 rurale.

El este un personaj conservator și are un rol important în dezvoltarea conflictului

 Titu Herdelea (fiul învățătorului Herdelea)

 George Bulbuc (flăcău din satul Pripas, foarte înstărit)

 Ana (fată cu avere, dar nu atât de frumoasă ca Florica)

 Florica (fiica văduvei lui Maxim Oprea, cea mai frumoasă fată din sat, însă fără zestre)

 Aurel Ungureanu (student la medicină, pe care Laura îl simpatiza)

 Roza Lang (soția celuilalt învățător și una din „iubitele” poetului Titu)

 Laura (fiica învățătorului Herdelea)

 Maria (soția învățătorului)

 Avrum (crâșmarul care se sinucide)

 Aizic (fiul lui Avrum)

 Filipoiu (doctor,nașul Laurei)

 George Pintea (preot, iubitul și soțul Laurei)

 Toma Bulbuc (tatăl lui George Bulbuc)

 Ilie Onu (fratele de cruce a lui George Bulbuc)

 Virginia Gherman (învățătoare în satul Lușca, altă "iubită" de a lui Titu)

 Ghighi (sora Laurei)

 Nicolae Zăgreanu (cel care a ocupat catedra lui Herdelea după ce acesta s-a pensionat)

 Savista (oloagă, luată din milă în casă de către George Bulbuc)

 Dumitru Moarcăș (rudă îndepărtată a Zenobiei)

 Florea Tancu

 Briceag

 Găvan

 Holbea

 Simion Butunoiu
  Simion Lungu

 Toader Burlacu

 Ștefan Ilina

 Cosma Ciocănaș

 Macedon Cercetașu

 Trifon Tătaru

 Todosia (mama Floricăi, văduva lui Maxim Oprea)

 Ștefan Hotnog

 Ion Belciug, preotul satului

 Floarea (soția lui Macedon Cercetașu)

Istoria publicării

Liviu Rebreanu mărturisește că în lunga sa trudă de creație, în cei 7 ani în care a lucrat la roman,
un rol important l-a avut, pe de o parte „impresia afectivă”, emoția, iar pe de altă parte,
acumularea de material documentar.

O scenă văzută de scriitor pe colinele dimprejurul satului l-a impresionat în mod deosebit și a
constituit punctul de plecare al romanului „Ion”. Aflat la vânătoare, Rebreanu a observat „... un
țăran îmbrăcat în haine de sărbătoare“, care s-a aplecat, deodată „și a sărutat pământul. L-a
sărutat ca pe-o ibovnică. Scena m-a uimit și s-a întipărit în minte, dar fără vreun scop deosebit,
ci numai ca o simplă ciudățenie”.

O altă întâmplare relatată de sora sa, Livia, i-a reținut atenția: o fată înstărită, rămasă însărcinată
cu un tânăr sărac, a fost bătută cumplit de tatăl ei pentru că trebuia să se înrudească acum cu
un sărăntoc, „care nu iubea pământul și nici nu știa să-l muncească”.

Un eveniment care l-a marcat în mod deosebit a fost convorbirea pe care Liviu Rebreanu a avut-
o cu un tânăr țăran vrednic, muncitor, pe nume Ion Boldijar al Glanetașului, care nu avea
pământ și pronunța acest cuvânt cu „atâta sete, cu atâta lăcomie și pasiune, parc-ar fi vorba
despre o ființă vie și adorată ...”.

O altă sursă o constituie amintirile sale de copil ardelean, care a observat în jurul lui
mentalitățile și obiceiurile țăranilor, viața lor complicată și complexă din timpul Imperiului
Austro-Ungar.
Prima variantă a romanului „Ion” a fost o schiță, scrisă de Rebreanu în 1908. Această schiță
purta titlul „Rușinea”, iar subiectul ei a fost reluat în altă proză „Zestrea”, în care Rebreanu
conturează portretul lui Ion și schițează întâlnirea dintre flăcău și Ileana (Ana din roman).

Opera lui Liviu Rebreanu reprezintă o lume într-o lume. Liviu Rebreanu este ctitorul romanului
românesc modern, unul dintre cei mai valoroși romancieri interbelici, alături de Mihail
Sadoveanu, Camil Petrescu, George Călinescu, Mircea Eliade și Hortensia Papadat-Bengescu.
Liviu Rebreanu și-a pregătit marile romane prin nuvele. Romanul „Ion” este anticipat de nuvela
„Răfuiala”, în care apare același sfârșit tragic al unui țăran sărac, harnic, care o iubea pe Rafila,
devenită soția unui țăran înstărit.

Există trei fapte care constituie geneza romanului Ion: prima dată, autorul poartă o discuție cu
un fecior sărac, dar harnic din sat. A doua oară, autorul vede într-o zi de sărbătoare, pe câmp,
un țăran în straie albe, care sărută pământul. A treia oară este vorba despre povestea unei fete
seduse și abandonate, fiind însărcinată cu un fecior din sat. De asemenea, nucleul epic din
romanul „Ion” este anticipat și în nuvele ca „Zestrea” și „Rușinea”.

Așadar, romanul „Ion” este un roman obiectiv, realist, doric, de creație. Apare în anul 1920, fiind
o capodoperă care înfățișează universul rural într-o manieră realistă, fără idilizarea tipică
sămănătoriștilor și poporaniștilor. Capodopera lui Liviu Rebreanu este romanul „Ion”, dar acesta
a mai scris și alte romane izbutite artistic, precum: „Pădurea spânzuraților”, „Răscoala” și
romanul de dragoste „Adam și Eva”.

Teme principale

Romanul „Ion” este o monografie a realităților satului ardelean de la începutul secolului al XX-
lea, ilustrând conflictul generat de lupta aprigă pentru pământ, într-o lume în care statutul social
al omului este stabilit în funcție de averea pe care-o posedă, fapt ce justifică acțiunile
personajelor. Soluția lui Rebreanu este aceea că Ion se va căsători cu o fată bogată, Ana, deși nu
o iubește, Florica se va căsători cu George pentru că are pământ, iar Laura, fiica învățătorului
Herdelea îl va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru că nu cere zestre. Personajul central al
cărții, Ion al Glanetașului, este personaj reprezentativ pentru colectivitatea umană din care face
parte prin mentalitatea clasei țărănești și a vremurilor căreia îi aparține.