VECTOARE LIBERE

Se numește vector liber ansamblul vectorilor din plan care au același

modul, aceeași direcție și aceeași sens. Și fiecare vector fix care aparține la
vector liber îl vom numi reprezentant al acestui vector liber.

VECTOARE ECHIVOLENTE: Sunt acelea care au același modul, direcție

și sens.

Componentele unui vector sunt: Modul, direcție și sens, dintre care

detaliem puțin mai jos

MODUL: Este este numărul care corespunde lungimii pe care o are vectorul în
reprezentare grafică.

Direc ț ia: Este direc ț ia celei drepte care con ț ine vectorul sau orice dreaptă
paralela cu ea. Aceasta poate fi orizontală, verticală sau înclinată.

Sentiment: Acesta este reprezentat de vârful săgeții situat la extremitate

del vector, indicând către ce parte a liniei de acțiune se îndreaptă vectorul
LONGITUDINE

Lungimea este un concept metric definibil pentru entități geometrice

despre care s-a definit o distanță. Mai concret, având un segment,
curba o linie fină, se poate defini lungimea sa pe baza noțiunii de distanță.
Cu toate acestea, nu trebuie confundată lungimea cu distanța, deoarece pentru o curbă
în general (nu pentru un segment drept) distanța între două puncte oarecare de
aceasta este întotdeauna inferioară lungimii curbei cuprinse între acești doi
puncte. De asemenea, noțiunea matematică de lungime poate fi identificată cu
o magnitudine fizică determinată de distanța fizică.

Pentru aceasta este necesar să definim un operator NORMA care să determine lungimea.
o magnitudine a vectorului.

NORMA DE UN VECTOR

Lungimea, norma sau modulul unui vector este egal cu rădăcina pătrată a
produs intern al vectorului

║a║=√

Definiție și proprietăți de bază Definiție Fie V un spațiu vectorial asupra F

(R o C). O funcție ν : V −→ R este o normă în V dacă ν satisface următoarele
proprietăți:

x ≠ 0⇒ ν(x) > 0.
ν(αx) = |α|ν(x),∀α ∈ F.
ν(x + y) ≤ ν(x) + ν(y),∀x∈ V (inegalitate triangulară)

Primele proprietăți

ν(0) = 0 deoarece ν(0) = ν(0x) = 0ν(x) = 0.

ν(−x) = ν(x) pentru că ν(−x) = | − 1|ν(x) = ν(x)
 |ν(x) − ν(y)| ≤ ν(x − y)

SPATIU VECTORIAL

Un spațiu vectorial (sau spațiu liniar) este obiectul de bază de studiu în

rama de lamatematicăapelalgebră liniară.Elementele spațiilor
se numesc [Link] vectori se pot realiza
doioperațiuni: înmultirea cu scalari și adunarea (o asociere între
un set de obiecte). Aceste două operații trebuie să se limiteze la un set de
axiome care generalizează proprietățile comune ale t-uplelor de numere
reale, la fel ca și vectorii în spațiul euclidian. Unconceptimportant este
el de dimensiune.

Proprietăț ile Spaț iului Vectorial

Suma de vectores

Regula paralelogramului Se iau ca reprezentanți doi vectori cu

origine comună, se trasează linii paralele la vectori obținându-se un
paralelogram cu diagonala care coincide cu suma vectorilor.
Pentru a aduna două vectori, se adună componentele lor respective.

Restadecâtori

Componentele vectorului diferență se obțin scăzând componentele celor

vectores.
Produsul unui număr cu un vector

Componentele vectorului rezultat se obțin prin înmulțirea cu K

componentele vectorului.

Produs vectorial

Înmatematicăprodusul vectorial deGibbsun produs de tip cruce este ooperație

binaraîntre doivectoresîntr-un spațiu tridimensional. Rezultatul este un
vectorperpendicularla vectorii care se înmulțesc, și prin urmarenormalal
planul care le conține. Din cauza capacității sale de a obține un vector perpendicular
alte două vectori, al căror sens variază în funcție de unghiul format între aceștia
două vectori, această operație este aplicată frecvent pentru a rezolva probleme
matematicienifizicio deinginerie.
Produsul vectorial poate fi definit într-un mod mai compact astfel
mod

Produs vectorial în funcție de unghiul dintre vectori

unde este elvector unitaryortogonalvectorii a și b și direcția lor este

dada de cătreregula mâinii drepteda, ca înainte, unghiul dintre a și b. A
regula mâinii drepte este adesea numită și regula tirbușonului.
 Proprietăț i ale produsului vectorial.

Interpretarea geometrică a produsului vectorial.

Produsul vectorial al două vectori în spaț iu.

Vectores
 Modul

Caracteristici Adresă

Sens

Expresie
analitică

Combinare liniară

O combinație liniară a două sau mai multe vectori este vectorul care se obține prin
suma acestor vectori înmulțiți cu fiecare scalar.

Orice vector poate fi exprimat ca o combinație liniară a altor două care au

distincție adresă.

Această combinație liniară este unică.

Vectores liniar dependenți și independenți
Vectores linear dependent
Varioare vectori liberi din plan se spune că sunt dependent liniar dacă există
o combinație liniară a lor care este egală cu vectorul zero, fără a fi zero
toți coeficienții combinației liniare.

Proprietăți
1. Și mai multe vectori sunt linear dependenți, atunci cel puțin unul dintre
ei se pot exprima ca o combinație liniară a celorlalți.

De asemenea, se îndeplinește reciproca: dacă un vector este combinație liniară a altor vectori,

atunci toți vectorii sunt liniar dependenti.

2. Două vectori ai planului sunt liniar dependenti dacă, și numai dacă, sunt paralele.
Vectores liniar independenti
Varioase vectori liberi sunt liniar independenți dacă niciunul dintre ei nu poate
să fie scris cu o combinație liniară a restului.

Vectorii independenti liniar au direcții diferite și ai lor

componentele nu sunt proporționale.

Exemplu

Determinați dacă vectorii sunt dependent liniar sau independent.

Bază
Coordonatele vectorului în raport cu baza sunt:

Exemple

Cele două vectori care formează o bază nu pot fi paralele.

Exemplu
Ce perechi dintre următoarele vectori formează o bază:

Baza ortogonală
Cele două vectori ai bazei sunt perpendiculare între ei.
Bază ortonormală

Cei doi vectori ai bazei sunt perpendiculari între ei și, în plus, au modul
1.

Este baza care se utilizează în mod obișnuit, astfel încât dacă nu se observă nimic se
se presupune că se lucrează la această bază.
ISTORIA VECTORILOR

Istoria vectorilor. Legea paralelogramului pentru adunarea

vectorii sunt atât de intuitivi încât originea lor este necunoscută. Ar fi putut apărea în

o muncă acum pierdută a lui Aristotel (384-322 î.Hr.), și este în Mecanică

Herón din Alexandria (primul secol al erei noastre). A fost, de asemenea, unul dintre
primele rezultate ale Principia Mathematica (1687) de Isaac Newton (1642-
În Principia, Newton a tratat pe larg ceea ce acum se
considerând entitățile vectoriale (de exemplu, viteză, forță), dar niciodată
conceptul de vector. Studiul și utilizarea sistematică a vectorilor a fost un
fenomenul secolului XIX și XX. Vectoarele au apărut în primele două decenii
din secolul al XIX-lea cu reprezentările geometrice ale numerelor complexe. Caspar
Wessel (1745-1810), Jean Robert Argand (1768-1822) și Carl Friedrich Gauss
(1777-1855) au conceput numerele complexe ca puncte în planul bidimensional
dimensiuni, adică, ca vectori de două dimensiuni. În 1837, William
Rowan Hamilton (1805-1865) a demonstrat că numerele complexe ar putea fi
a considera ca perechi de numere (a,b). Această idee a fost o parte a campaniei
de mulți matematicieni, inclusiv Hamilton însuși, pentru a căuta o modalitate
de a extinde "numerele bidimensionale" la trei dimensiuni. În 1827,
August Ferdinand Möbius a publicat o carte scurtă, Calcul Baricentric, în care
a introdus segmentul direcționat pe care l-a denotat cu literele alfabetului; deja erau
vectores, deși nu aveau încă acel nume. În studiul lor despre centrul de greutate
și în geometria descriptivă, Möbius a dezvoltat calculul cu aceste segmente
dirijați; i-a adunat și a demonstrat cum să-i înmulțească cu un număr. William Rowan
Hamilton (1805-1865) În cele din urmă, însuși Hamilton a introdus în 1843 în
conceptul de vector, precis ca un segment orientat al spațiu. El
dezvoltarea algebrei vectoriale și a analizei vectoriale așa cum o
cunoaștem astăzi a fost realizat pentru prima dată de J. Willard Gibbs (1839-1903) în
orele sale pentru studenții săi de la Universitatea Yale. Gibbs a intuis că
vectorii ar oferi un instrument mai eficient pentru munca sa în
fizică. Așadar, începând cu 1881, Gibbs a imprimat în privat note despre
analiza vectorilor pentru studenții săi, care au fost extins
distribuiți între erudiții din Statele Unite și Europa.
 Republica Bolivariană Venezuela

Ministeriul Puterii Populare pentru Educație

U.E. “Mario Briceño Iragorry”

Maturín–Monagas

Vectore

Cadru didactic: Elev

Carneiro Erick