Bronhopneumopatia Obstructivă Cronică (BPOC)

Definiție
BPOC – boala pulmonara cronica caracterizata prin obstructie persistenta a fluxului de aer din caile
respiratorii, obstructie partial ireversibila si progresiva, asociata cu un raspuns inflamator anormal la
inhalarea de particule sau gaze nocive. Termenul include bronsita cronica si emfizemul, fara a le mentiona
separat in definitie, si exclude astmul bronsic (unde obstructia este complet reversibila). Clinic, BPOC se
manifesta prin tuse cronica, expectoratie si dispnee de efort, simptome ce apar insidios si se agraveaza
lent in timp. Diagnosticul se confirma prin spirometrie.

Clasificarea spirometrică GOLD (stadializarea severității): la pacienti cu raport VEMS/CVF

(FEV1/FVC) post-bronhodilatator < 0,7, severitatea obstructiei se gradeaza in functie de VEMS (FEV1)
procent din valoarea prezisa:

Clasificarea spirometrică GOLD (stadializarea severității)

GOLD 1 (ușor) GOLD 2 (moderat) GOLD 3 (sever) GOLD 4 (foarte sever)
VEMS ≥ 80% din prezis VEMS 50-79% din prezis VEMS 30-49% din prezis VEMS <30% din prezis
SAU
VEMS < 50% din prezis plus
insuficienta respiratorie cronica
obstrucție ușoară obstrucție moderată obstrucție severă obstrucție foarte severă
adesea doar cu tuse și apar dispneea la efort și dispnee accentuată, insuficiență respiratorie și risc
expectorație cronică simptome progresive exacerbări frecvente cu de exacerbări amenințătoare de
minimale impact major asupra calității viață
vieții

Clasificarea GOLD în grupuri de risc (ABCD): evalueaza si simptomatologia si riscul de exacerbari

pentru a incadra pacientii in categoriile A, B, C, D, care ghideaza tratamentul.

Se folosesc chestionare de simptome precum mMRC

Clasificarea în grupe de risc GOLD

A B C D
Simptome reduse Simptome predominante Simptome reduse Simptome marcate
mMRC 0–1 sau CAT < 10 mMRC ≥ 2 sau CAT ≥ 10 mMRC 0–1 sau CAT < 10 mMRC ≥ 2 sau CAT ≥ 10
Risc scăzut de exacerbări Risc scăzut de exacerbări Risc crescut de exacerbări Risc crescut de exacerbări
(0–1 exacerbări în ultimul an, (0–1 fără spitalizare). (≥ 2 exacerbări pe an sau ≥ (≥2 sau ≥1 spitalizare/an).
fără spitalizare) 1 spitalizare)
Fiziopatologie și factori de risc

Expunerea cronica la factori nocivi (Ex fum de tigara) => inflamatie cronica in caile aeriene si
parenchimul pulmonar. => bronsiolita obstructiva (ingustarea si fibrozarea bronhiolelor mici) si emfizem
(distructia septurilor alveolare), in proportii variabile la fiecare pacient.
Distrugerea elasticitatii alveolare => colaps prematur al cailor mici la expir, cu air-trapping si
hiperinflatie pulmonara. Astfel, apare limitarea fluxului aerian expirator (scaderea VEMS) si scade
capacitatea de oxigenare.
In timp, anormalitatile fiziopatologice cuprind:
- hipersecretie de mucus (hipertrofia glandelor si gobletelor),
- disfunctie ciliara (clearance mucociliar deficitar),
- anomalii ale schimbului gazos
o hipoxemie initial la efort, apoi si in repaus
o hipercapnie in stadii avansate)
- hipertensiune pulmonara cronica, cu afectare cardiaca dreapta. Hipoxemia cronica provoaca
vasoconstrictie in arteriolele pulmonare, remodelare vasculara si reducerea patului capilar prin emfizem,
conducand la hipertensiune pulmonara si cord pulmonar cronic.
Inflamatia sistemica in BPOC contribuie la scaderea masei musculare

Factorii de risc principali pentru BPOC:

- Fumatul – cel mai important factor (90% din cazuri au antecedente de fumat).
o Exista risc si la consumul de pipa, trabuc sau alte forme de tutun
o expunerea pasiva la fum de tigara creste de asemenea riscul.
o Renuntarea la fumat reduce semnificativ declinul functiei pulmonare.
- Expuneri ocupationale
o praf organic si anorganic
o substante chimice
o vapori sau fum in concentratii mari si pe durata lunga.
• Poluarea aerului:
o exterior (smog, noxe industriale)
o interior (fumul rezultat din arderea biomasei – lemne, carbune – pentru gatit sau incalzire
in spatii slab ventilate).
• Factori individuali (genetici): Deficitul de alfa-1 antitripsina – mutatie genetica ce scade
inhibitorul de elastaza, predispunand la emfizem panacinar precoce (la <45 ani, adesea lobii inferiori). Se
recomanda testarea nivelului de A1AT la pacientii tineri, <45 ani, cu BPOC sau cu istoric familial
semnificativ.
• Dezvoltarea pulmonara deficitara in copilarie
o Infectiile respiratorii severe
o Malnutritia
• Varsta inaintata - declin natural al VEMS
• Sexul feminin – risc relativ crescut de BPOC pentru acelasi numar de pachete-an fumate.

Clinic: Debut insidios

- Dispnee de efort, persistenta si progresiva (initial la eforturi mari, apoi la activitati uzuale si in
final in repaus in stadiile avansate). Dispneea se agraveaza odata cu trecerea timpului si cu infectiile
intercurente.
- Tuse cronica – de obicei productiva (cu sputa mucoasa sau mucopurulenta, mai abundenta
dimineata) sugestiva pentru bronsita cronica
- Expectoratia cronica (productie de sputa >3 luni/an, 2 ani consecutiv) - criteriu de bronsita
cronica, componenta a BPOC.
- Wheezing
- Senzatie de “constrictie toracica”.
- Simptome generale (in stadii avansate)
o oboseala marcanta
o astenie
o scadere ponderala (casexie pulmonara) prin cresterea efortului respirator si inflamatie
sistemica.

Semne clinice:

- Inspecție
o toracele frecvent hiperinflat (“torace in butoi”), cu diametrul antero-posterior
crescut.
o Respiratie tahipneica, cu folosirea muschilor respiratori accesorii (tiraj
supraclavicular, contractia muschilor intercostali).
o Pacientul poate sta in ortopnee usoara, cu buzele tuguiate la expir (mai ales in
fenotipul emfizematos – “pink puffer”).
o Cianoza buzelor si a unghiilor apare in stadiile avansate (“blue bloater” in
fenotipul de bronsita cronica)
- Palpare – expansiunea toracică poate fi diminuată bilateral
- Percuția – hipersonoritate difuză (hiperinflație pulmonară).
- Auscultație:

o murmur vezicular diminuat difuz

 o expiratie prelungita
o raluri sibilante difuze (wheezing), eventual raluri ronflante (ronchus) cauzate de secretii
in caile aeriene centrale. In caz de secretii abundente pot fi prezente si raluri subcrepitante; prezenta
ralurilor crepitante bazale persistente sugereaza mai degraba insuficienta cardiaca (edem pulmonar) decat
BPOC.
Complicații
- hipocratism digital – apare rar in BPOC simplu – prezenta lui indica posibil alt
diagnostic concomitent, precum cancer pulmonar sau bronsiectazii
- Turgescenta venelor jugulare, edeme gambiere si hepatomegalie semnaleaza dezvoltarea
unui cord pulmonar cronic (insuficienta cardiaca dreapta) la pacientul cu BPOC sever
- Tahicardia (raspuns la hipoxie sau medicatie beta-2 agonista).
- Poliglobulia (Hct >55%) este intalnita ca raspuns la hipoxemia cronica si agraveaza
dispneea (prin hipervascozitate)
- Casexie de natura pulmonara
Semne de alarmă
- Debutul simptomelor < 40 ani sau BPOC la nefumator -> sugereaza o etiologie atipica
(deficit de alfa-1 antitripsina) sau alt diagnostic (astm, bronsita obliteranta etc.)
- Degete hipocratice -> NU sunt cauzate de BPOC obisnuit; prezenta clubbing-ului impune
cautarea unei afectiuni asociate (ex. neoplasm pulmonar, bronsiectazii, fibroza pulmonara)
- Hemoptizia -> NU este un simptom obisnuit al BPOC, decat eventual striuri
sangvinolente in tusea puternica; hemoptiziile repetate sau in cantitate mare => trebuie excluse cancerul
bronhopulmonar sau tuberculoza.
- Agravarea brusca a dispneei peste nivelul obisnuit al pacientului BPOC, mai ales asociata
cu durere toracica lateralizata -> sugereaza pneumotorax spontan (ruperea unei bule de emfizem) sau
embolie pulmonara.
- Confuzie, somnolenta sau flapping tremor (asterixis) la un pacient cu BPOC -> semne de
hipercapnie severa. Necesita terapie urgenta (ventilatie asistata). Sugereaza decompensare acuta a
insuficientei respiratorii.
- Scadere ponderala rapida, anorexie si astenie extrema -> poate indica evolutia catre
stadiu foarte avansat sau aparitia unui neoplasm;
- Lipsa de raspuns la tratamentul bronhodilatator intr-o presupusa exacerbare -> ridica
suspiciuni de diagnostic diferit sau complicatie (ex. insuficienta cardiaca decompensata, embolie
pulmonara, pneumonie severa).
Evaluare clinică și monitorizare: Orice pacient >40 ani cu dispnee cronică, tuse și/sau spută, mai ales cu
expunere la factori de risc (fumat, noxe), trebuie suspectat de BPOC.
Evaluarea inițială
- Anamneză
o istoric de fumat in pachete-an
o expuneri ocupationale
o simptome respiratorii si modul lor de aparitie
o istoricul de exacerbari si spitalizari respiratorii
o istoricul familial de boli pulmonare). Se noteaza gradele de dispnee – se poate
folosi scala mMRC (0 = dispnee doar la efort mare, ... 4 = dispnee si in repaus/incapacitate de a
iesi din casa).
 o test de mers de 6 minute poate obiectiva toleranta la efort (distanta parcursa
scade pe masura severitatii BPOC).
o Se evalueaza statutul de fumator (activ/fost/nefumator) si se incurajeaza
permanent renuntarea la fumat.
o Se verifica aderenta la tratament si tehnica inhalatorie corecta la pacientii deja
diagnosticati.
o Monitorizarea include spirometrie periodica (anual la BPOC usor/moderat, la 3-6
luni la BPOC sever) pentru a urmari declinul VEMS, precum si supravegherea aparitiei de
complicatii

Diagnostic: criterii spirometrice, algoritm diagnostic, investigații paraclinice

Spirometria este necesară pentru diagnosticul pozitiv de BPOC. Confirmarea diagnosticului necesită
evidențierea unei obstrucții persistente: raport VEMS/CVF < 0,70 (70%) post-bronhodilatator (salbutamol
sau alt bronhodilatator de calibrare); un raport sub limita inferioară a valorii normale (LLN) pentru vârsta
pacientului are de asemenea relevanță. VEMS (FEV₁) exprimat ca % din valoarea teoretică se folosește
pentru evaluarea severității.

Pentru a diferenția BPOC de astm, se efectuează testul de reversibilitate bronșică (spirometrie înainte și
după bronhodilatator). În astmul bronșic se observă o creștere semnificativă a VEMS post-bronhodilatator
(criteriu: ΔFEV1 ≥ 12% și ≥ 200 ml față de valoarea inițială) – obstrucția este reversibilă. În BPOC, de
obicei modificarea VEMS este mică (ΔFEV1 < 200 ml sau < 12%) și raportul VEMS/CVF rămâne <70%,
indicând obstrucție ireversibilă.

Algoritm diagnostic grosso-modo: La un pacient cu suspiciune clinică (factori de risc și simptome), se

va efectua spirometria pentru confirmare. Dacă spirometria arată VEMS/CVF normal, se caută alte cauze
pentru simptome (astm tusiv, insuficiență cardiacă, obezitate etc.), iar dacă există obstrucție dar
reversibilă complet (spirometrie se normalizează post-BD), diagnosticul este probabil astm. Dacă se
confirmă obstrucția fixă (FEV₁/FVC <0,7 post-BD), se stadializează severitatea BPOC (GOLD 1-4) și se
evaluează simptomele/risc exacerbări (grup A-D) pentru planul de tratament. În evaluare inițială se vor
exclude alte diagnostice concomitente: radiografia toracică este utilă pentru a elimina altă patologie (ex.
leziuni TBC, tumori, IC) și se va evalua răspunsul la tratament în timp.

Explorări paraclinice utile în BPOC:

 Radiografia toracică:
o poate fi normală în stadii incipiente.
o În forme avansate de BPOC se observă semne de hiperinflatie pulmonară: hemidiafragme
coborâte și aplatizate, spații intercostale lărgite, torace lung și aspect de
“hipertransparență” difuză pulmonară.
o Cordul poate părea alungit (datorită hiperinflației)
o uneori se vede dilatarea arterei pulmonare (HTP).
o nu este specifică pentru BPOC
o importantă pentru diagnosticul diferențial – de exemplu, cardiomegalie și interstițiu
accentuat sugerează insuficiență cardiacă, nu BPOC; infiltrate apicale cavitare sugerează
tuberculoză, iar opacități nodulare pot indica silicoză etc.
 o aproape întotdeauna indicată la evaluarea inițială a pacientului cu suspiciune de BPOC,
deși singură nu pune diagnosticul (poate fi normală la un pacient cu BPOC ușor).

 Tomografia computerizată (HRCT):

o nu este de rutina necesara pentru diagnostic,
o utila in caracterizarea emfizemului (distributie centrolobulara la fumatori,
panlobulara la deficitul de A1AT etc.) si identificarea bulelor de emfizem.
o diagnosticul diferential cu bronsiectaziile, fibroza pulmonara sau alte boli.
o Se recomanda CT mai ales inaintea unor interventii chirurgicale (bullectomie,
reducere volum) sau daca se suspecteaza complicatii (ex. pneumonie, kanker).
 Gazometria arterială (PaO₂, PaCO₂):
o pacientii cu BPOC moderat-sever (VEMS <50% din prezis)
o pacienti cu cu semne clinice de insuficienta respiratorie (cianoza) sau cor
pulmonar (edeme periferice, TJ).
o Insuficienta respiratorie cronica: PaO₂ < 60 mmHg in aer ambient, la nivelul
marii, cu sau fara PaCO₂ > 50 mmHg. Gazometria confirma hipoxemia si
eventual hipercapnia si ghideaza necesitatea oxigenoterapiei. La debut, pacientii
au hipoxemie la efort, dar pe masura ce boala avanseaza pot dezvolta hipoxemie
de repaus si retentie cronica de CO₂.
 Teste de laborator:
o Hemoleucograma poate arăta
 poliglobulie (Ht >55% indicând hipoxie cronică)
 anemie de boală cronică.
 Leucocitoza și creșterea CRP/VSH pot sugera o infecție sau exacerbarea.
 Determinarea eozinofilelor serice poate oferi indicii despre răspunsul la
corticosteroizi (eozinofile >300/µL sugerează fenotip mixt sau răspuns mai bun
la CSI).
o În formele foarte severe, se poate investiga și hipertiroidismul (dispnee) sau deficitul de
vitamina D (osteoporoză).
o Screening pentru deficit de alfa-1 antitripsină - obligatoriu la BPOC cu debut <45 ani sau
cu istoric familial de BPOC precoce).

 Teste de evaluare a toleranței la efort: Testul de mers 6 minute – estimează distanța parcursă și
desaturarea la efort, având valoare prognostică. poate ajuta la diferențierea cauzei dispneei
(cardiac vs respirator).

 ECG și ecocardiografia: la pacienții cu BPOC avansat, ECG poate evidenția semne de cord
pulmonar: unde P pulmonar (P >2,5 mm în DII) indicând dilatație atriu drept, deviație ax la
dreapta, complexe QRS cu R mare în V1 și S pronunțat în V5-6 (hipertrofie ventriculară dreaptă).
Ecocardiografia Doppler măsoară presiunea în artera pulmonară (estimează hipertensiunea
pulmonară) și evaluează funcția ventriculului drept. De asemenea, este utilă pentru a identifica
comorbidități cardiace (BPOC poate coexista cu insuficiență cardiacă, boală ischemică etc.).

 Alte investigații:
 o Spirometria cu test de difuziune (DLCO) poate diferentia proportia de emfizem
(DLCO scazut marcat in emfizem sever).
o Pletismografia corporala masoara volumele pulmonare nemobilizabile – in
BPOC se gasesc volum rezidual (VR) si capacitate reziduala functionala (FRC)
crescute prin retentia de aer (air-trapping). Aceste masuratori pot cuantifica
hiperinflatia si ghida candidatii pentru reducere de volum pulmonar.
o Oximetria nocturna sau poligrafia pot fi indicate daca se suspecteaza sindrom de
overlap (BPOC + apnee de somn).
o Examenul sputei: nu este util pentru diagnosticul de BPOC in sine, dar in
exacerbari poate ghida antibioterapia (cultura sputei la pacienti cu exacerbari
severe frecvente sau rezistente) .

Diagnostic diferențial
 Astmul bronșic:
o debut tipic la vârstă tânără
o variabilitate diurnă și sezonieră a simptomelor
o antecedente personale/familiale atopice (rinită alergică, eczeme)
o simptome declanșate de alergeni sau efort
o obstrucție complet reversibilă la bronhodilatatoare sau corticosteroiz.
o Spirometria arată adesea normalitate între episoade; pacientul astmatic poate avea și el
tuse, wheezing și dispnee, însă reversibilitatea de >12% și 200 ml a VEMS după
tratament confirmă astmul
o Uneori distingerea BPOC vs astm este dificilă la vârstnici fumători – se poate considera
“astm/BPOC overlap” dacă coexistă elemente.

 Insuficiența cardiacă congestivă (ICC):

o poate produce dispnee cronică și tuse (mai ales nocturnă, cu spută spumoasă) care
mimează BPOC.
o raluri subcrepitante bazale (stază pulmonară), edeme periferice semnificative și
cardiomegalie pe radiografie (inimă mărită, aspect de stază venoasă, linia B Kerley etc.).
o Spirometric, ICC dă tipic un sindrom restrictiv sau mixt (capacități pulmonare scăzute),
nu un obstructiv pur. BNP elevat poate orienta către cauză cardiacă a dispneei. BPOC și
ICC pot coexista.

 Bronșiectaziile:
o dilatații bronșice ireversibile, adesea cu infecții respiratorii recurente.
o tuse cronică cu expectorație purulentă abundentă (volume mari de spută, uneori >100
ml/zi), episoade frecvente de infecții bacteriene, uneori hemoptizii repetate.
o Pot fi prezente raluri ronflante și crepitante locale și hipocratism digital în cazurile
avansate – hipocratismul este mai frecvent în bronșiectazii și fibroză chistică, spre
deosebire de BPOC.
o Radiologic și CT apar imagini tipice: tram-track lines, inele și tree-in-bud, perete bronșic
îngroșat.
 o Bronșiectaziile pot coexista cu BPOC la un fumător cu infecții repetate sau pot fi
complicație a BPOC sever (dilatații bronșice de tracțiune).

 Tuberculoza pulmonară trebuie exclusă la pacienții cu tuse cronică productivă, mai ales cu
factori de risc (mediu socio-economic precar, imunodepresie) sau hemoptizie.
o Poate coexista sau poate lăsa sechele fibroase ce mimează BPOC.
o TBC poate apărea la orice vârstă
o adesea simptome generale (febră, transpirații nocturne, scădere ponderală)
o pe radiografie prezintă infiltrate apicale sau cavități.
o Diagnosticul se confirmă prin examen bacteriologic (frotiu BAAR și cultură pozitivă).

 Alte boli pulmonare obstructive:

o Bronșiolita obliterantă (Bronchiolitis obliterans) – obstrucție a bronhiolelor mici, de
obicei la tineri nefumători, post-infecțioasă sau asociată unor boli de țesut conjunctiv;
evoluează rapid cu dispnee severă, diagnostic prin CT (mosaic perfusion) și teste
speciale.
o Astm cardiac – tuse și wheezing cauzate de insuficiența cardiacă stângă; diferă prin
prezența crepitantelor, cardiomegalie și ecocardiografie pozitivă pentru disfuncție VS.
o Fibrozele pulmonare idiopatice – pot da dispnee cronică și hipocratism digital, dar
spirometria este restrictivă, DLCO mult scăzut, iar auscultația relevă raluri fine, nu
wheezing.
o Emboliile pulmonare cronice – HTP tromboembolic cronic se manifestă prin dispnee de
efort progresivă și insuficiență cardiacă dreaptă, însă fără sindrom obstructiv la
spirometrie (poate apărea ușoară restrictivitate).
o Obstrucția de căi aeriene superioare (stenoze traheale, tumori endobronșice) – pot imita
un VEMS scăzut și wheezing localizate; flow-volume loop arată platouri
inspirator/expirator; bronhoscopia confirmă diagnosticul.

La un fumător cu BPOC se poate dezvolta cancer bronhopulmonar; o modificare a tiparului tusei,

hemoptizie nou-apărută sau slăbiciune marcată trebuie să conducă la investigații imagistice (CT toracic)
chiar dacă BPOC este cunoscut.

Exacerbarea BPOC
Definiție: eveniment acut caracterizat prin agravarea simptomelor respiratorii de bază ale pacientului
(dispnee accentuată, creșterea volumului și purulenței sputei, tuse înrăutățită) peste variabilitatea zilnică
obișnuită, impunând modificarea tratamentului de fond al pacientului. Marchează o accelerare a
declinului funcțional și sunt asociate cu mortalitate crescută, mai ales cele care necesită spitalizare.

Cauze:
- infecții respiratorii:
o virale (rinovirus, virus gripal etc.)
o bacteriene.
 Streptococcus pneumoniae
 Haemophilus influenzae
 Moraxella catarrhalis la exacerbările comunitare
  Pseudomonas aeruginosa (mai ales la BPOC foarte sever)
 alți bacili Gram-negativi.
- poluarea atmosferică accentuată (smog, inhalare de iritanți)
- factori non-pulmonari
o decompensarea cardiacă
o embolia pulmonară acută (trebuie considerată dacă dispneea se agravează brusc
disproporționat)
o non-aderența la tratament (întreruperea bronhodilatatoarelor sau corticoterapiei).
- necunoscută (exacerbări idiopatice):

Evaluarea severității exacerbării:

 Exacerbare ușoară – agravare minimă față de starea de bază; pacientul se descurcă cu
intensificarea medicației bronhodilatatoare de salvare la domiciliu (ex. administrări suplimentare
de SABA).
 Exacerbare moderată – necesită, pe lângă bronhodilatatoare cu acțiune scurtă, și adăugarea de
corticosteroid oral și/sau antibiotic; pacientul se prezintă de obicei la medic dar poate fi gestionat
în ambulator sau spitalizare de zi.

 Exacerbare severă – simptome marcate (dispnee de repaus, tahipnee >30/min, imposibilitatea de

a vorbi în propoziții, confuzie), necesită spitalizare de urgență sau chiar terapie intensivă.
Exacerbările severe sunt adesea asociate cu insuficiență respiratorie acută (SaO2 < 90%, eventual
PaCO2 > 50 mmHg) și pot necesita suport ventilator.
Criterii de severitate ce impun prezentarea la spital:
o agravarea marcată a dispneei
o tahipnee
o utilizarea mușchilor accesori
o cianoză nou-apărută sau accentuată
o edeme periferice noi (sugerează cord pulmonar acut)
o alterarea stării mentale (letargie, agitație)
o lipsa răspunsului la terapia ambulatorie optimă timp de câteva zile.

Investigații în exacerbare:
- evaluare clinica
- gazometrie (acidoza respiratorie? Hipoxemia? Hipercapnia?)
- radiografie toracica (pneumonie? – aproximativ 20% din exacerbari au pneumonie asociata,
pneumotorax, edem acut pulmonar, etc.)
- EKG (excluderea unui infarct sau aritmii), eventual marker cardiac (troponina – exacerbarile
severe pot precipita ischemie).
- hemograma (îi leucocitoza?)
- CRP (inflamație), biochimie uzuala
- Sputa: dacă este purulentă abundentă, se poate recolta pentru cultură bacteriană (mai ales la
spitalizări, pentru ghidarea antibioticului; de rutină, flora orofaringiană poate contamina
rezultatul).
- angio-CT (eventual) pentru a exclude embolia pulmonară dacă se suspectează clinic.
Tratamentul exacerbării acute se instituie rapid, obiectivele fiind ameliorarea oxigenării, reducerea
obstrucției bronșice și tratarea cauzei precipitante:
 Bronhodilatatoare cu acțiune scurtă (inhalatorii): terapia de baza in exacerbari. Se
administreaza un beta-2 agonist rapid (SABA) +/- un anticolinergic de scurta durata (SAMA), de
preferat cu nebulizator (sau inhalator dozator cu spatiu intermediar - MDI). Exemplu: Salbutamol
2,5 mg nebulizat (sau 4–8 puff-uri a 100 mcg din MDI) la fiecare 20 de minute in prima ora, apoi
la 1–2 ore in functie de raspuns. Se poate asocia Ipratropium bromid 0,5 mg nebulizat (sau 2–4
puff-uri a 20 mcg) la 4–6 ore. Combinatia SABA+SAMA nebulizata la intervale frecvente in
primele 24–48h imbunatateste simptomele. Efectul salbutamolului incepe rapid (~5 minute) cu
varf la ~30 minute, iar al ipratropiumului incepe la 10–15 min, maxim la 1 ora. Daca pacientul
este deja pe terapie de fond cu bronhodilatatoare long-acting, acestea se mentin; dozele de short-
acting pot fi crescute temporar.

 Oxigenoterapia controlată: E de evitat administrarea necontrolată de oxigen la pacienții cu

BPOC sever, care pot fi “retentori” de CO2. Se va administra O2 pe mască sau canulă nazală,
titrat pentru a menține saturația în ținta 88–92% (sau PaO2 ~60 mmHg). Acest prag previne
deprimarea centrilor respiratori sensibili la hipoxie. Dacă la prezentare SaO2 este foarte scazută
(<80%), se începe cu O2 1-2 L/min și se ajustează treptat în funcție de gazometrie. Monitorizarea
gazelor arteriale la 30–60 minute de la inițierea oxigenului este recomandată la pacienții cu
hipercapnie cunoscută, pentru a detecta variații bruște sau semnificative ale CO2.

 Corticoterapia sistemică: scurteaza durata exacerbarii si imbunatateste functia pulmonara si

oxigenarea. Se recomanda Prednison (sau metilprednisolon) 30–40 mg/zi (echivalent prednison)
oral, timp de 10–14 zile. Administrarea po este preferata daca pacientul poate inghiti; alternativ,
intravenos (metilprednisolon 40-60 mg/zi) la cei foarte severi sau care nu pot lua po. Curele de
corticosteroid nu ar trebui prelungite peste 2 saptamani (pentru a minimiza efectele adverse), iar
dozele nu necesita dezescaladare daca durata este sub 2 saptamani. Corticoterapia reduce riscul de
recurenta precoce a exacerbarii si imbunatateste VEMS.

 Antibioterapia: indicată în exacerbarile infectioase – sugerate de prezenta sputei purulente

(galben-verzuie) si cresterea volumului acesteia, mai ales daca asociate cu febra sau daca
exacerbarea e suficient de severa incat necesita ventilatie (invaizva sau non-invaziva). Alegerea
antibioticului depinde de severitate si factori de risc locali: pentru forme usoare-moderate,
acoperire pentru Haemophilus, Pneumococ, Moraxella – de exemplu amoxicilina/clavulanat
875/125 mg la 12h, sau macrolide (Azitromicina 500 mg/zi x 3 zile sau Claritromicina 500 mg la
12h, 7 zile) ori cefalosporine de gen. II (cefuroxim 500 mg la 12h). In exacerbarile
severe/spitalizate, mai ales cu utilizare recenta de antibiotic sau corticosteroid, se prefera spectru
mai larg: fluorochinolone respiratorii (Levofloxacin 500 mg/zi sau Moxifloxacin 400 mg/zi, 5–7
zile) – active si pe germeni atipici si majoritatea pneumococilor rezistenti. La pacientii foarte
severi (VEMS <30%) sau cu infectii nozocomiale se ia in calcul acoperirea pentru Pseudomonas
in functie de culturi. Durata tipica a antibioterapiei este 5-7 [Link] nu sunt necesare in
exacerbarile neinfectioase

 Suport ventilator: In exacerbarile severe, daca exista insuficienta respiratorie acuta hipercapnica
(PaCO2 > 45–50 mmHg) cu acidoza (pH <7,35) sau dispnee severa cu epuizarea pacientului, se
indica initierea ventilatiei non-invazive cu presiune pozitiva (VNI – de tip BiPAP). Ventilatia
 non-invaziva (masca) poate reduce efortul respirator, corecta acidoza si evita intubatia. Criterii de
VNI includ: pacienti cooperanti, constienti, fara contraindicatii (voma, status mental alterat sever,
instabilitate hemodinamica). Daca VNI da chix (starea se agraveaza sau pacientul nu tolereaza
masca) sau daca pacientul se prezinta in stare critica (stop respirator, obnubilare severa, aritmii
amenintatoare), se va proceda la ventilatie mecanica invaziva. Criterii absolute de intubare:
acidemie severa refractara (pH <7,25), hipoxemie refractara la O2 (PaO2 < 40-50 mmHg),
tulburari de constienta, instabilitate hemodinamica, respiratie agonica.

 Alte adjuvante:
o Heparina subcutan (profilaxie tromboembolism) se administreaza tuturor pacientilor
spitalizati cu exacerbari acute
o Bronhodilatatoare intravenoase (ex. aminofilina) nu sunt de prima linie din cauza
indexului terapeutic ingust; pot fi incercate doar in terapie intensiva daca exacerbarea nu
raspunde la tratamentele standard, insa risc de aritmii si efecte adverse sistemice e mare.
o Mucolitice intravenoase (N-acetilcisteină) nu au eficiență dovedită în managementul acut,
dar hidratarea pacientului și eventual folosirea unor aerosoli cu soluție salină pot ajuta la
expectorație.
o Sedative/opiacee: de evitat în principiu, pentru a nu deprima respirația – totuși, în
dispneea extremă refractară (ex. pacient paliativ), opiaceele cu doze mici pot fi
considerate cu precauție.

Dupa depasirea fazei acute, se va tenta ajustarea tratamentului de fond al pacientului: de exemplu,
pacientii care nu aveau bronhodilatatoare cu durata lunga le vor primi, sau se va intensifica terapia de
fond (trecere de la LABA sau LAMA singur la combinatie, adaugare de ICS) pentru a preveni noi
exacerbari.

Tratament de fond:

Obiectivele tratamentului de fond în BPOC sunt: reducerea simptomelor și creșterea toleranței la efort,
prevenirea progresiei bolii (încetinirea declinului VEMS), prevenirea și reducerea exacerbărilor,
îmbunătățirea calității vieții și a prognosticului. Managementul optim include atât măsuri farmacologice
(medicație inhalatorie și sistemică) cât și intervenții non-farmacologice (educație, renunțare la fumat,
reabilitare etc.) integrate într-un program de îngrijire pe termen lung.

Strategia terapeutică în funcție de categoria GOLD (ABC(D)):

 Grupa A (puține simptome, risc scăzut de exacerbări): Bronhodilatator la nevoie – de obicei un

beta-2 agonist cu actiune scurta (SABA, ex. Salbutamol 100 mcg/doza, 2 pufuri inhalator la
nevoie) sau un anticolinergic de scurta durata (SAMA, ex. Ipratropium 20 mcg/puf, 2 pufuri la
nevoie). Daca simptomele sunt foarte rare, se poate initia cu SABA simplu; daca pacientul are
nevoie frecvent (>2 ori/zi), se ia in considerare trecerea la terapie de fond cu actiune lunga.

 Grupa B (simptome semnificative, risc scăzut): Bronhodilatator cu durata lunga in administrare

zilnica – fie un beta-2 agonist cu actiune lunga (LABA, ex. Salmeterol 50 mcg/inhalare, 2 inhalari
pe zi sau Formoterol 12 mcg 2x/zi), fie un anticolinergic cu actiune lunga (LAMA, ex. Tiotropiu
18 mcg/zi inhalator). Alegerea intre LABA si LAMA depinde de disponibilitate si profilul
 pacientului, ambele imbunatatind dispneea si functia pulmonara. Daca simptomele persista cu
monoterapie, se pot folosi doua bronhodilatatoare (LABA + LAMA).

 Grupa C (puține simptome, risc crescut – exacerbări frecvente): Anticolinergic cu actiune lunga
(LAMA) ca medicatie de prima linie. Daca pacientul in grupa C continua sa faca exacerbari sub
LAMA, optiunile sunt fie terapia LABA + LAMA combinat, fie LABA + CSI (corticosteroid
inhalator) la cei cu eozinofile crescute sau suspiciune de astm asociat. Utilizarea CSI in BPOC se
face in principal la pacientii cu exacerbari multiple si VEMS <50%, avand scopul de a reduce
inflamatia si riscul de exacerbari.

 Grupa D (simptome marcate, risc crescut): necesita adesea terapie inhalatorie combinata. initiere
cu dubla bronhodilatatie LABA + LAMA. Exemple: combinatie fixa de formoterol + aclidiniu,
vilanterol + umeclidiniu etc. Daca exacerbarile persista frecvent, se adauga un CSI (trecere la
tripla terapie LABA+LAMA+CSI). Alternativ, la pacientii grupa D cu suspiciune de astm overlap
sau cu eozinofile serice ≥ 300/mm3, se poate incepe direct cu LABA + CSI, adaugand ulterior
LAMA. Combinatii frecvente LABA/CSI: Salmeterol 50 mcg + Fluticazona 250 mcg (2x/zi),
Formoterol 9 mcg + Budesonid 320 mcg (2x/zi) etc.

*Notă privind GOLD 2023: Dupa initierea terapiei pe aceste grupe, gestionarea se face in flux
continuu: daca pacientul are control bun al simptomelor si exacerbarilor, se continua terapia; daca nu,
se intensifica (ex. de la LABA -> LABA+LAMA, apoi +CSI). GOLD 2023 propune schema A, B, E
(E = fostii C+D) pentru a reflecta ca toti pacientii cu risc mare de exacerbari necesita terapie
intensificata, indiferent de nivelul simptomelor.

Principalele clase de medicamente utilizate în tratamentul de fond al BPOC:

 Beta-2 agoniști cu acțiune scurtă (SABA): ex. Salbutamol (Ventolin) aerosoli 100 mcg/doza -
1-2 doze la nevoie (efectul dureaza ~4-6 ore). Alt SABA: Fenoterol 100 mcg/doza. Actioneaza
rapid (in cateva minute) si sunt utilizati la nevoie pentru ameliorarea simptomelor acute (dispnee,
wheezing). In formele usoare (GOLD1) pot fi singura medicatie necesara initial.

 Anticolinergice cu acțiune scurtă (SAMA): ex. Ipratropium bromid (Atrovent) aerosoli 20

mcg/puf – 2-4 pufuri la 6 ore la nevoie. Adesea se folosesc in combinatie cu SABA (ex.
Salbutamol + Ipratropium, sol. nebulizata) pentru efect aditiv. Reduc bronhoconstrictia vagala.

 Beta-2 agoniști cu acțiune lungă (LABA): ex. Formoterol (Oxis) 12 mcgg/inhalare, 1-2 inh de 2
ori/zi; Salmeterol (Serevent) 50 mcg/inhalare, 1 inh 2 ori/zi. Durata ~12 ore (unele ultra-LABA –
indacaterol, vilanterol – dureaza 24h cu doza unica). Imbunatatesc simptomele si calitatea vietii si
reduc exacerbarile la doze regulate. Reactii adverse: tremor, tahicardie, crampe musculare,
cefalee.

 Anticolinergice cu acțiune lungă (LAMA): ex. Tiotropium (Spiriva) 18 mcg capsula inhalatorie
pe zi (sau 5 mcg/zi ca solutie inhalatorie); Glicopironiu 50 mcg/zi; Umeclidiniu 62,5 mcg/zi;
Aclidiniu 400 mcg inhalator, 1 puf 2x/zi. Eficace in prevenirea exacerbarilor si ameliorarea
dispneei. Efect advers principal: gura uscata; pot precipita retentie urinara (mai ales la barbati cu
hipertrofie de prostata) sau glaucom.
  Corticosteroizi inhalatori (CSI): ex. Budesonid 200–400 mcg per inhalare (doza medie, 2x/zi),
Fluticazona propionat 250 mcg 2x/zi (sau 500 mcg la forme foarte severe). Se utilizeaza in
principal in terapie combinata cu LABA. CSI reduc frecventa exacerbarilor la pacientii cu
inflamatie marcata si exacerbari frecvente; administrarea cronica poate cauza candidoza orala,
disfonie si creste riscul de pneumonie. Nu se recomanda CSI la pacientii cu BPOC
usoara/moderata fara exacerbari – nu aduc beneficii in plus fata de bronhodilatatoare, dar au
riscuri.

 Bronhodilatatoare metilxantinice: ex. Teofilina (oral retard sau iv ca aminofilina). Au efect

bronhodilatator si usor stimulare respiratorie, dar sunt a treia linie datorita toxicitatii si
intervalului terapeutic ingust. Pot fi luate in considerare la pacienti selectionati care nu isi permit
inhalatoare sau nu au alt acces, insa monitorizarea concentratiilor plasmatice este necesara. Efecte
adverse: aritmii, convulsii, tulburari GI, insomnie – cresc odata cu nivelul seric..

 Inhibitori de fosfodiesterază-4: ex. Roflumilast 500 mcg po, 1x/zi. Indicat ca adjuvant in BPOC
sever (VEMS <50%) cu fenotip bronsita cronica si xacerbari frecvente, in ciuda terapiei
inhalatorii optime. Roflumilast reduce inflamatia prin alt mecanism (scade chemotaxia
neutrofilica) si s-a dovedit ca scade rata exacerbarilor la acest subgrup. Efecte adverse: scadere
ponderala, greata, diaree, insomnie; pentru toleranta mai buna se incepe cu doza mai mica (250
mcg) cateva saptamani.

 Mucolitice și antioxidanți: (ex. N-acetilcisteina, carbocisteina, erdosteina) pot fi considerati la

pacientii cu sputa foarte vascoasa sau infectii frecvente. Totusi nu se recomanda mucoliticele de
rutina in tratamentul de fond, eficacitatea lor fiind modesta. Se pot incerca individualizat.

 Antitusive centrale: (codeina, dextrometorfan) – nu sunt recomandate in BPOC stabil, deoarece

tusea productiva este mecanism de curatare a secretiilor; suprimarea ei poate duce la retentie de
mucus si infectii. Se pot folosi doar temporar in caz de tuse iritativa severa, cu monitorizare.

 Alte medicamente: Vaccinurile, terapia de substitutie cu alfa-1 antitripsina (la deficit), tratarea
refluxului gastroesofagian daca ii prezent (poate ameliora simptomele respiratorii), anxiolitice
usoare sau antidepresive in comorbiditati psiho-emotionale bla bla

Tratament non-medicamentos și măsuri generale:

 Renunțarea la fumat: Se pot folosi terapii ajutatoare: substituenti cu nicotina (plasturi, guma),
medicamente precum Vareniclina (agonist partial receptor nicotinic, doza titrata pana la 1 mg
2x/zi) sau Bupropion (150 mg/zi 3 zile apoi 150 mg 2x/zi) ca suport farmacologic. Rata de succes
a renuntarii creste semnificativ cu suport medical.
 Educație și auto-gestionare: Pacientul trebuie invatat despre boala sa, tehnica corecta de
administrare a inhalatoarelor (verificata la fiecare vizita), importanta aderentei si recunoasterea
semnelor de exacerbare.
 Vaccinări:
o Vaccinul antigripal anual este recomandat tuturor pacientilor cu BPOC, reducand
exacerbarile in sezonul rece si scazand riscul de deces cu ~50%.
 o Vaccinul pneumococic: se recomanda PPSV23 (Pneumovax 23) la toti pacientii cu
BPOC, in special <65 ani si cu VEMS <40%, cu revaccinare la 5 ani daca s-au vaccinat
sub 65 ani. De asemenea, PCV13 (Prevenar 13) conjugat se recomanda la varstnici >65
ani nevaccinati anterior, urmat la 6-12 luni de PPSV23 pentru protectie extinsa.
Vaccinarea antipneumococica scade riscul de pneumonie invaziva.
 Reabilitare pulmonară: Program cu durata de 6-12 saptamani ce include exercitii fizice aerobic
si de forta, antrenament pentru muschii respiratori, consiliere nutritionala si psihologica, tehnici
de respiratie (ex. respiratie cu buze tuguiate). Reabilitarea este indicata in special la pacientii
simptomatici (GOLD B-D) si post-spitalizare dupa exacerbari. Beneficiile includ cresterea
tolerantei la efort, reducerea dispneei si oboselii, si imbunatatirea calitatii vietii. Se recomanda ca
pacientii sa continue activitatea fizica regulata dupa terminarea programului, pentru a mentine
rezultatele.
 Oxigenoterapia de lungă durată (OLD): Singura interventie (alaturi de renuntarea la fumat)
dovedita ca prelungeste supravietuirea in BPOC Se indica la pacientii cu insuficienta respiratorie
cronica hipoxemica stabila: criterii clasice – PaO2 ≤ 55 mmHg (SaO2 ≤ 88%) sau PaO2 56–59
mmHg (SaO2 ~89%) daca exista si hipertensiune pulmonara, cord pulmonar sau policitemie (Ht
> 55%). Oxigenul de lunga durata se administreaza minim 15 ore/zi (ideal 18+ ore), in flux redus
(1-3 l/min la canula nazala, adaptat pentru a mentine SpO2 > 90%). Obiectivul este PaO2 > 60
mmHg (Sat ~90%) in repaus. Beneficiile OLD apar la utilizare pe termen lung: scade
hipertensiunea pulmonara si aritmiile nocturne, imbunatateste functia neuropsihica si speranta de
viata.
Atentie: Oxigenul la domiciliu se prescrie doar dupa minim 3 saptamani de stabilitate post-
exacerbare (altfel pacientul poate inca se reface si parametrii se pot ameliora). Pacientii fumatori
activ nu trebuie sa foloseasca O2 (risc major de incendiu).

 Tratament chirurgical: In cazuri selectionate de emfizem sever, Chirurgia de reducere a

volumului pulmonar – rezectia unor portiuni de plaman hiperinflate (de regula lobii superiori) –
poate imbunatati functia respiratorie si supravietuirea la pacienti cu emfizem heterogen lob sus si
performanta de efort relativ pastrata (dovedit in studii). Bulectomia chirurgicala se poate efectua
daca exista bule gigantice (bule >1/3 hemitorace) care comprima parenchimul sanatos – rezectia
acestora poate ameliora simptomele. Transplantul pulmonar (unilateral sau bilateral) este indicat
la pacienti <65 ani cu BPOC stadiu terminal (VEMS <20%, insuf. resp. cronica) fara alte optiuni.

 Managementul comorbidităților:
o Bolile cardiovasculare (angină, infarct, insuf. cardiacă) – atenție la beta-blocante
(bronhospasm)
o HTA, diabet, dislipidemie .
o Depresia/anxietatea – atenție la benzodiazepine – pot deprima respirația; se preferă doze
mici și preparate cu timp de injumatatire scurt, sau anxiolitice non-BZD
o Osteoporoza – Calciu, vitamina D
o Sindromul metabolic și obezitatea – dietă și exerciții, management metabolic
o Refluxul gastroesofagian –poate agrava tusea și exacerbările (microaspirații).

Complicații și comorbidități
Evoluția naturală a BPOC implică multiple complicații, atât pulmonare cât și extrapulmonare, iar
pacienții mor adesea din cauze asociate bolii de bază sau comorbidităților:
 Infecții respiratorii recurente: Pacientii cu BPOC, in special cei cu bronsita cronica, fac
frecvent episoade de bronsita acuta si/sau pneumonie. Clearance-ul mucociliar deficitar si
obstructia favorizeaza suprainfectiile bacteriene (ex H. influenzae, Strep pneumoniae). Fiecare
infectie acuta poate precipita o exacerbare si contribuie la pierderea functiei pulmonare.
Profilaxia vaccinala (antigripal, antipneumococic) este esentiala in prevenirea acestor complicatii.
Infectiile respiratorii repetate pot agrava inflamatia cronica si pot conduce la bronsiectazii
secundare.,
 Insuficiența respiratorie cronică: Definita prin hipoxemie cronica +/- hipercapnie (PaO2 < 60
mmHg, cu/ fara PaCO2 > 50 mmHg in repaus), este o complicatie a BPOC stadiul III–IV. Se
manifesta clinic prin cianoza de repaus, poliglobulie, dispnee severa chiar si in repaus,
somnolenta diurna, cefalee matinala (hipercapnie nocturna). Insuficienta respiratorie indica
necesitatea oxigenoterapiei pe termen lung.
 Hipertensiunea pulmonară (HTP) și cordul pulmonar cronic: HTP apare in evolutia tardiva a
BPOC, fiind consecinta vasoconstrictiei arteriolelor pulmonare indusa de hipoxie cronica si a
distrugerii patului vascular prin emfizem. Initial, HTP se manifesta doar la efort, apoi si in repaus.
suprasolicitarea cronica duce la hipertrofia si dilatarea ventriculului drept –cord pulmonar cronic.
Clinic, cordul pulmonar se traduce prin: turgescenta jugularelor, hepatomegalie si edeme
periferice (semne de insuficienta cardiaca dreapta). BPOC este cea mai comuna cauza de cord
pulmonar. HTP severa (>50 mmHg PAPm) - factor de prognostic foarte prost. Tratamentul
principal este oxigenoterapia (vasodilatatoarele specifice pulmonare au eficacitate limitata la cord
pulmonar din BPOC).
 Pneumotoraxul spontan: Emfizemul paraseptal poate duce la formarea de bule subpleurale care,
prin ruptura, cauzeaza pneumotorax. Un pneumotorax la un pacient cu BPOC poate fi
amenintator de viata, deoarece rezervele ventilatorii sunt mici. Se manifesta prin agravarea brusca
a dispneei si durere toracica unilaterala; necesita drenaj pleural in urgenta. Pacientii cu bule
babane (>5-10 cm) au risc crescut – bulectomia profilactica poate fi indicata.
 Exacerbări acute severe: Reprezinta complicatii acute ale evolutiei – fiecare exacerbare severa
(necesitand spitalizare) are un risc de mortalitate si duce la declin functional ulterior. Exacerbarile
frecvente (≥2 pe an) definesc un fenotip “exacerbator” care necesita terapie agresiva profilactica.
 Policitemia secundară: Stimulata de hipoxemia cronică, eritropoietina crește producția de
eritrocite, ducând la poliglobulie (Ht >55%). Aceasta crește vâscozitatea sângelui, creând risc de
evenimente trombotice și agravând HTP. Tratament: oxigen adecvat (care reduce EPO) +/-
flebotomii (rareori).
 Cașexia și atrofia musculară: inflamatia sistemica si cortizolul endogen crescut, impreuna cu
inactivitatea, duc la scadere ponderala si pierdere de masa musculara (inclusiv a muschilor
scheletici periferici). Masa musculara scazuta (IMC mic) este asociata cu prognostic nefavorabil.
Tratamentul include nutritie hiperproteica, suplimente si antrenament fizic (reversibil partial prin
reabilitare).
 Osteoporoza: Foarte frecventa la pacientii cu BPOC (pana la 50% din BPOC sever). Mecanisme:
tabagism, deficit de vit D, imobilizare, inflamatie cronica si corticoterapia. Creste riscul de
fracturi vertebrale (care pot agrava restrictia toracica). Toti pacientii cu BPOC avansat ar trebui
evaluati pentru osteoporoza si tratati la nevoie (Ca/Vit D, bifosfonati).
  Tulburări psiho-sociale: Depresia si anxietatea apar la o proportie mare de pacienti, fiind adesea
subdiagnosticate. Dispneea cronica si dependenta de ajutor duc la atacuri de panica sau depresie
clinica, care scad aderarea la tratament si creste riscul de spitalizare. Reabilitarea pulmonara
include adesea componenta de suport psihologic.
 Neoplazii: BPOC (si fumatul cronic) se asociaza cu risc crescut de cancer bronhopulmonar.
Pacientii cu BPOC au risc de 2–5 ori mai mare de a dezvolta cancer pulmonar comparativ cu
fumatorii fara BPOC, riscul fiind maxim la cei cu emfizem sever (observat imagistic). De
asemenea, cancerele de tract respirator superior, vezica urinara etc. sunt mai frecvente (legate de
fumat). In contextul BPOC, un cancer pulmonar poate fi dificil de diagnosticat timpuriu
(simptomele pot fi atribuite bolii cronice), deci indicele de suspiciune trebuie mentinut ridicat –
schimbarea caracterului tusei, hemoptizie persistenta sau pierdere ponderala neexplicata impun
investigarea prin CT toracic.
 Alte comorbidități: BPOC se asociaza frecvent cu boli cardiovasculare (cardiopatie ischemica,
insuficienta cardiaca, aritmii) – acestea reprezinta principala cauza de deces la pacientii cu
BPOC. Hipertensiunea arteriala si boala arteriala periferica pot coexista. Diabetul zaharat si
sindromul metabolic au prevalenta crescuta la BPOC – rezistenta la insulina poate fi amplificata
de corticosteroizi. Apneea de somn obstructiva poate coexista (sindrom overlap), necesitand
terapie CPAP pe langa oxigen in somn. Tulburari cognitive pot aparea la BPOC hipercapnic (CO2
cronic afectează cognitia).

Prognostic:

Prognosticul în BPOC depinde de severitatea bolii la diagnostic si de prezenta exacerbarilor si

comorbiditatilor. BPOC este o boala progresiva; odata stabilit diagnosticul, speranta de viata este in
medie mai scurta fata de populatia generala. Pacientii in stadii incipiente care renunta la fumat pot avea o
supravietuire apropiata de normal. BPOC moderat reduce supravietuirea cu ~2–6 ani, iar BPOC
sever/foarte sever poate reduce cu 8–10 ani.

Factorii cu impact negativ major asupra prognosticului includ:

 Continuarea fumatului: cel mai important factor prognostic modificabil – fumatorii activi isi
pierd functia pulmonara mult mai rapid si au mortalitate mult mai mare. Renuntarea la fumat,
chiar si dupa stabilirea diagnosticului, imbunatateste supravietuirea si incetineste declinul VEMS.
 Severitatea obstrucției (VEMS%): Un VEMS foarte scazut indica distructie pulmonara
avansata; VEMS este corelat cu mortalitatea (cu cat VEMS % prezis e mai mic, cu atat
supravietuirea e mai redusă).
 Frecvența exacerbărilor: Exacerbarile, in special cele severe cu spitalizare, se asociaza cu
declin functional accelerat si risc de deces crescut. Fiecare spitalizare pentru exacerbare severa
are mortalitate in spitalizare (~5-10%) si la 1 an de ~25%. Pacientii “exacerbatori frecventi”
(≥2/an) au prognostic rezervat daca nu se reuseste reducerea exacerbărilor.
 Hipoxemia cronică: Pacientii care dezvolta insuficienta respiratorie (necesitand O2 cronic) au
supravietuire scazuta fara oxigenoterapie. Introducerea O2 imbunatateste prognosticul, dar
prezenta hipercapniei cronice semnifica afectare foarte severă (adesea mortalitate la 2-3 ani in
absenta interventiei).
  Scăderea ponderală (IMC mic): Casexia este un marker de boala avansata; un IMC <21 este
asociat cu mortalitate crescuta. Masurile de nutritie pot imbunatati forta musculara, dar impactul
pe supravietuire e modest.
 Nivelul dispneei și capacitatea de efort: Scala mMRC a dispneei si distanta parcursa la testul de
mers 6 minute sunt predictori de mortalitate. Dispneea de repaus (mMRC 4) indica prognostic
foarte pruost.
 Comorbiditățile severe: Prezența bolilor cardiovasculare (în special insuficiență cardiacă sau
boală coronariană), a cancerului pulmonar (sau alt neoplasm) sau a diabetului necontrolat
agravează supraviețuirea.
 Vârsta la diagnostic: Cu cat BPOC este diagnosticata la o varsta mai inaintata, cu atat speranta
de viata reziduala e mai mica.
 Alți factori: sexul (barbatii istoric aveau mortalitate mai mare, dar diferenta se reduce pe masura
ce tot mai multe femei fumeaza), statutul socioeconomic (acces la ingrijiri, suport familial),
aderenta la tratament (pacientii care isi iau medicatia si renunta la fumat traiesc mai mult).

Indicele prognostic BODE: Pentru o estimare mai complexa a prognosticului, s-a introdus scorul BODE,
care include 4 variabile: Body mass index (B), Obstructia VEMS (O), Dispneea (D) – scor mMRC, si
Capacitatea de efort (E) – distanta la testul de mers 6 minute. Fiecarei variabile i se atribuie 0–3 puncte,
scorul total fiind intre 0 si 10. Un scor BODE mai mare indica un prognostic mai rezervat. BODE este util
pentru a identifica pacientii cu risc inalt, care pot necesita interventii mai agresive (ex. evaluare pentru
transplant).

Alți indici și biomarkeri studiați pentru prognostic: Indicele DOSE (Dispnee, Obstrucție, Fumat –
Smoking, Exacerbări), indicele ADO (Age, Dyspnea, Obstruction) – permit stratificarea riscului de deces
sau spitalizare. De asemenea, nivelul seric de CRP, de fibrinogen sau de eozinofile au fost asociați cu
prognosticul (inflamația sistemică și eozinofilia fiind factori de risc pentru exacerbări).