TESTUL 1

Citiți cu atenție sursele istorice de mai jos:

A. „Până în luna iulie 1933, Germania devenise un stat monopartid, în cadrul
căruia Partidul nazist se voia singura autoritate politică în ceea ce privește toate
aspectele vieții germane. (...) , promulgată în decembrie 1933, declara că
partidul este , dar explicația era formulată în termeni întratât de echivoci, încât
să fie cu neputință de înțeles. Două luni mai târziu, Hitler declara că
responsabilitățile principale ale partidului erau (...) de a organiza propaganda și
îndoctrinarea. (...) Organizarea partidului a fost creată și dezvoltată ca un mijloc
de câștigare a puterii politice.” ([Link], Germania: Al Treilea Reich, 1933 –
1945)
B. „Acționând cu o rapiditate deconcertantă, care face imposibilă orice ripostă,
Hitler se afirmă imediat drept stăpân deplin al Germaniei. Dizolvarea, la 1
februarie, a Parlamentului, iar apoi incendierea provocatoare a clădirii
Reichstagului, la 27 februarie, (...) permit decretarea stării de asediu,
suspendarea exercitării libertăților constituționale și trimiterea în lagărele de
concentrare (…) a principalilor oponenți ai regimului, a căror arestare este
efectuată de aici înainte de Gestapo (Poliția Secretă a statului).” (P. Thibault, în
Istoria Universală)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Numiți formațiunea politică la care se referă sursa A. 2 puncte
2. Precizați, din sursa B, o informație referitoare la Parlament. 2 puncte
3. Numiți spațiul istoric și conducătorul politic la care se referă atât sursa A, cât
și sursa B. 6 puncte
4. Menționați, pe baza sursei A, un punct de vedere referitor la rolul partidului în
cadrul regimului politic, susținându-l cu o explicație din text. 6 puncte
5. Menționați, pe baza sursei B, un punct de vedere referitor la atitudinea față de
oponenții regimului politic, susținându-l cu o explicație din text. 6 puncte
6. Menționați două ideologii care exemplifică existența totalitarismului în
Europa secolului al XXlea. 4 puncte
7. Prezentați o practică politică democratică, din prima jumătate a secolului al
XXlea, din Europa. 4 puncte
TESTUL 2
Citiți cu atenție sursa de mai jos:
„În anii ’20, (...) bolșevicii și-au orientat eforturile spre construirea societății
socialiste la ei acasă. (...) Lenin sperase, ca prin exproprieri și teroare, să
transforme, în câteva luni, Rusia în cea mai mare putere economică a lumii,
nereușind de fapt decât să ruineze sistemul economic moștenit de la fostul
regim. Sperase ca Partidul Comunist să impună națiunii propria-i disciplină, dar
s-a văzut confruntat cu reacții de disidență chiar în interiorul partidului, după ce
reușise să le înăbușe în restul societății. Din momentul în care muncitorii au
întors spatele comuniștilor și țăranii au început să se răzvrătească, menținerea la
putere [a bolșevicilor] a impus recurgerea permanentă la măsuri polițienești. (...)
Discursurile și scrierile lui Lenin mărturiseau (...) furia abia reținută a liderului
bolșevic în fața propriei neputințe politice și economice; nici chiar teroarea nu
putuse distruge obișnuințele adânc înrădăcinate ale milenarului popor rus.” (R.
Pipes, Scurtă istorie a revoluției ruse)
Pornind de la această sursă, răspundeți următoarelor cerințe:
1. Numiți formațiunea politică precizată în sursa dată. 2 puncte
2. Precizați, pe baza sursei date, un scop al bolșevicilor în anii ’20. 2 puncte
3. Menționați spațiul istoric și liderul politic la care se referă sursa dată. 6 puncte
4. Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la atitudinea populației
față de măsurile noului regim politic. 6 puncte
5. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la rolul liderului
bolșevic în cadrul regimului politic, susținându-l cu două explicații selectate din
sursă. 10 puncte
6. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia
ideologiile totalitare reprezintă o caracteristică a Europei secolului al XXlea. (Se
punctează pertinența argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric
relevant, respectiv, a conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia.)
Testul 3
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:
„Constituţia a fost promulgată de Domnitorul Carol I la 30 iunie 1866 şi a intrat
în vigoare la 1 iulie 1866, data publicării ei în Monitorul Oficial. [...] Deşi ţara
se găsea încă sub suzeranitatea Imperiului Otoman, căruia îi plătea tribut şi din
care făcea parte nominal, totuşi niciuna din prevederile ei nu menţionează şi nici
nu face cel puţin cea mai mică referire la această dependenţă. [...] «Art.1 –
Principatele Unite Române constituiesc un singur stat indivizibil, sub denumirea
de România.» Calificativul de indivizibil era un răspuns la insistenţa puterilor
garante ca Principatele să se separe prin alegerea unui nou domn. De asemenea,
denumirea de România, în contradicţie cu prevederile Convenţiunii de la Paris,
[din 1858], sublinia hotărârea de a duce la îndeplinire toate doleanţele exprimate
de Adunările Ad-Hoc. Ca formă de guvernământ, România se transforma dintr-o
monarhie electivă într-o monarhie ereditară (art. 82), ceea ce constituia încă o
nesocotire a Convenţiunii de la Paris, dar corespundea cu doleanţa Adunărilor
Ad-Hoc ca dinastia să fie nu numai străină, dar şi ereditară, pentru a evita
declanşarea ambiţiilor dinastice la succesiunea Tronului. Se enunţa principiul că
toate puterile emană de la naţiune (art.31) şi era dezvoltat principiul separaţiei
puterilor în stat. Puterea executivă era încredinţată domnului (art.35), puterea
legislativă în mod colectiv domnului şi Reprezentanţei Naţionale (art.32, alin. I),
iar puterea judecătorească tribunalelor şi curţilor (art.36). Reprezentanţa
Naţională se compunea din Senat şi Adunarea Deputaţilor (art.32, alin. II şi III),
[...] . Titlul II, «Despre drepturile românilor», prevedea cele mai largi libertăţi:
libertatea conştiinţei, a presei, a învăţământului, a întrunirilor. Privilegiile şi
titlurile de nobleţe străine erau desfiinţate (art.12). Inviolabilitatea persoanei şi a
domiciliului erau garantate. Se interzicea pedeapsa cu moartea şi confiscarea
averii. Se asigura secretul corespondenţei.” (E. Focşeneanu, Istoria
constituţională a României (1859-1991))
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi un spațiu istoric precizat în sursa dată. 2 puncte
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată. 2 puncte
3. Menţionaţi domnitorul statului român și legea fundamentală promulgată de
acesta, la care se referă sursa dată. 6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la drepturile și
libertățile cetățenești. 6 puncte
 5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere despre prevederile
referitoare la stat înscrise în legea fundamentală, susţinându-l cu două informaţii
selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia
implicarea românilor în „criza orientală”, după evenimentele la care se referă
sursa, a avut consecințe favorabile pentru statul român modern. (Se punctează
prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă
cauzalitatea şi concluzia.) 4 puncte
Testul 4
Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:
A. „România a fost cel mai activ aliat al Uniunii Sovietice în timpul crizei
ungare [din1956].[ ] Gheorghiu Dej [ ] a vizitat Budapesta după invazia
sovietică, iar în comunicatul [ ] oficial și-a exprimat părerea că acțiunea
sovietică «era necesară și corectă». Guvernul român s-a făcut ecoul propagandei
sovietice, denunând «contrarevoluția» [ungară] ca operă a «fasciștilor
reacționari» provocați de «imperialiștii occidentali». Forțelor sovietice li s-au
oferit baze suplimentare pe pământ românesc [ ], iar traficul feroviar [a fost]
întrerupt pentru a permite transporturile militare. Satisfacția sovietică față de
rolul României în 1956 a fost în avantajul țării, doi ani mai târziu, când Hrușciov
a hotărât să retragă trupele sovietice. [ ] Poziția strategică a României, flancată
de alte state membre ale Tratatului de la Varșovia, a făcut ca propunerea de
retragere a trupelor să nu neliniștșească Uniunea Sovietică din punct de vedere
al securității, orice temeri în legătură cu România ca aliat demn de încredere
fiind risipite de acțiunile acesteia din timpul revoluției ungare. Din același
motiv, măsura de precauție de a menține un număr mare de trupe sovietice în
Ungaria după revoluție, i-a permis lui Hrușciov să compenseze parțial orice
reducere generală de trupe sovietice în zonă. [ ] Pentru a compensa retragerea
sovietică și pentru a micșora temerile sovietice că aceasta ar putea să afecteze
sprijinul regimului din România, Gheorghiu Dej a aprobat introducerea imediată
a unor măsuri de securitate internă stringente pentru a menține controlul
Partidului.” (M.Bărbulescu, [Link], [Link], .Papacostea, [Link],
Istoria României)
B. „Bucureștiul nu numai că refuză să participe la invazia Cehoslovaciei, dar
Ceaușescu condamnă public și vehement, prin discursul său [...] din balconul
clădirii CC al PCR, acțiunea militară a Tratatului de la Varșovia (URSS, Polonia,
RD Germană, Bulgaria și Ungaria). Liderul comunist român riscă atunci un
pericol real al invadării țării de trupele sovietice comasate pe Prut. [ ] La 4
septembrie Marea Adunarea Națională aprobă o lege de înființare a gărzilor
patriotice. România nu era, prin toate aceste acțiuni, independentă de Moscova,
dar era, dintre toate țările «socialiste», cea mai îndepărtată de ea. Fapt bine văzut
și încurajat de Occident. Pe de altă parte, aceste acțiuni de independență nu
deranjau esențial Moscova, pentru că România păstra, pe plan intern, neabătute
structurile sistemului instituit de Kremlin. [ ] Tot mai multe măsuri de după 1971
îndreaptă România spre un regim prezidențial, instituit [ ] în 1974, odată cu
înlăturarea lui I. Gh. Maurer din fruntea guvernului și cu alegerea lui Ceaușescu
în nou creata funcție de președinte de republică. Un regim bazat pe cultul
personalității «Conducătorului», apropiat ca spirit, fast și manifestări de cel nord
coreean.” (I. Bulei, O istorie a românilor)
Pornind de la aceste surse, răspundeți la următoarele cerințe:
1. Numiți un conducător politic precizat în sursa A. 2 puncte
2. Precizați, din sursa B, o informație referitoare la regimul prezidențial. 2
puncte 3. Menionați o țară și alianța politico-militară, la care se referă atât sursa
A, cât și sursa B. 6 puncte
4. Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că
atitudinea statului român este apreciată de Occident. 3 puncte
5. Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa
A, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informații (cauză, respectiv efect). 7
puncte
6. Prezentați alte două practici politice totalitare utilizate în statul român, în
afara celor la care se referă sursele A și B. 6 puncte
7. Menionați o caracteristică a legii fundamentale adoptate în statul român, în
ultimul deceniu al secolului al XXlea. 4 puncte
Testul 5
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:
„Constituţia din 1866 este cea dintâi Constituţie românească întocmită de
reprezentanţii legitimi ai naţiunii române. [...] Această Constituţie introduce trei
principii: principiul suveranităţii naţionale potrivit căruia toate puterile emană de
la naţiune, principiul guvernării reprezentative, după care naţiunea nu poate
guverna decât prin delegaţi şi principiul separării puterilor în stat, în legislativă,
executivă şi judecătorească, ai căror titulari sunt independenţi unii de alţii. [...]
[Domnul] [...] se bucura de două privilegii monarhice: irevocabilitatea şi
inviolabilitatea. [...] [Domnul] [...] putea să revoce miniştri, să provoace demisia
guvernului, să nu sancţioneze o lege, să hotărască prorogarea* sau dizolvarea
parlamentului, să acorde amnistii. [...] Nu întâmplător el era străin. Şi nu
întâmplător dintr-o familie domnitoare din Europa (în cazul viitorului rege Carol
I din familia Hohenzollern-Sigmaringen ce se afla pe tronul Germaniei). Era una
dintre doleanţele cele mai însemnate ale Divanurilor ad-hoc din 1857. Românii
voiau să consolideze statul lor ameninţat cu dezmembrarea de imperiile vecine.
Ei sperau că un principe străin, dintr-o casă domnitoare din Apus, prin prestigiul
ei şi, de ce nu, prin sprijinul familiei din care venea le va putea fi de folos în
redobândirea independenţei şi păstrarea ei. [...] Şi mai era un rost al aducerii
unui principe străin: oprirea rivalităţilor pământene pentru domnie. În această
idee, a asigurării unei stabilităţi politice, Constituţia de la 1866 introduce
principiul eredităţii în desemnarea monarhului (până atunci domnia fusese
electivă, preferându-se, pe cât a fost cu putinţă, aceia care aveau legături de
rudenie cu fostul domn).” (I. Mamina, I. Bulei, Guverne şi guvernaţi) *
amânarea ședințelor unei adunări legiuitoare pentru un anumit timp
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi legea fundamentală a statului român, precizată în sursa dată. 2 puncte
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată. 2 puncte
3. Menţionaţi conducătorul statului român și o atribuție a acestuia la care se
referă sursa dată. 6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la „națiune‟. 6 puncte
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la motivele
instaurării dinastiei străine în spațiul românesc, susţinându-l cu două informaţii
selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia România
se implică în relațiile internaționale în primele trei decenii după evenimentele la
care se referă sursa dată. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și
utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4 puncte
TESTUL 6
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „În vara anului 1958, URSS anunță retragerea trupelor sovietice din
România. [...] Cu un regim politic stabil, condus de un partid previzibil și de un
lider absolut, România nu avea o poziție esențială în blocul militar sovietic.
Sovieticii erau interesați să-și mențină prezența militară în țările ce se învecinau
cu Europa de Vest, pentru a avea un acces nestingherit către Germania [...].
Înconjurată de țări socialiste și având cea mai lungă frontieră cu Uniunea
Sovietică, România era mai mult decât vulnerabilă, chiar și fără trupe sovietice
pe teritoriul său. La 25 iunie 1958 [...] ultimii 35 000 de soldați sovietici
părăseau România [...]. Pentru a dovedi sovieticilor că România este o țară
sigură și că nu au greșit luând această decizie, retragerea trupelor a fost însoțită
de un nou val de represiune în societate și în partid. [...] Partidul a fost supus
unor noi represiuni, fiind vizați în special vechii activiști ilegaliști și
intelectualii, Gheorghe Gheorghiu-Dej transformând teroarea [...] în modalitate
de guvernare. În planul politicilor economice, Partidul Muncitoresc Român
reconfirmă opțiunea strategică de dezvoltare a industriei grele și de colectivizare
totală a agriculturii [...].” (I. A. Pop, I. Bolovan, Marea istorie ilustrată a
României și a Republicii Moldova)
B. „[...] Românii au obținut retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul național
în 1958 și au adoptat o cale din ce în ce mai independentă. Sub conducerea lui
Gheorghiu-Dej și (din 1965) a lui Ceaușescu, România a refuzat să se implice în
disputele URSS cu China și chiar a refuzat manevrele Pactului de la Varșovia pe
teritoriul național. [...] Ei au susținut industrializarea neostalinistă a României cu
bani și aparatură obținute din Europa de Vest. Contactele României cu
Occidentul au crescut constant, în timp ce comerțul cu statele Consiliului de
Ajutor Economic Reciproc a scăzut: de la 70 % din comerțul exterior al
României la începutul anilor ′60 la numai 45% cu zece ani mai târziu. [...] Mult
trâmbițata «propășire a țării» era o strategie populară acasă – Partidul Comunist
Român [...] înfășurându-se în mantia naționalismului. Gheorghiu-Dej a inițiat
tactica, iar Ceaușescu nu a făcut decât să o perfecționeze. Dar această strategie
avea și mai mult succes în străinătate. [...] Prin simpla distanțare de Uniunea
Sovietică, Bucureștiul s-a ales cu o pleiadă neverosimilă de admiratori
occidentali. [...] După [...] 1967, relațiile s-au ameliorat și mai mult: sosit la
București în august 1969, Richard Nixon era primul președinte american care
vizita un stat comunist.” (T. Judt, Epoca postbelică: o istorie a Europei de după
1945).
Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi formațiunea politică precizată în sursa A. 2 puncte
2. Precizaţi, din sursa B, o informație referitoare la domeniul economic. 2 puncte
3. Menţionaţi liderul politic și un spațiu istoric precizat atât în sursa A, cât și în
sursa B. 6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că
strategia liderilor români are consecințe pentru relațiile româno-americane. 3
puncte
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa
A, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7
puncte 6. Prezentaţi două asemănări între Constituțiile adoptate de statul român
în 1952 și în 1965. 6 puncte
7. Menţionaţi o caracteristică a practicilor politice utilizate în statul român, în
ultimul deceniu al secolului al XX-lea. 4 puncte
Testul 7
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „În România, Partidul Comunist a luat iniţiativele menite să reducă ţara la
starea de obedienţă faţă de Uniunea Sovietică. [...] Primul pas era
înregimentarea României în blocul sovietic. [...] Al doilea pas către totalitarism a
fost consolidarea partidului unic de masă. [...] Un al treilea pas în impunerea
modelului totalitar sovietic în România a fost adoptarea Constituţiei Republicii
Populare Române în aprilie 1948 şi introducerea sistemului judecătoresc de
sorginte sovietică. Constituţia prelua tiparele constituţiei sovietice din 1936.
Parlamentul, numit Marea Adunare Naţională, avea o singură cameră [...]. Un
Prezidiu, compus dintr-un preşedinte, un secretar şi 17 membri, acţiona în
numele Adunării când aceasta nu se afla în sesiune, ceea ce se întâmpla destul de
des, în timp ce Consiliul de Miniştri era organismul executiv suprem. Toate
acestea se aflau, desigur, supuse autorităţii Partidului Comunist. Erau prevăzute
garanţii pe cât de multe, pe atât de lipsite de conţinut, în privinţa libertăţilor
civile, după cum o dovedeşte articolul 32: «Cetăţenii au dreptul de asociere şi
organizare dacă scopurile urmărite nu sunt îndreptate împotriva ordinii
democratice, stabilite prin Constituţie». Această ordine democratică a fost
definită de Partidul Comunist [...].” (M.Bărbulescu, [Link], [Link],
Ş.Papacostea, [Link], Istoria României)
B. „Guvernul condus de P. Groza [...] a dat o atenţie primordială industriei. El a
urmat îndeaproape principiile şi strategia schiţate de Gheorghiu-Dej la
Conferinţa Naţională a Partidului Comunist din octombrie 1945. A condiţionat
direct atât refacerea economică a ţării, cât şi progresul ei [...] de capacitatea sa
de a se industrializa cât mai rapid posibil. De asemenea, el a atribuit statului
rolul decisiv în acest proces [...], şi, ca urmare, statul ar fi fost acela care ar fi
alocat materiile prime, ar fi reglementat vânzarea şi preţurile mărfurilor şi ar fi
controlat investiţia de capital. Până în toamna anului 1945, guvernul Groza
stabilise primatul statului în industrie, printr-o serie de decrete-lege, ce
reglementau domeniile căilor ferate, producţiei miniere şi petroliere, precum şi
preţurile şi salariile. Această activitate legislativa s-a intensificat în 1946, pe
masură ce Partidul Comunist şi-a extins influenţa în întreaga economie.
Controlul exercitat de acesta asupra problemelor economice şi financiare era
practic total, când, la 1 decembrie 1946, Gheorghiu-Dej, secretarul general al
partidului, şi-a asumat conducerea nou creatului Minister al Economiei
Naţionale, atotputernicul organism de planificare şi coordonare, a cărui funcţie
principală era mobilizarea întregilor resurse ale ţării pentru îndeplinirea politicii
economice comuniste.” (K. Hitchins, România 1866-1947)
Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi un lider politic, precizat în sursa B. 2 puncte
2. Precizaţi, din sursa A, o informație referitoare la „libertăţile civile‟. 2 puncte
3. Menţionaţi câte o instituție de stat la care se referă sursa A, respectiv sursa B.
6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că în
România este impus modelul totalitar sovietic. 3 puncte
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa
B, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7
puncte
6. Prezentaţi alte două practici politice totalitare utilizate în Europa, în prima
jumătate a secolului al XX-lea, în afara celor la care se referă sursele date. 6
puncte
7. Menţionaţi o caracteristică a unei ideologii specifice democrației din Europa,
în secolul al XX-lea. 4 puncte
Testul 8
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Pe 21 august 1968, Armata Roşie şi armatele auxiliare ale Tratatului de la
Varşovia invadează Cehoslovacia şi ocupă Praga fără să întâmpine vreo
rezistenţă armată, populaţia respectând consemnele date de partid. […] Dar,
chiar dacă operaţiunea militară este o reuşită, ea se soldează rapid pe plan politic
şi psihologic cu un eşec usturător. Sovieticii credeau că vor putea reedita la
Praga scenariul pe care îl folosiseră cu succes la Budapesta, în 1956, şi că-i vor
determina pe neostaliniştii partidului să apeleze la ajutorul «marelui frate»
pentru reinstaurarea «legalităţii socialiste». […] Evenimentele din vara lui 1968,
i-au pus în multe privinţe pe picior greşit pe conducătorii sovietici şi pe aliaţii
lor conservatori şi neostalinişti din democraţiile populare din Europa de Est.
Într-adevăr, coeziunea blocului socialist chiar dacă a fost restabilită încă o dată
[…] prin intervenţia blindatelor, a dat semne îngrijorătoare de şubrezire. […]
România nu a participat la «strunirea» promotorilor «Primăverii de la Praga» şi
a condamnat iniţiativa aliaţilor săi.” (S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei)
B. „Între Bucureşti şi Moscova a început o confruntare din cauza planificării
economice în CAER [Consiliul de Ajutor Economic Reciproc], ferm respinsă de
echipa lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care invoca tot mai des independenţa şi
suveranitatea statelor socialiste, singurele în măsură să decidă asupra direcţiilor
de dezvoltare a economiei. […] «Liberalizarea» internă […] avea să vină o dată
cu noua fază a conflictului cu Moscova. Pretextul l-a oferit publicarea în revista
Universităţii din Moscova a unui studiu semnat de E. B. Valev, care propunea
crearea unui complex economic internaţional […]. «Contribuţia» românească
avea să fie cea mai importantă […] Planul Valev a fost denunţat în termeni
viguroşi în revista «Viaţa economică», fiind prezentat ca un atentat la
independenţa şi integritatea țării. În contextul favorabil creat de conflictul dintre
Moscova şi Beijing, PMR şi-a afirmat poziţia independentă în «Declaraţia cu
privire la poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării
comuniste şi muncitoreşti internaţionale». […] Declaraţia afirma dreptul la
independenţă al fiecărui Partid Comunist (muncitoresc), egalitatea în drepturi a
acelor partide şi neamestecul în afacerile interne, ca principii de bază ale
relaţiilor din cadrul mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale.” (F.
Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român)
Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi o formațiune politică precizată în sursa B. 2 puncte
2. Precizaţi, din sursa A, o informație referitoare la Armata Roșie. 2 puncte
3. Menţionaţi câte un spațiu istoric precizat în sursa A, respectiv în sursa B. 6
puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că în
cadrul blocului socialist coeziunea a fost restabilită. 3 puncte
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa
B, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7
puncte
6. Prezentaţi alte două practici politice totalitare utilizate de statul român, în
afara celor la care se referă sursele A și B. 6 puncte
7. Menţionaţi un principiu politic consacrat prin legea fundamentală adoptată de
statul român în 1991. 4 puncte
Testul 9
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:
„La 13 aprilie 1948 se adoptă o nouă Constituţie, după modelul Constituţiei
staliniste din 1936. […] O serie de măsuri în domeniul economic distrug
structurile existente. Totul se etatizează. La 11 iunie 1948 sunt naționalizate
principalele întreprinderi industriale, bancare, de transport, de asigurări, fără
nicio despăgubire. Ulterior, sunt naționalizate şi micile întreprinderi. Pe această
bază se trece la dezvoltarea forţată a unei industrii, mai ales grele, fără
respectarea principiilor de rentabilitate şi eficienţă economică. Se trece la
planificarea centralizată a volumului producţiei şi a desfacerii mărfurilor. Încep
să fie elaborate planuri anuale şi apoi cincinale, foarte încărcate pentru a fi
îndeplinite. Totul după model sovietic. În 1949 începe colectivizarea agriculturii,
de asemenea forţată [...]. În primii ani de colectivizare, după date oficiale, sunt
arestaţi zeci de mii de ţărani pentru refuzul de a se înscrie în gospodăriile
colective. Mijloacele de presiune se diversifică între 1954 şi 1958, apoi se reia
ritmul forţat, până în 1962 fiind colectivizate 96% din terenurile arabile ale ţării.
Un sistem dur de cote obligatorii îngenunchează ţărănimea, iar rezistenţa la
colectivizare victimizează aproximativ 80 000 de ţărani, arestaţi, judecaţi şi
condamnaţi la ani grei de temniţă sau executaţi. Pe plan politic sunt desfiinţate
toate partidele şi organizaţiile politice, indiferent de ideologia şi atitudinea lor
faţă de programul şi ţelul Partidului Muncitoresc Român (înființat în 1948).
PMR este singurul partid admis [...].Orice opoziție și rezistență sunt reprimate și
zdrobite fără cruțare. Zeci de mii de oameni, politicieni, ziariști, militari,
avocați, clerici sau pur și simplu persoane care nu erau de acord cu politica
partidului unic, toți sunt arestați și condamnați, justiția fiind complet
subordonată politic.” (I. Bulei, O istorie a românilor)
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi legea fundamentală din România, precizată în sursa dată. 2 puncte
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată. 2 puncte
3. Menţionaţi formațiunea politică și o caracteristică a acesteia la care se referă
sursa dată. 6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la industria din
România. 6 puncte
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la procesul de
colectivizare, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia
totalitarismul din România se consolidează și printr-o altă practică politică, în
afara celor la care se referă sursa dată .(Se punctează prezentarea unui fapt
istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.)
4 puncte