Linux OS

De ce sa utilizam Linux?
Linux a apărut dintr-o combinație de pasiune, nevoia de libertate software și
dorința de a învăța, toate pornind de la un singur om: Linus Torvalds.
În 1991, Linus Torvalds, un student finlandez la Universitatea din Helsinki, era
pasionat de calculatoare și folosea un sistem de operare numit MINIX, un
sistem educațional derivat din Unix. MINIX era util, dar avea limite stricte, era
doar pentru scopuri academice și nu era complet liber de modificări.
Torvalds a vrut să creeze un sistem de operare care:
să fie liber
să funcționeze pe calculatoarele personale (PC-uri)
să fie stabil și personalizabil
Așa că a început să scrie un kernel (nucleul unui sistem de operare) de la zero.
 De ce sa utilizam Linux?
Pe 25 august 1991, Linus a postat un mesaj pe un grup de discuții
([Link]):
"I'm doing a (free) operating system (just a hobby, won't be big and professional
like GNU)..."
Inițial, proiectul se numea "Freax" (o combinație între "free", "freak" și "Unix"),
dar când l-a urcat pe un server FTP, administratorul serverului a redenumit
folderul în "linux", după numele autorului.
Rolul proiectului GNU
Este important să menționăm că Linux nu ar fi fost complet fără GNU. Proiectul
GNU, început de Richard Stallman în anii '80, își propunea să creeze un sistem
de operare complet liber. Aveau deja multe componente: compilatoare, shell,
utilitare... dar nu aveau un kernel funcțional.
Când Linux-ul lui Torvalds a apărut, a completat lipsa din GNU. Astfel, multe
distribuții Linux de azi sunt de fapt GNU/Linux.
 De ce sa utilizam Linux?
Primele versiuni și distribuții
1991: Linux 0.01 – foarte simplu, doar pentru testare.
1992: Linux devine open-source sub licența GNU GPL.
1993: Apar primele distribuții Linux, precum Slackware și Debian.

De ce a devenit atât de popular?

E gratuit și open-source.
Comunitatea a contribuit masiv la dezvoltare.
Poate fi modificat pentru orice scop (desktop, servere, telefoane, routere).
A fost adoptat de marile companii (Google, IBM, Red Hat).
 Componentele Linux OS
Kernel (nucleul)
Inima sistemului.
Gestionează hardware-ul, memoria, procesele, driverele, fișierele etc.
Intermediază între aplicații și hardware.

Shell (interpretor de comenzi)

Interfața dintre utilizator și kernel.
Primește comenzi (ex: ls, cd) și le execută.
Exemple de shell-uri: bash, zsh, sh.

Aplicații
Programe de zi cu zi: browser, editor de text, player media, etc.
Pot fi instalate prin managerul de pachete sau ca fișiere executabile.
 Componentele Linux OS
Sistemul de fișiere
Organizează datele într-o ierarhie de directoare.
Totul este un fișier în Linux (inclusiv dispozitivele hardware).
Rădăcina sistemului este /

Utilitare de bază (core utilities)

Comenzi esențiale pentru lucrul zilnic: ls, cp, rm, cat, etc.
Majoritatea sunt oferite de proiectul GNU.

Managerul de procese și servicii

Programe precum systemd, SysVinit sau OpenRC pornesc serviciile la boot
și le gestionează.
Controlează ce rulează pe fundal (de exemplu: rețea, servere, cron jobs)
 Componentele Linux OS
Managerul de pachete
Permite instalarea, actualizarea și ștergerea aplicațiilor.
Exemple:
APT (Debian/Ubuntu)
DNF (Fedora/Red Hat)
Pacman (Arch Linux)

Interfața grafică (opțională)

Nu este obligatorie, dar majoritatea utilizatorilor o folosesc.
Se bazează pe:
Server grafic (ex: X11, Wayland)
Manager de ferestre (ex: i3, Openbox)
Mediu desktop (ex: GNOME, KDE, XFCE)
 Distributiile Linux OS
Distributiile Linux sunt ca niște "arome" diferite ale aceluiași sistem de operare.
Toate se bazează pe același nucleu (kernel-ul Linux), dar fiecare vine cu
propriile sale unelte, interfață, pachete și scopuri.
Ce este o distribuție Linux?
O distribuție (sau distro) este un pachet complet care conține:
Kernel-ul Linux
Utilitare de bază (de obicei de la GNU)
Manager de pachete
Posibil o interfață grafică (GUI)
Alte aplicații (navigatoare web, editoare, etc.)
Fiecare distribuție are un public-țintă: începători, profesioniști, servere,
securitate, dezvoltare etc.
 Distributiile Linux OS

Ubuntu (bazat pe Debian)

🔰 Ideal pentru începători.
Vine cu o interfață prietenoasă
(GNOME).
Foarte bine documentat,
suport comunitar mare.
Versiuni: Desktop, Server, LTS
(Long Term Support).
 Distributiile Linux OS

Debian
🧱 Stabilitate ridicată, ideal
pentru servere.
Puțin mai tehnic decât Ubuntu.
Fără software proprietar (by
default).
Foarte conservator la
actualizări (mai rar, dar stabile).
 Distributiile Linux OS

Fedora
🔄 Actualizări rapide și
tehnologii noi.
Sprijinit de Red Hat.
Ideal pentru dezvoltatori și
power users.
 Distributiile Linux OS

Arch Linux
🔧 Filosofia KISS (Keep It
Simple, Stupid).
Rolling release (se actualizează
constant).
Doar linia de comandă la
instalare – înveți foarte mult!
Documentație excelentă (Arch
Wiki).
 Distributiile Linux OS

Manjaro (bazat pe Arch)

✅ Tot ce e fain la Arch, dar
mai user-friendly.
Instalare grafică.
Bun pentru utilizatori
intermediari.
 Distributiile Linux OS

Linux Mint (bazat pe Ubuntu)

🪟 Seamănă mult cu
Windows → ușor de folosit
pentru începători.
Ușor, rapid, foarte stabil.
Interfețe prietenoase:
Cinnamon, MATE, XFCE.
 Distributiile Linux OS

Kali Linux
🕵️ Special pentru testare de
securitate și hacking etic.
Vine cu sute de unelte
preinstalate.
 Distributiile Linux OS
CentOS / AlmaLinux / Rocky Linux
🖥 Distribuții enterprise, ideale pentru servere.
Clonă a Red Hat Enterprise Linux (RHEL), dar gratuită.
 Instalare Linux OS
Paşii de instalare parcursi:
Pregătire consta dn verificarea ca mașina dvs. îndeplinește cerințele pentru
instalare.
Configurare wireless dacă utilizați un laptop sau un device cu wireless, va
trebui să vă conectați la rețea, pentru a descărca software și actualizări.
Alocarea hard diskului acest pas vă permite să selectați modul în care doriți
să fie instalat sistemul de operare single booting sau double booting
Locație va va ruga sa selectați locația dvs. de pe hartă
Disponibilitatea tastaturii: selectați tastatura pentru sistemul dvs
Configurare utilizator va va cere numele de utilizator și parola
 Home Directory
Directorul în care vă aflați când vă conectați pentru prima dată se numește
directorul dvs. de acasă. Veți face o mare parte din munca dvs. în directorul
dvs. de pornire și subdirectoarele pe care le veți crea pentru a vă organiza
fișierele.

Să presupunem că trebuie să mergeți în directorul principal al oricărui alt

utilizator

Pentru a merge în ultimul tău director create

 Absolute/Relative Path names
Nume de directorii absolute si relative - un nume de cale este absolut, dacă
este descris în relație cu root, astfel că numele de cale absolute încep
întotdeauna cu un /.

Un nume de cale poate fi, de asemenea, relativ la directorul de lucru curent.

Numele de căi relative nu încep niciodată cu /.
 Absolute/Relative Path names
Pentru a determina oricând unde vă aflați în ierarhia sistemului de fișiere,
introduceți comanda pwd pentru a imprima directorul de lucru curent
 Changing Directories
Pentru a trece in oricare directoriu existent puteti la fel folosi comanda cd si
numele directoriului

Puteți folosi calea relativa pentru a va muta intr-un fisier folosind exemplu de
mai jos
 Changing Directories
Numele fișierului . (dot) reprezintă directorul de lucru curent;
iar numele fișierului .. (dot dot) reprezintă directorul cu un nivel deasupra
directorului de lucru curent, denumit adesea directorul părinte.
Puteți folosi calea relativa ca sa schimbati directoriul utilizind sistemul ..(dot
dot) pentru a va muta intr-un fisier utilizati exemplu de mai jos
 Listing Directories
Pentru a lista fișierele dintr-un director, puteți utiliza următoarea sintaxă

Mai jos aveti un exemplu de afisarea a datelor din directoriu /usr/local

 Listing Directories
Dacă introducem comanda pentru a afișa o listă a directoarelor/fișierelor de
lucru curente și folosim opțiunea -a pentru a lista toate fișierele și opțiunea -l
pentru a oferi lista lungă, vom primi următorul rezultat.
 Permissions
Owner permission (2-4)- permisiunile proprietarului determină ce acțiuni
poate efectua proprietarul fișierului asupra fișierului.
Group permission (5-7)- permisiunile grupului determină ce acțiuni poate
efectua un utilizator, care este membru al grupului căruia îi aparține un
fișier, asupra fișierului.
Other permission (8-10)- permisiunile pentru alții indică ce acțiune pot
efectua toți ceilalți utilizatori asupra fișierului.

r – read access; w – write access; x - execute

 Change Permissions
Pentru a schimba permisiunile pentru fișiere sau director, utilizați comanda
chmod si versiune simbolica a acestuia
Change Symbolic Permissions
 Change Absolute Permissions
Pentru a schimba permisiunile pentru fișiere sau director, utilizați comanda
chmod si versiune absoluta a acestuia
Change Absolute Permissions
 Creating Directories
Directoarele sunt create prin următoarea comandă

Exemplu de mai jos creaza directoriu in mapa curenta

Exemplu de mai jos creaza directoriu in mapa specificata

 Creating Directories
Cum se creeaza un parent directoriu

Prin adaugarea parametrului -p la denumirea comenzii vom obtine rezultatul

dorit
 Creating Files
Comanda touch este cea mai frecvent utilizată comandă pentru crearea unui
fișier nou în Linux. Pentru a crea un fișier nou în directorul curent, trebuie să
rulați comanda touch urmată de numele fișierului.

Putem folosi pur și simplu operatorul de redirecționare „>” pentru a crea un

nou fișier gol în directorul curent și a salva conținutul fișierului. Rulați
operatorul „>” urmat de numele fișierului.
 Creating Files
Comanda echo ia un string și îl afișează ca output. De asemenea, putem
redirecționa această ieșire către un fișier nou

Comanda printf funcționează la fel ca comanda echo, cu singura excepție că

comanda „printf” oferă opțiuni de formatare suplimentare pe care le puteți
folosi pentru a transmite un șir formatat ca argument și pentru a salva
conținutul fișierului
 Removing Directories
Directoarele pot fi șterse folosind comanda rmdir după cum urmează

Puteți elimina mai multe directoare simultan, după cum urmează

 Renaming Directories

Comanda mv (move) poate fi folosită și pentru a redenumi un director.

 Pipes and Filters
Conectind două comenzi împreună formati un Pipe. Pipe se utilizeaza prin
adaugarea barei verticale (|) pe linia de comandă între două comenzi.
Example: ps -ef | grep jboss | egrep -v 'grep|jconsole' | awk '{print $2}'

Atunci cind dorim sa efectuam o cautare intr-un fisier folosim comanda grep
precedata de un pipe, procesul numindu-se filtrare
 Opening and Editing Files
Moduri de operare în editorul Vim:
Mod comandă: în mod implicit, modul comandă este activat când este
pornit editorul Vim. Acest mod de comandă ajută utilizatorii să copieze, să
lipească, să șteargă sau să mute text. Ar trebui să apăsăm tasta [Esc] pentru
a trece din modul comandă în alte moduri.
Modul de inserare: ori de câte ori încercăm să deschidem editorul Vim,
acesta va trece în modul de comandă în mod implicit. Trebuie să trecem în
modul inserare pentru a scrie conținutul în fișier. Apăsați „I” pentru a trece
la modul de inserare. Dacă vrem să revenim la modul de comandă, apăsați
tasta [Esc].
 Opening and Editing Files
Mai jos sunt câteva comenzi care sunt utilizate în Linux, care vă vor ajuta la
deschiderea sau închiderea documentului, precum și la salvarea fișierului.
Comenzile Vim de bază care sunt utilizate în editor sunt:
Esc +:w – Save the file but do not exit.
Esc +:q! – To quit the file without first saving what you were working on.
Esc +:wq – To save the file and exit from Vim.
 Opening and Editing Files
CAT este folosita pentru a afișa conținutul unui fișier, a copia conținut dintr-un
fișier în altul, a concatena conținutul mai multor fișiere, a afișa numărul de
linie, a afișa $ la sfârșitul rândului etc.
 System utility commands
man este folosit pentru a afișa pagina de manual pentru alte comenzi. Este de
ajutor pentru a explica funcțiile comenzilor utilizate în mod obișnuit. Termenul
„man” este prescurtare pentru manual.