Terapia de remotivare

După o oră de discuții în clasă, studenții de nivel III vor putea:

[Link]ți următorii termeni

1.1 Terapia de Remotivare

1.2 Apatie

1.3 Dezinformare

1.4Dezorientare

1.5Halucinație

1.6Iluzie

Terapeut

1.8 Terapie

1.9 Dezinvolta

1.10 Conflict

1.11 Emoții

1.12 Mediu

[Link] terapia de Remotivare:

2.1obiective

2.2 scopuri

2.3 indicații/contraindicații

2.4 liniile directoare

2.5 responsabilități în nursing

[Link]ți calitățile unui bun terapeut

4. Enumera ț i pa ș ii în terapia de remotivare

5. Explica ț i responsabilită ț ile asistentului medical înainte, în timpul ș i după

[Link]ți abilități de început în terapia de remotivare

 1. Defini ț ia termenilor

Terapia de remotivare

Este o tehnică simplă de terapie de grup folosită pentru a reorienta pacienții către realitate
în jurul lor

Apatie

O stare de indiferență

Falsă impresie

O credință falsă considerată a fi adevărată chiar și în fața dovezilor contrare (de exemplu, falsă)
credința că cineva este ales pentru a fi prejudiciat de alții

Dezorientare

Confuzie și capacitate afectată de a identifica timpul, locul și persoana

Halucinaț ie

O percepție senzorială (vedere, auz, gust, miros sau atingere) pentru care nu există
stimulus extern există (de exemplu, a auzi voci când nu sunt prezente)

Iluzie

O eroare în percepția unui stimul senzorial. De exemplu, o persoană poate

confunda bulinele de pe o pernă cu un păianjen pufos.

Terapeut

O persoană cu abilități speciale, care a obținut educație și experiență, în unul sau mai multe
domenii ale îngrijirii sănătății

Terapeutică

Cursul de tratament folosit pentru a vindeca tulburările corpului și minții

Dezangajare

În teoria familiei, deconectarea se referă la separarea extremă între membrii familiei.

membri. este promovat de limite rigide sau lipsa de comunicare între familie
membri.
Conflict

O luptă mentală, fie conștientă, fie inconștientă, rezultată din

prezența simultană a gândurilor, ideilor, obiectivelor sau emoțiilor opuse sau incompatibile
forțe precum impulsuri, dorințe sau motivații

Emoț ii

Expresia exterioară sau afișarea stării de spirit sau a sentimentelor

Mediu

Condițiile externe și împrejurimile, în special cele care afectează calitatea

viața plantelor, animalelor și a ființelor umane

2. Terapia de remotivare referitor la:

Obiective:

Cre ș te sentimentul de realitate al participantului

• Stimulați interesul pentru mediu, creșteți abilitățile de comunicare și ajutați

pacienții să învețe o gamă largă de abilități

• Stima de sine va fi crescută prin apartenen ț a la un grup, precum ș i prin

mijloace de participare la oferirea de răspunsuri, învățarea de cunoștințe noi și obținerea
abilități

Scopuri:

•Resocializarea clien ț ilor regresi ș i apatici

•Reînvia ț i-le interesul pentru mediu

•Cre ș te sim ț ul de realitate al participan ț ilor

•Ajuta ț i pacien ț ii care au fost supu ș i unei institu ț ionalizări pe termen lung să devină mai pu ț in
izolat și mai adaptat social

Indicaț ii
Clienț i care experimentează:

Retragere

•Depresie

Singurătate

Alienare

Confuzie

Dezorientare

Contraindicaț ii

•Clien ț i cu halucina ț ii, iluzii, deliruri

Clien ț i care sunt sever anxio ș i, agresivi ș i hiperactivi

•Clien ț i care sunt violen ț i

Lineamentele:

•Grupurile sunt formate din 10-15 clien ț i

Întâlnirile au loc o dată sau de două ori pe săptămână

Întâlnirile sunt foarte structurate într-un cadru asemănător unei săli de clasă.

Scaunele ar trebui să fie aranjate într-o formă de semicerc

• Grupul folose ș te recuzită

Fiecare sesiune discută un subiect anume

•Informează clien ț ii cu o zi înainte de terapie

•Reaminte ș te grupului despre activitate în ziua respectivă

Fiecare pacient prime ș te etichete cu numele

•Prezenta ț i-vă ș i reorienta ț i-i asupra datei, orei ș i locului activită ț ii

 •Stabili ț i reguli sau „lagda” ș i explica ț i mecanica activită ț ii

•Oferi ț i instruc ț iuni încet ș i clar

•Folosi ț i materiale vizuale care sunt mari, clare, colorate ș i neîncărcate

Arată o imagine odată fiecărui client ș i lasă-i să o identifice individual.

•Evita ț i să le spune ț i dacă au dreptate sau gre ș it, cu excep ț ia cazului în care to ț i au terminat

• Acordați recunoaștere tuturor răspunsurilor date de clienți, observați cele cinci (5) etape în
tehnica de remotivare

Întotdeauna apreciezi

•Folosi ț i repeti ț ii, rezumarea este o altă formă de repeti ț ii care ajută la stabilirea
relațiile între idei și a stabili învățarea

• Prezentați o poezie sau o poveste legată de acest subiect și lăsați pacientul să împărtășească.
înțelegerea prezentării și procesarea răspunsului lor

• Întrebați clienții cum se simt în legătură cu terapia

• Recunoașteți și apreciați prezența clientului

• Amintește-le că prezența lor este așteptată la următoarele terapii și menționează ...

data, ora și locul următoarei sesiuni
Face ț i îngrijire ulterioară

Responsabilităț ile asistenț ei medicale

Înainte

•Informa ț i ș i coordona ț i-vă cu institu ț ia pentru activitatea viitoare

•Informa ț i pacien ț ii cu o zi înainte de terapie

•Reaminte ș te grupului în ziua respectivă imediat după activitatea de diminea ț ă

•Pregăti ț i materialele necesare

•Pregăti ț i loca ț ia cu scaunele aranjate într-o formă de semilunar

•Acorda ț i aten ț ie nevoilor lor fiziologice

•Aduna ț i pacien ț ii ș i aduce ț i-i în sala de ș edinț e

 Pune ț i pe ele etichetele cu numele

În timpul

Salută pacien ț ii

•Prezenta ț i-vă pacien ț ilor ș i preciza ț i data, ora ș i locul

activitate

•Lăsa ț i-i să se prezinte unul câte unul

•Întotdeauna apreciază prin aplauze

•Explica ț i mecanica terapiei ș i aminti ț i-le de lagda

•Arată imagini sau obiecte câte unul ș i lasă pacientul să le identifice individual

•Acorda ț i recunoa ș tere tuturor răspunsurilor date de pacien ț i, observa ț i cele cinci (5) etape în
tehnica de remotivare

•Evita ț i să le spune ț i dacă au dreptate sau nu, cu excep ț ia cazului în care toată lumea a terminat.

•Rezuma ț i răspunsurile lor ș i explica ț i pe scurt imaginile prezentate

•Prezenta ț i un poem sau o poveste legată de subiect

Permite ț i pacientului să împărtă ș ească în ț elegerea prezentării ș i să proceseze răspunsul lor

Întreabă-i cum se simt în legătură cu terapia

După

Recunoa ș te prezen ț a pacientului

Mul ț umiț i-le pentru prezen ț a la terapie.

•Aminte ș te-le că prezen ț a lor este a ș teptată la următoarea terapie

•Declara ț i data, ora ș i locul următoarei sesiuni

•Fă îngrijire după

3. Calitățile unui bun terapeut

Capacitatea de a comunica - abilitățile de comunicare sunt importante, deoarece vei fi
interacționând cu persoane de toate vârstele, sexele, multe temperamenturi și personalități diferite.

Prietenie – a-i face pe oameni să se simtă bineveniț i ș i în largul lor

Sinceritate – întotdeauna puneți interesele cele mai bune ale clientului pe primul loc

Onestitate - niciodată să nu inducem în eroare clienții sau să le oferim așteptări nerealiste

Veselie - pentru a relaxa clientul și a promova o atmosferă plăcută

Păstrarea politetului - tratează clienții cu respect, indiferent cât de dificili ar putea fi.

Discreție - clientul trebuie să se simtă în siguranță știind că orice informație personală

sau orice a fost spus în încredere nu va fi transmis mai departe

Accesibil – ajută la relaxarea clienților, în special atunci când sunt noi, și acest
îi permite să comunice cerințele lor și să se simtă capabili să se confeseze ție

Un bun ascultător – abilitățile tale de ascultare sunt importante deoarece clienții îi place adesea să vorbească despre

viețile și problemele lor

Căldura – este mijlocul prin care psihoterapeuții oferă pacienților lor o atmosferă
în care se pot simți relaxați, în siguranță și apreciați pentru cine sunt.

Authenticitate - pentru a obț ine maximum de beneficii din psihoterapie, pacienț ii trebuie să fie capabili
pentru a-și descrie gândurile, sentimentele și experiențele într-un mod deschis, sincer și
mod nondefensiv

Libertatea de a scăpa de dificultăț i neurotice - pentru a desfăș ura psihoterapia eficient, terapeuț ii
trebuie să fie liber de dificultăți neurotice, care prezintă scopuri care pot fi definite ca
probleme psihologice și conflicte care interferează cu capacitatea lor de a răspunde deschis și
flexibil la nevoile pacienților lor.

Empatic – simte compasiune ș i oferă confort

Pacient - nu este uș or provocat

Ascultător bun – ascultă ceea ce se spune cu adevărat

Activ – arată vigilență

Creativ – modul propriu de a face față

Tacticos– sensibil la sentimentele cuiva

Flexibil - capabil să se adapteze în diferite situații

Echitabil - liber de favoritism sau de interese proprii

4. Pașii în terapia de remotivare

Sesiune de remotivare

Pasul 1: CLIMA ACCEPTĂRII

Liderii vor primi personal fiecare participant pe măsură ce acesta sau aceasta va sosi.
ședință de grup. După ce liderii se prezintă, fiecare membru al grupului va face o
auto-prezentare. Liderul va folosi un calendar pentru a orienta membrii către dată și
timpul sesiunii curente de remotivare. Tema pentru sesiune va fi introdusă de
lider.

Pasul 2: CREAREA UNEI PONTE CĂTRE REALITATE

Un ajutor vizual este folosit pentru a stimula discuția. Liderul pune întrebări. Apoi
liderul citește poezii despre subiect. Vor fi furnizate mijloace vizuale și recuzită pentru a facilita direct
stimulare senzorială. Muzica cu versuri poate fi de asemenea folosită.

Pasul 3: ÎMPĂRTĂȘ IREA LUMII ÎN CARE TRĂIM

Această etapă oferă timp pentru discuția subiectului introdus în podul realității.
Întrebările planificate ajută la menținerea atenției grupului asupra subiectului. Obiectele pot fi folosite pentru

stimularea interesului. Cheia în acest pas este planificarea atentă a întrebărilor și a obiectelor de sprijin.

Pasul 4: O APRECIERE A LUCRĂRII LUMII

Acest timp va fi folosit pentru ca membrii să reflecteze asupra muncii în relație cu ceilalți. Mai mult
experiențele în rolurile de muncă legate de trecut, precum și hobby-urile și activitățile recreative vor fi

discutat.

Pasul 5: CLIMATUL APRECIERII

Membrii grupului vor fi mulțumiți individual de către lideri pentru că au venit la grup
și împărtășindu-și experiențele. Tema sesiunii de remotivare și întâlnirea următoare
va fi anunțat înainte de încheierea sesiunii.

Subiecte de luat în considerare în timpul terapiei de remotivare:

 [Link]

[Link]

3.știință

[Link]ă

[Link]

[Link]

[Link]-uri

[Link]ă

Subiecte care nu trebuie considerate în timpul terapiei de Remotivare:

1religie

[Link]ă

[Link]

[Link]

[Link]ă de familie
 Înregistrarea procesului

Obiective:

După 4 ore de activități de predare-învățare variate, studenții de nivel III vor fi capabili să:

1. Definiți următorii termeni:

1.1 înregistrarea procesului

1.2comunicare

1.3context

1.4conținut

1.5 mesaj congruent

1.6mesaj incongruent

1.7 comunicare terapeutică

1.8 proxemica

1.9 observare activă

2. explică scopul înregistrării procesului

3. revizuiește următoarele:

3.1 comunicare terapeutică

3.2 comunicare non-terapeutică

3.3 etapele relației între asistent medical și client

4. explică conținutul înregistrării procesului

5. enunțați liniile directoare ale înregistrării procesului

enumeră responsabilitățile asistentului medical înainte

7. demonstrează abilități inițiale în realizarea unei înregistrări de proces

 1definiț ia termenilor:

Înregistrarea procesului

Este un instrument folosit pentru a analiza interacțiunile între asistentă și client și este disponibil în diverse formate.

Comunicaț ie

Este procesul de a trimite un mesaj unei sau mai multor persoane

Context

Este mediul în care comunicarea are loc și poate include timpul și

mediile fizice, sociale, emoționale și culturale. Contextul include situația
sau circumstanțe care clarifică semnificația conținutului mesajului

Conț inut
Este vorba de cuvintele literale pe care le rostește acea persoană.

Mesaj congruent
Se transmite când conținutul și procesul sunt de acord

Mesaj incongruent

Când conținutul și procesul nu sunt de acord - când ceea ce spune vorbitorul și ceea ce
el sau ea nu este de acord - vorbitorul transmite un mesaj incongruent

Comunicare terapeutică
 Este o interacțiune interumană între asistentă și client în timpul căreia
asistenta se concentreaza pe nevoile specifice ale clientului pentru a promova un schimb eficient de
informație.

Proxemica

Este studiul zonelor de distanță între oameni în timpul comunicării. Oamenii

se simt mai confortabil cu distanțe mai mici când comunică cu cineva pe care îl
cunoaște mai degrabă decât cu străinii (DeVito, 2008).

Observaț ie activă

Înseamnă a observa acțiunile nonverbale ale vorbitorului în timp ce acesta comunică.

2. scopurile înregistrării procesului:

Scopurile înregistrării procesului

Scopul înregistrării procesului este de a îmbunătăți calitatea interacțiunii pentru o mai bună
efect asupra pacientului și ca o experiență de învățare pentru asistentul medical pentru a continua
îmbunătățește modelul ei de interacțiune clinică. Folosit corect, acesta

•Asistă personalul medical sau studentul în planificarea, structurarea ș i evaluarea interac ț iunii
pe un nivel conștient, mai degrabă decât pe un nivel intuitiv;

•O ajută să dobândească competen ț e în interpretarea ș i sintetizarea datelor brute

sub supraveghere

•Ajută la aplicarea con ș tientă a teoriei în practică

•O ajută să dezvolte o con ș tientizare mai mare a obiceiurilor sale, verbale ș i

modelul de comunicare non-verbală și efectul acestor modele asupra
altele

•Ajută asistenta să înve ț e să identifice gândurile ș i sentimentele în raport cu sine.

și altele

•Ajută la cre ș terea abilită ț ilor de observa ț ie, deoarece există un proces con ș tient
implicat în gândire, sortare și clasificare a interacțiunii sub
diverse titluri
 •Ajută la cre ș terea capacită ț ii de a identifica problemele ș i de a dobândi abilită ț i în rezolvarea acestora

ei

•Utilizat pentru a învă ț a abilită ț i de comunicare studen ț ilor la asisten ț ă medicală în mediu clinic
și se concentrează pe comunicarea verbală și nonverbală

3. Comunicare terapeutică

Este o interacțiune interpesonală între asistentă și client în timpul căreia

asistenta se concentrează pe nevoile specifice ale clientului pentru a promova un schimb eficient de
informații. Utilizarea abilităților în tehnicile de comunicare terapeutică ajută asistentul medical
înțelegeți și empatizați cu experiența clientului. Toți asistenții medicali au nevoie de abilități în
comunicarea terapeutică pentru a aplica eficient procesul de îngrijire și a răspunde nevoilor
standarde de îngrijire pentru clienții lor.

Comunicarea terapeutică poate ajuta asistentele să realizeze multe obiective:

•Stabilirea unei rela ț ii terapeutice între asistentă ș i client

•Identifica ț i cea mai importantă preocupare a clientului în acel moment (clientul-

obiectiv centrat

•Evaluează percep ț ia clientului asupra problemei pe măsură ce se desfă ș oară, aceasta include
acțiuni detaliate (comportamente și mesaje) ale persoanelor implicate și
gândurile și sentimentele clientului despre situație, alții și sine

•Facilitează exprimarea emo ț iilor clientului

Învă ț aț i clientul ș i familia abilită ț ile necesare de îngrijire personală

Recunoa ș te nevoile clientului

•Implementa ț i interven ț ii concepute pentru a aborda nevoile clientului

•Ghidează clientul să identifice un plan de ac ț iune pentru o satisfac ț ie ș i

rezolvare social acceptabilă

Stabilirea unei relații terapeutice este una dintre cele mai importante
responsabilitățile asistentei atunci când lucrează cu clienții. Comunicarea este mijlocul prin care
în care o relație terapeutică este inițiată, menținută și încheiată.

Pentru a avea o comunicare terapeutică eficientă, asistenta trebuie să ia în considerare

intimitate și respectarea limitelor, utilizarea atingerii și ascultarea activă și observarea.
Confidenț ialitate ș i respectarea limitelor

Intimitatea este dorită, dar nu întotdeauna posibilă în comunicarea terapeutică.

O interviu sau o sală de conferințe este optimă dacă asistenta crede că acest mediu nu este prea
izolative pentru interacțiune.

Proxemica

Este studiul zonelor de distanță între oameni în timpul comunicării. Oamenii

te simți mai confortabil cu distanțe mai mici atunci când comunici cu cineva
ei știu mai degrabă decât cu străini (DeVito, 2008).

Patru zone de conștientizare a distanței sau teritoriu spațial:

• Zona intimă:( 0 până la 8 inci între oameni): această distanț ă este

confortabil pentru părinți și cu copii mici, oameni care se sprijină reciproc
dorința de contact personal sau oameni șoptind. Invația acestei intimități
Zona de către alte persoane este amenințătoare și produce anxietate.

• Zona personală: (18 până la 36 de inci): această distanț ă este confortabilă între
familie și prieteni care discută

• Zona socială: (1,2 la 3,6 metri): această distanță este acceptabilă pentru comunicare
în mediile sociale, de muncă și de afaceri

• Zona publică: (12 până la 25 de picioare): aceasta este o distanță acceptabilă între o
vorbitor și o audiență, grupuri mici și alte funcții informale
(Hall, 1963)

Atinge

Pe măsură ce intimitatea crește, nevoia de distanță scade. Knapp (1980) a identificat cinci
tipuri de atingere:

• Atingerea profesională funcț ională este utilizată în examen sau proceduri precum
când asistenta atinge un client pentru a evalua turgorul pielii sau un maseur efectuează o
masaj

• Atingeri sociale-polite folosite în salut, cum ar fi strângerea de mână și „săruturile în aer”

unele femei obișnuiesc să salute cunoscuți sau atunci când o mână blândă îndrumă
cineva în direcția corectă
 • Prietenia-căldură atingere implică o îmbrățișare în salut, un braț aruncat în jurul
umerul unui bun prieten sau bătaia pe umăr pe care unii bărbați o folosesc pentru a-și saluta prietenii

și rude

• Iubirea-intimității atingerea implică îmbrățișări strânse și săruturi între îndrăgostiți sau apropiați
rude

• Atingerea de excitare sexuală este folosită de îndrăgostiț i

Ascultare activă ș i observaț ie

Pentru a primi mesajele simultane ale expeditorului, asistenta trebuie să folosească ascultarea activă.

ascultare și observație activă. Ascultarea activă înseamnă a te abține de la alte gânduri interne
activități mentale și concentrare exclusiv pe ceea ce spune clientul. Activ
observația înseamnă a urmări acțiunile nonverbale ale vorbitorului în timp ce acesta sau aceasta

comunică.

Tehnici de comunicare terapeutică:

Acceptare - indicând recepția

Deschideri largi - permițând clientului să ia inițiativa în introducerea subiectului

Validarea consensuală - căutând înțelegerea reciprocă, pentru acord în

semnificația cuvintelor

Compararea încurajatoare - cerând să fie notate asemănările și diferențele

O descriere încurajatoare a percepțiilor - solicitând clientului să verbalizeze ce el sau ea

ea percepe

Expresie încurajatoare - cerând clientului să evalueze calitatea lui sau a ei

experiențe

Explorarea - aprofundarea unui subiect sau a unei idei

Concentrarea pe un singur punct

Formularea unui plan de acțiune - cerând clientului să ia în considerare tipurile de comportament probabil
pentru a fi adecvat în situații viitoare

Generalul conduce - oferind încurajare pentru a continua

Oferirea de informații - punerea la dispoziție a faptelor de care are nevoie clientul

Acordarea recunoașterii - recunoașterea, indicarea conștientizării

 Facând observații - verbalizând ceea ce percepe asistenta

Oferindu-mi disponibilitatea

Plasarea evenimentului în timp sau secvență - clarificarea relației dintre evenimente în timp

Prezentarea realității - oferind spre considerare ceea ce este real

Reflectarea-directarea acțiunilor, gândurilor și sentimentelor clientului înapoi către client

Reformularea-repetarea ideii principale exprimate

Căutând informații - căutând să fac clar ceea ce nu este semnificativ sau că

care este vag

Tăcerea - absența comunicării verbale, care oferă timp clientului să

a pune gânduri sau sentimente în cuvinte, pentru a-și recăpăta calmul sau pentru a continua să vorbească

Sugestând colaborarea - oferind să împărtășim, să ne străduim și să lucrăm cu clientul

pentru beneficiul său

Rezumând - organizând și sumarizând ceea ce a fost înainte

Traducerea sentimentelor - căutând să verbalizez sentimentele clientului pe care acesta le

exprima doar indirect

Verbalizarea sugestiilor sau a ceea ce clientul a lăsat să se înțeleagă

Exprima îndoială - exprimând incertitudine cu privire la realitatea percepțiilor clientului

Comunicare non-terapeutică

În contrast, există multe tehnici nonterapeutice pe care asistentele ar trebui să le evite.

Aceste răspunsuri opresc comunicarea și fac mai dificilă interacțiunea.
continuă. Răspunsuri precum "Totul se va rezolva" sau "Poate mâine va fi o
„zi mai bună” poate fi destinat să ofere confort clientului, dar în schimb poate împiedica
procesul de comunicare. A întreba "de ce" întrebări (într-o încercare de a obține informații) poate
a fi perceput ca o critică de către client, transmițând o judecată negativă din partea asistentei.
Multe dintre aceste răspunsuri sunt interacțiuni sociale comune. Prin urmare, necesită practică pentru
asistenta sa evite să facă aceste tipuri de comentarii.

Tehnici de comunicare neterapeutică:

Avertizarea - spunând clientului ce să facă

Acordând - indicând acordul cu clientul

Sentimente de subestimare exprimate - judecând greșit gradul de disconfort al clientului

Dovadă provocatoare și exigentă din partea clientului

Apărare - încercarea de a proteja pe cineva sau ceva de un atac verbal

Dezacord - opoziția față de ideile clientului

Dezaprobat - denunțând comportamentul sau ideile clientului

Acordarea aprobării - sancționarea comportamentului sau ideilor clientului

A oferi răspunsuri literale - a răspunde la un comentariu figurat ca și cum ar fi un

declarație de fapt

Indică existența unei surse externe - atribuind sursa gândurilor,

sentimente și comportamente față de alții sau față de influențe externe

Interpretare - cererea de a face conștient ceea ce este inconștient; a spune clientului

semnificația experienței sale

Introducerea unui subiect nelegat - schimbarea subiectului

Facând comentarii stereotipe - oferind clișee lipsite de sens sau comentarii banale

Întrebări persistente de investigare a clientului

Asigurător - indicând faptul că nu există motive de anxietate sau alte sentimente de

inconfort

Respingerea - refuzul de a lua în considerare sau arătarea disprețului față de ideile clientului sau
comportamente

Solicitând o explicație - cerând clientului să ofere motive pentru gândurile sale,

sentimente, comportamente, evenimente

Testarea-evaluarea gradului de înțelegere al clientului

Folosind negarea - refuzând să admită că o problemă există

Fazele relaț iei dintre asistent ș i client

 Capacitatea asistentului medical de a se angaja în interacțiuni interumane într-o manieră orientată spre obiective

modalitate pentru a ajuta clienții cu nevoile lor emoționale sau fizice de sănătate
este fundația practicii de nursing.

Faza de orientare

Faza de orientare poate dura câteva întâlniri sau se poate extinde pe o perioadă lungă
perioadă, în funcție de psihopatologia clientului, complexitatea clientului
probleme, confortul și experiența asistentului medical, și alte variabile.

Pe măsură ce relația evoluează printr-o serie de reacții continue, fiecare

participantul poate provoca în celălalt o gamă largă de emoții pozitive și negative
reacții. Stirirea sentimentelor în client de către asistentă este denumită
transferența și stârnirea sentimentelor în asistentul medical sau terapeut de către client este
se referă la contratransfer.

În timpul fazei de orientare, patru probleme importante trebuie abordate:

(1) Parametrii relației

(2) Contractul formal și informal

(3) Confidențialitate

(4)Încetare

2. Faza de lucru

Moore și Hartman (1988) identifică sarcini specifice ale fazei de lucru a asistentei.
relația cu clientul

Menține relația
2. Colectați date suplimentare

3. Promovați abilitățile de rezolvare a problemelor ale clientului, stima de sine și utilizarea limbajului

4. Facilitează schimbarea comportamentală

5. Depășirea comportamentelor de rezistență

6. Evaluează problemele și obiectivele și redefinește-le dacă este necesar

În timpul fazei de lucru, asistenta și clientul identifică și explorează împreună zonele în

viața clientului care cauzează probleme în viața de zi cu zi.
 Asistenta poate colabora cu clientul pentru a identifica aceste motivații inconștiente și
presupuneri care împiedică clientul să găsească satisfacție și să își atingă obiectivele
potențial. Clientul poate folosi diverse apărări împotriva anxietății și să-și displacă
sentimentele către asistent. Prin urmare, în faza de lucru, emoții intense precum
anxietate, furie, autodispreț, lipsă de speranță și neputință pot apărea. Comportamente precum
ca exprimarea inadecvată a furiei, retragerea, intelectualizarea, manipularea
neagă, iar altele sunt de așteptat.
Conș tientizarea asistentului despre sentimentele ș i reacț iile personale faț ă de client este vitală pentru
interacț iune eficientă cu clientul.

Dezvoltarea unei relații de lucru puternice poate permite clientului să

experimentează niveluri crescute de anxietate și demonstrează comportamente disfuncționale într-un
setări sigure, precum și să încercăm noi și mai adaptive comportamente de coping.

3. Faza de încheiere

Terminarea este discutată în timpul primului interviu. În etapa de lucru, faptul

de eventuală reziliere poate fi, de asemenea, ridicată la momente adecvate. Șase motive pentru
încheierea relației dintre asistent și pacient (Campaniello 1980):

1. Ameliorarea simptomelor

2. Funcționare socială îmbunătățită

3. Un sentiment mai mare de identitate

4. Apărări mai adaptive

5. Îndeplinirea obiectivelor

6. Impas în terapie pe care asistenta nu este capabilă să-l rezolve

În plus, poate avea loc o încetare forțată, cum ar fi atunci când studentul finalizează
obiectivele cursului. Faza de încheiere este ultima fază a relației asistent-client
relație.

Este important ca studentul să colaboreze cu clientul pentru a aduce în conștiență

sentimentele și reacțiile pe care clientul le poate experimenta în legătură cu separările.

Rezumarea obiectivelor și scopurilor atinse în relație face parte din

procesul de reziliere. Revizuirea situațiilor care au avut loc în timpul petrecut împreună
și schimbul de amintiri poate ajuta la validarea experienței atât pentru asistentul medical, cât și pentru client

și facilitează încheierea acelei relații.

 O reacție comună pe care o au studenții este sentimentul de vinovăție în legătură cu terminarea
relație.

4. Con ț inutul înregistrării procesului

Iniț ialele clientului

Diagnostic de nursing

Scopul interacț iunii: declară-ț i scopul

Descrierea mediului: oferă o descriere vizuală a mediului în care se află

conversația a avut loc, inclusiv nivelul de zgomot și mirosurile.

Comunicaț ie verbală: enunț aț i comunicarea verbatim, inclusiv ceea ce a spus clientul

state și răspunsurile tale. Listează-le în ordine secvențială și identifică terapeutice și non-
tehnici terapeutice utilizate în timpul conversației. Identifică orice mecanisme de apărare
folosit de client.

Comunicarea nonverbală: include-ț i gândurile ș i sentimentele, precum ș i orice expresii faciale

expresiuni, gesturi, schimbări de poziție, sau schimbări în contactul vizual, calitatea vocii și
tonul vocii de către client sau de tine

Evaluarea interacț iunii: discută dacă obiectivul a fost atins. Ce schimbări ar fi

ce decizii faci, dacă este cazul, după evaluarea acestei interacțiuni?

[Link]ț i liniile directoare pentru înregistrarea procesului

Situa ț iile de joc de rol între studen ț i ș i clien ț i sunt o metodă utilizată pentru a familiariza studen ț ii.
cu înregistrarea procesului.

•Ghidurile de interviu pot fi oferite explicând cum să interveni ț i cu un client care

se ridică și pleacă în timpul unui interviu; ce să faci dacă un alt client întrerupe
interacțiune; ce să faci dacă un client îi cere studentului să păstreze un secret; și de ce o
studentul nu ar trebui să scrie interacțiunile lapidar în timpul interviului.

•Înregistrarea procesului poate fi scrisă ca note scurte în timpul interac ț iunii ș i

rescris imediat după aceasta.
 •Timpul total petrecut în înregistrare poate fi de aproximativ 30 de minute. Timpul activ poate
să fie 20 de minute, cu 10 minute pentru concluzie și înregistrare.

•De ș i camerele video sau magnetofoanele oferă o înregistrare mai precisă, impactul acestuia
echipamentul în interacțiune va avea o influență nenaturală.

•Cum să începem interviul

O comunicare eficientă poate avea loc aproape oriunde. Cu toate acestea, deoarece
calitatea interacțiunii, fie într-o clinică, secție sau birou, depinde de
gradul în care asistenta și clientul se simt în siguranță și securitate, stabilind un cadru care
îmbunătățește sentimentele de securitate poate îmbunătăți relația de ajutor.

O locație specifică, cum ar fi o sală de conferințe sau o parte liniștită a unității care are
intimitatea relativă, dar care este în vedere a altora, este ideală.

În toate setările, scaunele trebuie așezate astfel încât conversația să poată avea loc în
tonuri normale ale vocii și astfel încât contactul vizual să poată fi menținut confortabil sau
evitat.

În faza de orientare, studenții îi spun clientului cine sunt, numele lor

școală, și cât de mult și când se vor întâlni cu clientul. Problema
confidențialitatea este, de asemenea, abordată la un moment dat în timpul interviului inițial. Asistenta
poate întreba cum îi place să fie adresat. această întrebare îndeplinește mai multe
sarcini

1. transmite respect

2. Oferă clientului control direct asupra unei probleme importante de ego.

3. Asistenta poate învăța ceva despre client atunci când preferința sa este
revelat

Odată ce introducerile au fost făcute, asistenta poate preda interviul către

client prin utilizarea uneia dintre numeroasele afirmații cu mintea deschisă.

De unde ar trebui să începem?

Spune-mi pu ț in despre ce se întâmplă cu tine

Ce stresuri ai gestionat?
recent?

Spune-mi pu ț in despre ceea ce s-a întâmplat în ultimele câteva

săptămâni.
 Poate că po ț i începe prin a-mi spune care sunt câteva dintre dorin ț ele tale.
au fost recent îngrijorări.

Spune-mi despre dificultă ț ile tale.

Tactici de evitat

. Asistenta ar trebui să evite anumite comportamente:

. Nu te certă cu, nu minimaliza și nu contestă clientul

. Nu lăudați clientul și nu oferiți false asigurări.

. Nu interpretați pentru client sau speculați asupra dinamicii

problema clientului

. Nu pune întrebări clientului despre zone sensibile

. Nu încerca să "vinzi" clientului acceptarea tratamentelor

. Nu te alătura atacurilor pe care clientul le lansează asupra partenerului ei, părinților,

prieteni sau asociați

. Nu participați la critica unei alte asistente sau a oricărui alt personal

membru

6. Responsabilită ț ile asistentului medical

Înainte

1. Informați clientul despre activitate cu o zi înainte de interacțiune

2. Stabilește un cadru care să îmbunătățească sentimentul de siguranță

3. Scaunele trebuie așezate astfel încât conversația să poată avea loc în tonuri normale.
de voce

4. Pregătește și adună materialele necesare

În timpul
1. Amintește clientului din nou despre activitatea planificată în ziua respectivă

2. Studenții spun clientului cine sunt, numele școlii lor și cât timp
și când se vor întâlni cu clientul.

3. Problema confidențialității este, de asemenea, abordată la un moment dat în timpul inițial.

interviu.

4. Asistenta poate întreba cum îi place să fie adresat(ă)

5. Odată ce introducerile au fost făcute, asistenta poate preda interviul

clientul folosind declarații deschise
6. Asistenta ar trebui să evite anumite comportamente

După

1. Recunoașteți prezența clientului și exprimați-vă recunoștința față de client

2. Faceti îngrijire post-tratament

3. Faceți documentația înregistrării procesului

Surse de cărț i:

Asistență medicală psihiatrică și de sănătate mintală; 4thși ediția a 5-a; Sheila [Link]

Fundamentele îngrijirii sănătății mintale psihiatrice; 2ndediție; Elizabeth M. Varcarolis

Asistența psihosocială; Teorie și practică în sănătatea mintală spitalicească și comunitară;

3 ediție; Frances Monet Carter, R.N., Ed.D.
rd

Concepte de bază ale asistenței psihiatrică-sănătate mintală; 5th și 7thediție

Shives, Ann Isaacs

Conceptele de îngrijire în nursingul de sănătate mintală psihiatrică; 2ndediție; Mary C. Townsend

RSreevani
Un ghid pentru sănătatea mintală și îngrijirea psihiatrica; 2ndediție;
Principiile psihoterapiei: Promovarea practicii psihodinamice bazate pe dovezi; 3rd
ediție; Irving Weiner, Robert F. Bornstein
Fișierul de Fapte despre Terapia de Frumusețe; Susan Cressy