Jocul dramatic:

Un mare resursă în
educaț ia
Infantil
Indice
[Link]
[Link] dintre joc si dramatizare.
[Link] este jocul dramatic.
[Link] educa ț ională a jocului dramatic.
4. Puncte de vedere ș i considera ț ii asupra jocului dramatic.
5. Rolul cadrelor didactice.
[Link] de alegere ș i crearea activită ț ilor dramatice.
6.1. Tipuri de activităț i dramatice.
6.1.1. Activităț i cu accesorii ș i costume.
6.1.2. Mimo sau pantomimă.
6.1.3. Măș ti.
6.1.4. Puppets ș i marionete.
6.1.5. Umbre chinezeș ti.
6.1.6. Dramatizarea poveș tilor ș i relatărilor.
6.2. Procesul de crearea a activităț ilor dramatice.
Introducere

Termenul "joc dramatic" este un concept destul de recent, totuș i, sunt

mulț i dintre profesori ș i autori care afirmă ș i fundamentează datorită experienț elor lor ș i
studiile bogăț ia acestei forme de exprimare din punctul de vedere al activităț ii
educativă, deoarece acest tip de joc promovează dezvoltarea integrală a copiilor ș i fetiț elor
această etapă, la care trebuie să adăugăm marele plăcere ș i bucurie pe care o provoacă în
acestea. Aceste motive, după părerea mea, sunt mai mult decât suficiente pentru a include jocul
dramatic în sala de clasă pentru copii abordându-l dintr-o prismă didactică ș i pedagogică.

1. Relaț ia între joc ș i dramatizare.

Jocul joacă un rol important în dezvoltarea oamenilor ș i aș a cum subliniază

Bruner (1984): „A te juca pentru copil ș i pentru adult... este o modalitate de a folosi mintea, e
chiar mai bine, o atitudine despre cum să foloseș ti mintea. Este un cadru în care să pui
testează lucrurile, o seră în care să poț i combina gândirea, limbajul ș i
fantasie.”. Concentrându-ne pe cei mai mici, putem afirma că folosesc jocul
ca un instrument pentru a stabili relaț ii cu mediul înconjurător, a cunoaș te ș i
a analiza realitatea ș i a manifesta lumea sa interioară, constituind astfel un mijloc
natural de învăț are.
Între diferitele tipuri de jocuri pentru copii, putem evidenț ia cele denumite
de expresie, prin intermediul cărora copiii î ș i manifestă propriile idei,
sentimente, emoț ii, nevoi…prin cuvânt, gest ș i miș care
creând o lume de fantezie în care pot face ș i fi tot ceea ce
imaginatie inventeaza. In aceasta categorie putem include jocul dramatic, in
care unifică două mijloace de exprimare, cum ar fi jocul ș i dramatizarea, dând
loc pentru o activitate în care copiii î ș i exercită capacitatea simbolică ș i
conceptul lumii de a pretinde comportamente ș i a- ș i asuma roluri care nu îi sunt proprii în
situaț ii imaginare, realizând situaț ii de ficț iune ca ș i cum ar fi reale. Acesta
„De parcă” se face acț iune (dramă = acț iune) în realitatea jucată. Cu toate acestea,
conceptul de joc dramatic este mult mai amplu, a ș a că urmează să-l
abordare cu o profunditate mai mare.

2. Ce este jocul dramatic?

Jocul dramatic este o activitate simbolică prin care copilul/ copila poate
a desfă ș ura ș i a trăi alături de ceilal ț i diferitele roluri ale societă ț ii în care
aparț ine, devenind astfel tată, mamă, prieteni, brutar, prinț esă,
clown, salesman…etc. ș i în acelaș i timp îi permite reproducerea de scene, istorii ș i
experienț e inventate de el însuș i, bazate pe realitatea trăită. Jocul dramatic
se transformă într-un mijloc care le serveș te celor mici să experimenteze, să exprime fără
frica ș i temerile, a discuta ș i a ajunge la acorduri, a- ș i extinde ideile ș i concep ț iile,
a dobândi ș i a exercita abilităț i sociale… ceea ce fără îndoială favorizează dezvoltarea sa
propria individualitate, maturizarea sa emoț ională ș i consolidează personalitatea sa. În plus,
această activitate oferă fiecărui copil un mijloc personal de comunicare ș i cooperare,
fomentează explorarea lumii ș i îi ridică nivelul intelectual, deoarece trebuie să se confrunte cu
situaț ii care îl determină să reflecteze, să ordoneze, să clasifice, să enumere ș i să organizeze
ideile ș i experien ț ele proprii, precum ș i cele care sunt noi pentru el.
 Cel mai caracteristic lucru despre acest tip de joc, din punctul de vedere al
didactica, este că necesită o serie de elemente fundamentale, cum ar fi: un scenariu,
o intrigă, o acț iune ș i câț iva personaje. Cu toate acestea, în ciuda faptului că aceste elemente
să fie aceleaș i care sunt puse în joc în teatru, este important ca, ca profesori de
în această etapă educa ț ională să nu confundăm jocul dramatic cu o interpretare ș i
reprezentare formală pe care o pot realiza actorii profesioni ș ti, deoarece în clasă
infantil trebuie să fie o expresie în mare măsură spontană care dă frâu liber la
imaginatia copiilor. Pentru a facilita intelegerea acestei idei si a cunoaste
caracteristicile proprii ale jocului dramatic sunt prezentate în continuare într-un tabel
comparativa între acest joc ș i teatru elaborată de Jorge Eines ș i Alfredo
Mantovani.
CONCEPTE TRADIȚIONAL DE TEATRU

-Se pretinde o reprezentare -Se caută expresia

-Îi interesează rezultatul final, spectacolul -Interesează procesul sau realizarea proiectului
ce a motivat grupul

-Situaț iile prezentate sunt create de el-Se "recreează" situaț ii imaginare de către cei
autorul ș i profesorul copiii lor

-Fii parte dintr-o lucrare scrisă ș i terminată -Se parte de unas circunstancias, obteniéndose el
proiect oral care va fi completat mai târziu
va modifica cu acț iunile celor care joacă

- Textul este învă ț at pe de rost de către ei - Textul ș i ac ț iunile sunt improvizate,

actorii ș i ac ț iunile sunt dirijate de a respecta, exclusiv, tema
profesor

-Personajele sunt acceptate, nu rămâne altceva -Personajele sunt alese ș i recreate de către
remediu, în baza unei propuneri a jucătorilor (Copiii se întâlnesc pe sine
profesor. Copiii nu se pot regăsi în diferitele personaje)
aceleaș i prin intermediul personajelor

Profesorul propune dezvoltarea operei Profesorul stimulează progresul acț iunii

-Lucrarea se finalizează în toate etapele -Jocul s-ar putea să nu se concretizeze dacă subiectul
previziunile nu au fost stimulate bine

-Se face într-un teatru într-un loc care are -Poate fi făcut într-un spaț iu amplu care facilitează
scenariul mi ș cărilor (curte, sală de clasă, hol...)

Scenografia este o idee a profesorului ș i Scenografia este realizată de copii ș i ei

normalmente nu o fac copiii. Ei î ș i formează propriul vestiar cu haine ș i
vestiarul este închiriat sau confecț ionat din pălării vechi sau elemente confecț ionate în
mame Clase. Obiectele de utilizat sunt, de asemenea, alese.
pentru copii

-Actorii sunt copii care reprezintă ș i că -Actorii sunt copii care se joacă de-a ș i că
sunt plasa ț i într-o situa ț ie adultă, fiind în situa ț ia de muncă-joc infantil
muncă

-Actorii joacă pentru a-i încânta pe copii -Copiii acț ionează din dorinț a de a se juca ș i
un public pasiv a comunica cu restul colegilor săi ș i
spectatori eventuali

-Critică: Se comentează în mod formal, cât de bine -Critică: Se evaluează toate jocurile cu grupul
a ie ș it spectacolul ș i se aud comentarii ș i se stimulează atitudinea critică a jucătorilor ș i
este tipo: "qué bien que actuó su nena", "quéespectadores
frumos era fiul său îmbrăcat în torero
 Odată stabilite caracteristicile jocului dramatic ș i specificate acestea
diferenț ele cu teatrul, merită să ne punem întrebarea de ce este o resursă ideală pentru Educaț ie
Infantil.

3. Valoarea educaț ională a jocului dramatic.

Sunt multiple motivele care justifică utilizarea jocului dramatic în

această etapă educaț ională, care se bazează pe faptul că acest joc este o resursă
de mare bogăț ie din punct de vedere educaț ional, deoarece:

- Este un mediu excelent care îi permite copilului/să se cunoască mai bine pe sine, deoarece
dezvoltă situa ț ii în care el analizează propriile concep ț ii despre
lumea ș i societatea, modul lor de a acț iona ș i aspectul lor socio-emotional.

- Permite ca profesorul să- ș i cunoască mai bine elevii: interesele lor,

motivaț ii, modul de a vedea lumea din jurul său, cum abordează diferitele
situaț ii, fricile lor, dificultăț i... etc.

- Favorizează dezvoltarea socială din două perspective: pe de o parte, jocul

dramaticul necesită ș i favorizează dezvoltarea relaț iilor interumane care se
bazaț i-vă pe comunicare, schimbul de idei ș i stabilirea ideilor
compartite (de exemplu, atunci când discută ș i determină între ei funcț iile
ce are o mamă când se joacă la căsuț e). Pe de altă parte, permite ca
elevii îș i dobândesc ș i îș i dezvoltă cunoș tinț ele sociale, deoarece dramatizarea
diferite situaț ii sau reprezentarea diferitelor roluri din viaț a de zi cu zi îi ajută
a le înț elege mai bine ș i a obț ine mai multe detalii despre acestea (de exemplu: în
în principiu, un copil poate crede că brutarul are doar funcț ia de a vinde
pâinea, dar mulț umită aporturilor colegilor săi descoperă că acest
profesionistul trebuie de asemenea să stabilească pre ț uri pentru produsele sale ș i să gestioneze
noț iuni de cumpărare - vânzare).
În acelaș i timp, cei mici vor dezvolta ș i vor dobândi reguli ș i abilităț i
sociale pentru a face faț ă diferitelor situaț ii ș i experienț elor din viaț a lor proprie,
aplicând cunoș tinț ele dobândite.

Dezvoltă atitudinea critică (de exemplu, atunci când evaluezi interpretarea sau o)
concepț ia concretă a unui coleg/a) ș i gândirea abstractă.

- Favorizează dezvoltarea creativită ț ii deoarece le permit micu ț ilor

a pune în practică ideile, concepț iile ș i dorinț ele sale în mod liber, lăsând frâu liber
lasi liberă imaginaț ia ei.

- Dezvoltă capacitatea de reprezentare.

- Favorizează empatia, deoarece reprezentând un personaj diferit de sine.

adoptă un alt punct de vedere, se pun în locul celuilalt. Acest aspect de asemenea
se fomenta să respectăm ș i să acceptăm gândurile ș i formele de acț iune
de la propriii colegi/colege.
 Întăre ș te cooperarea între elevi, constituind un instrument excelent
pentru dialog ș i negociere, deoarece în jocul dramatic copiii ș i copiii
trebuie să colaboreze pentru a dezvolta o scenă, un eveniment sau o poveste.

- Ajută la desinhibare (copilul/coprila timid poate să se exprime ș i să se rela ț ioneze cu

o mai mare loialitate adoptând un alt rol) ș i eliberarea tensiunilor interne, ceea ce
fomentează o adecvată stimă de sine ș i încrederea în sine.

- Influen ț ează pozitiv maturizarea ș i dezvoltarea limbii, deoarece

oferă copiilor posibilitatea de a vorbi, a- ș i exersa exprimarea ș i a dobândi
termene noi.

- Favorizează capacită ț ile psihomotorii, deoarece, a ș a cum am spus cu

anterioritatea constituie un joc de expresie prin gest ș i
miș care.

Este un excelent mediu globalizator prin integrarea diferitelor forme de exprimare

pe care băieț ii ș i fetele le folosesc în viaț a lor de zi cu zi: lingvistică, corporală, plastică
y ritmic-muzical.

În definitiv, putem afirma că jocul dramatic constituie o experienț ă

educativă integratoare de limbaje expresive care, bazată pe joc ș i
protagonismul copiilor, permite expansiunea lor personală, dezvoltarea
capacitatea creativă ș i impulsul ș i îmbunătăț irea relaț iilor sale personale ș i sociale, este
a spune, dezvoltarea integrală a copiilor, fiind acesta marele obiectiv al
Educaț ie timpurie.

Deș i jocul dramatic apare spontan din partea copiilor,

le place să li se propună sarcini care le permit să construiască o lume de
fantezie în care devin o mie ș i unul de personaje. Din acest motiv ș i pentru a contribui la
obiectivul men ț ionat anterior este necesar să în ț elegem ș i să cunoa ș tem de asemenea
semnifica ț ia ș i valoarea educa ț ională a jocului dramatic, să luăm în considerare câteva
consideraț ii ș i orientări cu privire la tratamentul său didactic.

4. Linii directoare ș i consideraț ii privind jocul dramatic.

Unele dintre liniile directoare ș i considera ț iile importante atunci când organiza ț i ș i
dezvoltarea jocurilor dramatice în clasă sunt:

Nu uita că este un joc ș i, ca atare, trebuie să promită experienț e distractive,

plăcute, interesante ș i gratificante pentru grupul nostru de elevi.

Trebuie să aibă semnificaț ie ș i sens pentru copii.

Ser adecvat vârstei elevilor ș i susceptibil de a fi realizat de aceș tia

pentru a garanta autosuficienț a ș i securitatea sa.

Trebuie să respecte spontaneitatea ș i rolul principal al celor mici.

 Tine minte că ceea ce este important nu este rezultatul, ci întregul proces care
împachetează activitatea.

Se trebuie să se promoveze participarea întregului grup, dar fără a obliga pe nimeni să

a juca sau a accepta un rol determinat, deoarece acest lucru ar putea genera inhibi ț ie ș i
malestar. În consecinț ă, copiii trebuie să îș i stabilească propriile
participare ș i rolul său, având posibilitatea de a renunț a la el dacă doresc sau de a-l schimba cu altul
pe parcursul jocului.

Fii conș tient că orice situaț ie sau moment poate fi ideal pentru
joc dramatic deoarece nu are un timp sau un spaț iu concret. De exemplu,
copiii pot dezvolta această activitate când se joacă de-a pisicu ț ele sau
câini în timpul recreaț iei.

Nu trebuie să judecăm o acț iune, un cuvânt sau o exprimare pe parcursul jocului.

Trebuie să evităm termeni precum bine/rău, frumos/urât, bun/rău..., a ș a
ca gesturi, priviri sau atitudini care denotă aceptare sau dezaprobat.

Cu toate că această activitate ludică se caracterizează prin autonomie ș i spontaneitate

ce au copiii, este important să fie reglementat de niș te reguli minime
care vor fi determinate de ei înș iș i, orientaț i întotdeauna de educator.
O regulă care poate fi considerată de bază în acest joc ar fi că
băieț i ș i fete să nu râdă sau să critice în mod destructiv reprezentarea sau
interpretarea unor colegi/colege.

Putem favoriza jocul dramatic furnizând obiecte adecvate pentru

ei, de exemplu, dotând sala de clasă cu alimente ș i bani simulaț i pentru
care reproduc diferitele profesii ale unei pieț e.

Ajunș i în acest punct, ne putem întreba care ar trebui să fie rolul nostru ca
docenț i în tratamentul acestei activităț i în clasă.

5. Rolul cadrelor didactice.

În legătură cu munca pe care o desfăș oară profesorul/profesoara în abordarea jocului

dramatic în etapa infantilă este important să avem în vedere că nu trebuie să de ț ină
calităț i sau daruri de actor sau regizor pentru aceasta, deoarece scopul nu este ca
copiii să devină actori sau actriț e profesioniș ti, aș a cum am menț ionat deja
prealabil. Mai degrabă, trebuie să dezvolte ș i să pună în aplicare atitudini care
favorizează libera exprimare a copiilor, pentru care va fi necesar exercitarea
o serie de funcț ii teles, cum ar fi:

A avea informa ț ii ș i a dobândi cuno ș tinț e ș i pregătire despre joc

dramatic
 Întăre ș te cooperarea între elevi, constituind un instrument excelent
pentru dialog ș i negociere, deoarece în jocul dramatic copiii ș i copiii
trebuie să colaboreze pentru a dezvolta o scenă, un eveniment sau o poveste.

- Ajută la desinhibare (copilul/coprila timid poate să se exprime ș i să se rela ț ioneze

o mai mare loialitate adoptând un alt rol) ș i eliberarea tensiunilor interne, ceea ce
fomentează o adecvată stimă de sine ș i încrederea în sine.

- Influen ț ează pozitiv maturizarea ș i dezvoltarea limbii, deoarece

oferă copiilor posibilitatea de a vorbi, a- ș i exersa exprimarea ș i a dobândi
termene noi.

- Favorizează capacită ț ile psihomotorii, deoarece, a ș a cum am spus cu

anterioritatea constituie un joc de expresie prin gest ș i
miș care.

Este un excelent mediu globalizator prin integrarea diferitelor forme de exprimare

pe care băieț ii ș i fetele le folosesc în viaț a lor de zi cu zi: lingvistică, corporală, plastică
y ritmic-muzical.

În definitiv, putem afirma că jocul dramatic constituie o experienț ă

educativă integratoare de limbaje expresive care, bazată pe joc ș i
protagonismul copiilor, permite expansiunea lor personală, dezvoltarea
capacitatea creativă ș i impulsul ș i îmbunătăț irea relaț iilor sale personale ș i sociale, este
a spune, dezvoltarea integrală a copiilor, fiind acesta marele obiectiv al
Educaț ie timpurie.

Deș i jocul dramatic apare spontan din partea copiilor,

le place să li se propună sarcini care le permit să construiască o lume de
fantezie în care devin o mie ș i unul de personaje. Din acest motiv ș i pentru a contribui la
obiectivul men ț ionat anterior este necesar să în ț elegem ș i să cunoa ș tem de asemenea
semnifica ț ia ș i valoarea educa ț ională a jocului dramatic, să luăm în considerare câteva
consideraț ii ș i orientări cu privire la tratamentul său didactic.

4. Linii directoare ș i consideraț ii privind jocul dramatic.

Unele dintre liniile directoare ș i considera ț iile importante atunci când organiza ț i ș i
dezvoltarea jocurilor dramatice în clasă sunt:

Nu uita că este un joc ș i, ca atare, trebuie să promită experienț e distractive,

plăcute, interesante ș i gratificante pentru grupul nostru de elevi.

Trebuie să aibă semnificaț ie ș i sens pentru copii.

Ser adecvat vârstei elevilor ș i susceptibil de a fi realizat de aceș tia

pentru a garanta autosuficienț a ș i securitatea sa.

Trebuie să respecte spontaneitatea ș i rolul principal al celor mici.

 6.1. Tipuri de activităț i dramatice.

Printre activităț ile dramatice care sunt considerate cele mai adecvate pentru educaț ie
Infantil putem indica următoarele:

6.1.1 Activităț i cu accesorii ș i costumaș e.

În acest tip de joc, obiectele ș i costumele vor facilita reprezentarea

copii, deoarece permit recrearea situaț iei într-un mod mai real, direct ș i clar decât dacă
folosesc doar cuvintele, gestul ș i miș carea. În legătură cu obiectele, este
interesant de avut în vedere că orice obiect (susceptibil de a fi utilizat de elevi)
ceea ce este la îndemâna noastră se poate transforma într-un aliat de încredere al dramatizărilor
micuț i, aș a că de exemplu vor putea folosi batiste pentru a deveni temuti piraț i sau
materiale pentru a întruchipa mari supereroi. În ceea ce prive ș te costumele, este
verificat că cea mai mare parte a copiilor se bucură extrem de mult de jocuri
în cei care trebuie să se deghizeze, deoarece acest lucru favorizează într-o mare măsură să se transforme
în alte personaje, astfel o nas de burete roș u îi transformă în clovni amuzanț i, sunt
vânători curajoș i cu niș te pălării simple sau prinț ese fermecătoare cu elegante
coliere. A ș dori să subliniez că pentru a dezvolta aceste jocuri nu este necesar să folose ș ti
obiecte scumpe ș i sofisticate, având o mare importanț ă reciclarea materialelor ș i
elaborarea acestora de către cei mici.
În acest grup s-ar încadra jocuri precum „căsu ț a”, „magazinul”, „cei
medici”, „profesioni ș tii circului”, „supereroi”…etc.

6.1.2. Mimo sau Pantomimă.

Caracteristica acestei modalităț i este că în acț iuni ș i situaț ii.

cuvântul este înlocuit de gesturi sau atitudini, astfel încât este necesar să se facă
dramatisări ale unor poveș ti scurte de uș or reprezentare dată vârstei mici a
micii. Din acelaș i motiv ș i urmându-l pe Fernández Pózar, este primordial ca
înainte de a aborda imitaț ia amânată sub formă de pantomimă, copiii/ale trăiesc
imitarea gesturilor, ale celorlalț i ș i cu obiectele. Cadrele didactice pot ș i trebuie să faciliteze
aceste activităț i prin intermediul unor elemente precum o scenă cu un număr minim de
obiecte, machiaj, îmbrăcăminte ș i încăl ț ăminte comodă ș i flexibilă ș i muzică adecvată pentru
recreaț i atmosfera.

6.1.3. Măș ti.

Mă ș tile constituie elemente care servesc pentru a poten ț a expresia

corporal, gestual ș i utilizarea cuvântului deoarece ascund faț a prin care
manifestăm cea mai mare parte a emoț iilor noastre. Pe de altă parte, importanț a
aceste elemente dramatice din punct de vedere educaț ional constau în faptul că ajută la
desinhibirea celor mici, în special a copiilor timizi, deoarece cu acestea se
se simt protejaț i, cu toate acestea, ca profesori trebuie să evităm ca acest tip de elevi
dobândesc obiceiul de a căuta această protec ț ie evitând situa ț iile de joc
personal.
 Măș tile pot fi folosite ca:

Sprijin pentru dramatizare.

- Pentru a- ș i ascunde fa ț a ș i a se exprima doar cu corpul.
- Cum ajută la activită ț ile de mimă.

În aceste vârste, poate fi foarte gratifiant ș i plăcută crearea de măș ti.

parte din copiii înș iș i folosind materiale reciclate ș i oferind libertate totală la
imaginatia lor.

6.1.4. Păpuș i sau marionete.

Această modalitate reprezentativă utilizează o resursă plastică, cum ar fi păpuș a.

pentru a realiza reprezentarea. În funcț ie de modul în care se miș că, există
două tipuri precum: păpuș a ș i marioneta, care sunt obiecte inanimate care
cobran viaț ă prin intermediul persoanei care le controlează.

În legătură cu păpuș a, aceasta se miș că direct prin intermediul mâinilor, prin

cuyos mi ș cări le oferim expresivitate ș i se transmi ț ă sentimentele ș i
atitudini ale celui care îl manipulează.

În ceea ce priveș te marioneta, miș carea sa se bazează pe manipularea

firele la care este legată, astfel încât dificultatea de a o manevra va fi mai mare decât în
caz anterior. De aceea, în Educaț ia Infantilă se recomandă păpuș i cu două sau trei
firuri ca maxim.

Beneficiile pe care le aduce această modalitate din punct de vedere educaț ional sunt:
- Sunt foarte atrăgători ș i motivan ț i pentru copii.
- Promovarea comunicării orale ș i a limbajului
- Permite exteriorizarea lumii afective a micu ț ului.

La fel ca în cazul măș tilor, ar fi foarte interesant ș i pozitiv să încurajăm

copiii să inventeze ș i să creeze propriile lor păpuș i ș i marionete. Pentru aceasta putem
urma o linie sucesivă care începe de la primele marionete care sunt constituite din
degetele ș i mâinile proprii ale copiilor (de exemplu, acoperite cu lână ca părul ș i
desenând pe ei feț e), ulterior păpuș ile plate (siluete din carton unite la
palos), urmate apoi de păpuș ile propriu-zise de mănuș i ș i, odată ce acesta este stăpânit
Tipul de resursă pe care îl putem aborda sunt păpuș ile, unind păpuș a (din hârtie/carton în
principiul ș i apoi de ț esătură) la sfori sau fire.

6.1.5. Umbre chinezeș ti.

Umbrele chinezeș ti sunt un joc popular care constă în a interpuce mâinile,

corpul sau alte elemente între o sursă de lumină (poate fi o lampă mică) ș i o
ecran sau perete, astfel încât poziț ia ș i miș carea mâinilor ș i/sau a corpului
proiectează pe ecran umbre care reprezintă diferite fiin ț e în mi ș care
realizând diferite acț iuni.
 Aș a cum subliniază Lequeux, prin teatrul de umbre, copilul care participă
ca spectator "înva ț ă să separe actorul de umbra sa ș i să acorde acestei vie ț i
propria”. Pe de altă parte, copilul actor „învăț ă să aleagă dintre gesturile sale pe cele care sunt mai
eloquente, dar simbolice...dobânde ș te stăpânirea de sine deoarece necesită
lent ș i miș cări puț ine deoarece ceilalț i trebuie să înț eleagă ș i să vadă bine.

Principalale beneficiile pe care le aduce sunt legate de:

Orientarea spa ț ială.

Coordonarea motrică.
Expresia corporal.

6.1.6. Dramatisarea de poveș ti ș i relatări.

Povestirile ș i naraț iunile constituie o lume magică al cărei poveș ti de fantezie sau
realitatea îi atrage pe copii în această etapă. Din acest motiv nu este surprinzător că
reprezentarea să fie extrem de motivantă ș i atrăgătoare pentru aceș tia.
În dramatizarea relatărilor ș i povestirilor, este important ca tema să fie simplă ș i
asezabil pentru elevi/elevi, ca acț iunea să fie clar diferenț iată în spaț iu
ș i în timp, când nucleul constituie un conflict între personaje care
trebuie analizate ș i distribuite între copii ș i că pregătirea lor să înceapă cu
părț i mici până la a crea reprezentaț ia completă.

Prin lucrul cu dramatizarea povestirilor ș i relatărilor, favorizăm:

În ț elegerea ș i exprimarea orală.

La structurarea temporală.
Structurarea spa ț ială.
Capacitatea de simbolizare.
- Expresia corporal.
Apropierea de lectură.

Odată aleasă modalitatea dramatică pe care o considerăm cea mai potrivită pentru a atinge
obiectivele noastre ș i înainte de a le lucra cu elevii ș i a le pune în practică în
aula este esenț ială aș a cum subliniază Paul Rooyackers că profesorul să o testeze ș i să o pregătească,
fiind capabil să vizualizeze dezvoltarea sa ș i problemele care ar putea apărea.

Ulterior, se va procede la dezvoltare a acesteia în clasă împreună cu

elevi, pentru care ne vom baza pe procesul metodologic elaborat de
Blarich(1983).

6.2. Procesul de creare a unei activităț i dramatice.

În prezent, procesul metodologic cel mai adecvat ș i generalizat pentru

construirea unui joc dramatic în educa ț ia timpurie cuprinde trei etape
diferen ț e cum ar fi: pregătirea, realizarea ș i analiza critică. Aceste etape se
vor analiza în continuare.
Pregătirea: în această fază, copiii (ajutaț i ș i ghidaț i de educator)
vor alege un subiect care îi motivează pentru a-l dramatiza ulterior. Aceste subiecte
pot apărea din jocurile spontane ale elevilor, conversaț iile lor, cuvintele,
imagini, jucării, instrumente ș i obiecte, cântece, poezii, lucrări literare, poveș ti
reale sau inventate… în esenț ă, tot acel infinit de lucruri care trezesc interesul
mici.

Odată ce a fost ales subiectul, va trebui să creaț i (dacă este necesar) povestea acestuia.
pentru a modela trama pe care o vor dramatiza. Pentru a întări această muncă realizată de
copii ș i a oferi o viziune globală asupra acestuia, profesorul va proceda la relatarea
istorie elaborată, determinând ș i diferenț iind în mod clar cele trei părț i ale
aceeaș i
- Prezentarea pove ș tii (apar personajele ș i se dă startul la
argument ș i tema
Momentul în care apare problema.
Desenlace.

În continuare, într-un grup mare, vor analiza această poveste determinând atmosfera în care
care se va dezvolta, diferitele personaje care apar (caracteristici fizice ș i de
personalitate, ce fac, cum se comportă, care este rolul lor...), ordinea cronologică
de faptele, problema ș i deznodământul.

Având în vedere care sunt personajele descrise anterior, copiii/copiile

vor decide cine vor dori să fie, cu toate acestea, în cazul în care nu există un acord,
hârtia poate să decidă în baza unei trageri la sorț i. Având în vedere cele spuse, este evident că
trebuie inclus un număr mare de personaje pentru ca toț i elevii să participe la
jocul, pentru care pot fi dramatizate obiecte ș i elemente care apar în
historia o del decorat (copaci, nori, fructe…etc.). De asemenea, este important ca
toț i trec prin diferite tipuri de roluri ș i roluri de actori ș i observatori.

Un alt aspect care va fi tratat ș i abordat în această fază va fi vestimentaț ia ș i scenografia,

evidentiind participarea elevilor la elaborarea elementelor
decorative ș i de propriile costume/toalete, mă ș ti, păpu ș i…deci
vor trebui să fie fabricate simplu (adaptându-ne la vârstele lor), folosind materiale
puț in costisitoare ș i la îndemână pentru toț i ș i, dacă este posibil, reciclate. Este important să nu
uitaț i-vă că pe parcursul jocului trebuie să se simtă confortabil, spontan ș i natural.

Aș a cum putem deduce din cele expuse, această fază va favoriza fără îndoială
creativitatea fiecărui copil ș i va spori rolul său în acest tip de jocuri.

Realizare: în această fază, elevii dramatizează în mod natural povestea creată, nu

obstante trebuie să luăm în considerare că, în ciuda existen ț ei unui „scenariu” stabilit anterior,
trebuie să dăm loc improvizaț iilor lingvistice, gestuale, expresive sau chiar
de personaje noi sau acț iuni pe care copiii le introduc în timpul dezvoltării
joc dramatic.

Analiză critică: odată finalizat jocul dramatic între toț i, se analizează sarcina
realizată, ce le-a plăcut cel mai mult fiecăruia, dacă s-au distrat, ce ar schimba din
istoria despre ceea ce s-a întâmplat, ce părere au avut despre personaje, cum le-au realizat
colegi/coleagues...sunt câteva dintre aspectele pe care le-ar putea evalua.
La rândul său, educatorul va efectua, de asemenea, o evaluare pe parcursul diferitelor
faze, prin observaț ie, notarea celor mai relevante aspecte sau chiar
filmarea acestora. În plus, vom realiza o evaluare finală, pentru care
vom lua în considerare caracteristicile educa ț ionale pe care trebuie să le aibă jocurile
dramatici ș i, printre alte câteva chestiuni, cum ar fi:

- A fost jocul dramatic adecvat vârstei ș i caracteristicilor

participanț i?
- Au fost atinse obiectivele stabilite?
Jocul a răspuns la experien ț ele ș i nevoile sale?
Sarcinile erau bine formulate ș i exprimate?
A fost trezit interesul ș i motiva ț ia elevilor?
S-a creat un climat de participare spontană ș i liberă?
- Au apărut neprevăzute? Ce ar trebui să modificăm?
- Cum mi-am abordat rolul de ghid al activită ț ii?

Pentru a încheia, aș dori să subliniez că, pe baza tuturor celor expuse ș i dezvoltate cu
anterioritate, motivele care justifică utilizarea acestuia sunt multiple ș i argumentate
joc dramatic în etapa de Educa ț ie Timpurie, deoarece fără îndoială constituie un
resursă excelentă pentru dezvoltarea sănătoasă ș i echilibrată a celor mici.

7. Bibliografie.

- ALFREDO MONTOVANI (1980): “Teatrul: un joc mai mult”. Ministerul de

Educaț ie ș i Ș tiinț ă. Madrid.
- DECRETUL 428/2008, din 29 iulie, prin care se dezvoltă organizarea ș i
învăț ăturile corespunzătoare educaț iei infantile în Andaluzia.
- HOHMAN, BANET Ș I WEITCART (1988): “Copii mici în ac ț iune”.
Trillas. Mexic.
- ISABEL TEJERINA (2004): “Dramatizare ș i teatru pentru copii”. Siglo XXI de
Spania Editori S.A. Madrid.
- JORGE EINES Ș I ALFREDO MONTOVANI (1998): “Teoria jocului
dramatic”. Cultura noastră D,L. Madrid.
LEGEA ORGANICĂ 2/2006, din 3 mai, privind EDUCA Ț IA.
- ORDONAN Ț A din 5 august 2008, prin care se dezvoltă curricula
corespunzător Educaț iei Infantile în Andaluzia.
- PALACIOS; J: MARCHESI; A. Ș I COLL, C. (1990): “Dezvoltare psihologică ș
evoluț ie” Alianț a. Madrid.
- PAUL ROOYAKERS (2007): “101 jocuri de dramatizare pentru copii”. Neo
Persoană. Madrid.