 r este distanța de la origine la imaginea geometrică a numărului complex z.

 𝜃 este unghiul format între axa reală pozitivă și segmentul care unește originea cu
imaginea geometrică a numărului complex z.

Pentru a determina argumentul redus al unui număr complex, luăm în considerare

cadranul în care se află imaginea geometrică a numărului. Notăm cu M(a, b) imaginea
geometrică a numărului z. Argumentul redus este unghiul θ în intervalul [0,2π).

Exemplu. Să luăm numărul complex z = 3 + 4i.

Modulul r este dat de: 𝑟 = √3 + 4 = 5.

Argumentul θ este dat de: θ = arctan ≈ 0.93 (radiani)

Forma trigonometrică a lui z este: 𝑧 = 5 ( cos (0.93) + 𝑖 sin (0.93) ).

Operații cu numere complexe scrise sub formă trigonometrică

1. Înmulțirea numerelor complexe: Pentru a înmulți două numere complexe scrise sub
formă trigonometrică, înmulțim modulele și adunăm argumentele. De exemplu, să luăm

z = r ⋅ (cos(θ ) + i sin(θ )),

z = r ⋅ (cos(θ ) + i sin(θ )),

Produsul lor este: z ⋅ z = r ⋅ r ⋅ (cos(θ + θ ) + i sin(θ + θ )).

2. Împărțirea numerelor complexe:

Împărțirea se face prin împărțirea modulelor și scăderea argumentelor. Dacă avem 𝑧 și 𝑧 ,

atunci: = ⋅ (cos(θ − θ ) + 𝑖 sin(θ − θ ))

3. Ridicarea la putere cu exponent natural:

Pentru a ridica un număr complex la o putere naturală, ridicăm modulul la putere și

înmulțim argumentul cu exponentul. De exemplu, dacă z = r ⋅ (cos(θ) + i sin(θ)) ,
atunci 𝑧 =𝑟 ⋅ (cos(12 ⋅ θ) + 𝑖 sin(12 ⋅ θ))).

II. 2. Vectori

Definiție. O pereche ordonată de puncte (A, B) din plan se numește segment orientat sau
vector legat și se notează 𝑨𝑩. Un segment orientat (vector legat) este caracterizat de
modul, direcție și sens.
32
  𝐴 reprezintă originea segmentului orientat (vectorului legat) 𝑨𝑩 iar B reprezintă
extremitatea (vârful) segmentului orientat (vectorului legat) 𝐴𝐵 ;
B
A
 𝐿𝑢𝑛𝑔𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑠𝑒𝑔𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐴𝐵 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝐦𝐨𝐝𝐮𝐥𝐮𝐥 𝐬𝐞𝐠𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐨𝐫𝐢𝐞𝐧𝐭𝐚𝐭 𝑨𝑩
 Dreapta AB se numește suportul segmentului orientat 𝑨𝑩 iar mulțimea tuturor
dreptelor paralele cu AB împreună cu dreapta AB, formează direcția segmentului
orientat 𝑨𝑩.
 Două segmente orientate 𝐴𝐵 ș𝑖 𝐶𝐷 , dacă au aceeași direcție, spunem că au și
același sens, dacă semidreptele (AB și (CD au același sens.
 Doi vectori legați 𝑨𝑩 și 𝑪𝑫 (segmente orientate 𝑨𝑩 și 𝑪𝑫) sunt egali dacă și
numai dacă A=C și B=D. Facem această precizare pentru că se confundă vectorii
legați (segmentele orientate) cu vectorii liberi. Deoarece elevii întâlnesc mai întâi
noțiunea de vector la fizică, unde, de fapt, este vorba despre vectori legați, tot acolo
învățându-se și regula paralelogramului de adunare a vectorilor, confuzia este foarte
des întâlnită și prea puțin lămurită.
Definiție. Două segmente orientate 𝑨𝑩 și 𝑪𝑫 se numesc echipolente dacă mijlocul
segmentului AD coincide cu mijlocul segmentului BC. Se observă că 𝑨𝑩 și 𝑪𝑫 sunt
echipolente dacă și numai dacă ABDC este un paralelogram (eventual degenerat).
Prin urmare, se observă ușor că segmentele orientate echipolente au aceiaşi direcţie, acelaşi
sens şi acelaşi modul. Vom nota faptul că 𝑨𝑩 și 𝑪𝑫 sunt echipolente folosind notația
𝑨𝑩~𝑪𝑫.
Teorema. Relaţia de echipolenţă a segmentelor orientate este o relaţie de echivalenţă.
Vom nota prin 𝐴𝐵⃗ clasa de echivalență a segmentului orientat 𝑨𝑩 (vectorului legat 𝑨𝑩).
𝐴𝐵⃗ = { 𝑪𝑫 | 𝑪𝑫~𝑨𝑩 }
Notație Vectorul 𝑙𝑖𝑏𝑒𝑟 𝐴𝐵 se notează 𝐴𝐵⃗ .
Observație. Un vector liber 𝐴𝐵⃗ nu este un segment orientat, ci o clasă de echivalenţă (o
mulţime de segmente orientate echipolente cu 𝑨𝑩 ).
Segmentul orientat 𝑪𝑫 ∈ 𝐴𝐵⃗ dacă şi numai dacă 𝑪𝑫~𝑨𝑩. În acest caz,
segmentul orientat se numeşte reprezentantul în punctul al vectorului liber. În acest caz,
segmentul orientat 𝑪𝑫 se numeşte reprezentantul în punctul C al vectorului liber 𝐴𝐵⃗.

33
Observație. Doi vectori liberi sunt egali dacă au același modul, direcție și sens (adică
reprezentanții lor sunt echipolenți).
Observație. Se demonstrează că proprietățile următoare de la vectori legați, se păstrează
și la vectorii liberi.
 Vectorul nul este clasa vectorilor legați pentru care originea este și vârf (A=B). Se
notează 𝐴𝐵⃗ = 0⃗.
 Vectorul opus vectorului 𝐴𝐵⃗ este vectorul 𝐵𝐴⃗ și avem 𝐴𝐵⃗ = − 𝐵𝐴⃗.
 Modulul vectorului 𝐴𝐵⃗ este lungimea segmentului 𝐴𝐵.
⃗
 Un versor este un vector de modul 1. Versorul lui 𝐴𝐵⃗ 𝑒𝑠𝑡𝑒

 Doi vectori liberi au aceeași direcție dacă dreptele suport ale reprezentanților sunt
paralele.
 Doi vectori liberi cu aceeași direcție au același sens dacă, alegând doi reprezentanți
vectori legați, vârfurile lor sunt de aceeași parte a dreptei determinate de originile
lor. În caz contrar, cei doi vectori au sensuri opuse.

2. 2. 1. Operații cu vectori și proprietăți importante

Adunarea vectorilor
Regula paralelogramului Suma a doi vectori cu aceeași origine este egală cu vectorul
diagonală al paralelogramului format cu cei doi vectori.
𝑂𝐴⃗ + 𝑂𝐵⃗ = 𝑂𝐶⃗
Observație Dacă 𝑂𝐴𝐶𝐵 este paralelogram atunci 𝑂𝐴⃗ = 𝐵𝐶⃗ și 𝑂𝐵⃗ = 𝐴𝐶⃗ .

Fig. 2
Regula triunghiului Suma a doi vectori consecutivi este vectorul care închide triunghiul.
𝐴𝐵⃗ + 𝐵𝐶⃗ = 𝐴𝐶⃗

34
 Fig. 3
Proprietate Dacă 𝑉 este mulțimea vectorilor atunci perechea (𝑉, +) formează grup abelian
deoarece:
i. Adunarea este asociativă adică pentru orice 𝑢⃗, 𝑣⃗, 𝑤⃗ ∈ 𝑉 avem:
(𝑢⃗ + 𝑣⃗) + 𝑤⃗ = 𝑢⃗ + (𝑣⃗ + 𝑤⃗).
ii. Adunarea are element neutru 𝑒⃗ = 0⃗, adică pentru orice 𝑣⃗ ∈ 𝑉 avem: 𝑣⃗ + 0⃗ = 0⃗ + 𝑣⃗ = 𝑣⃗.
iii. Toate elementele sunt simetrizabile în raport cu adunarea vectorilor, adică pentru orice
𝑣⃗ ∈ 𝑉 există vectorul −𝑣⃗ ∈ 𝑉 avem:𝑣⃗ + (−𝑣⃗) = (−𝑣⃗) + 𝑣⃗ = 0⃗.
iv. Adunarea vectorilor este comutativă, adică pentru orice 𝑢⃗, 𝑣⃗ ∈ 𝑉 avem: 𝑢⃗ + 𝑣⃗ = 𝑣⃗ + 𝑢⃗.

2. 2. 2. Înmulțirea cu scalari

Definiție Fie 𝑣⃗ un vector și 𝑘 ∈ ℝ un scalar și fie 𝑢⃗ produsul dintre 𝑣⃗ ș𝑖 𝑘, 𝑘 ∙ 𝑣⃗ = 𝑢⃗ .

Atunci:
a. Dacă 𝑘 > 0, vectorii 𝑣⃗ și 𝑢⃗ au aceeași direcție și sens, iar |𝑢⃗| = 𝑘|𝑣⃗|.
b. Dacă 𝑘 < 0, 𝑣ectorii 𝑣⃗ și 𝑢⃗ cu aceeași direcție, dar sensuri opuse, iar |𝑢⃗| = −𝑘|𝑣⃗|.
c. 𝑢⃗ = 0⃗, dacă 𝑘 = 0.
Proprietate Fie vectorii 𝑢⃗, 𝑣⃗ și scalarii 𝑘, 𝑚 ∈ ℝ.
a. Înmulțirea vectorilor cu scalari este distributive față de adunarea scalarilor:
(𝑘 + 𝑚)𝑣⃗ = 𝑘𝑣⃗ + 𝑚𝑣⃗
b. Înmulțirea vectorilor cu scalari este distributivă față de adunarea vectorilor:
𝑘(𝑢⃗ + 𝑣⃗) = 𝑘𝑢⃗ + 𝑘𝑣⃗
c. Numărul 1 este elementul neutru la înmulțirea vectorilor cu scalari:
1𝑣⃗ = 𝑣⃗1 = 𝑣⃗
d. Înmulțirea cu scalari este asociativă:
𝑘(𝑚𝑣⃗) = (𝑘𝑚)𝑣⃗

35
2. 2. 3. Produsul scalar

Definiție Produsul scalar a doi vectori 𝑢⃗ și 𝑣⃗ este egal cu produsul dintre modululele
vectorilor 𝑢⃗ și 𝑣⃗ și cosinusul unghiului dintre ei, adică
𝑢⃗ ∙ 𝑣⃗ = |𝑢⃗| ∙ |𝑣⃗| ∙ cos(∢𝑢⃗, 𝑣⃗)
Observație Dacă doi vectori sunt perpendiculari, atunci produsul scalar al lor este zero.
Observație Produsul scalar al unui vector cu el însuși este egal cu modulul său la pătrat,
adică:
𝑢⃗ ∙ 𝑢⃗ = |𝑢⃗|
Proprietăți Pentru orice trei vectori 𝑢⃗, 𝑣⃗ și 𝑤⃗ și orice scalar 𝑘 avem:
a. Produsul scalar este comutativ, adică: 𝑢⃗ ∙ 𝑣⃗ = 𝑣⃗ ∙ 𝑢⃗;
b. Produsul scalar este distributiv față de adunarea vectorilor, adică
𝑢⃗ ∙ (𝑣⃗ + 𝑤⃗) = 𝑢⃗ ∙ 𝑣⃗ + 𝑢⃗ ∙ 𝑤⃗
c. 𝑘(𝑢⃗ ∙ 𝑣⃗) = (𝑘 ∙ 𝑢⃗) ∙ 𝑣⃗ = 𝑢⃗ ∙ (𝑘 ∙ 𝑣⃗).
Reperul cartezian
Definiție. Axa numerelor este o dreaptă pe care se alege un sens pozitiv, o unitate de
măsură și un punct numit origine.
Definiție. Reperul cartezian 𝑥𝑂𝑦 este un format din două axe 𝑂𝑥 și 𝑂𝑦 perpendiculare cu
aceeași unitate de măsură și originea comună.
Teoremă. Orice punct din planul reperului cartezian este unic determinat de proiecțiile lui
pe cele două axe.
Notație. 𝐴(𝑥 , 𝑦 ) este punctul din plan de coordonate 𝑥 și 𝑦 .
Definiție Dacă 𝐴(𝑥 , 𝑦 ) atunci 𝑥 este abscisa lui 𝐴, iar 𝑦 este ordonata lui 𝐴.
Notație Versorul axei 𝑂𝑥 este 𝚤⃗, iar cel al axei 𝑂𝑦 este 𝚥⃗. Versorul unei axe este vectorul cu
mărimea 1, direcția și sensul sunt aceleași cu ale axei respective, este numit vector unitate
al axei.
Definiție Vectorul de poziție al punctului 𝐴(𝑥 , 𝑦 ) este 𝑂𝐴⃗.
Teoremă Fie 𝐴(𝑥 , 𝑦 ) și 𝐵(𝑥 , 𝑦 ) două puncte.
a. Lungimea segmentului 𝐴𝐵 este:

𝐴𝐵 = (𝑥 − 𝑥 ) + (𝑦 − 𝑦 )
b. Vectorul de poziție al punctului 𝐴 este:
𝑂𝐴⃗ = 𝑥 𝚤⃗ + 𝑦 𝚥⃗

36
c. Vectorul 𝐴𝐵⃗ are formula:
𝐴𝐵⃗ = (𝑥 − 𝑥 )𝚤⃗ + (𝑦 − 𝑦 )𝚥⃗
d. Dacă punctul 𝑀 este mijlocul segmentului 𝐴𝐵 atunci:
𝑥 +𝑥 𝑦 +𝑦
𝑀 ,
2 2
Demonstrație:
a. Fie punctul 𝐶(𝑥 , 𝑦 ), ∆𝐴𝐵𝐶 este dreptunghic în 𝐶 . Avem 𝐴𝐶 = |𝑥 − 𝑥 | și 𝐵𝐶 =
|𝑦 − 𝑦 | și aplicând teorema lui Pitagora avem:
𝐴𝐵 = 𝐴𝐶 + 𝐵𝐶
de unde
𝐴𝐵 = (𝑥 − 𝑥 ) + (𝑦 − 𝑦 )

b. Fie 𝐷(𝑥 , 0) și 𝐸(0, 𝑦 ). Avem 𝑂𝐷⃗ = 𝑥 𝚤⃗ și 𝑂𝐸⃗ = 𝑦 𝚥⃗.

Observăm că 𝑂𝐷𝐴𝐸 este dreptunghi și putem aplica regula paralelogramului:
𝑂𝐴⃗ = 𝑂𝐷⃗ + 𝑂𝐸⃗
de unde
𝑂𝐴⃗ = 𝑥 𝚤⃗ + 𝑦 𝚥⃗
c. Vectorii de poziției ai punctelor 𝐴 și 𝐵 sunt 𝑂𝐴⃗ = 𝑥 𝚤⃗ + 𝑦 𝚥⃗, respectiv 𝑂𝐵⃗ = 𝑥 𝚤⃗ + 𝑦 𝚥⃗.
Cu regula triunghiului avem:
𝐴𝐵⃗ = 𝐴𝑂⃗ + 𝑂𝐵⃗ = −𝑂𝐴⃗ + 𝑂𝐵⃗ = −𝑥 𝚤⃗ − 𝑦 𝚥⃗ + 𝑥 𝚤⃗ + 𝑦 𝚥⃗ = (𝑥 − 𝑥 )𝚤⃗ + (𝑦 − 𝑦 )𝚥⃗

Teoremă Fie 𝑢⃗ = 𝑎𝚤⃗ + 𝑏𝚥⃗ și 𝑣⃗ = 𝑐𝚤⃗ + 𝑑𝚥⃗ doi vectori, unde 𝑎, 𝑏, 𝑐, 𝑑 ∈ ℝ∗ .

a. 𝑢⃗||𝑣⃗ ⟺ = ;

b. 𝑢⃗ ⊥ 𝑣⃗ ⟺ < 𝑢⃗, 𝑣⃗ > = 0 ⟺ 𝑎𝑐 + 𝑏𝑑 = 0 .

2. 3. Elemente de geometrie analitică

Definiție Dreapta 𝑑 este locul geometric al tuturor punctelor din plan, de coordonate (𝑥, 𝑦)
care verifică ecuația 𝑎𝑥 + 𝑏𝑦 + 𝑐 = 0, unde 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ ℝ.
Definiție. Fie 𝑑 o dreaptă.
a. Forma generală a dreptei 𝑑 este 𝑑: 𝑎𝑥 + 𝑏𝑦 + 𝑐 = 0.
b. Forma explicită a dreptei 𝑑 este 𝑑: 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛 (dacă dreapta 𝑑 nu este verticală).
Definiție Dacă forma explicită a dreptei 𝑑 este 𝑑: 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛 atunci 𝑚 este panta dreptei
𝑑.

37
Teoremă Fie 𝑑 : 𝑦 = 𝑚 𝑥 + 𝑛 și 𝑑 : 𝑦 = 𝑚 𝑥 + 𝑛 două dreptecare nu sunt verticale.
a. 𝑑 ||𝑑 ⟺ 𝑚 = 𝑚 , 𝑛 ≠ 𝑛 ;
b. 𝑑 ⊥ 𝑑 ⟺ 𝑚 ∙ 𝑚 = −1;
c. 𝑑 = 𝑑 ⟺ 𝑚 = 𝑚 , 𝑛 = 𝑛 .
Teoremă Fie 𝐴(𝑥 , 𝑦 ) și 𝐵(𝑥 , 𝑦 ) două puncte diferite. Ecuația dreptei determinate de
punctele 𝐴 și 𝐵 este:
a. 𝐴𝐵: = , dacă 𝑥 ≠ 𝑥 și 𝑦 ≠ 𝑦 ;

b. 𝐴𝐵: 𝑥 = 𝑥 , dacă 𝑥 = 𝑥 ;
c. 𝐴𝐵: 𝑦 = 𝑦 , dacă 𝑦 = 𝑦 .
Teoremă Fie𝐴(𝑥 , 𝑦 ) și 𝐵(𝑥 , 𝑦 ) două puncte pentru care 𝑥 ≠ 𝑥 . Pantadreptei 𝐴𝐵 este:
𝑦 −𝑦
𝑚 =
𝑥 −𝑥
Teoremă Fie 𝐴(𝑥 , 𝑦 ) un punct și 𝑚 ∈ ℝ un număr. Ecuația dreptei ce trece prin 𝐴 și are
panta 𝑚 este:
𝑑: 𝑦 − 𝑦 = 𝑚(𝑥 − 𝑥 )

II. 4. Transformări geometrice

2. 4. 1. Omotetia

Omotetia, în matematică, se referă la o transformare geometrică care multiplică toate

distanțele de la un punct fix (numit centru de omotetie) cu un factor constant numit
coeficientul de omotetie. Dacă punctul fix este O și factorul de scalare este 𝑘, atunci omotetia
transformă un punct 𝑃 în punctul 𝑃 astfel încât 𝑂𝑃 = 𝑘 ∙ 𝑂𝑃.

Proprietăți importante ale omotetiei

1. Conservarea formei: Omotetia păstrează formele figurilor geometrice. De

exemplu, un triunghi rămâne un triunghi, iar un cerc rămâne un cerc, doar că dimensiunile
lor sunt scalate.

2. Proporționalitate: Laturile figurilor transformate prin omotetie sunt proporționale

cu laturile figurilor originale. Dacă omotetia are factorul k, atunci laturile figurilor
transformate sunt de k ori laturile figurilor originale.

3. Unghiuri conservate: Unghiurile rămân nemodificate în urma aplicării omotetiei.

Aceasta înseamnă că dacă două unghiuri sunt congruente înainte de omotetie, ele vor rămâne
congruente după transformarea prin omotetie.

38