Capitolul 4: PROTECȚIE ÎMPOTRIVA COROZIUNII

I- INTRODUCERE
Există numeroase procese de combatere ș i protejare împotriva coroziunii. Aceste procese depind de:
- metal de protejat,
- de utilizare a sa,
- din mediul de utilizare.

Se pot propune diferite clasificări ale modurilor de protecț ie:

• În funcț ie de modul lor de acț iune :

- Metode electrice (protecț ie catodică ș i anodică),
- Metode bazate pe varia ț ia proprietă ț ilor metalului (aliaje, trat. de suprafa ț ă,
revêtements)
- Metode bazate pe varia ț ia proprietă ț ilor mediului (tratamente ale mediului ș i
inhibitori
- Metode combinate (acoperire ș i protecț ie catodică, acoperire ș i inhibitor).

• Conform principiului lor :

- Acț iune cinetică (învăluitoare, inhibitori),
- Acț iune termodinamică (protecț ie catodică, alegerea unui metal în funcț ie de mediu).

• Conform localizării acț iunii :

- Acț iune asupra suprafeț ei metalului (straturi de protecț ie, tratamente de suprafaț ă, protecț ie anodică),
- Acț iune asupra electrolitului (inhibitori),
- Acț iune asupra metalului (protecț ie catodică, aliaje).

Metodă de protecț ie Mod de acț iune Localizare

îmbrăcăminț i cinetică suprafaț ă
inhibitori cinetică mediu coroziv
protecț ie catodică termodinamică metal
protecț ie anodică cinetică suprafaț ă
II- REVESTMINTURI
Ei pot fi:
- alte metale, aliaje sau minerale (ciment),
- polimeri organici sau vopsele,
- oxizi protectori formaț i din metalul însuș i (oxidare chimică sau anodică),

1/ Generalităț i
Procedeul care constă în a acoperi metalul de protejat în cel mai uniform mod possible printr-o
couche mai mult sau mai puț in groasă de produse diverse care constituie acoperirea, are scopul de a o izola de mediu
agresiv pentru a încetini sau a împiedica reacț iile anodice ș i catodice.
Modul de acț iune este cinetic ș i se localizează pe suprafaț a metalică.

Pentru a fi eficiente, acoperirile trebuie să prezinte:

- o rezistenț ă de izolaț ie electrică ridicată,
- o bună impermeabilitate la apă ș i la vapori de apă,
- o inerț ie chimică în faț a corpurilor chimice aflate în mediu ș i, biologică,
pentru a fi insensibil la bacterii,
- o rezistenț ă mecanică ș i o duritate ridicată pentru a rezista la ș ocuri,
- o bună aderenț ă pe suprafaț a de protejat (importanț a tratamentului de suprafaț ă înainte)
aplicaț ie),
- o omogenitate în grosime ș i în compoziț ie ș i o porozitate scăzută,

Toate aceste proprietăț i trebuie să poată fi menț inute în timp (permanenț ă).

2/ Moduri de aplicare
Sunt numeroș i, dar trebuie să fie întotdeauna aplicate pe o suprafaț ă bine pregătită pentru a
de a asigura o bună aderenț ă.

a/ Pregătirea suprafeț ei :
Eliminarea impurităț ilor prezente pe suprafaț ă:
uscarea cu aer cald purificat
- urme de vopsea arsă,
- grăsimi ș i uleiuri eliminate printr-un solvent fără reziduu,
– perierea prafului ș i a ruginii pulbere.
eliminarea calaminei (stratul de oxizi formaț i în timpul tratamentului la cald al metalului)
prin periere sau decojire chimică în prezenț a inhibitorilor urmată de o periere.
- Grenaillage (proiecț ie prin jet de aer la mare viteză pe suprafaț a metalului cu granule abrazive) care
decapează ș i permite o aderenț ă mai bună prin creș terea rugozităț ii.
- Periaj pentru a finaliza pregătirea suprafeț ei urmat de aplicarea unui strat de grund de
protec ț ie provizorie dacă aplicarea stratului nu este imediată (după sablare)
oxidarea metalului este foarte rapidă).
 b/ Moduri diferite de aplicare :
- Pentru lichide :
- cu pensula pentru suprafeț e mici sau retuș uri,
- au trempé :
metalul este scufundat într-o baie care conț ine produsul de acoperire sub formă lichidă.
- procedeu vechi, puț in costisitor, adaptat formelor complexe, acoperire puț in groasă,
- cazul acoperirilor metalice :
baia este constituită din metalul topit (Zn, Pb, Sn, Al)
adeziune bună
- grosime de aproximativ 70µm.
- with a gun :
- pneumatic pentru obț inerea unor filme subț iri ș i bine întinse,
- fără aer (fără aer) dar sub presiune. Lichidul explodează în picături fine la ieș irea dintr-o
aplică ș i oferă un strat gros de fil cu un singur strat.
- proiecț ie electrostatică :
asocierea cu proiec ț ia pneumatică a unui generator de înaltă tensiune care încarcă
poziț ionează pozitiv particulele produsului de acoperire ș i menț ine piesa negativ.
- obț inerea unor grosimi egale, indiferent de forma suportului.
- prin depunere electrolitică :
- acoperire metalică realizată prin electrocare a unei soluț ii ce conț ine un săr de metal
depozita, piesa de acoperit fiind catodică.
- se pot depune diferite metale (Cu, Ni, Cr, Cd, Sn, Zn, Ag, Au, ...) sau aliaje (Sn-Pb,
Fe-Ni, Zn-Co, ...).
- grosime in functie de durata electroizei (0,1 la 100µm).
- prin depunere autocatalitică sau electroless: acoperire metalică realizată prin reducere chimică
pe metalul de protejat scufundat într-o baie de compoziț ie determinată.
- proiecț ie centrifugală: se referă la mortar sau ciment proiectat pe piesa de protejat la
mijlocul unei turbine, apoi lăcuite.
- centrifugare: pentru a acoperi interior cu mortar tuburile din oț el.
- Pentru solide (pudre, fire sau beț e):
- pat cu fluidizare: pulberea este suspendată printr-un flux de aer printr-un sinter.
recubrirea este preîncălzită la o temperatură superioară punctului de topire al produsului.
- pulverizare electrostatică: acela ș i principiu, dar pudra este fluidizată prin ac ț iune
electrostatică.
- par metalizare :
proiecț ia unei pulberi metalice topite pe suport.
- două procese diferite în funcț ie de modul de topire a metalelor :
- par combustie oxiacetilenică :
pudra este topită ș i proiectată printr-un tun pe substratul menț inut la 150°C.
- depunere (0,05 până la 0,5 mm) foarte dură, densă, puț in poroasă ș i foarte aderentă.
- prin energie electrică: depuneri plasmă.
- un gaz plasmagéne (azot sau argon) este încălzit până la ionizare printr-un arc
Electric. Acest gaz este accelerat de o d.d.p. între pulverizator ș i piesa la
recoperi. El poartă foarte localizat piesa la temperatură ridicată (fuzionare locală) ș i
vehicul de mare viteză (50 la 300 m/s) metalul sub formă de pulbere care se topeș te la contactul cu
piesă ș i se aș ază acolo.
- depozite foarte omogene, fără porozitate, foarte dense ș i legate metalurgic de
suport.
- compatibilitatea materialelor de depunere ș i a substratului este limitată.
 3/ Diferite finisaje
a/ Revêtements metalice
Stratul protector este un metal sau un aliaj diferit de metalul acoperit.
⇒ atenț ie la efectele galvanice dacă acoperirea este poroasă sau discontinuu.

1° caz: acoperire mai nobilă decât metalul (depunere catodică)

PERICOL
Exemple: oț el acoperit cu un depunere mai nobilă (Ni, Ag, Cu, Pb, Cr, ...).
Trebuie să ne asigurăm că porii sunt închiș i.

2° caz: acoperire mai puț in nobilă decât metalul (depunere anodică): acoperire sacrificială.
Exemple: oț el acoperit cu un depozit mai puț in nobil (Zn, Cd, ...).
dizolvarea îmbrăcămintei.
protecț ia catodică a metalului de bază.
porozitatea nu este un inconvenient.

b/ Acoperiri minerale
- Vitrocartare sau glazurare :
- acoperiri de sticlă (sau email sau ceramică) obț inute prin fuziune de fritură (sau alte oxide)
metalice) depus pe metalul pregătit.
- utilizarea sticlelor cu un conț inut ridicat de silice (>96%), aluminosilicate ș i borosilicate.
Atenț ie la diferenț ele de coeficienț i de dilatare între acoperire ș i suport.
sensibilitatea stratului la şocuri mecanice şi termice.

- Acoperiri de zidărie :
- depuneri aplicate prin proiecț ie pneumatică, cu mistria sau prin turnare centrifugă, oricum ar fi
să fie formele ș i curburile.
- grosime de 0,5 până la 2,5 cm. Deasupra, este necesar să întăriț i depunerea cu o plasă metalică.
- Exemple: - ciment de Portland
ciment de aluminat de calciu
- enduit pe bază de silicat de sodiu

c/ Depozite chimice
- Oxidare chimică controlată :
Formarea unei straturi de oxid sau a unei alte compuș i la suprafaț a metalului prin atac chimic
- Exemple: - Fosfatarea oț elului (Parkerizare),
Formarea oxizilor pe oț el,
- Cromatarea zincului.

Oxidare anodică :
Formarea unei straturi de oxid sau a unei alt compus la suprafaț a metalului prin oxidare
electrolitic într-o baie.
- Exemple: - Anodizarea aluminiului,
Fluorarea magneziului.

Observaț ie: aceste depozite chimice nu aduc, în general, o îmbunătăț ire semnificativă a
rezisten ț ă la coroziunea metalului de bază, dar servesc adesea ca pregătire pentru
aplicarea unei vopsele.
 d/ Acoperiri organice
- Protecț ie pasivă :
- Acoperiri a căror rol esenț ial este de a realiza o barieră etanș ă între mediu corrosiv ș i
metalul de protejat.
- Se poate distinge în funcț ie de aspect, grosime, vâscozitate sau modul de aplicare :
- Tencuielile,
- Picturile,
- Garniturile: foi plastice sau elastomere aplicate adesea în interiorul
rezervoare.

- Protecț ie sacrificială: vopsele cu pigmenț i metalici, acoperire consumabilă.

(vopsele bogate în zinc).

- Protecț ie activă: utilizarea pigmentilor inhibitori (cromate sau fosfaț i de zinc).

III- INHIBITORI (cf. CURSUL LUI M. PERRIN)
- Prin termenul "inhibitor" se defineș te orice compus chimic, mineral sau organic, care, atunci când el
este adăugat în cantitate foarte mică într-un mediu corrosiv, permite reducerea considerabilă a
viteza de coroziune a metalului.
- Există un număr mare de inhibitori a căror descoperire a fost rezultatul, cel mai adesea, al
metode empirice mai degrabă decât ș tiinț ifice. În funcț ie de faptul că acț iunea lor este mai centrată pe o
electrodul de pe o parte, se disting inhibitorii anodici ș i inhibitorii catodici
(anumite, inhibitorii mixta, actioneaza asupra celor doua electrozi).
- Principiul inhibitorilor de coroziune, pe care îi plasăm în mediul agresiv, este de a acț iona asupra
mecanisme de reacț ie ș i modificarea factorilor cinetici precum curentii de schimb
anodic ș i/sau catodic, precum ș i pantele liniilor de Tafel anodic ș i catodic.

- Mecanismul inhibitorului este foarte complex. Acț iunea sa este specifică pentru un cuplu mediu-
metal ș i depinde de temperatură ș i de concentraț ii. Prin urmare, conț inutul lor în mediu trebuie să fie
controlată periodic. Acț ionează chiar pe suprafaț a electrozilor, izolandule:
- fie prin formarea unui compus insolubil ș i aderent,
- fie prin fixare prin absorbț ia compuș ilor în general organici.
- Ele sunt utilizate în medii închise, în special în circuitele închise de apă (circuitele)
incendii, circuite de răcire, maș ini termice, schimbătoare, ...)
Nu este întotdeauna posibil să adăugaț i inhibitori de coroziune în mediu, deoarece ei
contaminent mediul ș i sunt, pentru cea mai mare parte, toxici. Prin urmare, sunt rareori utilizaț i în
industria alimentară.

1/ Inhibitori anodici sau agenț i oxidanti

- Compuș i salini ale căror anioni formează cu metalul care se corodează un produs insolubil care se depune
pe suprafaț a sa.
- Protecț ie eficientă ș i acest produs este adeziv ș i nu prezintă pori care ar putea iniț ia o
corozie prin puncte de rugina.
- Dacă inhibitorul este în cantitate insuficientă, produsul nu poate acoperi întreaga anodă ș i
diminua ț ia suprafa ț ei sale active (Sc/Saimportant) riscă atunci să conducă la daune mai mari
importante (piqûres) decât în absenț a inhibitorului. Concentrarea inhibitorilor anodici
trebuie, aș adar, să fie menț inută deasupra unei concentraț ii critice.
- Se deosebeș te:
- anionii oxidanț i: cromate, nitraț i, ...
- anionii non oxidanti: fosfaț i, molibdaț i, silicat...
- Exemple de inhibitori ai coroziunii fierului: cromate, bichromate, fosfaț i, nitriț i,
molybdate,
- Ele funcț ionează în soluț ii neutre sau alcaline (deoarece în mediu acid Fe2O3este instabil
: cf. diagrama Pourbaix a fierului) favorizând formarea de Fe2O3:
Fe + NaNO2+ H2O Fe2O3+ NaOH + NH3

Fe + Na2CrO4+ H2O Fe2O3+ NaOH + Cr2O3

NH3et NaOH formate provoacă o creș tere a pH-ului ș i contribuie astfel la stabilitate
termodinamică. Cr2O3formele se încorporează în filmul de Fe2O3ș i îl întăreș te.
- În apele neutre dezoxigenate, doar agenț ii oxidanț i sunt eficienț i pentru inhibiț ia
corodarea fierului, deoarece anionii non-oxidanti necesită prezen ț a oxigenului pentru
permeterea formării Fe2O3Este necesar de asemenea concentraț ii mai mari.
Observaț ie asupra rolului oxigenului:
Am văzut că oxigenul poate fi redus ș i, prin urmare, poate favoriza coroziunea. De asemenea, se poate comporta
ca un inhibitor atunci când reacț ionează cu fierul pentru a forma Fe2O3et Fe3O4că atunci favorizează
passivare. Dar în soluț ie acidoasă, Fe2O3nu se forme ș i oxigenul îș i joacă atunci rolul de
depolarizator catodic. Dacă sunt prezen ț i, agen ț ii oxidanti produc reac ț ii
cathodice în exces, deoarece nu servesc la formarea stratului de Fe2O3ș i, prin urmare, provoacă o
creș terea vitezei de coroziune. Prin urmare, este necesar să se controleze precis pH-ul ș i conț inutul de
oxigen dizolvat atunci când se utilizează anioni oxidanti.

- Inhibitori ai metalelor precum Mg, Cu, Zn ș i Pb: cromatul este cel mai potrivit.

Inhibitori catodici
- Orice agent chimic care interferează cu reducț ia catodică poate fi considerat un
inhibitor catodic.
- Săruri ale căror cationi formează pe catod compuș i insolubili, cum ar fi hidroxizii sau
sels complexe insolubile. Ele izolează catodul împiedicând sosirea pe suprafa ț a sa de
oxigenul.
- În cazul insuficienț ei de concentrare, aceș tia măsoară pentru a nu anula coroziunea.

- Inhibitori care reacț ionează cu oxigenul :

hidrazina (N2H4) ș i sulfitul de sodiu (Na2AȘ A CĂ3) sunt utilizate în circuitele de apă ale
boilere. Ele reacț ionează cu oxigenul a cărui concentraț ie scade. Hidrazina poate reduce în
partie filmului de coroziune pe suprafeț e de fier umed ș i constitutie astfel rezerve
d'inhibitor. Dacă concentraț ia de N2H4În soluț ie diminuată, filmul se va reoxida pentru
eliberează N2H4.

- Inhibitori care provoacă formarea unui film pe suprafaț a metalului :

Acest film provoacă o încetinire a schimbului electronic, deci a reducerii.
exemple, sărurile de Mg ș i Ca ale căror hidroxizi prezintă solubilităț i foarte scăzute,
precipită în zonele catodice. Aceste săruri sunt prezente în ape naturale sub
forme de carbonati dizolvaț i. În conducte, trebuie să avem grijă la diminuarea
secț iunea pe care o provoacă ș i, prin urmare, problemele de curgere sau de transferuri termice.

Inhibitori mixta: polifosfaț ii

Ei formează un depozit foarte protector pe fier.
Acț iunea lor este favorizată de prezenț a ionilor Ca2+.
Ei necesită prezenț a oxigenului.
- Ei tamponază soluț iile în pH-uri bazice.
- Nu sunt utilizabile în apă caldă deoarece se hidrolizează. Atunci folosim fosfa ț i sau
silicaț i.
- Necesitatea unei concentrare foarte precise pentru o protecț ie optimă:
- Ei reduc precipitaț ia de CaCO3Prin urmare, ei împiedică depunerea de calcar.
IV - CONCEPȚIA FORMELOR
- Formele date unei instala ț ii, unui echipament sau unei structuri pot avea o
influen ț ă importantă asupra coroziunii materialelor componente ș i asupra performan ț ei
straturi protective aplicate.
Acest parametru trebuie avut în vedere simultan cu alte criterii (rezisten ț ă
mecanică, ...)⇒ alegerea trebuie să se îndrepte spre cel mai bun compromis.

Forme care provoacă coroziunea

a/ Retenț ia umidităț ii ș i a sărurilor
Umiditatea, sărurile ș i praful se pot acumula în colț uri ș i în profilurile structurii
ș i a oferi după evaporarea solu ț iilor concentrate de săruri foarte agresive în contact cu
revêtement care, dacă are defecte sau este insuficient, riscă să nu poată preveni coroziunea
materialul subiacente.
-evita structurile care permit retenț ia de apă sau praf,
- răsturna profilele,
- a închide prin sudare profilul deschis,
- a înmuia colț urile,
- drainer, ...

b/ Contact cu solul
Problemele de coroziune apar frecvent la nivelul solului, deoarece aici se găsesc aceste locuri.
ceea ce se colectează ș i se acumulează apa care curge pe o structură.
Soluț ii: - a folosi ca bază pilonii de susț inere plinte din beton chituite.
bitum sau un alt strat de cauciucat,
- prevederea unei suprapunerii de finisaj la îmbinarea metal-beton,
- ș i dacă atmosfera nu este prea agresivă, un strat bituminos poate fi suficient.

c/ Fante ș i fisuri
Corozunea cavernoasă este susceptibilă să apară acolo unde există mici fisuri, lacune sau fante.
existent între corpul principal al structurii ș i îmbinările care servesc la alăturarea păr ț ilor
secundare.
Soluț ii: - eliminarea îmbinărilor înlocuite cu o sudură,
- ajustare perfectă a rosturilor,
- sudura, dacă este bine concepută ș i bine realizată, este preferabilă faț ă de înfiletare,
- ș i dacă strângerea cu ș uruburi este esenț ială, se recomandă aplicarea pe întreaga suprafaț ă a
boulon ș i piuliț ă un strat organic etanș .

Menț iune: formarea ruginii, mult mai puț in densă decât oț elul, este însoț ită de o
augmentare importantă a volumului ș i în cazul lucrărilor în care oț elul este în contact
îngust cu materiale de elasticitate scăzută (beton armat), există o tendinț ă de fisurare
ș i la dezintegrare. Prin urmare, betonul nu trebuie să prezinte fisuri sau pori.

d/ Forme
Forma structurii are legătură cu rezisten ț a acoperirii ș i, prin urmare, cu rezisten ț a la
corozie. Este întotdeauna mai bine să foloseș ti profile cu secț iune rotundă sau tuburi.
 2/ Accesibilitate pentru întreț inere
Lupta împotriva coroziunii trece prin înlocuirea uș oară ș i ieftină a stratului de acoperire
păr ț ile cele mai vulnerabile ale unei structuri⇒ a avea în minte, în timpul conceperii,
accesibilitatea părț ilor vulnerabile pentru o intervenț ie uș oară.
Dacă spaț iul dintre părț ile diferite ale unei structuri nu poate fi crescut, atunci trebuie să eliminăm
toate posibilităț ile de pătrundere a mediului agresiv prin mestecare sau prin sudarea interstiț iilor.

3/ Controlul mediului structurilor

- Dificil pentru structurile deschise de dimensiuni mari (fabrici), dar dacă este posibil, o facem.
va avea grijă ca acestea să fie construite departe de surse corozive (fumuri industriale) sau plasate
într-un mediu puț in agresiv (canalizare înclinate mai degrabă decât în contact direct cu)
apa de mare).
- Structurile închise sau care pot fi închise (nave dezarmate, rezervoare, ...) pot fi
protejate prin acț iune asupra mediului lor imediat prin condiț ionarea, de exemplu, a aerului care le
envelopă (deshidratare ș i adăugarea de inhibitori).
Spaț iile închise trebuie să fie etanș închise sau ventilate eficient.

4/ Canalizări
Tot ce ce se află în interiorul unei conducte poate perturba curgerea regulată a unui fluid poate fi
surse de coroziune prin şocuri şi cavitaţie. Astfel, colț urile cu un unghi drept, restrângerile,
depozitele, valvele deschise greș it sau prost concepute, piesele de schimb de dimensiuni diferite
de original, ..., trebuie evitate în timpul proiectării sau în urma unei interven ț ii asupra
canalizare.
Când o parte a conductei, din motive practice, trebuie să aibă o formă impusă, dar
defavorabil, nu trebuie să ezita ț i să prevede ț i un montaj care să permită înlocuirea sa în
condiț ii facilitate.
V- PROTECȚIE CATODICĂ
1/ Definiț ii
Protecț ia catodică este una dintre metodele de protecț ie a metalelor împotriva coroziunii. Ea nu
se aplică doar mediilor care prezintă o conductivitate suficientă: apa sau solurile. Principiul
protecț ia catodică este de a modifica valoarea potenț ialului preluat de metal în mediul în care se află
găseș te, pentru a-l aduce într-o gamă de potenț iale pentru care nu se degradează. Pentru aceasta, două
metodele sunt utilizate:

protecț ia catodică prin anode sacrificiale

protecț ia catodică prin curent impus

2/ Protecț ie catodică prin anode sacrificiale

În acest caz, se cuplează electric metalul de protejat cu un metal mai anodic. Schema de
principiul acestui cuplaj este prezentat mai jos. Astfel, pentru a proteja structurile din oț el în apă de
În mări, utilizăm anoduri din zinc sau din aliaje de aluminiu. Anodurile din magneziu pot
de asemenea pot fi utilizate.

Pentru a proteja o structură, este necesar un număr suficient de anoduri. Într-adevăr, un anod "protejează"
ceea ce vede ea". Prin urmare, numărul ș i distribuț ia lor depind de geometria structurii ș i de
durata de protecț ie aș teptată. Când anodurile sacrificiale sunt complet consumate,
structura nu mai este protejată. Prin urmare, este o protecț ie limitată în timp care nu necesită
de între ț inere ș i dacă este ini ț ial bine dimensionată, cu excep ț ia unei monitorizări a diferen ț elor de
potenț ial (structuri, anode).

În toate cazurile, este imperativ să se asigure o cuplare electrică efectivă între structura de protejat
ș i anodele sacrificiale. Pentru aceasta, anodele sunt cel mai adesea sudate pe structură.

Protecț ie catodică prin

anode sacrificiale
APĂ DE MARE
+ A *A _
C N
Eu O
E D
R E

Anodul poate fi din zinc, din

aliaj de aluminiu sau de magneziu
 3/ Protecț ie catodică prin curent impus
Punerea la un potenț ial de protecț ie a oț elului se realizează prin utilizarea unui generator de curent
continu ș i de anode consumabile, puț in consumabile sau foarte puț in consumabile.
În funcț ie de cerinț a de curent pentru a asigura protecț ia catodică, trebuie să se ajusteze debitul de
generator de curent : sisteme de control asigură această funcț ie. Spre deosebire de
protecț ie prin anode sacrificiale, sistemul nu are o durată de viaț ă limitată. Dar, o monitorizare continuă
funcț ionarea instalaț iei ș i, prin urmare, o întreț inere permanentă sunt necesare.
Alegerea tipului de anod este condiț ionată de preț ul lor ș i de tensiunea aplicabilă, care este legată de
rezistivitatea mediului.
Ce tip de protecț ie poate prezenta un pericol legat de degajarea hidrogenului atunci când este utilizată.
în spa ț ii închise neventilate. A ș adar, în acest caz, se va prefera o protec ț ie prin anode
sacrificielles.
Protecț ie catodică prin
curent impus
_ GENERATOR +
DE CURS
CONTINUĂ APĂ DE MARE
A A
C N
Eu O
E D
R E

anoda poate fi consumabilă, puț in

consumabil sau foarte puț in consumabil

Protecț ie catodică prin

curent impus
¾ Anode consumabile:
produse feroase, fontă ș i oț el
¾ Anode puţin consumabile:
grafit impregnat, fero-siliciu, fero-siliciu
cu crom sau cu molibden, aliaj de plumb ș i
de argint & magnetit
¾ Anode foarte puț in consumabile:
titan platinat, niobiu platinat ș i tantal platinat

Numărul de anoduri „insolubile” utilizate este mai mic din cauza curentilor mari care
permit să protejeze suprafeț e mai mari. Prin urmare, există doar zone de umbră foarte slabe.
În consecinț ă, o supraprotecț ie este posibilă în imediata apropiere a anodurilor. Aceasta poate duce la
o degradare a acoperirilor utilizate în aceste zone. Pentru a compensa, se aplică, într-un raius
de aproximativ 3 metri în jurul anodului, un strat de acoperire dielectric suplimentar (izolant
- grosime: 1 până la 1,5 mm).
 4/ Compatibilitatea protecț iei catodice ș i a vopselelor
O protecț ie catodică este adesea utilizată ca supliment la o protecț ie prin acoperire de
vopsire. În acest caz, protecț ia catodică are rolul de a suplini eventualele alterări ale
revêtement.

Pe de altă parte, aplicarea unui strat organic permite reducerea cererii de curent pentru
protecț ia catodică ș i, prin urmare, masa necesară de anode sacrificiale. Astfel, pentru structuri
particular sensibile la masa anodurilor (platforme offshore), asociaț ia acoperire-
protecț ia catodică constituie cea mai economică protecț ie.

În plus, se obț ine astfel o mai bună distribuț ie a protecț iei catodice în cazul
structuri cu geometrie complexă.

Pe de altă parte, aș a cum am văzut în apropierea anodului de curent impus, apar probleme
de deteriorare a protecț iei passive pot apărea. Acesta este cazul de îndată ce există supraprotecț ie,
adică, polarizarea structurii într-un domeniu de potenț ial prea scăzut care determină pierderi
d'adhérence a stratului: se vorbeș te despre delaminarea catodică (delaminare catodică). Vopsele
saponificabile ș i sunt deosebit de sensibile. Se vor folosi, prin urmare, în mod preferat, acoperiri
epoxidice, vinilice, răș ini vinilice sau mastici epoxidici compatibili cu o protecț ie catodică.

Riscurile de formare a bulelor sub protecț ie catodică pot fi evaluate prin teste de compatibilitate
conform standardului ASMT G8 sau anexa K a standardelor PREN 10-285 PREN 10-286, ...

În anumite cazuri, aplicarea unui strat de protecț ie, în asociere cu protecț ia catodică, nu este
pas dorit: de exemplu, zonele sudate foarte sensibile la ruperea prin oboseală care necesită
inspecț ii frecvente.

5/ Protecț ia catodică a armăturilor din beton

Corozia oț elurilor de armare este o problemă serioasă, mai ales în medii clorurate (săruri de dezgheț are)
des rute, mediu marin). Această coroziune apare atunci când ionii de clorură pătrund în interiorul
beton. Putem întârzia această penetrare prin aplicarea unui strat de sigilare sau prin montarea de
membrane de etanș are. Totuș i, atunci când oț elurile sunt deja atacate, procesul care are ca scop
îmbunătăț i etanș eitatea devine inoperant. O soluț ie este utilizarea protecț iei catodice care, în
inducând un curent electric, protejează armăturile prin intermediul unei anode plasate la suprafaț a
structură de protejat

Această problemă se referă la structurile îngropate (conducte), imersate (platforme)

offshore) sau în atmosferă (cărț i de punte).

În cazul solurilor sau al apelor, protecț ia este necesară dacă betonul nu îș i mai îndeplineș te rolul
protector. Protecț ia este atunci concepută ca ș i cum oț elul ar fi în contact direct cu mediul înconjurător.
betonul armat. Punctul esenț ial de verificat este continuitatea electrică a armăturilor.

Pentru a proteja catodic armăturile unui element din beton armat, în aer, trebuie să se aplice
anodul direct pe beton pentru a asigura o continuitate electrică cu armăturile. Aceasta
continuitatea electrică a armăturilor ș i a înveliș ului acestora va fi verificată prealabil înainte de amplasare
de instalare. Anodul este constituit dintr-un plasă acoperită prin proiec ț ie de beton pe 5 cm
d'épaisseur pentru a asigura o protec ț ie mecanică a instala ț iei. Energia necesară pentru
func ț ionarea instala ț iei este preluată de echipamentul electric al lucrării. Încheierea
tensiunea instalaț iei se realizează la aproximativ o lună după aplicarea betonului.
Cu toate acestea, protecț ia catodică necesită o forț ă de muncă calificată care nu este întotdeauna disponibilă.
În plus, menț inerea în funcț iune a anumitor dispozitive, cum ar fi redresoarele, este uneori dificil de asigurat.
în mod permanent. Protecț ia catodică galvanică, care constă în extinderea unui strat de zinc
pe un reț ea plasată la suprafaț ă, constituie o soluț ie simplificată care nu necesită redresoare. Acest
tipul de soluț ie a fost experimentat la viaductul Yves-Prévost din Quebec.
Cinci coloane ale podului sunt metalizate cu zinc, dintre care una cu un aliaj de zinc ș i aluminiu, în timp ce
cele ș apte coloane suplimentare servesc ca grup martor. Fiecare coloană este caracterizată în prealabil prin
carotaj pentru a determina gradul său de delaminare ș i concentraț ia de ionii pe bază de clorură. La
progresia delaminării ș i penetrarea ionilor trebuie urmărite anual. La final de
compte, se stabileș te prin carotaj în ce măsură a fost controlată coroziunea ș i ionii pe bază de
cloruri eliminate de la interfaț a oț el-beton.

6/ Dimensionarea sistemelor de protecț ie catodică

a/ Principiu
Într-o primă etapă, măsuraț i (dacă este posibil) sau estimaț i prin calcul necesarul de curent, adică
spune curentul pe care trebuie să-l primească structura pentru a atinge potenț ialul prag de protecț ie (cf. tabel)
Densitate de curent de protecț ie pentru oț elul carbon neacoperit în diferite medii – Valori
utilizate frecvent). Dacă structura este acoperită, trebuie să se ț ină cont de un coeficient de descoperire
de oț el prin degradare (între 2 ș i 10%).
Cunoscând necesarul de curent, deducem masa ș i numărul de anode sacrificiale sau
dimensionarea electrică a sursei de curent impus.
Este necesar să estimăm cât mai corect aceste parametre din motive economice, dar ș i
pentru a evita problemele de supraprotec ț ie legate de o intensitate prea mare care poate induce
fenomene de desprindere catodica, de fragilizare prin hidrogen, de igiena si siguranta sau de
interferenț e cu alte structuri.

Apoi, trebuie să se calculeze rezistenț a anodică, adică rezistenț a electrică a elementelor din
circuit pe baza rezistivităț ii electroliț ilor ș i geometriei anodului (cf. tabelul "rezistenț ă
d'anodă

b/ Exemplu 1
Protejat cu anode sacrificiale, structura din oț el a unui dig de 230 m lungime constituită din
palplanches (lungime: 6 m - lăț ime: 50 cm - lungime totală: 63 cm) dintre care 2 m se află în
zona de marnaj.
Densităț ile de curent sunt de 80 mA/m2în zona de marnaj ș i de 25 mA/m2în zonă
enfichée. Anodurile din aluminiu activate cu indiu au un potenț ial de -1100 mV/(Ag/AgCl), o
capacitate electrică masică de 2650 Ah/Kg ș i un randament de 89%. Aceste anode sunt repartizate toate
cele 2 m. Au o secț iune pătrată de 270 cm2ș i o lungime de 80 cm.
Se aș teaptă o durată de protecț ie de 15 ani.
Rezistivitatea apei este de 25Ω.cm.

c/ Exemplu 2
Se protejează prin anode sacrificiale o structură de suprafaț ă S = 120 m2într-un sol.
Densitatea de curent care trebuie aplicată este de 30 mA/m2.
Anodele din aluminiu activate cu indiu au un poten ț ial de –1050 mV/(Cu/CuSO 4), o
consum practic de 3,4 Kg/[Link]. Ele au o secț iune pătrată de 6×6 cm2ș i o lungime de
120 cm. Densitatea anodului este de 2,7.
Se aș teaptă o durată de protecț ie de 15 ani ș i 30% masă reziduală a anodurilor la această dată.
Rezistivitatea solului este de 25Ω.cm.
 7/Comparaț ie între protecț ia catodică prin anode sacrificiale ș i prin curent impus

ANODE SACRIFICIALE ANODE CU CURENT IMPUS

Necesitatea unei surse de energie non da

Densitatea curentului pentru cereri slabe pentru orice solicitare

Suprafaț ă economic dacă suprafaț a de protejat emploi posibil pentru orice suprafa ț ă
este mică sau mare dacă îmbrăcată sau nu
bine îmbrăcată
Durata de viaț ă în general 10 ani (peste 10 ani greutăț ile depinde de tipul de anodă instalat
des anodes sunt superioare la 500kg) calcule se fac adesea pentru 20 sau 30
limitat la maxim 15 ani răspuns

Creș terea în greutate a slabe si suprafata este acoperita neglijabil

structură consecvent pe platforme
Necesitatea cablării electrice non da ș i poate fi destul de important

Posibilitatea de a regla curentul nu da

Aservirea la potenț ialul de imposibil posibil

structură

Posibilitate de interferenț ă non da

Necesitatea supravegherii ocazională zilnic

Necesitatea unui tehnician specializat da ( electrician în general )

non
pentru întreț inere

Costuri de investiț ie elevat si de scurtă durată

fie slab sau ridicat în funcț ie de importanț a
suprafaț a de protejat slabe ș i de lungă durată

Cheltuieli de funcț ionare cheltuieli de energie

renovarea anodelor
Instalare trebuie să fie făcut cu grijă ș i prevăzut din timp
în general uș or cu posibilitatea de
adăugaț i anode (după caz) proiect. Apoi, întotdeauna dificil pentru
trecerea cablurilor.

poate fi ridicat
Numărul de anoduri de instalat puț in ridicat
în general imposibil
Controlul curentului livrat posibil ș i simplu
în general nu (cu excepț ia pentru
Posibilitate de a desprinde magneziu da, dacă setarea este realizată greș it
încărcare
prin cablu, sudată, filetată
Conexiune direct către structură anodul trebuie să fie izolat de structură

în general catodic nu de protecț ie necesară deoarece există riscul de

Protecț ia conexiunii protecț ie necesară corodare dacă este prost izolată