferitelor fenomene
ambientale și ale propriei naturi umane.

Între aceste narațiuni fantastice se remarcă miturile scurte

grecii și romanii, trecând prin acele scrieri de
Hesiod sau Homer, până la altele dezvoltate chiar de
filozofi cu poziții mai „raționale”, cum ar fi Platon,
discipol al lui Socrate.

Cu toate acestea, mitologia se găsește în fiecare colț al

planeta, făcând parte din folclorul diverselor comunități,
regiuni și țări.
De aceea, îți vom arăta o listă cu exemple de mituri
cortoarele cele mai populare care există, desigur, un scurt
rezumatul istorii sale:

1 – Cutia Pandorei
Potrivit miturilor scurte grecești, Zeus a fost cel care i-a ordonat
Hefesto a creat prima femeie muritoare din lume, o tânără
numită Pandora, care a primit diferite daruri oferite de către
dumnezei.

Dar Zeus avea un scop diferit, voia să pedepsească pe

titán Prometeu pentru a fura focul de la Hefestos pentru a-l da
bărbații și, în același timp, a-i mustra pe aceștia din urmă pentru
a-l primi.

Așa că o trimit pe Pandora să se căsătorească cu Epimetheu, fratele lui

Prometeu, dar în plus i-a dat tinerei o cutie ca secundă
obsequiu pentru titan, sub ordinul de a nu o deschide niciodată.

Cu toate acestea, într-o zi Pandora s-a lăsat purtată de curiozitate și

a deschis cutia, eliberând astfel toate relele care există în
această lume: boli, războaie, furie, foame, suferință și
multe calamități mai mari, lăsând înăuntru doar speranța, ceea ce
singurul lucru pe care a reușit să-l conțină când a închis capacul.

De aceea, relatarea indică faptul că bărbații dispun doar de ...

speranță pentru a face față tuturor acestor rele
eliberați din cutia Pandorei.

2 – Naș terea Afroditei

Otromitos Greci scurți este cel al Afroditei, era zeița de
dragoste, frumuseț e, farmec dulce, seducț ii,
mângâieri, căldura, zâmbetele și interviurile de
fecioare.
În teogonía lui Hesiod, nașterea sa se întoarce mult înapoi.
înaintea zeilor olimpici, când Cronos a mutilat
genitalele lui Uran, propriul său tată, ș i le-a aruncat în mare.

Se spune că părțile tăiate au flotat o perioadă destul de lungă

despre valurile agitate, dar într-o zi, din ele a izbucnit o
spuma albă din care a apărut Afrodita.

3 – Originea Medusei
Cea mai recunoscută versiune despre originea Meduzei este
de la poetă romană Ovidiu, prin opera sa, Las
Metamorfoză, unde se explică că anterior era o
frumoasa preotese a templului Atenei, dar Poseidon,
cucerit de frumuseț ea ei, a violat-o în acel loc.

În urma celor întâmplate, Atena s-a furios și și-a descărcat toată furia.
despre fetiț ă, transformându-i părul în ș erpi,
în plus față de a face ca privirea ei să transforme în piatră pe cine o
vidra.

Așa s-a transformat în unul dintre cele mai mari monștri

teroare ale inframundului, cu colți uriași și un corp
cu caracteristici similare celor ale unei serpi. A murit
decapitată de mâinile eroului Perseu.

4 – Căderea lui Icar

Un alt mit grec destul de popular este căderea lui Icar.
fiul lui Dedal, constructorul faimosului labirint din Creta
unde se afla minotaurul.

Por ordinele regelui Minos, Ícaro și Dédalo trăiau captivi în acel

precis loc, după ce acesta din urmă l-a ajutat pe Tezeu să
a înfrunta creatura monstruoasă, jumătate taur și jumătate om.

Așa că constructorul a elaborat niște aripi enorme cu pene și

cere, asemănătoare cu cele ale păsărilor, pentru a putea scăpa. După
probarlas, a făcut încă două și i le-a dat lui Ícaro.

Amândoi au ridicat zborul ș i au plecat, dar Icar împotriva.

Sfaturile tatălui său, care i-a spus să nu se înalțe.
atât pentru a preveni ca soarele să topescă ceara aripilor sale,
a crescut din ce în ce mai mult.

Și din cauza imprudenței sale, ignorând recomandările,

penele lui cedau din cauza căldurii, provocându-i moartea
tras cădea în mare. În amintirea sa, Dédalo a numit-o Icaria
pământ aproape de locul unde și-a pierdut fiul.

5 – Oamenii care provin din

furnici: mirmidonii
Povestea mirmidonilor începe pe insula greacă de
Egina, care îș i datorează numele fiicei Dumnezeului râurilor,
Asopo, ș i a fost răpită de Zeus, cu care a avut un descendent
apelat Éaco.

Fructul acestei întâlniri a ajuns să fie rege, dar Hera s-a

s-a înfuriat ș i a lansat o plagă iminentă asupra poporului pe care el
regia, terminând cu aproape toți locuitorii săi.

De aceea, Éaco, bunicul lui Ahile, i-a cerut lui Zeus

arevenitsăpopulezeinsulaș iacestaarăspunslaapelulsău
conversind furnicile în oameni.

De atunci, oamenii din acel loc s-au făcut cunoscuți ca

mirmidoni (furnici), și s-au caracterizat prin a fi puternici,
lucrători, organizați și curajoși.

6 – Mitul lui Sisif

În lamitologia greacaSísifo era regele Corintului, un loc
fondat de el însuși. Narațiunea îl descrie ca un ființă
ambițios, crud și, mai ales, viclean.
Cu isteț imea sa, a reuș it să-i păcălească pe zei ș i să le provoace mânia.

Mai întâi, i-a spus lui Asopo, zeul râurilor, că a fost Zeus
cine i-a răpit fiica, bineînțeles, în schimbul unei favoare, a crea
o sursă de apă dulce în Corint.

Când regele Olimpului a aflat, a trimis la Dumnezeu de la

moarte, Tánatos, pentru a pune capăt lui, dar Sisyphus l-a păcălit și
l-a închis într-o celulă.

Datorită acestui fapt, nimeni nu a murit o perioadă și Hades, Dumnezeul

inframundo, de asemenea, s-a supărat. Așa că Zeus l-a trimis pe Ares, zeul
Dumnezeul războiului, pentru a-l ucide.

Cu toate acestea, odată ajuns în inframonde, Sisyph se descurcă

pentru a reveni în lumea muritorilor, înșelându-l pe însuși Hades.
acolo, că acest ultim, alături de Zeus, i-a impus pedeapsa
de a împinge o piatră uriaș ă până în vârful unei montagne,
doar pentru a cădea din nou ș i a o împinge din nou o dată ș i
încă o dată, pe parcursul eternităț ii.

7 – Mitul lui Tiresias

Mitul lui Tiresias are două versiuni bine cunoscute, dar
în ambele este fiul lui Everes și Chariclo, ninfă preferată de
zeița Atena.

În prima poveste, Tiresias și-a văzut din greșeală mama

bălăcindu-segoalăalăturideAtenaîntr-unrâu,aceasta,
enfuriată, l-a lăsat orb, dar după intervenț ia
ninfa, zeița i-a dat darul clarviziunii.

Al doilea poveste indică că Tiresias a întâlnit o pereche de

șerpi împerecheați, așa că a lovit unul dintre ei,
hembra, dar făcând aceasta s-a transformat în femeie.

După 7 ani a fost martor la o scenă similară, doar că în

în acea ocazie a atacat masculul reptilelor,
recuperându-și astfel corpul masculin.
Al având ambele sexe, Hera, împreună cu Zeus, i-a
au întrebat care gen se bucura cel mai mult de relații, iar el
a răspuns că erau femeile, fără a se anticipa reacției
de la Diosa, care s-a rușinat în fața soțului ei și l-a
a câștigat lăsându-l orb, dar zeul Olimpului s-a îndurat.
și i-a oferit darul profeției.

8 – Mitul lui Eco

În Metamorfozele lui Ovidiu, Eco era o nimfă veselă,
jucăușă, frumoasă și cu o voce prețioasă, care întotdeauna distrăgea pe
Hera când Zeus pleca în aventuri extramaritale.

Așa s-a întâmplat constant, până când într-o zi Hera a observat

înș elare ș i s-a umplut de mânie făcând ca Eco să-ș i piardă vocea,
cea în fața căreia orice om ar cădea fermecat.

Nepăsându-se de pedeapsă, a trimis nimfa într-o peșteră și

a făcut să pot repeta doar ultimele cuvinte spuse de
bărbaț ii, când vor încerca să vorbească.

Există diferite versiuni despre mitul lui Eco și în una dintre

ele, Hera se răzbună pe nimfă când o găsește dormind cu
Zeus.

Într-o altă poveste, este Afrodita cea care îi ia vocea, căci

răspunzând la cererea dumneavoastră, i-a oferit ocazia de a atrage prin
câteva minute tânărului care îi plăcea, Narcis, pentru a încerca
a-l îndrăgosti, dar eșuează când acesta nu o răspunde, rămânând
condamnată să repete doar ultimele cuvinte pe care le va auzi în
fiecare ocazie.

9 – Mitul lui Narcis

Conform mitului, când Narcis s-a născut, profetul Tiresias
a prezis că a-ș i vedea propriul reflex i-ar marca sfârș itul, din acest motiv,
mama lui l-a crescut departe de orice suprafață unde ar putea
verse pe sine.
Cu toate acestea, Narcis era un tânăr foarte atrăgător și într-o zi,
mergând prin pădure, a trecut aproape de peștera lui Eco, care
s-a îndrăgostit profund de el.

După mai multe vizite în zonă, Eco a reușit să

îș i exprima dragostea, totuș i, Narcis a respins-o ș i s-a râs de ea
de ea.

Al observând ceea ce s-a întâmplat, Dumnezeasa Nemezis i-a impus un

pedeapsă severă. A făcut ca tânărul să îi fie foarte sete ș i, în
consecință, a mers la pârâul aproape de peștera nimfei
pentru a bea apă, dar când a văzut reflecția sa, s-a îndrăgostit de sine
mismo, observându-se fix până la moarte din înfometare.

10 – Mitul minotaurului
Minotaurul era fiul lui Pasifae ș i al taurilor din Creta, o
creatura pe care Poseidon i-a dat-o regelui Minos pentru a o sacrifica în
numele său, dar acesta a încercat să înșele pe Dumnezeu ucigând o altă de
fiarele turmei sale.

Al notar la traición de Minos, Poseidón ideó un plan pentru

vengarse de el, generându-i Pasifae, soția regelui, un
dorință sexuală intensă față de taur.

Din acest motiv, femeia i-a ordonat lui Dédalo, meșterul regal,
crea o vacă din lemn în care ea să poată intra pentru
a se împerechea cu creatura, de care a rămas însărcinată.

Așa s-a născut Minotaurul, un monstru cu cap de taur și

corpul uman care devora oameni în labirintul de
Creta, un loc construit de acelaș i Dédal la cererea
rey.

De fapt, Minos a supus Atena și a obligat pe regele său să trimită 7

tineri și 7 fecioare constant pentru a hrăni
bestia, până când a sosit eroul Tezeu, care l-a învins.
11 – Mitul lui Prometeu
Prometeu aparț ine de asemenea mitologiei greceș ti. Era fiul
de titlul Iapetus cu una dintre oceánide, în plus se
caracterizată prin astuzia ei, prin lipsa de griji față de
legi ale zeilor și întotdeauna în favoarea umanității.

Mitul său susț ine că s-a ridiculizat de mai multe ori de divinităț ile
Olimpo, începând cu Zeus, căruia, într-o ocazie, i-a ...
a adus un bou, l-a sacrificat și i-a dat de ales între părți
ce ar mânca zeii și oamenii, înșelându-l pentru
a o face să aleagă doar oase acoperite cu grăsime.

De atunci, Zeus, supărat, le-a refuzat focul celor

muritorii, aș a că Prometeu l-a furat pentru ei. Ca pedeapsă,
Dumnezeul tunetului a ordonat să fie înlănț uitde o piatră în
Caucaz, unde o vultur i-ar devora ficatul pentru totdeauna,
deci el, fiind imortal, se regenera încă o dată și încă o dată,
suferind astfel, un etern torment.

12 – Barca lui Tezeu

Teseu era un erou al mitologiei greceș ti, ai cărui părinț i au fost
regii Atenei, numiți Egeo și Etra. Se spune că mai târziu
de a călători până în Creta pentru a-l înfrunta pe minotaur,
atenienț iiș i-aupăstrat barca ani de zile.

Mitul indică faptul că, odată cu trecerea timpului, părțile

de la celebra ambarcaț iune au început să se deterioreze, prin urmare,
au înlocuit fiecare dintre ele pentru a continua să o folosească.

După câteva secole, toți s-au întrebat dacă într-adevăr se

vorbea despre bărci, având în vedere acest lucru, un infinit de
întrebări între filosofii epocii sale.
13 – Mitul peș terii
Deși este cunoscut sub numele de „mit”, în realitate este vorba despre o
de alegoriile scrise de filozoful grec, Platon, fără
embargou, popularitatea acestui scris îl face demn de
a fi în această listă.

Prin această operă, autorul descrie o peșteră în interiorul

la care se află un zid ș i, pe partea interioară a acestuia, este un
grup de prizonieri, capturaț i încă din copilărie, unde doar
se vedeau umbrele produse de un foc de tabără în spatele
pătruns.

Într-o zi, unul dintre ei a fugit, a cunoscut lumea și apoi s-a întors la
a elibera pe colegii săi, dar aceș tia au crezut că a fost
înnebunit, considerând ca unica realitate, figurile
create cu strălucirea focului, de aceea, nu îl
nu au ascultat nici nu au urmat.

De fapt, Platon afirmă că ar putea ajunge să ucidă

personaje din poveste, dacă ar încerca să-i elibereze. Este vorba despre o
metaforă despre drumul către cunoaș tere ș i
comoditatea ignoranț ei.

14 – Mitul lui Orfeu

Orfeu era fiul Dumnezeului muzicii, Apollo, ș i unul dintre
muze, Calíope. A fost recunoscută pentru că purta o liră și cânta
melodii care linișteau orice suflet, chiar și pe cele ale
bestii.

Într-o zi, o ș arpe a muș cat-o pe Euridice, nimfa de care

s-a îndrăgostit, cine a murit otrăvit, aș a că Orfeu se
a pătruns în adâncurile inframundului pentru a o aduce înapoi
întoarcere.

A încheiat o convenție cu Caronte și l-a înduplecat pe Cerber datorită muzicii sale,

până când, în sfârșit, s-a întâlnit cu Hades, pe care de asemenea

captivează cu melodiile sale.

Dumnezeul inframundului l-a lăsat să plece cu Euridice, sub

condiția de a evita să se uite înapoi până la ieșirea din loc.
dar a lipsit de la promisiunea sa de a-și vedea iubita, care se
demoraba, încă adormită de venin și, făcând asta, se
s-a estompat, pierzându-o încă o dată, fără a o putea salva
din nou.

15 – Mitul lui Quetzalcóatl

În cadrul miturilor mexicane se află cel al lui Quetzalcóatl, era
Dumnezeul cel mai important ș i venerat al culturii toltece, care
apartinea uneia dintre civilizațiile mesoamericane. A ei
numele înseamnă „Ș arpe cu pene”.

Mitul său se referă la faptul că divinitatea era unul dintre cei patru fii ai

Omecíhuatl și Ometecuhtli, care au creat universul. Unul dintre

frații săi, Tezcatlipoca (Oglinda neagră fumegândă), era a sa
versiune malefică.

Astfel, în timp ce Quetzalcóatl simboliza viața, fertilitatea,

cunoașterea, vântul, ziua, lumina și civilizația;
Tezcatlipoca reprezenta întunericul ș i, în mod obiș nuit, era
asociat cu distrugerea.

La mult timp după ce Quetzalcóatl a decis să coboare pentru

abolirea sacrificiilor și darea cunoștinței poporului toltec
fratele său s-a dat drept un bătrân oferindu-i o
medicina presupusă, care, de fapt, era o băutură
alcohólica numită „pulque”.

Dumnezeu a căzut în înș elăciune ș i a căzut în plăcerile lumeș ti,

alejându-se de preoție, spiritualitate și pierzându-și
voință, din acest motiv, a decis să plece, dar nu înainte de a
a promite că într-o zi s-ar întoarce.

Poți învăța mai mult citindlegea lui Quetzalcóatl

16 – Mitul lui Oedip
Mitul lui Oedip începe când tatăl său, Laio, regele Tebei,
primește o profeție de la oracol afirmând că el va muri la
mana unui dintre copiii săi, care, în plus, s-ar căsători cu soția sa
soție.

Îngrozit, Layo și-a abandonat fiul pe un deal.

ținându-se de regina sa, Iocasta, și i-a legat picioarele.
Posterior, un pastor l-a găsit și l-a dat regelui de
Corint, care l-a adoptat.

Când a crescut, Oedip a vizitat oracolul din Delfi și a aflat

de destinul său, așa că a plecat din Corint pentru a evita
profetie, necunoscând existența celor adevărate
părinți.

Într-o parte a călătoriei sale, a discutat cu un bărbat care s-a dovedit

ser Layo, au luptat ș i l-au asasinat. După aceea, Edip s-a întâlnit cu
la Sfinxă de Teba, un monstruu legendar la care de asemenea
a învins.

După ce a învins creatura, Edip a câștigat recunoașterea celor

tebani, care l-au ales ca noul lor rege, căsătorindu-se
o Iocasta, propria ei mamă.

După mult timp, o pestă a lovit orașul Teba.

din cauza furiei zeilor, de aceea, Oedip a investigat
cauza pedeapsei divine și a descoperit că era vorba despre ale sale
crimele proprii: a-și omorî tatăl și a dormi cu mama sa.

Din cauza tuturor acestor lucruri, Iocasta s-a spânzurat în timp ce el se elibera.

ochii, în afară de a face față exilului dictat de propriile

copii.

17 – Mitul lui Chang'e, femeia de

luna
Există multe mituri scurte chinezești, din care există mai multe.
versiuni, dar conform uneia dintre cele mai populare,
Chang'e ș i soț ul ei Hou Yi erau o pereche de nemuritori care
trăiau în cer.

Într-o zi, cei 10 copii ai conducătorului ceresc, adică ai

Împăratul de Jad, s-au transformat în sori arzători și
au început să ardă pământul.

Dar Hou Yi, fiind un arcaș splendid, a tras împotriva

nouă dintre sori și a salvat umanitatea. Ca pedeapsă, pentru
a ucis pe fiii săi, împăratul le-a răpit nemurirea.

Pentru a o recupera, Hou Yi a început o călătorie în căutarea unei

pastilă, doar că fiecare dintre ei trebuia să ingereze doar cea
la jumătate, dar după un eveniment neașteptat, Chang'e a mâncat-o
entera.

Prin depășirea dozei, tânăra și-a recăpătat nemurirea, cu toate că

de asemenea, a început să se ridice atât de sus încât a ajuns pe lună,
separându-se pentru totdeauna de iubitul său.

18 – Mitul sirenelor ș i
Ulise
După ce Ulise s-a întors din războiul de la Troia împreună cu...
echipaj, traversând marea prin împrejurimile de
Sicilia, s-a întâlnit cu sirenele, creaturi de la
mitologia greacă, care atrăgeau navigatorii cu ale lor
cântece și apoi îi îneacă.

Cu toate acestea, Ulises era pregătit să treacă la stăpânirea de

sirenele, așa că le-a ordonat colegilor să-și acopere
urechi cu ceară, în timp ce el a fost legat de catargul
barcă evitând orice încercare de a sari în mare.
Eroul, cu urechile descoperite dar legat, a putut asculta
melodia încântătoare a creaturilor marine ș i supravieț uirea.

Înfrânte în fața respingerii lui Ulise, acele ființe feminine

cu trupuri de jumătate pește au sacrificat pe una dintre surorile lor, pe
sirena Parténope, iar resturile ei au rămas pe o coastă, unde
au ridicat un templu în jurul căruia au construit un
pueblo, Napoli.

19 – Mitul cochei zburătoare

Carul zburător este unul dintre miturile scurte alegorice ale
Platon, prin care caută să explice toate "părț ile"
din suflet.

În această poveste, un bărbat care simbolizează rațiunea sufletului,

te ghidează o căruț ă trasă de doi cai, primul
reprezintă răul ș i al doilea binele.

În acest sens, șoferul mașinii se luptă să controleze

caii care încearcă să ia căi diferite.

Conform relatului, sufletele zeilor conduc o trasură

alado că surca cerul fără dificultate, dar oamenii
corren riscul de a-și pierde aripile și de a cădea într-un trup muritor.

Dacă este cazul, sufletul va trebui să aștepte ca trupul să moară

pentru a-și relua vechea poziție urmând zeii, nu
obstacole, poate fi ridicat sau coborât de la poziția sa anterioară,
în funcție de acțiunile lor pozitive sau negative.

20 – Mitul Selenei, zeita

lună
Selene era zeița lunii, sora lui Helios, zeul soarelui.
Sol. Ea zbura pe cer în timpul nopții, deasupra unui
căruța argintie și, Endimion, un umil păstor, întotdeauna la
se uita pentru a admira frumusețea ei până adormea.
Odată, ea i-a observat prezența și s-a simțit atrasă de el,
așa că a coborât să-l însoțească în timp ce dormea.

Același lucru s-a repetat în multe ocazii până când Endimion

s-a trezit, amândoi și-au mărturisit sentimentele.

După ce s-au corespondențiat, i-au cerut lui Zeus să-i ofere

tinereț ea eternă pentru păstor pentru a se putea iubi mereu, iar el
Dumnezeul Olimpului le-a îndeplinit dorințele, cu o condiție.

Solo ar putea să se trezească în fiecare noapte pentru a o vedea pe Selene,

resto ar petrece eternitatea dormind. După ce le-a acordat ...

deseos, pastorul nemuritor și zeița au avut 50
descendenț i care simbolizează fazele lunare ale anului.