Scribd
Încărcați
29 vizualizări1 pagină

Compl Direct

Complementul direct este o parte secundară a propoziției care indică obiectul acțiunii, răspunzând la întrebările 'Pe cine?' sau 'Ce?'. Acesta se poate exprima prin substantive, locuțiuni substantivale, pronume, numerale, verbe la moduri nepersonale și interjecții. De obicei, complementul direct se plasează după cuvântul determinat, fără a fi separat prin virgulă.

Încărcat de

Adina Mantea
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
29 vizualizări1 pagină

Compl Direct

Complementul direct este o parte secundară a propoziției care indică obiectul acțiunii, răspunzând la întrebările 'Pe cine?' sau 'Ce?'. Acesta se poate exprima prin substantive, locuțiuni substantivale, pronume, numerale, verbe la moduri nepersonale și interjecții. De obicei, complementul direct se plasează după cuvântul determinat, fără a fi separat prin virgulă.

Încărcat de

Adina Mantea
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

COMPLEMENTUL DIRECT

Definiţie: Complementul direct este partea secundară de propoziție care arată obiectul
asupra căruia se exercită direct acţiunea.

Intrebări specifice: Pe cine? Ce?

Exemple:
a) ,,Nu putea să-i vadă chipul, dar îi auzise glasul”([Link], Baltagul)
b) ,,Făcându-şi cruci repetate, îşi murmură gândul care o ardea.”([Link], Baltagul)
c) ,,Băgat-ai la cap vorbele mele?”([Link]ă, Povestea lui Harap- Alb)
d) ,,Şi nici una, nici două, haţ! pe ied de gât...”([Link]ă, Capra cu trei iezi)
e) Eu am reuşit a rezolva problema.

Complementul direct determină:


a)Verb tranzitiv la moduri personale
b)Verb tranzitiv la moduri nepersonale
c)Locuţiune verbală tranzitivă (la moduri personale sau nepersonale)
d)Interjecţie predicativă

Complementul direct se exprimă prin:

1. Substantiv (în cazul acuzativ) :Ioana vrea un trandafir.


2. Locuţiune substantivală (în cazul acuzativ):Bunica are încă ţinere de minte.
3. Pronume (în cazul acuzativ):Pe acesta nu- l ştiu.
4. Numeral cu valoare substantivală (în cazul acuzativ):Citesc două dintre ele.
5. Verb la moduri nepersonale: infinitiv:Nu pot aştepta prea mult.
Gerunziu:Aud cântându- i în fiecare seară.
Supin: Ioana are de scris tema.
6. Locuţiune verbală la moduri nepersonale: Pot ţine seama de sfatul tău.
7. Interjecţie: De câte ori auzeam aoleu mergeam acolo.

Topică: De obicei complementul direct stă după cuvântul determinat, dar poate sta şi înaintea
lui.

Punctuaţie: Nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.

Ortografie: Complementul direct poate fi reluat sau anticipat prin forme neaccentuate ale
pronumelui personal care, de obicei, se despart prin cratimă de cuvântul determinat.

S-ar putea să vă placă și