ROMANTISMUL

Romantismul este mișcarea literară și artistică, apărută în Europa la sfârșitul secolului al

XVIII -lea și începutul secolului al XIX-Iea, cu influente puternice si in filozofie, istorie,
drept, lingvistica, economie politica etc. Romantismul a luat nastere in Anglia, de unde s-a
extins in Germania si Franta, apoi in intreaga Europa.
Acest curent cultural, care s-a manifestat nu numai in literatura, ci si in artele
plastice si in muzica, s-a ridicat impotriva rigorilor, a dogmatismului estetic, a ratiunii reci si a
ordinii, propunandu- si sa iasa din conventional si abstract. Romantismul a sustinut
manifestarea fanteziei si exprimarea sentimentelor, a originalitatii, spontaneitatii si sinceritatii
emotionale, promovarea libertatii de expresie. Altfel spus, romantismul a pledat pentru
explorarea universului interior al omului. In literatura romana se pot identifica trei etape:
preromantismul romantismul si postromantismul.
Romantismul romanesc a fost reprezentat in mod stralucit dt Mihai Eminescu,
care este considerat ultimul mare romantic european incheind, asadar, romantismul universal.
Caracteristicile romantismului:
a ) Introducerea unor noi categorii estetice: uratul, grotescul fantasticul, macabrul, pitorescul,
feericul, precum si a unor specii literare inedite: drama romantica, meditatia, poemul filozofic,
nuvela istorica;
b) Cultiva sensibilitatea, imaginatia si fantezia creatoare minimalizand ratiunea si luciditatea;
-c) Promoveaza inspiratia din traditie, folclor si din trecutul istoric, pe care il considera opus
realitatii contemporane, de care era dezamagiti, fiind preocupati de reflectarea in opere a
specificului national (culoarea locala);
d) Evadarea din lumea reala se realizeaza prin vis sau somn (miti oniric), intr-un cadru
natural nocturn;
e) Contemplarea naturii se concretizeaza prin descrierea peisajelor sau a momentelor
anotimpurilor in pasteluri si prin reflectarea asupra gravelor probleme ale universului in
meditatii,
f) Acorda importanta deosebita sentimentelor omenesti, cu predilectie iubirii, trairilor
interioare intense ;
g) Preocuparea pentru definirea timpului si a spatiului nemarginite, ca proiectie subiectiva a
spiritului uman, conceptie preluata din lucrarile filozofilor idealisti;
h) Imbogatirea limbii literare, prin includerea cuvintelor si expresiilor populare, a arhaismelor,
a regionalismelor, specifice oralitatii;
i) Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza ocupa locul principal atat in
structura poeziei, cat si in construirea personajelor, situatiilor, ideilor sau atitudinilor
exprimate;
j) Ironia romantica dobandeste, adesea, accente satitice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic
folosit atat in specia literara cu nume sugestiv, satira, cat si in poeme filozofice, asa cum se
manifesta in "Scrisoarea I" de Mihai Eminescu
Caracteristicile literaturii romantice
1. Prezența eului liric în textele literare;
2. Libertate în creație și absența oricăror reguli ori constrângeri;
3. Îmbogățirea limbajului poetic;
4. Întoarcerea spre trecut și adorația trecutului, în special al Evului Mediu și goticii;
5. Exprimarea specificului național în literatură;
6. Descoperirea folclorului național;
7. Descrierea unor peisaje, culturi, țări exotice;
8. Aspirația spre absolut;
[Link]ța de a prezenta istoria într-o lumină ideologizată;
10..Apar culegerile de basme și folclor național;
11. Teme romantice precum: viața, iubirea, libertatea, exotismul sau moartea.
Teoreticianul romantismului european este considerat Victor Hugo, care a trasat si a
identificat directiile si trasaturile acestui curent cultural in "Prefata" de la drama "Cromwell"
(1827), un adevarat program-manifest.
Printre reprezentantii europeni ai romantismului literar, se pot enumera scriitorii: Victor Hugo,
Lamartine, Vigny, Musset (Franta) Schiller, Heine, Grimm (Germania), Byron, Shelley, Keats,
Scott (Angiia) Manzoni, Leopardi (Italia), Puskin, Lermontov (Rusia).
Literatura romantica si-a gasit sursele ideatice si de expresie in operele
sociologice sau filozofice ale lui [Link], Kant, Shelling, iar romantismul tarziu a fost
dominat de infiuenta ideilor metafizice ale lu Hegel, Schopenhauer, Nietzsche, Kierkegaard si
altii.
In literatura romana se pot identifica trei etape: preromantismul
romantismul si postromantismul.
a)Romantismul a fost precedat de o formula literara de tranzitie de la iluminism spre
romantism, numita preromantism, reprezentat de Vasile Carlova, Ion Heliade Radulescu,
Grigore Alexandrescu, Vasilt Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, scriitori cunoscuti si sub
numele de pasoptisti.
b)Romantismul romanesc a fost reprezentat in mod stralucit de Mihai Eminescu, care este
considerat ultimul MARE romantic european incheind, asadar, romantismul universal.
c) Postromantismul s-a manifestat prin imbinarea elementelor romantice cu trasaturi
simboliste sau samanatoriste, perioada in care se inscriu Al. Macedonski, Octavian Goga,
[Link], Barbu Stefanesci Delavrancea.
In studiul "Principii de estetica", George Calinescu defineste romantismul in
antiteza cu clasicismul, evidentiind pregnant si convingator deosebirile dintre cele doua
curente literare care s-au manifestat predilect in literatură. Clasicul ESTE "un om ca toti
oamenii", pe cand romanticul ESTE cu totul iesit din comun, "un monstru de frumusete sau de
uratenie, de bunatate ori de rautate", reliefand astfel caracterul cu totul exceptional al celui din
urma.
Pe cand clasicul este "inteligibil" in exprimarea ideilor sau construirea situatiilor, romanticul
este "bizar" si deloc moralist, asa cum este cel dintai. Cu totul dezinteresat de natura,
clasicului ii lipsesc sentimentele pentru frumusetile acesteia, pe cand romanticul este coplesit
de natura ocrotitoare si participativa la toate starile lui interioare.
Cu toate acestea, Calinescu sustine interferenta curentelor literare de-a lungul istoriei
literare, argumentand ca si in antichitatea elina clasica se regasesc "umbre romantice", iar in
Evul mediu romantic se manifesta si "forme clasice