DRAMA

Crede să își aibă originea în arta dansului.

Se regăsește sub o formă în aproape fiecare societate (primitivă sau civilizată)
Este o reflecție a multor etape ale vieții.
Am învățat că trecutul, așa cum este arătat pe tabla teatrului, nu este
îngrijorat de regi și mari oameni, dar țărani și mecanici, sfinți,
păcătoși, și bogați și săraci deopotrivă.

CE ESTE DRAMA?

Dicționarul Oxford definește DRAMĂ ca o compunere în proză sau în versuri,

adaptat pentru a fi jucat și este reprezentat cu gesturi însoțitoare, costume,
și peisaje, așa cum în viața reală.
În greaca antică, DRAMA înseamnă ceva care este jucat sau trăit.
prin.

DRAMA NU ÎNSĂ,

Am nevoie de o scenă
Am nevoie de costum
Necesită accesorii și decor

DRAMA ARE NEVOIE,

. O persoană sau un grup de oameni care se folosesc de ei înșiși - corpurile lor și
minți - prin acțiune și oferte prin vorbire pentru a spune o poveste.

CERINȚA ESENȚIALĂ PENTRU OAMENI ÎN DRAMĂ

Dezvoltat o abilitate de a prelua rolul altor oameni.

Heathcote (1984) a afirmat că activitatea dramatică este rezultatul direct al
abilitatea de a juca roluri - a dori să știi cum este să fii în pielea altcuiva
încălțăminte.

TEATRUL este o experienț ă directă care este împărtăș ită atunci când oamenii îș i imaginează ș i

se comportă ca ș i cum ar fi altcineva într-un alt loc la

o altă dată.
UN SPECTACOL LA NIVEL MONDIAL

(O ÎNCREDIBILĂ DIVERTISMENT)

MISS SAIGON

Produs de Cameron Mackintosh din Anglia.

Titlul „Miss Saigon” a fost conceput de Alain-Boublil, un lyricist și Claude-
Michel Shonberg, care a scris muzica pentru musical.
Au nevoie de voci asiatice care să poată cânta muzică occidentală.

DEZVOLTAREA DRAMEI

Drama a originit probabil printre triburile sălbatice în dansul religios

festivaluri sau în acțiuni mimetice în scopul de a arăta cum a fost o anumită ispravă
încheiat într-o anumită ocazie, precum isprăvile de vânătoare ale unor membri ai
trib
 EGIPT (2000 î.H.)

Drama a existat în ceremoniile religioase pentru adorarea lui Osiris.

Există dovezi de dramă în cartea lui Iov și în Cântecul lui Solomon,
unde, ocazional, par să apară părți pentru două difuzoare.

2. GRECIA

Formele distincte de tragedie și comedie au originea în Grecia.

Teatrul grec a fost creat pentru a celebra festivaluri religioase; festivaluri ale zeului
Dionysos (mitologia greacă; zeu al vinului, fertilității și dramei; grecesc)
numele lui Bacchus
Un cor a fost folosit pentru a cânta sau a recita textul.
Cea mai veche producție dramatică greacă înregistrată este tragedia câștigată de
Thespis din Icaria (534 î.Hr.,) când s-a separat inconștient de
refren și a realizat un solo și mai târziu a fost urmat de cor.
Măștile au fost folosite pentru a permite actorilor să joace mai mult de un personaj
Thespis a fost un dramaturg, un actor sau un preot, dar i s-a atribuit pentru
creând „primul actor” care s-a desprins de cor și ar vorbi cu
corul ca un caracter individual. Acesta este motivul pentru care actorii sunt cunoscuți și ca
„Thespians”.

Următorii dramaturgi au contribuit la crearea personajului:

Eschil a introdus ideea folosirii unui al doilea actor, ceea ce a permis pentru
interacțiunea între personaje.
Personajele lui Eschil sunt eroice, supranaturale; stilul său este înăl ț ător,
magnific.
Sofocle a adăugat un al treilea actor la drama conducător-chor ș i a continuat
crearea personajului folosind mai puțin refrenul și creând mai mult dialog
între personaje.
Personajele lui Sofocle sunt idealizate, dar adevărate în via ț ă, de ș i seamănă cu
nu există astfel de modele.

Euripide este identificat cu inovațiile teatrale care au profund

a influențat drama până în timpurile moderne, în special în reprezentarea
eroi tradiționali, mitologici ca oameni obișnuiți în situații extraordinare
circumstanțe.

DRAMA MEDIEVALĂ

Spectacolele au fost mutate în curtea bisericii, apoi în stradă și în piață, și

în cele din urmă a ajuns sub controlul breslelor, elementele de umor și realism au început să
sincronizează drama.

TREI TIPURI DE PIESĂ MEDIEVALĂ

JOC DE MISTERIE - bazat pe Sfâtele Scripturi.

oPiesa de miracole (în Fran ț a, dar nu în Anglia) - a abordat via ț a unui
sfânt sau o minune a Fecioarei.
JOC MORAL - personajele principale reprezentau calități abstracte, cum ar fi
viciu, umanitate, sau moarte și tonul era în general filozofic. ( Moralități
umor conținut
DRAMĂ SECULARĂ - care se ocupă de personaje uzuale precum avocați,
negustorul, studenții, tânăra soție și bătrânul soț nebun. Unul dintre
primul personaj de benzi desenate a fost diavolul.
DRAMA RENAȘ TERII

Commedia Del’Arte
În Italia, a fost creată o formă unică de teatru pentru oamenii obișnuiți –
Commedia dell'Arte
A necesitat câteva recuzite ș i niciun decor - produs pe platforme pe străzi.
A fost o dramă impromptu nescrisă.
Actorii au improvizat dialogul cu cascadorii comice (numite lazzi).
Actorii purtau măști parțiale care indicau publicului ce personaj erau.
ne jucam (Exact ca grecii).

Teatrul elisabetan
(16thSecol
William Shakespeare este cel mai renumit dramaturg din istoria
teatru.
În această perioadă, există alți dramaturgi remarcabili, inclusiv:
Christopher Marlowe și Ben Jonson.
Shakespeare și contemporanii săi au încurajat un stil mai natural de
vorbire și actiune. De asemenea, au explorat tema „guvernării bune”.
Personajele lui Shakespeare erau de asemenea mai „umane” cu atât trăsături pozitive cât și
aspectele negative ale caracterului lor fiind explorate.
În această perioadă, piesele erau încă prezentate în teatre în aer liber sau, uneori,
prezentat în fața instanței.

DRAMA celor 17TH18THȘ I 19THSECOLI

1. DRAMA FRANCEZĂ (17THSECOL

Drama franceză a apărut din influențele sale religioase medievale cu clasicismul

tragediile lui Pierre Corneille și Jean Racine și superbile comedii ale lui Moliere.

2. 18THSECOL
Comedia engleză a devenit melancolică și sentimentală, iar tragedia a devenit rigidă.
şi plictisitor.

În mijlocul anului 18thsecolul, teatrul a fost revigorat pe scurt de comedia

despre manierele lui Oliver Goldsmith și Richard Sheridan
18thsecol în Franța era farsă și comedie, iar în Anglia era
comedia manierei.

3. 19THSECOL
Drama romantică a înflorit în întreaga Europă.
Personaje istorice sau sentimentale idealizate figurau în intrigi complexe de
aventură și dragoste triumfătoare.
Diverse tipuri de dramă romantică, melodramă, piesă istorică, și
jocul fantastic a înflorit în Italia și în Rusia.

DRAMĂ MODERNĂ

Henrik Ibsen, un dramaturg norvegian, ar trebui să fie creditat pentru

dezvoltarea dramei moderne.
A existat o revenire a fanteziilor romantice în Franța.
Simbolismul a fost dus la extreme mari.
Expresionismul a apărut în Germania după Primul Război Mondial
Comedia a fost revitalizată în Anglia și Statele Unite.
DRAMA ORIENTALĂ

Aceasta este o cultură sau o civilizație nu departe de cele stabilite de Roma, Grecia sau
alte țări.

La fel ca drama occidentală, drama Asiei a avut originea ca o elaborare a liturghiei.

practici.

Drama estică, în general, se bazează pe conceptul de SANGITA, arta în trei părți a

muzică, dans și poezie, fuzionate într-o singură entitate artistică.

Accentul este pus pe performanță mai degrabă decât pe semnificația intelectuală a

subiectul.

DRAMĂ FILIPINEZĂ

ÎNAINTE DE PERIOADA SPANIOLĂ...

DUPLO

O dezbatere poetică susținută de bărbați și femei pregătiți în noaptea a noua, ultima

noaptea perioadei de doliu pentru morți. „bellacos” (participanții de sex masculin) sunt
capa jocului.

KARAGATAN

O dezbatere poetică ca duplo, dar participanții erau amatori. Tema

era totul despre un inel care a căzut în mare.

ATÂT DUPLO CÂT ȘI KARAGATAN SUNT ȚINUTE ÎN LOCUINȚE

PRIMA DRAMĂ ÎNREGISTRATĂ…

oStaged în Cebu în urmă cu 1598.

A fost o comedie scrisă de Vicente Puche
A fost efectuat în cinstea Monseniorului Pedro de Agurto.
primul episcop.

11 ANI MAI TARZIU…

În 1609, o altă piesă de teatru care portretiza viața Sfintei Barbara a fost pusă în scenă în
Bicol

ÎN TIMPUL EREI SPANIOLE…

CENACUL
MORO-MORO
ZARZUELA
Ati-Atihan
MORIONES

CENAKULO sau Jocul Patimilor

Dramă grea
Arată relația cu sacrificiile și moartea lui Isus Hristos.
Este o piesă de pasiune prezentată și sărbătorită în luna martie sau
 Realizat în fața sătenilor într-un spațiu deschis, de obicei patio-ul bisericii, la
un capăt al căruia a fost ridicată o platformă.
Publicul își aduce propriile bănci și ar veni timp de nouă nopți pentru
completează seria.
Ei vin pentru o șansă de a aplauda personajele biblice preferate și de a huidui
centurionul roman.
Ei vin să fie martori la răstignire sau la învierea lui Isus Hristos
se ridică din mormântul deschis pentru a fi întâmpinat cu aplauze și artificii
și diverse interprêtări ale unei trupe dintr-un oraș mic.
Scena învierii este reconstituită complet, cu sunetul tunetului și
fulger și întunecare a scenei.

CENAKULO ESTE ÎMPĂRȚIT ÎN MAI MULTE PARȚI...

Fiecare spectacol durează între trei și patru ore.

De exemplu;

Malibay, Pasay, întregul ciclu Cenakulo ÎNCEPE cu CREAȚIA și

SE ÎNCHIE cu învierea.

VERSIUNI ALE CENAKULUI

Tagalog
Ilocano
Kapampangan
Bicol
Biszayan

MORO-MORO

Este o piesă de teatru plină de mister care ilustrează tensiunile dintre creștini și
Musulmanii, cu creștinii întotdeauna de partea câștigătoare.

PRIMUL MORO MORO

Scris de Părintele Jeronimo Perez

Pus în scenă în Manila în 1637
Este pentru a comemora victoria Guvernatorului General Consueras asupra musulmanilor
al Mindanao
De atunci, a devenit piesa preferată a oamenilor, mai ales în timpul
fiesta orașului.

ZARZUELA

Este o melodramă cu cântece și dansuri care are o piesă de teatru în trei acte.
Este destinat să facă ca sentimentul de masă față de iubire, frică, durere, jale sau
orice reacții emoționale sublime.
Uneori arată condițiile politice și sociale ale țării noastre.
Partea muzicală a zarzuelei a oferit multe oportunități pentru creativitate
„Junto Al Pasig (Lângă Pasig)” de José Rizal

Organizat la Ateneo de Manila pe 8 decembrie 1880

Cu ocazia sărbătorii Zilei Imaculatei Concepții,
sfantul patron al colegiului.

TALKIES (Filme vorbite)

Introducerea filmelor vorbite în 1930 a marcat eclipsa filipinezilor

teatru.
oMoro-Moro ș i Zarzuela au dispărut ca artă teatrală populară pentru că
oamenii au patronează filmele americane, dar nu Ati-atihan,
Cenaculo și Moriones care sunt încă prezente până în prezent.

Ex. Walang sugat (ne rănit) de Severino Reyes

MORIONES

Festivalul Moriones este un ritual de Paști care este la fel de colorat pe cât este unic.
Este sărbătorit în fiecare Săptămână Sfântă în Marinduque, o insulă la capătul sudic
din Luzon, în special în orașele Boac, Gsan și Mogpog.
"Morion" înseamnă mască sau vizor, care este partea superioară a romanului medieval.
armură care acoperă fața. Este această mască sculptată din lemn de dapdap care este
punctul focal al celebrației Moriones.

CLIMAXUL FESTIVALULUI MORION...

Ceremonia PUGUTAN a avut loc la prânz în Duminica Paștelui.

Această parte este ținută pe albia uscată a râului de lângă Boac.

Localnicii l-au ales pe Longinus, care în vremea lui Pilat, și-a înfipt sulița
într-o parte a lui Isus Hristos în timp ce atârna de cruce.

ATI-ATIHAN

Un ritual păgân care a devenit un eveniment anual pe care nativii îl așteaptă.

înainte cu mari așteptări.
Este cea mai extravagantă fiesta din Filipine, sărbătorită în Kalibo, Aklan,
în fiecare a treia duminică din ianuarie, în onoarea Pruncului Isus.
Își trage numele din "Atis", negritoșii aborigeni ai zonei
Visayas

„HALA BIRA! HALA BIRA!”

Strigătul rezonanței care umple aerul pe măsură ce oamenii din Kalibo se învârt prin
străzile într-o masă hipnotizată de dans și tremur.
Picioare călcând, mâini aplaudând, bongo-uri bătând și urechi sunând se aud toate
bătăile ritmice ale Ati-atihan.

DRAMĂ JAPONEZĂ

În Japonia feudală: budiștii au dezvoltat o formă de teatru pentru a ilustra centrul

conceptele credinței lor.
 Noh
Joruri sau Bunraku
Kabuki

NOH joacă

Acesta este cel mai vechi dintre cele trei forme tradiționale de dramă japoneză.
Sunt tratamente poetice ale istoriei, legende, povești de dragoste și război,
influenzat de budism și shintoism.
Mai scurte decât piesele occidentale și nedramatice. Interpretate de actori mascați.
Noh integrează măști, costume și diverse accesorii într-un dans bazat pe
performanță, necesitând actori și muzicieni foarte bine pregătiți.
Emoțiile sunt în principal transmise prin gesturi convenționale stilizate, în timp ce
măștile iconice reprezintă roluri precum spirite, femei, copii și bătrâni
oameni.

Piesele Noh pot fi clasificate în una sau două acte în funcție de structură.

Noh dramatic
Vis Noh (Cel mai comun)

În două acte "vis" Noh, personajul principal este fantoma cuiva decedat.
fantoma care va deveni protagonistul în al doilea act, trebuie să se prezinte
mascat ca un țăran obișnuit în primul act. Protagonistul, în ambele părți, este
aceeași persoană fantomă, deși apărând în forme diferite în cele două acte.

Joruri sau Bunraku

Bunraku ?
), cunoscut și sub numele de Ningyō jōruri ( ), este o formă de
teatrul tradițional de păpuși japonez, fondat în Osaka și apreciat foarte mult
popularitate între 1650 și 1730.
Drama implică manipularea păpușilor la un nivel mai înalt implicând
abilități complicate.
A apărut din colaborarea păpușarilor atașați la locurile sfinte unde
au interpretat scene din legendele Buddha și Shinto.
Păpușile sunt manipulate de câte trei bărbați fiecare.
Păpușile Bunraku au fost o activitate tradițională documentată pentru japonezi de
sute de ani.

Trei tipuri de interpreți participă la o reprezentație de bunraku:

Ningyōtsukai sau Ningyōzukai (păpuș ari)

theTayū (cântăreți)
muzicieni de shamisen, ocazional alte instrumente precum tamburii taiko
va fi folosit.
Înălțimea păpușilor variază de la 2 ½ la 3 picioare. Gura, limba,
pleoapele, etc. pot fi manipulate și unele pot chiar să se transforme într-un
fața demonilor.
Cel mai popular subiect pentru aceste piese a fost sinuciderea dublă a îndrăgostiților.

Drama Kabuki

drama Kabuki ( )

Este cea mai populară formă de dramă clasică japoneză.

 Deși a încorporat unele dintre dansurile foarte stilizate și
poza statică nerealistă a teatrului Noh, Kabuki a dezvoltat o mult
un tip de divertisment mai liber și mai extravagant.
Kanji individual, de la stânga la dreapta, înseamnă...

CÂNTĂ
DANSEAZĂ
ABILITATE

Decorurile și costumele sunt somptuoase

Actoria este extrem de largă și exagerată.
Machiajul greu este folosit în loc de mască
Kabuki este cel mai faimos pentru efectele vizuale spectaculoase, aceasta include peisajul
efecte precum furtuni și flori de cireș căzând, dueluri feroce și sângerări
sinucideri și utilizarea dispozitivelor mecanice, cum ar fi ușile de trapă.

Intriga Kabuki

Fie pe evenimente istorice, fie legendare

Scene din viața domestică de zi cu zi.

Evenimente istorice sau legendare

Evenimentele istorice sau legendare sunt în principal despre loialitatea războinicilor față de
lorzii lor, și de obicei include scene de duel și sinucidere.

Piese de teatru domestice

piesele domestice se bazează pe conflictele morale și emoționale ale

oameni obișnuiți și adesea despre romane imposibile care se termină în coincidențe
sau sinucideri.

DRAMĂ CHINEZĂ

Ca majoritatea dramelor, istoria teatrului chinezesc se întoarce la cele mai vechi ritualuri
conectat în sacrificii efectuate cu cântec și dans de către „Wu”, și un foarte
pantomima antică se spune că își are originea în dansul simbolic în onoarea victoriei
al lui Wu Wang, fondatorul dinastiei Chou.

Dansul și cântatul au însoțit întotdeauna sărbătorile de la recoltă și în

conexiuni cu războiul și pacea.
Trei tipuri de piese de teatru

Vun Pan Shi

Sin Pan Shi
Vun Min Shi

VUN PAN SHI

Cea mai veche formă de teatru chinezesc, are patriotism și devotament filia l pentru acesta
subiecte.
Muzica și acțiunea se unesc pentru a juca pe emoțiile publicului. se concentrează pe
patriotism și devotament.
 Acesta este cunoscut și sub denumirea de „piesă modernă”
Dialectele coloquiale sunt permise în locul mandarinei, dialectul Beijingului
care este discursul acceptat al scenei, precum și al națiunii.

SIN PAN SHI

Prezintă condiții civile și militare

Diferența dintre Vun Pan Shi și Sin Pan Shi nu este libretul, ci în
modul de a cânta anumite roluri și în tradiția de a acționa
"Libretul" înseamnă o lucrare muzicală care nu este destinată scenei.

GENURI DRAMATICE
GENURI DRAMATICE sunt tipuri de dramă, fiecare cu propriile sale caracteristici formale de identificare.

structură și teme tipice.

1. TRAGEDIE

Serios în natură, de obicei considerat a se preocupa de soarta individuală

erou sau personajul central, evidențiat din comunitate prin
circumstanțe și prin acțiunile sale, ca rezultat, soarta finală a eroului
decăderea - de obicei, dar nu întotdeauna implicând moartea - pare deodată atât aleasă, cât și
inevitabil.

Romeo ș i Julieta, William Shakespeare

Antony și Cleopatra de William Shakespeare

2. TRAGEDIA RĂZBUNĂRII

personajul central se răzbună în schimbul unei răni, ofense sau

percepție a unei nedreptăți care duce la un sfârșit trist și dezastruos.

Ex. Titus Andronicus de William Shakespeare

[Link]Ă

Accentul se pune pe acțiune mai degrabă decât pe caracter. Acțiunea este o fericită
sfârșit.

TIPURI DE MELODRAMĂ

Comedie romantică – poveș ti uș or amuzante despre îndrăgostiț i în anumite dileme care sunt
în cele din urmă rezolvat fericit.

Comedie romantică

Othello

2. Farce – o piesă de teatru umoristică ușoară al cărei accent este pus pe glume, umor fizic
acțiuni, situații ridicole și personaje imposibile.

Comedia greș elilor de William Shakespeare

3. Comedia manierei – „comedia de salon” este sofisticată ș i uneori

satiric. Folosește dialoguri inteligente și personajele sunt de obicei tipuri din înalta societate și
situațiile sunt nerealiste.

Ex. Revenirea acasă este o piesă de teatru în două acte scrisă în 1964 delaureat NobelHarold
[Link]

O compoziție dramatică care implică elemente atât de tragedie, cât și de comedie

de obicei cu predominanța tragică.

Povestea Iernii de William Shakespeare

5. DRAMA NEOCLASICĂ

O lucrare dramatică caracteristică unei renașteri a unui stil clasic anterior.

FAPTE

Spațiul scenei devine locul drama.

Personajele sunt întruchipate de indivizi specifici.
DRAMA DE PE SCENĂ este legată de exigențele temporale ale
performanță.
PROCESUL PERFORMANȚEI este ireversibil.
Fiecare moment devine semnificativ, dar ireversibil.
O COMPANIE DE TEATRE se confruntă inevitabil cu faptele materiale ale teatrului;
o distribuție specifică de actori, un anumit spațiu teatral, o sumă anume de bani și
necesitatea de a transforma posibilitățile bogate oferite de piesă într-o formă clară
și o performanță semnificativă.

Pune în scenă o piesă de teatru o introduce imediat într-o schimbare socială dinamică:

interacțiunea dintre personajele dramatice

între personaje și actorii care le joacă
între artiști și public
între drama de pe scenă și drama vieții din afara teatrului.