Ce Este Sistemul GPS?: Posiț Ionare Autonomă
Tradus de
ScribdTranslationsCe Este Sistemul GPS?: Posiț Ionare Autonomă
Tradus de
ScribdTranslationsCe este sistemul GPS?
Sistemul de poziționare global (GPS) este o tehnologie care îi permite utilizatorului să obțină
poziția sa 24 de ore pe zi în orice punct de pe Pământ. Dezvoltat inițial de către
Departamentul de Apărare al Statelor Unite, utilizarea sa s-a extins în domeniul civil.
Raza de precizie a unei poziții variază de la 10 m la câțiva mm, în funcție de
echipament și tehnicile utilizate.
Sistemul GPS este format dintr-o constelație de 24 de sateliți, care orbitează Pământul la o
altitudine de 20200 kilometri, emițând constant semnale de radio.
Receptorul GPS își calculează poziția prin efectuarea de măsurători ale distanței la patru (4) sau mai multe
sateliți. Distanța individuală până la un satelit este determinată în funcție de timpul pe care îl ia pentru a
transmiterea semnalului de la satelit la receptor și viteza sa de propagare. Poziția satelitului
este cunoscut pentru receptor. Apoi, prin triangulații, se determină coordonatele
de la punctul relevat
Tehnici ș i precizii
Posiț ionare Autonomă
Poziționarea autonomă (cu un singur receptor) are o precizie care variază între 1 și 7
Receptorii autonomi sunt ieftini și utilizați pe scară largă în navigația sportivă.
Corecț ie diferenț ială
Tehnica care permite obținerea coordonatelor unui punct la o adâncime de sub 1 metru
planimetrie și precizie mai mică în altimetrie, îmbunătățind ambele în funcție de tipul de receptor
utilizat.
Metoda se bazează pe corectarea tuturor pozițiilor luate (calculate cu un
receptor fix într-un punct cunoscut), care apoi sunt aplicate unui receptor itinerant. Aceasta
tehnica este cea pe care o folosesc combinele cu monitoare de randament.
Corecția diferențială este o metodă care, datorită preciziei sale, are o utilitate redusă în
măsurători altimetrice.
Receptori Geodezici
Recepționerii geodezici sunt echipamente de înaltă complexitate, care permit obținerea
precizii care variază de la un interval de 3 cm până la câțiva mm atât în planimetrie cât și în
altimetrie. Distanța față de sateliți, spre deosebire de celelalte metode, este calculată în
funcția fazei undei purtătoare pe care o trimit sateliții.
Toate relevările efectuate de compania noastră sunt realizate cu receptoare
Geodezice.
Diferenț a faț ă de metodele tradiț ionale.
Cu siguranță, măsurarea cu GPS are unele avantaje față de alte tehnici tradiționale.
• Nu are cerințe vizuale între stația de bază și receptorul itinerant.
Până la apariția GPS-ului, intervizibilitatea era un mare factor limitant în
orice practică de măsurare.
• Permite realizarea măsurărilor dinamice (de exemplu, cu un vehicul în
mișcare).
• Fiecare punct relevat este o măsurare independentă, prin urmare nu există
erori de dragare.
• GPS-ul poate fi utilizat practic în orice condiții meteorologice.
Toate acestea au un impact dramatic asupra productivității, eficienței și preciziei.
Sistemul GPS este în acest moment cea mai rapidă, economică și precisă modalitate care există de
a măsura.
Toate tehnicile de măsurare cu GPS sunt cu poziționare relativă, adică
se necesita de două receptoare. Un receptor (stația de bază) rămâne fix într-un punct. Celălalt
receptor (itinerante) este poziționat câteva secunde în fiecare dintre punctele ale căror
coordonatele se doresc a fi determine. Metoda de măsurare GPS ne permite să reducem
timpul de relevare practic vorbind la timpul pe care îl ia pentru a muta receptorul dintr-o
punto la altul. Pentru aceasta avem la dispoziție vehicule 4x4 și motociclete enduro, care sunt în mod extensiv
folosite în relevamente rurale.
Funcț ionarea sistemului GPS
Sistemul de Poziționare Global (GPS) este o tehnologie care permite utilizatorului
obțineți poziția sa 24 de ore pe zi în orice punct de pe pământ. Coordonatele
informațiile furnizate de GPS sunt latitudine, longitudine și înălțime deasupra elipsoidului WGS84. Acest
elipsoida nu este altceva decât un model matematic al formei pământului.
Dezvoltat inițial de Departamentul Apărării al Statelor Unite,
utilizarea sistemului GPS s-a extins în domeniul civil.
Sistemul GPS este format dintr-o constelație de 24 de sateliți, care orbitează Pământul
la o altitudine de 20200 de kilometri, emitând constant unde radio. Poziția
De fiecare satelit este cunoscut în fiecare moment prin efemeridele sale.
O caracteristică importantă a sateliților este că dispun de un ceas atomic de
precizie extremă. Sateliții emit unde la două frecvențe: L1=1575,42 Mhz și
L2=1227,60 Mhz. La undele sunt modulate cu un cod binar. Aceasta
aceeași undă codificată este generată intern în receptori.
Pentru a-și determina poziția (latitudine, longitudine și altitudine), receptorul GPS ar avea nevoie doar de
calculează intersecția a trei sfere ale căror centre sunt pozițiile fiecăruia dintre
sateliți observați și ale căror raze sunt distanțele dintre receptor și satelit. Din această cauză
Motivul întregului sistem de poziționare se bazează pe măsurarea distanțelor între
receptor și satelit.
Distanța individuală față de un satelit este determinată în funcție de timpul (1) care durează
în a călători unda de la satelit la receptor și viteza de propagare a acesteia
unda. A-ți aminti Distanța = timp x viteză.
(1)Receptorul calculează timpul măsurând întârzierea între codul pe care îl generează ș i cel primit
de pe satelit. Timpul astfel calculat va avea validitate doar dacă unda este generată în
satellitul și receptorul în mod simultan. Acest lucru nu este adevărat deoarece receptorul
nu deține un ceas atomic. Există, prin urmare, o eroare de timp și, prin urmare, de distanță.
Această problemă se rezolvă sincronizând ceasurile receptorului și ale sateliților. Aceasta
sincronizarea se realizează datorită măsurării simultane a patru sau mai multor sateliți, ceea ce
care permite calcularea erorii de ceas a receptorului, deoarece va trebui să fie o valoare astfel încât ...
distanțele calculate pe baza acestei valori generează patru sau mai multe sfere care se
se intersectează într-un singur punct.
(2) Viteza de propagare a undei este viteza luminii (300000 km/s)
O altă formă de a măsura distanț ele până la sateliț i: pe lângă tehnica deja explicată,
există o a doua modalitate de a măsura distanțele între receptor și satelit. Constă în
a profita de o proprietate fizică a undei. Spre deosebire de metodologia anterioară, în
unde ceea ce se măsura era deplasarea între codul primit și codul emis, acum
ceea ce se măsoară este deplasarea de fază între unda generată de receptor și
onda primită de fiecare dintre sateliți. Se înțelege că deplasarea de fază se
măsurați o dată sincronizate ceasurile receptorului și satelitului. Dacă la acel valoare de
corrimiento de faz îi adăugăm numărul întreg de cicluri de undă care există între
satelit și receptor vom obține distanța la satelit cu o eroare care poate fi
inferior la un cm. Numărul întreg de cicloare nu este un dat cunoscut (de aceea se numește
ambiguitate) și forma de a-l calcula este prin diferențieri folosind cel puțin
două receptoare care captează aceleași sateliți simultan.