ÓDĂ, ode, s. f.
Specie a poeziei lirice (formată din strofe cu aceeași formă și cu aceeași
structură metrică), în care se exprimă elogiul, entuziasmul sau admirația față de persoane, de
fapte eroice, idealuri etc. ♦ (În Antichitate) Poezie sau poem (cu subiect eroic) cântate sau
recitate cu acompaniament de liră. ♦ Compoziție muzicală cu caracter eroic, solemn. –
Din fr. ode.
Oda (din limba greacă: aeidin înseamnă cântec) este o specie a poeziei lirice, alcătuită din strofe cu
aceeași formă și cu aceeași structură metrică, în care se exprimă elogiul, entuziasmul sau admirația
față de persoane, de fapte eroice, idealuri etc. În unele realizări, oda este înrudită cu imnul. La
început, odele erau cântece ale corului din dramele grecești și erau executate cu acompaniament
instrumental (de obicei la "liră", de unde și denumirea genului "liric"). Precursori ai odei sunt socotiți
"Psalmii" lui David.