Dosarul nr.

4r-446/18 Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani)

02-4r-5327-27022018 Judecător Victor Sîrbu
D E C I Z I E
În numele legii
07 martie 2018 mun. Chişinău

Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău, în componenţa:

Preşedintele de şedinţă Morozan Ghenadie
Judecătorii Gafton Alexandru şi Moscalciuc Galina
Cu participarea:
Reprezentantul agentului constatator Roșca Pavel

Judecând în şedinţa de judecată publică, în ordine de recurs, recursul agentului

constatator Pavel Roșca împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din
XXXXXXXXX, în cauza contravenţională de învinuire a lui XXXXXXXXX Constantin, în
baza art. 236 alin.(1) Cod contravenţional.
Procedura de citare fiind îndeplinită.
Verificând legalitatea hotărârii atacate, pe baza materialelor din dosar, în contextul
motivelor invocate de recurent, Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău,-

A C O N S T A T A T:

1. Prin decizia agentului constatator al INP al IGP - Munteanu E. din 19.04.2017,

XXXXXXXXX a fost tras la răspundere contravenţională şi sancţionat conform art. 236
alin. (1) Cod Contravenţional cu amendă în mărime de 12 unităţi convenţionale cu 3
puncte de penalizare pentru faptul că la data de 19.04.2017, ora 10:19, aflîndu-se pe
traseul M-l, km 40, conducătorul auto se deplasa cu automobilul care a depăşit limita
de viteză în afara localităţii deplasîndu-se cu remorcă cu viteza de 88 km/h, prin ce a
încălcat prevederile pct. 47 alin.(2) lit.c) al Regulamentului circulaţiei rutiere.
2. La 19.04.2017 XXXXXXXXX a depus la INP contestaţie împotriva procesului-
verbal cu privire la contravenţie şi deciziei, solicitînd anularea acestora şi încetarea
procesului contravenţional din 19.04.2017.
3. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din XXXXXXXXX, a fost
admisă contestaţia lui XXXXXXXXX Constantin, fiind anulată decizia agentului
constatator din 19.04.2017 prin care lui XXXXXXXXX Constantin i-a fost aplicată
sancţiunea amenzii în mărime de 12 unităţi convenţionale cu 3 puncte de penalizare
pentru comiterea contravenţiei prevăzute de art. 236 alin.(l) Cod contravenţional, în
temeiul procesului-verbal cu privire la contravenţie nr. MAI03 689416 din 19.04.2017,
cu încetarea procesului contravenţional, din lipsa faptului contravenţiei.
4. Nefiind de acord cu hotărârea nominalizată, recurs în termen a declarat
agentul constatator Roșca Pavel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrii
judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din XXXXXXXXX, cu dispunerea rejudecării în
prima instanță, deoarece conform materialelor acumulate și informației parvenite în
adresa INP a IGP a MAI s-a stabilit cu certitudine că XXXXXXXXX, a încălcat RCR.
5. În ședința instanței de recurs, reprezentantul agentului constatator Roșca
Pavel a susținut recursul declarat, pe motivele invocate.
6. Contravenientul XXXXXXXXX, fiind legal citat, nu s-a prezentat în şedinţa de
judecată, instanţa în temeiul art. 471 alin. (2) Cod contravenţional, dispune examinarea
cauzei în lipsa acestuia.
7. Deliberând asupra motivelor invocate în recurs, verificând legalitatea şi
temeinicia hotărârii atacate, audiind opinia participanţilor la proces, pe baza probelor
administrate şi cercetate de prima instanţă,Colegiul penal ajunge la concluzia de a
respinge ca fiind nefondat, recursul declarat pentru motivele expuse mai jos.
8. În conformitate cu prevederile art. 473 alin.(1) lit. c) Cod contravenţional,
după examinarea recursului, instanţa de recurs adoptă una dintre următoarele decizii:
respinge recursul şi menţine hotărârea atacată dacă recursul: este nefondat.
9. Este de menţionat că, la judecarea cauzei instanţa de fond a ţinut cont de
cerinţele art. 458 Cod contravenţional, care prevede că ”La examinarea cauzei
contravenţionale instanţa de judecată este obligată să determine caracterul veridic al
contravenţiei imputate, existenţa cauzelor care înlătură caracterul contravenţional al
faptei, vinovăţia persoanei precum şi alte circumstanţe ce au importanţă la examinarea
cauzei, adică să examineze cauza sub toate aspectele, complet şi obiectiv cu
respectarea dreptului la un proces echitabil şi la apărare”.
10. Colegiul menţionează că, judecarea cauzei în instanţă s-a desfăşurat cu
respectarea prevederilor normelor contravenționale ce reglementează procedura
respectivă.
11. Hotărârea judecătorească cuprinde, circumstanţele constatate, probele pe care
se întemeiază concluzia, norma contravenţională în baza căreia este adoptată soluţia,
astfel fiind dată în conformitate cu prevederile articolului 462 Cod contravenţional.
12. Potrivit materialelor cauzei s-a stabilit cu certitudine că, prin decizia agentului
constatator al INP al IGP - Munteanu E. din 19.04.2017, XXXXXXXXX a fost tras la
răspundere contravenţională şi sancţionat conform art. 236 alin. (1) Cod
Contravenţional cu amendă în mărime de 12 unităţi convenţionale cu 3 puncte de
penalizare pentru faptul că la data de 19.04.2017, ora 10:19, aflîndu-se pe traseul M-l,
km 40, conducătorul auto se deplasa cu automobilul care a depăşit limita de viteză în
afara localităţii deplasîndu-se cu remorcă cu viteza de 88 km/h, prin ce a încălcat
prevederile pct. 47 alin.(2) lit.c) al Regulamentului circulaţiei rutiere.
13. Colegiul reţine că contravenientul a fost sancţionat pentru faptul că la data de
19.04.2017, ora 10:19, aflîndu-se pe traseul M-l, km 40, conducătorul auto se deplasa
cu automobilul care a depăşit limita de viteză în afara localităţii deplasîndu-se cu
remorcă cu viteza de 88 km/h, însă pentru stabilirea acestui fapt lipsesc careva probe
ce ar demonstra că anume la data, locul şi ora respectivă, contravenientul a depăşit
limita de viteză, la materialele cauzei nefiind anexate careva imagini video, foto, ori,
simpla indicare a faptelor date în decizia cu privire la aplicarea sancţiunii
contravenţionale, nu poate constitui temei de sancţionare a persoanei.
14. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod contravenţional, procesul-verbal cu
privire la contravenţie este un act prin care se individualizează fapta ilicită şi se
identifică făptuitorul. Procesul-verbal se încheie de agentul constatator pe baza
constatărilor personale şi a probelor acumulate, în prezenţa făptuitorului sau în absenţa
lui.
15. Conform art. 440 alin. (1) Cod contravenţional, constatarea faptei
contravenţionale înseamnă activitatea, desfăşurată de agentul constatator, de colectare
şi de administrare a probelor privind existenţa contravenţiei, de încheiere a
procesului-verbal cu privire la contravenţie, de aplicare a sancţiunii contravenţionale
sau de trimitere, a dosarului, după caz, funcţionarului abilitat să examineze cauza
contravenţională, din cadrul autorităţii din care face parte agentul constatator, în
instanţa de judecată sau în alt organ spre soluţionare.
16. Conform art. 425 alin. (1) Cod contravenţional, probele sînt elemente de fapt,
dobîndite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea existenţei sau
inexistenţei contravenţiei, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei şi la
cunoaşterea altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a cauzei.
17. În atare circumstanţe, Colegiul urmează să supună aprecierii procesul - verbal
cu privire la contravenţie care stabileşte vinovăţia contravenţientului şi obiecţiile
făptuitorului care neagă săvîrşirea faptei incriminate. Respectiv, instanţa dispune de
cîte o probă „pro” (procesul - verbal cu privire la contravenţie) şi „contra” vinovăţiei
contravenientului (declaraţiile contravenientului expuse în cadrul şedinţei de judecată),
iar potrivit art. 375 al. (3) Cod contravenţional - toate dubiile în probarea învinuirii care
nu pot fi înlăturate în condiţiile prezentului cod se interpretează în favoarea persoanei
în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional.
18. În aceiaşi ordine de idei Colegiul reţine că, organul care a aplicat sancţiunea
administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării
legalităţii şi temeiniciei procesului - verbal. Astfel, simpla constatare ex propriis
sensibus a agentului constatator nu este suficientă pentru ca instanţa să stabilească
vinovăţia unei persoane pe numele căreia s-a întocmit un proces-verbal contravenţional.
în alţi termeni, atît timp cît asupra faptelor descrise în conţinutul actului - neconfirmate
prin alte mijloace de probă - pot plana o serie de dubii, fiind aplicabil principiul de
drept in dubio pro reo.
19. Astfel, Colegiul remarcă că vinovăţia este unul din elementele constitutive a
unei contravenţii, care urmează a fi dovedită de agentul constatator, ori conform art. 7
Cod Contravenţional persoana poate fi sancţionată numai pentru contravenţia în a cărei
privinţă este dovedită vinovăţia sa, cu respectarea normelor prezentului cod. Tot în
acest context, potrivit art. 375 Cod Contravenţional, persoana acuzată de săvârşirea
unei contravenţii se consideră nevinovată atâta timp cît vinovăţia sa nu este dovedită în
modul prevăzut de prezentul cod. Nimeni nu este obligat sa dovedească nevinovăţia sa.
Concluziile despre vinovăţia persoanei în săvârşirea contravenţiei nu pot fi întemeiate
pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate în condiţiile
prezentului cod se interpretează în favoarea persoanei în a cărei privinţă a fost pornit
proces contravenţional.
20. Instanţa de recurs reţine că în cauză nu s-au adus probe convingătoare că,
contravenientul la data de 19.04.2017, ora 10:19, aflîndu-se pe traseul M-l, km 40, se
deplasa cu automobilul care a depăşit limita de viteză în afara localităţii deplasîndu-se
cu remorcă cu viteza de 88 km/h.
21. Conform jurisprudenţei CEDO în cauza Anghel vs Romania, Curtea a reiterat că
prezumţia de legalitate şi adevăr a procesului-verbal cu privire la contravenţie este o
prezumţie lipsită de rezonabilitate şi poziţionează contravenientul într-o situaţie
dezavantajoasă în raport cu agentul statului, ceea ce contravine principiului egalităţii
părţilor şi a armelor în proces.
22. Drept consecinţă, prezumţia de nevinovăţie prevăzută de art. 6 par. 2 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este
aplicabilă şi în cazul faptelor sancţionate contravenţional în dreptul intern şi atrage
răsturnarea sarcinii probei în cazul litigiilor contravenţionale. în aceste condiţii,
persoana sancţionată contravenţional nu trebuie să facă proba nevinovăţiei sale, ci
autoritatea din care face parte agentul constatator are obligaţia de a proba existenţa
faptei, identitatea persoanei care a săvârşit-o şi nevinovăţia acesteia.
23. Conform art.21 din Constituţie, orice persoană acuzată de un delict este
prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui
proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării
sale.
24. Conform art.7 Cod contravenţional, persoana poate fi sancţionată numai pentru
contravenţia în a cărei privinţă este dovedită vinovăţia sa, cu respectarea normelor
prezentului cod.
25. Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa de recurs denotă că,
motivele de nulitate absolută a actului atacat pot fi invocate atît de părţi, cît şi din
oficiu de către instanţă întru asigurarea respectării principiului legalităţii şi dreptăţii,
consacrate expres în art. 5 şi 7 din Codul contravenţional.
26. Astfel, Legea contravenţională prevede redactarea procesului-verbal cu privire
la contravenţie într-o anumită forma „ad validitatem”, cu respectarea tuturor
prescripţiilor legale de fond şi de formă, pentru încheierea sa valabilă, în scopul
producerii efectelor juridice, pentru care a fost întocmit. în acest context, respectarea
exigenţelor legale prevăzute la art. 443 al Codului contravenţional sunt impuse
agentului constatator la întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenţie prin
prisma art. 445 al Codului contravenţional.
27. Colegiul consideră oportun de a preciza că, procesul-verbal contestat a fost
întocmit şi perfectat în prezenţa făptuitorului, fiindu-i aduse la cunoştinţă drepturile şi
obligaţiile lui prevăzute de art. 34, 378, 384, 387 şi 448 din Codul contravenţional,
precum şi decizia aplicată în privinţa sa, fapt confirmat prin semnătura acestuia în
toate rubricile necesare din procesul-verbal cu privire la contravenţie.
28. În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal, Colegiul constată că
procesul-verbal cu privire la contravenţie este încheiat cu respectarea dispoziţiilor
legale, acesta cuprinzînd menţiunile obligatorii prevăzute de legea contravenţională
sub sancţiunea nulităţii absolute şi nefiind afectat de alte vicii de natură să ducă la
anularea sa.
29. Astfel, din motiv că agentul constatator nu a prezentat probe în confirmarea
vinovăţiei contravenientului, unica probă prezentată instanţei fiind procesul-verbal cu
privire la contravenţie, iar potrivit constatărilor CEDO în cauza Anghel contra României
- prezumţia de legalitate şi adevăr a procesului-verbal cu privire la contravenţie este
lipsită de rezonabilitate şi plasează contravenientul într-o situaţie defavorabilă în
comparaţie cu agentul statului, Colegiul concluzionează de înceta procesul
contravenţional, constatînd lipsa în acţiunile contestatorului a faptului contravenţiei.
30. Potrivit art.441 alin.(l) lit. a) Cod contravenţional, procesul contravenţional
pornit încetează dacă nu există faptul contravenţiei.
31. Conform art.461 Cod contravenţional, în cazul în care, pe parcursul judecării
cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute la art.441 şi 445, instanţa
încetează procesul contravenţional.
32. În atare circumstanțe Colegiul, reţine că, instanţa de fond a pronunţat o
hotărâre legală, întemeiată şi motivată, iar în situația în care instanța de fond şi-a
motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care infirmă/afirmă
acuzaţia, permiţând părţilor să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte
de apel poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă
instanță (Hotărârea CtEDO Garcia Ruis versus Spania).
33. De asemenea Colegiul penal reţine că, recursul înaintat nu conţine nici unul
din temeiurile prevăzute de art.466 Cod contravenţional pentru atacarea hotărârilor cu
recurs, pentru a se repara erorile de drept, fiind indicate doar dezacordul cu hotărârea
contestată fără a fi invocate careva argumente plauzibile, fapt ce constituie temei de
respingere a recursului ca fiind nefondat.
34. Or, conform art. 470 alin.(3) Cod contravenţional instanţa de recurs judecă
recursul în limitele temeiurilor pentru recurs, având dreptul, în afara temeiurilor
invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze şi alte temeiuri fără a agrava
situaţia contravenientului, circumstanţe care la caz nu se regăsesc.
35. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, prima instanţă a
dat o apreciere corectă probelor administrate şi a adoptat o hotărâre întemeiată, iar
cererea de recurs este neîntemeiată, Colegiul penal ajunge la concluzia de a respinge
recursul declarat şi a menţine hotărârea contestată fără modificări.
36. Conducându-se de prevederile art. 473 alin.(1) pct.1) lit. c), 474 Cod
contravențional, Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău, -
 D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul agentului constatator Roșca Pavel şi menține

hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din XXXXXXXXX, în cauza
contravențională în privința lui XXXXXXXXX.
Decizia este irevocabilă.
Preşedintele şedinţei Morozan Ghenadie

Judecătorii Gafton Alexandru

Moscalciuc Galina