FORMULAREA PROBLEMEI

Există alternative de soluț ie pentru a evita poluarea mediului prin

folosirea excesivă a pungilor plastice?

Se estimează că plasticul durează între 100 ș i 1.000 de ani pentru a se descompune, aș a că

este considerat un material de descompunere foarte lent ș i pe termen lung. O sticlă
de plastic durează între 500 de ani să se dezintegreze, deș i dacă este îngropat, acest
timpul se prelungeș te ș i mai mult.

Concentrându-ne pe gradul ridicat de poluare care s-a dezvoltat în ultimii

ani, se trezeș te o mare îngrijorare.
Conform Ministerului Mediului(MINAM)oraș ul nostru este considerat ca fiind
prezintă un indice mai mare de material particulat în atmosferă; adică material nociv
ce repercutează asupra calităț ii aerului pe care îl respirăm ca cetăț eni locali.

Una dintre principalele cauze ș i motivul pentru care ne-am concentrat este utilizarea excesivă a

plastice în diversele sale forme, cum ar fi: pungi, sticle, bonuri de cumpărare, farfurii ș i
vase de unică folosinț ă, etc. Ș i cum este consumat din lipsă de informaț ii despre aceasta

compoziț ie.

OBIECTIVE

General

Oferiț i alternative de soluț ie pentru a minimiza utilizarea pungilor de plastic,

contribuind la îmbunătăț irea mediului înconjurător
Specifice:

Promovarea la fiecare funcț ionar a minimizării utilizării pungilor din plastic.

Infundarea în fiecare locuitor a unei schimbări de atitudine faț ă de mediu, arătându-le că
schimbarea este accesibilă.
Prezentaț i importanț a reciclării ș i utilizarea corectă a gestionării deș eurilor.
Arată daunele ecologice cauzate de pungile de plastic.
Cunoaș terea proprietăț ilor fizice ș i chimice ale plasticelor PET.
Diseminarea problemelor generate de poluarea cu plastice PET.
Promovarea unei culturi de mediu.
A oferi informaț ii despre impactul pungilor de plastic în
contaminare ambientală.
 MARCO TEORIC

La începutul anului 2011, ONU a declarat încălzirea globală ca fiind principala problemă a
umanitate, depăș ind în importanț ă sărăcia, foamea ș i războaiele. În diferite
ţările, îngrijorarea cu privire la situaţia actuală a mediului a crescut, având
cunoș tinț e despre creș terea în grade pe planetă în ultimele decenii, la un nivel care în
majoritatea ț ărilor europene ș i asiatice, poluarea este pedepsită prin lege ș i utilizarea pungilor
plastiсele au fost reduse la minimum.

Situaț ia actuală a planetei este tragică, multe specii sunt în pericol de extincț ie,
multe sunt extincte, iar habitatul multor ființ e vii, atârnă de un fir, un exemplu clar
este este este. Toate aceste schimbări se petrec în faț a ochilor fiecăruia dintre
locuitorii planetei, zi de zi, umanitatea constată schimbarea climei, a situaț iei
vizibil de contaminare ș i inconș tienț ă globală ș i mulț i dintre ei o lasă să treacă, oferindu-i
responsabilitatea subiectului revine guvernului ș i entităț ilor conservacioniste.

Pungile de plastic constituie 10% din deș eurile sau gunoiul pe care îl produce omul.
zilnic, ș i produce trei tipuri de consecinț e drastice:

1. Contaminare evidentă la vedere:

Pungile de plastic durează aproximativ 450 de ani pentru a se descompune, iar

umanitatea în general consumă mai mult de un trilion de saci într-un an; acest trilion de
sacii nu sunt reciclabili deoarece nu sunt rentabili din punct de vedere economic pentru companii
ce produc pungi de plastic, deoarece reciclarea unei tone de pungi costă
aproximativ 4000 $ ș i aceeaș i tonă vândută cu 32 $, astfel încât...
pungile se acumulează în mediu generând deș euri.

2. Generarea de toxine în mediu:

La sticlă plastică, atunci când se descompune, se transformă în petro-perietri, care sunt
substanț e invizibile cu ochiul uman ș i extrem de toxice, care sunt consumate
por animale care ulterior consumă oamenii ș i care se află
în pământul unde sunt absorbite de vegetale, legume ș i fructe, care de asemenea
consume el ser uman.

3. Utilizarea petrolului pentru a produce saci de plastic:

Sacul din plastic este fabricat dintr-un termoplastic care este obț inut din petrol,
reducând consumul de pungi din plastic se reduce consumul de petrol,
produs neregenerabil care generează atât de multe războaie la nivel mondial.

1. DEFINI ȚIA UNUI POLIMER

Un polimer este o moleculă cu masă moleculară mare, care este formată din
multe unităț i mult mai mici (monomeri) care se repetă, legându-se
una la alta (polimerizare). În unele polimeri, lanț urile liniare se pot uni
între ele prin alte lanț uri, ducând la apariț ia unor reț ele care pot forma aranjamente
tridimensionale. Link-urile pot fi toate identice, ceea ce se denumeș te
homopolimer, sau pot fi constituite din unităț i diferite ș i să se alterneze
urmând un model specific formând ceea ce se cunoaș te sub numele de copolimer.
 Există polimeri naturali ș i polimeri sintetici, primii îi putem
găsite în mediu, generate sau formate de ființ ele vii, cum ar fi
acizi nucleici, cauciuc, latex, amidon, etc. Polimerii sintetici sunt obț inuț i
prin tehnici de laborator ș i industrie, unde omul dezvoltă complexe
substanț e precum nylonul, policlorura de vinil (PVC) ș i polietilena, care
se numesc adesea plasticuri. (Sosa, A.M. 2008)

Plasticele sunt materiale comun sintetic, formate din lanț uri lungi
întreț esute, numite polimeri care prezintă caracteristici de formare, care le
permit incaperea lor in viata de zi cu zi. Cele mai cunoscute tipuri de plastice sunt:
Polietilenă de înaltă densitate (PEAD sau HDPE), Policlorură de vinil sau Vinil (PVC sau V)
Polipropilenă (PP), Polistiren (PS) ș i Polietilentereftalat (PET).

Diferenț a dintre un plastic ș i un polimer constă în faptul că primul se referă la

orice material care poate fi modelat cu uș urinț ă, în timp ce al doilea
clasifică o substanț ă după structura sa moleculară. (Wade, L.G. 2006).

2. ISTORIA PLASTICELOR PET

Descoperirea polietilentereftalatului, mai bine cunoscut sub numele de PET, a fost brevetată ca
un polimer pentru fibră de către J. R. Whinfield ș i J. T. Dickson, care au investigat...
poliesteri termoplastici în laboratoarele Asociaț iei Calico Printers, în timpul
perioada 1939-1941. (Ș coala de Inginerii Industriale 2008).

Până în 1939, acest teren era necunoscut, dar începând din acel an exista suficient
evidenț a acumulată care susț ine teoria că microcristalinitatea este esenț ială pentru
la Formarea fibrelor sintetice puternice. (Philipsen H.J.A. 2004).

3. GRADURI DE PET
Potrivit centrului de afaceri al plasticului (N.d.), gradul textil a fost prima aplicaț ie
industrial al PET. Poliesterul (numele comun al PET-ului de grad textil) a fost recunoscut
calităț i excelente încă de la început pentru procesul textil, printre care se
îș i găsesc o mare rezistenț ă la deformare ș i o stabilitate dimensională, în plus
îngrijirea uș oară a produsului ț esut (spălare ș i uscare rapidă fără necesitatea de
planchado
Gradul de sticlă este cel mai solicitat, în principal pentru că PET-ul oferă
caracteristici favorabile în ceea ce priveș te rezistenț a la agenț i chimici, mare
transparenț ă, uș urinț ă, costuri mai mici de fabricaț ie ș i confort în manipulare.

PET de grad film, este utilizat în cantităț i mari pentru fabricarea filmelor
fotografice, de raze X ș i de audio.

4. PROPRIETĂ ȚI FIZICE Ș I CHIMICE ALE PET

Plasticul PET este un material termoplastic, caracterizat printr-un grad ridicat de
ligereză, transparenț ă ș i strălucire, prezintă o viteză scăzută de cristalizare ș i poate
a se găsi într-o stare amorf-transparentă sau cristalină. Are un bun
comportament în faț a eforturilor permanente, rezistenț ă ridicată la uzură ș i foarte
coeficient bun de alunecare. Este un plastic inodor ș i insipid, este un izolator care
 are proprietăț i antiaderente ș i îș i menț ine starea pentru mult timp
încărcare, cu excepț ia cazului în care mediu este foarte umed. Prezintă o densitate de 0,85
g/cm3, are o excelentă rezistenț ă la foc, nu transmite flacăra. Punctul său de
fuzionarea se situează între 252-260 ºC. Acest poliester este stabil, rezistă la majoritatea
acizi, alcooli ș i săruri, precum ș i plastifianț i. Permite încorporarea de
culoare fără a afecta în mod structural condiț ia sa chimică, este o barieră foarte bună la
CO2, barieră acceptabilă la O2 ș i umiditate. Păstrează gustul ș i aroma alimentelor.
(Wade, L.G. 2006).

Posee un excelentă gestionare a maș inilor, este stabilibil moldabil, reciclabil

100% ș i cu posibilitatea de a produce ambalaje reutilizabile. Degradarea PET-ului se
pune în evidenț ă printr-o culoare galbenă progresivă, o diminuare în
transmiterea luminii ș i devin fragile. Motivul pentru aceasta este că lumina de
ultravioleta (de 290 la 400 nanometri) a radiaț iei solare este capabil să rupă
unele dintre legăturile chimice ale polimerilor. Pentru a evita acest lucru, se adaugă molecule
estabilizatoare (molecule derivate din 2-hidroxibenzofenonă), care absorb
radiaț ia ș i eliberează energia primită sub formă de căldură, ceea ce le face mai rezistente la
această formă de degradare. (Garritz A. ș i Chamizo J. A. 1998)

5. OBTEN ȚIA PET-ului

Conform lui Garritz A. ș i Chamizo J.A. (1998), PET aparț ine familiei poliesterilor,
având în vedere că este un lanț hidrocarbonat care conț ine legături de esteri. Se
se compune din grupuri de etilenă ș i grupuri de tereftalat ș i se sintetizează datorită unei reacț ii de
condensare, adică, lanț urile se formează din două molecule mai multe
mici, desprinzându-se o moleculă de metanol care dispare la condensare.

Grupele ester din lanț sunt polare, unde atomul de oxigen al grupului
carbonilul are o sarcină negativă, iar atomul de carbon al carbonilului are o sarcină
pozitivă.

Cărț ile pozitive ș i negative ale grupelor ester se atrag reciproc,

permiț ând grupurilor ester din lanț urile vecine să ia un ordon între ele în
forma cristalină ș i din această cauză, dau naș tere unor fibre rezistente. Cu toate acestea, nu trebuie să
a pierde din vedere că nu va fi întotdeauna 100% cristalin, coexista întotdeauna o parte cristalină ș i
o altă amorfă, adică, având regularitatea structurală pe care o prezintă unitatea repetitivă
del PET, acesta prezintă o tendinț ă ridicată de cristalizare; totuș i, prezenț a
inelul aromatic face ca cristalinitatea atinsă să depindă puternic de
viteza de răcire.

La ora producerii acestui polimer, având mai multe căi în funcț ie de scară la
cui se vrea să fie fabricat:
*La scară de laborator, acidul tereftalic ș i etilenglicolul pot polimeriza.
când sunt încălzite cu un catalizator acid. Din clorura de tereftalic.
etilenglicol poate fi de asemenea sintetizat. Această reacț ie este mai simplă, dar clorura
de tereftalo este mai costisitor decât acidul tereftalic ș i este mult mai periculos.
 *La scară industrială: se reacț ionează dimetil tereftalatul cu etilen glicol prin intermediul
de o reacț ie de transesterificare, obț inând bis-(2-hidroxietil) tereftalat ș i
metanol; acesta din urmă, la încălzirea la aproximativ 210ºC, se evaporă. Atunci bis-(2-
hidroxietil tereftalat este încălzit până la 270 °C ș i reacț ionează pentru a da PET ș i
etilenglicol ca subprodus.
Procesul pentru producț ia de ambalaje PET este următorul: răș ina se prezintă în
formă de cilindri sau chips-uri mici, care, uscate, se topesc ș i se injectează sub presiune
în maș ini cu cavităț i multiple; din care se produc preforme (recipiente
încă neumflate ș i care prezintă doar gura recipientului într-o formă definitivă). După aceea,
preformele sunt supuse unui proces de încălzire precis ș i gradual,
ulterior se pun într-un moulu ș i se întind cu ajutorul unei bare
un piston până când atinge dimensiunea sa definitivă, apoi se umflă cu aer sub presiune
până când îș i iau forma matriț ei ș i se formează ambalajul tipic.

6. CELE TREI R ÎN UTILIZAREA PET-ULUI.

Utilizarea plasticului PET, în principal în sticle, a revoluț ionat orice loc.
unde este necesar să consumi un aliment sau pur ș i simplu un lichid. Dar la final de
consumând produsul nostru, se crede că sticla de plastic nu are alt scop mai
ceea ce face parte din stocare, motiv pentru care procedăm la eliminarea acesteia. Opț iunea este
corectă, problema apare că nu ne gândim la posibilele daune pe care le-am putea provoca
mediul înconjurător cu poluarea pe care o produce doar o sticlă de apă.
particulele acelui deș eu nu se descompun complet (de aceea se spune că PET-ul
nu este biodegradabil) singura soluț ie pe care o avem este să aplicăm regulile de bază ale
Cele trei „R” pe care majoritatea oamenilor le cunosc: redu, reutilizează ș i reciclează.

Reducerea înseamnă că trebuie să evităm să cumpărăm produse ale căror ambalaje sunt
din plastic care să meargă direct la gunoi. Trebuie să se reducă consumul
compulsiv pentru produse inutile. Reutilizarea înseamnă că se poate folosi
de mai multe ori obiecte din plastic, cum ar fi ambalajele. Reciclarea este o metodă prin care
care se produce o turnătorie sau aplicarea proceselor chimice pentru a fabrica
articole noi cu deș eurile. (Irazoque, G. ș i López Tercero J. A. 2002).