AUTOMATIZAREA ACȚIONĂRILOR ELECTRICE

Tehnica sistemelor automate

Automatizarea unui proces tehnologic constă în dotarea instalaţiei

tehnologice cu anumite echipamente tehnice speciale în vederea efectuării automate
a operaţiei de conducere a acestuia în condiţii prestabilite. Cu alte cuvinte,
automatica este o ştiinţă inginerească care se referă la conducerea proceselor şi are
drept studiu automatizarea acestora.

Principalele operaţii impuse de automatizare sunt:

• măsurarea sau determinarea prin calcul a principalelor variabile
ale procesului condus;
• semnalizarea depăşirii anumitor limite de către anumite variabile
ale procesului;
• reglarea la o anumită valoare constantă sau modificabilă a uneia sau a
mai multor variabile supuse influenţei perturbaţiilor;
• modificarea programată a unor variabile;
• modificarea sau menţinerea unor rapoarte determinate între
anumite variabile ale procesului;
• menţinerea unor variabile sau funcţii de variabile la o valoare
extremă maximă sau minimă;
• protecţia instalaţiei în caz de avarie sau pericol.
Automatizarea poate fi implementată în numeroase variante de realizare,
funcţie de următorii parametri:
• natura procesului automatizat;
• gradul de cunoaştere respectiv cantitatea de informaţie avută la
dispoziţie
referitoare la procesele tehnologice respective;
• echipamentele tehnice puse la dispoziţie de firmele producătoare;
• gradul de pregătire profesională a personalului de proiectare şi
de
exploatare.
Indiferent de varianta de realizare, întotdeauna automatizarea este şi o
problemă de optimizare. Când se implementează o operaţie de automatizare
trebuie să fie aleasă soluţia optimă de automatizare, trebuie să fie alese
echipamentele tehnice optime pentru procesul tehnologic respectiv şi trebuie să se
aleagă operarea optimă a echipamentelor tehnice alese.
Automatizarea reprezintă în ultimă instanţă cea mai ridicată treaptă de
conducere care poate să asigure performanţe ridicate pentru procesul condus.
Performanţele procesului condus sunt apreciate cu un anumit criteriu, numit
criteriu de performanţă.

1
 Criteriul de performanţă trebuie întotdeauna să respecte o sene de restricţii
privind calitatea producţiei şi securitatea instalaţiilor tehnologice.
Automatizarea se defineşte ca operaţia de introducere într-un flux tehnologic
a unor echipamente speciale cu scopul de a realiza conducerea procesului respectiv.
Procesul (P) este instalaţia tehnologică sau utilajul asupra căruia se realizează
operaţia de automatizare.
Procesul este caracterizat prin una sau mai multe variabile măsurabile care
trebuie menţinute la o anumită valoare, modificabilă după anumite legi prestabilite.
In literatura de specialitate germană procesul este denumit obiect reglat iar
în literatura engleză şi rusă element automatizat.
Dispozitivul de automatizare (DA) sau de conducere (DC) este ansamblul
echipamentelor tehnice care se ataşează procesului în vederea realizării operaţiei de
automatizare.
Sistemul automat (SA) este ansamblul alcătuit din proces şi dispozitivul
de automatizare:
SA = P+DA
Elementul de reglare (ER) este orice element component din cadrul
sistemului automat în interiorul căruia se transmite o anumită informaţie.
Elementul de reglare prezintă o variabilă de intrare (i ) care este de obicei o
variabilă independentă şi o variabilă de ieşire ( e ) care este o variabilă
dependentă. Elementul de reglare stabileşte o anumită dependenţă în regim static
şi dinamic între cele două variabile de intrare şi de ieşire.
Schema bloc este o schemă simplificată a unui sistem automat în care
elementele de reglare sunt reprezentate prm mici dreptunghiuri legate între ele
prin linii cu săgeţi în vârf. Sensul săgeţii indică sensul de propagare a informaţiei
în interiorul sistemului automat, ca în figura 1.:

Figura 1.

Dacă procesul prezintă o singură variabilă de ieşire se mai numeşte şi proces

univariabil sau univariant.
Dacă fimcţia P(M) prezintă discontinuitate, sistemul este eterogen (este
constituit din două sau mai multe faze). De exemplu densitatea, indicele de refracţie
se modifică brusc ca valoare la trecerea de la propan lichid la propan vapori .
Aşadar faza reprezintă acea parte dintr-un sistem în interiorul căreia
proprietăţi diferite sunt funcţii continue de poziţie.
Procesele sunt caracterizate prin faptul că pot fi incluse în teoria sistemelor,
deci pot fi privite ca şi sisteme.
Dacă variabilele de intrare şi ieşire sunt invariante în raport cu timpul, starea
permanentă în care se află procesul este o stare staţionară sau statică.
Dacă în proces au loc fenomene de acumulare de energie sau masă,
variabilele de ieşire sau de intrare devin funcţii de timp.

2
 Caracterizarea sistemului sau a procesului în această situaţie este denumită
caracterizare dinamică.
Procesele automatizate şi sistemele automate se clasifica şi ele la rândul lor
în:
• sisteme cu parametri concentraţi (SPC) - sunt acele sisteme la care
funcţia P(M) este constantă (vezi 1.2.);
• sisteme cu parametri distribuiţi (SPD) - funcţia P(M) nu este
constantă, dar obligatoriu ea trebuie să facă parte din clasa funcţiilor continue.
Două exemple concludente:
• un reactor de amestecare obişnuit este un sistem cu parametri
concentraţi dacă admitem nişte ipoteze simplificatoare. înseamnă că în fiecare
punct din masa de reacţie există aceeaşi concentraţie pentru componentele
ce interezează;
• la un reactor tubular, vertical sau orizontal, acest lucru nu mai este
valabil, concentraţia fiind modificată de-a lungul tubului.
Organismele vii şi multe alte sisteme din societate, economie, poartă numele
de sisteme care funcţionează cu autoreglare.
Autoreglarea este proprietatea internă a sistemului respectiv de a-şi menţine
starea curentă egală cu o anumită stare de referinţă fără nici o intervenţie din afara
sistemului.
Sistemele tehnice care fac parte din această clasă sunt alcătuite din două
părţi componente: procesul şi dispozitivul de automatizare conectate în opoziţie.
Toate sistemele automate care au conectat dispozitivul de automatizare
în opoziţie cu procesul sunt sisteme cu autoreglare. Ele se mai numesc şi sisteme
de reglare automată ( SRA ). Schema bloc este prezentată în figura 2.
Variabila de intrare i este uneori denumită şi valoare prescrisă sau valoare dorită xp
iar variabila de ieşire e, mărime reglată sau parametru reglat x .

3
 Figura 2
La modificarea valorii efective a mărimii de perturbaţie se modifică în timp şi
valoarea variabilei de ieşire după o anumită funcţie e(t). La intrarea dispozitivului de
automatizare este sesizată diferenţa între valoarea efectivă a variabilei de intrare şi
valoarea efectivă a variabilei de ieşire. Dispozitivul de automatizare prelucrează
această diferenţă după o anumită lege prestabilită şi acţionează direct asupra
procesului în vederea readucerii valorii efective a variabilei de ieşire la valoarea
efectivă a variabilei de intrare. Mărimea fizică prin intermediul căreia dispozitivul
de automatizare acţionează asupra procesului poartă numele de mărime de
execuţie (m). In industria chimică mărimea de execuţie cea mai des utilizată este
debitul. Drept element de acţionare asupra debitelor se utilizează robinetele de
reglare cu ventil.
Principial, dispozitivul de automatizare a cărui schemă bloc este prezentată
în figura 3, este alcătuit din trei părţi:

Figura 3
• elementul de măsurare (M) este partea dispozitivului de automatizare
care vine în contact direct cu procesul urmărind în mod continuu variaţia
variabilei de ieşire;
• regulatorul sau elementul calculator (R) este un microcalculator,
care calculează abaterea (i-e) şi prelucrează matematic această abatere după o
anumită ecuaţie de dependenţă;
• elementul de execuţie (E) este partea dispozitivului de automatizare
care acţionează direct asupra procesului (prin modificarea mărimii de execuţie).
Variabila de ieşire a elementului de măsurare poartă numele de mărime
de reacţie (r).
Variabila de ieşire a regulatorului este mărimea de comandă (c). Variabila
de intrare pentru întregul sistem (pentru regulator) poartă numele de mărime de
referinţă (w). Variabila de ieşire a elementului de execuţie, care acţionează direct
asupra procesului poartă numele de mărime de execuţie (m).

Semne şi simboluri convenţionale în automatică

Proiectele de automatizare sunt însoţite de scheme de automatizare. Schema

instalaţiei de automatizare cuprinde reprezentarea fiecărui echipament în
scheme simbolice precum şi liste cu toate aparatele şi echipamentele care intră în

4
instalaţia de automatizare respectivă.
Aceste scheme de automatizare sunt utilizate la montare cât şi la exploatare,
dacă se defectează unul din aceste echipamente.
Pentru realizarea unei scheme de automatizare se utilizează semne şi
simboluri în concordanţă cu normele legale valabile pe plan mondial. I. Semne
convenţionale pentru linii de transmisie a informaţiilor

• legătură a liniilor de transmisie (a), intersecţia liniilor de

transmisie (b), punct de ramificare (c), punct de însumare (d):

Observaţie. Săgeata din vârful liniei de transmisie indică sensul în care se

propagă semnalul cu un anumit conţinut informaţional.
Punctul de însumare se reprezintă printr-un cerc cu două diametre
perpendiculare cu 5 mm.
2.1. Semne convenţionale pentru echipamente de automatizare,
măsurare, reglare, comandă, protecţie, semnalizare, etc.
• echipament montat direct pe utilaj sau pe instalaţie (a);
• echipament montat pe tabloul de comandă de ordinul I. Tabloul de
comandă de ordinul I este tabloul de comandă amplasat lângă utilaj sau instalaţie
(b);
• echipament montat pe tabloul de comandă de ordinul II, în camera de
comandă a unei secţii, pe tabloul de comandă al dispecerului de secţie (c);
• echipamentul montat pe tabloul de comandă de ordinul III tabloul
de comandă al uzinei, la tabloul de comandă al dispecerului general (d).
Observaţie: Semnul convenţional este un cerc cu ø = 12 mm.

În locul marcat cu x se înscriu următoarele:

• simbolul literal pentru parametrul reglat, măsurat, comandat, etc.
• simbolul literal pentru funcţia aparatului sau echipamentului.
În locul marcat cu y se înscrie numărul de ordine al echipamentului, număr de
ordine care trebuie să fie identic cu numărul acestuia din tabelul cu
5
specificaţiile de echipamente de automatizare. Cu ajutorul acestui număr de
ordine se identifică echipamentele respective atât în schema de automatizare cât
şi în interiorul instalaţiei de automatizare.

Semne convenţionale pentru elemente de execuţie.

Un element de execuţie are două părţi componente: mecanism de acţionare

(servomotor) şi organ de execuţie (organ de reglare).
• Semne convenţionale pentru servomotoare electrice (a), pneumatice (b),
hidraulice (c):

• Semne convenţionale pentru organe de execuţie: clapetă obturatoare (a),

robinet de reglare cu două căi (b), robinet de reglare cu trei căi (c).

• Semne convenţionale pentru elemente de execuţie: electric (a), pneumatic

(b), hidraulic cu robinet cu două căi (c).

Exemple de reprezentare: reprezentarea unui înregistrator de presiune cu

semnalizare de minim şi maxim montat pe tabloul de comandă de ordinul I care are
numărul de ordine 1941 din tabloul cu echipamente de automatizare (a) şi a unui
regulator de raport de debite montat pe tabloul de ordinul III cu numărul de ordine
6104 (b).

În locul marcat cu y se trece numărul de identificare, în cel marcat cu x se

trece simbolul literal pentru parametrul urmărit (P), apoi pentru funcţiile
echipamentelor (RALH).