CADRU DIDACTIC: GEORGIANA R.
Metode aritmetice de rezolvare a problemelor
1. Metoda algebrică
2. Metoda comparației (aducerii la același termen de comparație)
3. Metoda falsei ipoteze (a falsei presupuneri)
4. Metoda mersului invers
5. Metoda reducerii la unitate
- regula de trei simplă
- regula de trei compusă
6. Metoda figurativă (grafică)
METODA ALGEBRICĂ
Metoda algebrică este o metodă de rezolvare a problemelor prin formule și ecuații. Se
notează necunoscuta cu o literă (de obicei x) și se construiește o ecuație care exprimă legătura
dintre datele problemei. Apoi se rezolvă ecuația și se află răspunsul.
Se folosește atunci când trebuie să aflăm o valoare necunoscută și când în enunț apar relații
între mărimi, cum ar fi sume, diferențe, rapoarte, proporții sau produse, ori expresii de tipul
„cu 5 mai mult”, „de trei ori mai mic”, „împreună au” sau „i-au mai rămas”, iar rezolvarea
devine mai clară dacă lucrăm cu litere și formăm o ecuație.
Exercițiu: Suma a două numere este 48, iar unul dintre ele este de 3 ori mai mare decât
celălalt. Care sunt cele două numere?
Rezolvare:
Pasul 1 – Alegem necunoscuta
Nu știm cele două numere, dar știm relația dintre ele. Presupunem că primul număr este x.
Cum „al doilea este de 3 ori mai mare decât primul”, el va fi 3x.
Pasul 2 – Formăm ecuația
Ni se spune că împreună au 48, deci: x + 3x = 48
Pasul 3 – Rezolvăm ecuația
Adunăm termenii asemenea: 4x = 48
Împărțim la 4: x = 12
Pasul 4 – Aflăm cele două numere
Primul număr: x = 12
Al doilea număr: 3x = 3 · 12 = 36
Pasul 5 – Verificare
12 + 36 = 48
36 este de 3 ori mai mare decât 12
Răspuns final:
Cele două numere sunt 12 și 36.
METODA COMPARAȚIEI
Metoda comparației este o metodă aritmetică prin care comparam două sau mai multe
mărimi, raportându-le la aceeași unitate sau la același reper, ca să le putem compara direct.
Metoda comparației, cunoscută și sub denumirea de metoda aducerii la același termen de
comparație, se folosește atunci când în problemă apar două personaje, obiecte sau cantități
care trebuie comparate pentru a stabili care este mai mare sau mai mică. Această metodă este
potrivită în situațiile în care între mărimi există o relație de tip diferență sau raport, cum ar fi
„cu atât mai mult”, „cu atât mai puțin”, „de două ori mai mare”, sau atunci când problema
oferă informații despre raportul dintre două cantități. În special, ea se aplică în rezolvarea
problemelor de tip sumă și diferență, raport și diferență sau raport și sumă, oferind o soluție
logică prin raportarea mărimilor la o unitate comună de comparație.
Exercițiu: Doi frați au împreună 84 de lei. Fratele mai mare are de 3 ori mai mulți bani
decât fratele mai mic. Câți bani are fiecare?
Pasul 1 – Ce știm?
Suma banilor este 84 lei. Fratele mai mare are de 3 ori mai mult decât cel mic.
Pasul 2 – Alegem termenul de comparație
Presupunem că fratele mai mic are 1 parte (unitate de comparație).
Atunci, fratele mai mare are 3 părți.
Totalul părților: 1 + 3 = 4 părți
Pasul 3 – Calculăm valoarea unei părți
84 : 4 = 21
→ O parte înseamnă 21 lei.
Pasul 4 – Aflăm cât are fiecare frate
Fratele mic: 1 parte = 21 lei
Fratele mare: 3 părți = 3 × 21 = 63 lei
Pasul 5 – Verificare
21 + 63 = 84
63 este de 3 ori mai mult decât 21
Răspuns final: Fratele mai mic are 21 lei, iar fratele mai mare are 63 lei.
METODA FALSEI IPOTEZE
Metoda falsei ipoteze este o metodă aritmetică de rezolvare a problemelor în care
presupunem greșit (intenționat) o valoare pentru necunoscut, calculăm ce s-ar întâmpla cu
acea presupunere și, în funcție de diferența față de ceea ce se cere, corectăm acea
presupunere. Se mai numește și metoda presupunerii greșite.
Folosim metoda falsei ipoteze atunci când avem de rezolvat probleme în care trebuie să
repartizăm o sumă între două sau mai multe persoane, știm că între valorile împărțite există o
diferență, avem un total cunoscut și ni se oferă o condiție de tipul „cu atât mai mult” sau „cu
atât mai puțin”. Această metodă este utilă când nu putem aplica direct o formulă și ne este
mai ușor să presupunem o valoare greșită, pe care o corectăm ulterior în funcție de cerința
problemei.
Exemplu: Două persoane au împreună 80 de lei. Prima are cu 10 lei mai mult decât a doua.
Câți lei are fiecare?
Pasul 1 - Presupunem greșit (ipoteză falsă)
Presupunem că amândoi au la fel (deși știm că nu e adevărat).
Presupunem că fiecare are 40 de lei (pentru că 80 : 2 = 40).
Pasul 2 - Comparăm cu realitatea
Dar în problemă ni se spune că unul are cu 10 lei mai mult decât celălalt.
Așadar, în ipoteza noastră, diferența este 0 lei, dar în realitate ar trebui să fie 10 lei.
Pasul 3 - Corectăm presupunerea
Ca diferența să fie de 10 lei, trebuie să scădem 5 lei de la al doilea și să adăugăm 5 lei la
primul.
Așa, 40 - 5 = 35 și 40 + 5 = 45.
Diferența este acum: 45 - 35 = 10 lei
Pasul 4 - Verificăm
Suma totală: 35 + 45 = 80 de lei
Diferența: 45 - 35 = 10 lei
Răspuns final - Prima persoană are 45 de lei, iar a doua are 35 de lei.
METODA MERSULUI INVERS
Metoda mersului invers este o metodă de rezolvare a problemelor aritmetice în care se
cunoaște rezultatul final, iar pentru a afla datele inițiale trebuie să „mergem invers” față de
ordinea în care s-au făcut operațiile.
Folosim metoda mersului invers atunci când cunoaștem rezultatul final al unei situații și
dorim să aflăm valoarea inițială, refăcând pașii în ordine inversă. Această metodă este utilă
mai ales în probleme în care se știe cât a rămas după ce s-au făcut una sau mai multe operații,
cum ar fi cheltuieli, pierderi sau consumuri, și vrem să aflăm cu cât s-a început. Ea se aplică
frecvent în situații de tipul: „i-au mai rămas...”, „a pierdut și a rămas cu...”, „a dat și i-a
rămas...”, sau „a scăzut, apoi a împărțit...”, fiind necesară reluarea pașilor în sens invers
pentru a determina necunoscuta inițială.
Problemă: După ce Ana a cheltuit 25 de lei pe o carte și 15 lei pe un caiet, i-au mai rămas
40 de lei. Cu câți bani a plecat Ana de acasă?
Rezolvare:
Pasul 1 – Ce știm?
Ana a rămas cu 40 de lei după ce a cheltuit 25 de lei și încă 15 lei.
Pasul 2 – Ce căutăm?
Vrem să aflăm câți bani a avut inițial Ana, adică cu cât a plecat de acasă.
Pasul 3 – Refacem calculul în sens invers (mers invers):
Dacă i-au mai rămas 40 de lei, și știm că a cheltuit 25 de lei, atunci:
→ 40 + 25 = 65 lei (atât avea înainte să cumpere cartea)
Apoi, știm că înainte de asta mai cheltuise 15 lei pe caiet, deci:
→ 65 + 15 = 80 lei
Pasul 4 – Răspuns final:
Ana a plecat de acasă cu 80 de lei.
METODA REDUCERII
- regula de trei simplă
- regula de trei compusă
METODA FIGURATIVĂ (GRAFICĂ)