SUBIECTUL
partea principală de propoziţie despre care se spune ceva cu ajutorul unui predicat;
arată cine face acţiunea exprimată de predicatul verbal (Grădinarul sapă grădina.);
cine are caracteristica exprimată de numele predicativ al predicatului nominal (Toamna
aceea a fost minunată.);
se acordă în număr şi persoană şi, când este cazul, şi în gen, cu predicatul (Copiii au
acceptat; excursia a fost minunată; eu am cerut);
apare în cazul nominativ;
calitatea de subiect se păstrează şi dacă verbul apare la o formă nepersonală (Venind
profesorul spre şcoală, a propus copiilor să se facă o excursie. Înainte de a lua copiii o
decizie, aceştia au cerut aprobarea părinţilor.);
calitatea de subiect se păstrează şi în relaţie cu o interjecţie, care, accidental, cu funcţie
stilistică, înlocuieşte un verb pe care îl sugerează (Vecina tranc! uşa. Căţelul ţuşti! în pat.);
nu în toate apariţiile sale subiectul este exprimat; în unele situaţii subiectul este neexprimat
(inclus, subînţeles).
Atenţie la subiectul unui verb la mod nepersonal/ nepredicativ (gerunziul şi infinitivul pot avea
subiect):
Venind profesorul mai devreme, elevii au intrat în clasă. 1/
↓ ↓
subiect pentru ,,venind” subiectul propoziţiei
La nivelul conducerii, s-a hotărât a se amâna concursul.
↓ ↓
subiectul propoziţiei subiect pentru verbul ,,a se amâna”
SUBIECTUL EXPRIMAT prin:
substantiv (propriu, comun, simplu, compus) şi substantiv provenit din alte părţi de
vorbire:
- din adjectiv (Urâtul din ce-i făcut?/ Din omul care-i tăcut.);
- din numeral (Zecele de la fizică i-a prins bine.);
- din pronume personal (Eul tău exacerbat mă exasperează.);
- din pronume reflexiv (Sinele este o reflectare a conştiinţei.);
- din verb la participiu (Cititul este o îndeletnicire plăcută.);
- din verb la gerunziu (Intrândul în zid nu era prea mare.);
- din adverb (Binele făcut dezinteresat este cel mai preţios.);
- din interjecţie (Hopul acesta a fost cel mai greu.);
locuţiune substantivală (Băgarea de seamă în aceste momente este esenţială.);
pronume (personal, personal de politeţe, posesiv, demonstrativ, interogativ, relativ,
nehotărât, negativ): Dumneavoastră sunteţi un om integru. Acela este prietenul tău.
Cine lipseşte astăzi de la şcoală? Am aflat 1/cine a venit 2/. Unul tace 1/ş-altul face 2/.
Nimeni nu îşi asumă responsabilitatea.
numeral (cardinal, ordinal, colectiv, fracţionar): Trei pleacă. Al doilea a cântat. Tustrei
erau fericiţi. O pătrime nu înseamnă prea mult din sumă.
verb la modul infinitiv ( A învăţa înseamnă a te pregăti pentru viaţă. E uşor a scrie în
versuri.);
verb la modul supin (De vorbit e uşor, de acţionat e mai greu.);
unităţi frazeologice ( ,,Viaţa ca o pradă” este un roman scris de Marin Preda.)
Subiectul exprimat poate fi simplu şi multiplu. În funcţie de tipul de coordonare, acordul
predicatului cu subiectul se realizează diferit :
- în coordonarea copulativă cu şi, predicatul unui subiect multiplu apare obligatoriu la plural
(Mama, tata, Ion şi sora mea au plecat în excursie. Au plecat Ion, Maria şi [cine a mai
dorit].);
- în coordonarea copulativă prin nici , se acceptă şi acord la plural şi la singular (Nici Ion,
nici Gheorghe, nici fratele lor n-au venit / n-a venit);
- în coordonarea disjunctivă, acordul apare la singular (Va fi ales sau Ion, sau Gheorghe.)
Atenţie! Să nu se confunde subiectul multiplu cu subiectul dublu exprimat. Ca şi subiectul
multiplu, cel dublu exprimat se realizează prin două componente (două nominale), dar, spre
deosebire de cel multiplu, unde componentele desemnează indivizi/obiecte diferite, în cazul
subiectului dublu exprimat, componentele desemnează acelaşi individ/ obiect din realitate.
Dubla exprimare are fecte stilistice de emfază.
,,Vine ea, mătuşa mărioara!”
Făt-Frumos a mers el cât a mers.
Directorul este şi el om. Profesorul poate face şi el greşeli.
Profesoara de română, ea ne-a sărit în ajutor.
Cine a obţinut medie peste opt, acela poate merge mai departe.
Aplicaţie
Alegeţi subiectele, separând subiectele simple de cele multiple şi de cele dublu exprimate.
Profesorii şi elevii s-au pus de acord. Şi, totuşi, unii şi-au manifestat în continuare
supărarea. Popescu, elevul din ultima clasă, şi-a arătat şi el nemulţumirea. În schimb,
Ionescu şi Stănescu, elevi mai mici, erau mulţumiţi.
SUBIECTUL NEEXPRIMAT
A. Subiectul inclus (în persoana verbului sau în persoana verbului auxiliar, atunci când
este la persoan I şi a II-a, singular şi plural):
Mergem la mare. (Noi)
Aţi învăţat pentru astăzi? (Voi)
B. Subiectul subînţeles (când a fost exprimat într-o propoziţie anterioară, apărând la
persoana a III-a, singular şi plural) :
Băiatul se ridică 1/ [şi] pleacă 2/.
,,În vaduri ape repezi curg 1/ [Şi] vuiet dau în cale 2/.”
Atenţie la situaţii precum aceasta: Eu merg la şcoală 1/ şi după aceea merg în parc.2/ În
propoziţia 1, subiectul este exprimat (eu), dar în propoziţia 2 subiectul este inclus, nu
subînţeles, deoarece este la persoana I, nr. sing.
Aspecte normative. Acordul predicatului cu subiectul
Numeroase greşeli privesc acordul predicatului cu subiectul:
În ceea ce privesc notele, sunt mai mici decât anul trecut. (corect: În ceea ce priveşte
notele...)
Li se trece cu vederea prea multe greşeli. (corect: Li se trec cu vederea...)
! În cazul unor substantive precum grup, mulţime, clasă, atunci când sunt articulate cu
articol nehotărât şi când accentul comunicativ cade pe substantivul subordonat, se acceptă
acordul după înţeles (prin atracţie), la plural:
O mulţime de oameni au ieşit în stradă ca să-şi strige nemulţumirea.
Dar obligatoriu, Multimea a ieşit în stradă. (acord după formă)
Un grup de tineri curajoşi au ajuns până în vârful muntelui.
Dar, Un grup de elevi a continuat concursul, alt grup s-a retras. (acord după formă)
Se admite, alături de acordul la singular (Majoritatea cetăţenilor a votat.), acordul la plural
al substantivului-subiect majoritatea cu predicatul (Majoritatea cetăţenilor au votat.)
Aplicaţie
Corectaţi greşelile de acord din următoarele enunţuri:
Sunt un student care nu pot accepta minciuna.
Familia Ionescu ne-au vizitat.
Echipa pe care am susţinut-o au câstigat concursul.
Mi-au fost dat să trăiesc prea multe lucruri neplăcute.
Niciunul dintre ei nu hotărăsc singuri.
Fiecare dintre ei s-au descurcat singuri.
Ce-s cu ideile astea trăsnite?
Cine dintre ei fug de noi?