Decăderea Lumii Elenistice
Egiptul Lagid de la Ptolemeu al VI-lea la
Cleopatra a VII-a
Masterand:
Bajureanu Alin-Mircea
Istoria Ptolemeilor a reprezentat o perioadă în care Egiptul a evoluat de la o satrapie persană la o
provincie ROMANĂ. Toți faraonii Egiptului din acea vreme, indiferent care era adevăratul lor nume
personal se numeau, ca faraoni Ptolemeu.
În lucrarea A History of the Ptolemaic Empire istoricul austriac Günter Hölbl împărțea perioada
faraonilor Ptolemei în trei vorbind despre o așa zisă-epocă de aur care ar începe cu Alexandru Macedon și
s-ar termina cu moartea celui de-al treilea Ptolemeu 1. Declinul Egiptului Ptolemaic ar începe odată cu
Ptolemeu al V-lea. puterea Ptolemeilor prăbușindu-se din cauza intrigilor și reglărilor de conturi ale
familiei. 2 Certurile dinastice se transformau în adevărate operațiuni militare nu numai în alexandria, ci și
pe teritoriul regatului.
Dinastia PTOLEMEILOR a reușit să îmbine diferențele între cultura greacă și cea egipteană timp
de vreo trei sute de ani. Grecii au manifestat dintotdeauna o admirație profundă pentru străveche cultură
egipteană, statuile antice Kuroi reprezentând un tânăr nud, fiind evident inspirate de statui egiptene. În
regatul lagid – monarhul zeu era recunoscut ca stăpân absolut al teritoriului (chora) , ce-l guverna fără să
poată fi tras la răspundere de nimeni. Monarhiile elenistice au reușit să imprime economiei un oarecare
avânt care n-a fost însă decât o înflorire trecătoare. Monarhia lagidă este de esență theocratică.3
În Egiptul Ptolemaic putem întâlni o societate eterogenă : pe de o parte sunt clasa dominantă a
stăpânitorilor greci și negustori; pe de altă întâlnim marea masă a Egiptenilor (agricultori și muncitori).
Limba oficială era greaca KOINE , dar în viața de toate zilele documentele oficiale precum și actele
private erau redactate în egipteană folosindu-se scrierea demotică. Demotica a fost o limbă sau un stadiu
al limbii egiptene, cât și un sistem de scriere. A apărut în secolul VII î.Hr. și a fost folosită până în secolul
5 d. Hr. (Precizare : a fost notată și prin intermediul scrierii hieroglifice.) A cunoscut mai multe etape, una
dintre ele fiind demotica Ptolemaică, cea mai bine studiată de până acum, între 332 și 30 î.Hr. 4
Comerțul cu Nubia și cu coasta Somaliei se află în întregime în mâinile Egiptenilor. Unele date
epigrafice și arheologice dovedesc în mod indirect că Egiptul făcea comerț și cu apusul. Alexandria a
continuat să-și păstreze importanța ei de mare centru comercial, precum și de cel mai important centru al
culturii elenistice. Până și ultimii Ptolemei au menținut în bună stare drumurile către Marea Roșie, canalul
care leagă Nilul de Marea Roșie și au organizat expediții îndepărtate.
Cunoscutul geograf antic Strabon relata un episod din acea vreme:
Pe vremea lui Euergetes al II-lea grănicerii de pe coasta Golfului Arabic i-au trimis acestuia un
indian, informându-l că l-au găsit pe jumătate mort și singur în corabie. Au mai spus că ei nu știu cine
este și de unde vine pentru că nu-i înțeleg limba .Indianul a fost predat atunci dascălilor care să-l învețe
elena. După ce și-a însușit-o le-a povestit că pornind cu corabia din India a rătăcit drumul și și-a găsit
scăparea aici, dar ceilalți tovarăși de călătorie ai săi au rămas undeva pradă foamei. Acesta le-a făgăduit
1
Cf. A history of the Ptolemaic Empire, G. Hölbl, Routledge Ltd, 2001, 304
2
Cf. [Link], Istoria Egiptului,Ed. Lucman, 2005, 102
3
Cf. A. Piatkowski, Istoria epocii elenistice, Ed. Albatros, București, 1996, 91
4
Cf. M. Ciho, Introducere în studiul limbii medio-egiptene, Ed. Universității din București, 16
1
că dacă îi pun la dispoziție mijloace îi poate călăuzi pe mare până la indieni. Euergetes al II-lea a trimis
un vapor pe care se afla călătorul Eudoxus care s-a întors cu o încărcătură de aromate și pietre prețioase. 5
În 181 î.Hr. Ptolemeu al V-lea a murit otrăvit, lăsând trei urmași: doi băieți și o fată Cleopatra. Cel
mai mare băiat (care avea 6-7 ani) a fost ridicat la rangul de rege sub numele de Ptolemeu al VI-lea. Fiind
minor regența s-a aflat în mâinile mamei sale Cleopatra. În 172 î. Hr. devenind major se va căsători cu
sora sa Cleopatra a II-a. În documentele oficiale va figura egală cu regele (regulă după acest eveniment). 6
În timpul său regele seleucid Antiochos al IV-lea a întreprins o campanie în Egipt în urma căruia l-
a capturat pe Ptolemeu și s-a încoronat faraon egiptean. În urma unui ultimatum roman, prin C. Popilius
Laenas a trebuit să renunțe la cuceririle din Egipt. (după ocuparea Ciprului) Faptul că Antioh a putut
invada Egiptul în anul 168 î.Hr. Indică slăbiciunea care exista în Egipt în acea vreme. În acest timp în
Alexandria a izbucnit o răscoală în urma căreia fratele său mai tânăr a fost proclamat rege. (sub numele de
Ptolemaios). Până la urmă s-au resemnat să guverneze împreună.
O altă rebeliune a pornit în 165 î. Hr. Fiind condusă de Dionysius Petoserapis. A fost încercare a
acestuia să preia tronul Egiptului. A găsit printre soldații și oamenii nemulțumiți. A început la Alexandria
după care s-a răspândit cu repeziciune la Herakleopolis.
La un moment dat pe când se afla plecat pentru a înăbuși o răscoală la Panapolis a fost detronat de
fratele său mai tânăr Ptolemaios care l-a izgonit din Alexandria și Ptolemeu Philometor (cognomenul
însemnând iubitor de mamă) s-a refugiat la Roma. Senatul roman s-a băgat în împărțirea Egiptului,
Ptolemeu al VI-lea obținând Egiptul propriu-zis și Ciprul, fratele său mai tânăr rămânând cu Cirenaica.
Faraonii Ptolemeu al VI-lea și Ptolemeu al VIII-lea aparțin seriei de mari faraoni constructori din
Egiptul Antic. Pe insula Philae complexul construit în jurul templului zeiței ISIS început sub Ptolemeu al
II-lea Philadelphos a fost continuat și finalizat de Ptolemeu al VI-lea Philometor. Templul lui Hathor de
pe malul de est a început și a fost parțial decorat pe vremea domniei lui Philometor.
Ptolemeu al VI-lea s-a bătut cu Alexandros Balas al seleucizilor și a intrat în Antiohia. În cadrul
unei bătălii contra acestuia a fost rănit mortal (145 î.Hr.).
După moartea sa se urcă pe tron Ptolemeu al VIII-lea Evergetul care a primit porecla de Physkon
(Pântecosul). S-a căsătorit cu soția lui Philometor după care cu fiica acesteia, cu Cleopatra a III-a.
Teroarea dezlănțuită de acesta a dus la declanșarea unei răscoale în Alexandria și Ptolemaios și a fost
nevoit să fugă tocmai în Cipru în 131 î.Hr. L-a ucis pe propriul fiu care l-a avut cu Cleopatra a II-a(care
în 131 î.Hr. a devenit conducătoarea Egiptului) și cu prilejul zilei de naștere i-a trimis trupul copilului
tăiat bucăți.
După moartea lui Ptolemeu al VIII-lea situația din Egipt a continuat să se înrăutățească. Acesta a
lăsat prin testament tronul soției sale Cleopatra a III-a., acordându-i dreptul de a-și alege în calitate de
coregent pe unul din cei doi fii de ai săi. (Ptolemeu al IX-lea Soter al II-lea) sau Ptolemeu al X-lea,
Alexandros I. Fiului său natural Ptolemaios Apion îi lăsa prin testament provincia independentă
5
STRABON, Geografia, Ed. Științifică și Enciclopedică, Cartea a II-a,282
6
Cf. A. Piatkowski, Istoria epocii elenistice, Ed. Albatros, București, 1996, 266
2
Cirenaica. În anul 96 Ptolemaios Apion muri lăsând Cirenaica prin testament Romei. (din 74 romanii au
transformat-o în provincie romană)
Agricultorilor care nu-și îndeplineau obligațiile față de vistierie, li se îngăduia să-și păstreze loturile
de pământ, cu condiția de a plăti în prealabil arenda pe un singur an. Militarii, preoții, agricultorii regelui
și cei care munceau în serviciul monopolurilor de stat erau scutiți de această obligație. O serie de puncte
ale decretului priveau lupta împotriva abuzurilor, a a arbitrarului și a exceselor săvârșite de funcționari.
Pentru a determina pe agricultorii fugiți să se întoarcă pe pământurile lor, se publicau din timp în timp
decrete de amnistie : chiar și Philometor a dat unul în anul 163
Cleopatra a III-a nu putea însă să sufere pe fiul ei cel mare și dorea să-l vadă pe tron pe cel mic.
Întâlnim în această perioadă un alt război dinastic , în care fu atrasă și Siria. Ptolemeu AL X-lea
Alexandros I a rămas singurul cârmuitor al Egiptului între anii 88 și 80. Sulla l-a instalat pe Ptolemeu al
XI-lea Alexandros al II-lea, în anul 80 locuitorii din Alexandria l-au răsturnat și ucis , iar tronul a fost
ocupat de Ptolemaios al XII-lea, supranumit Auletes (Flautistul)
Ptolemeu al XII-lea A fost tatăl Cleopatrei a VII-a, a lui Ptolemeu al XIII-lea și al XIV-lea și a lui
Arsinoe al [Link] domnia lui Ptolemeu al XII-lea Auletes (Flautistul) sfârșitul dinastiei se apropie și
Egiptul își pierde independența. Alungat din Alexandria de revolta populară, Ptolemeu al XII-lea se
refugiază în Rhodos. S-a folosit de sprijinul lui Pompei care l-a readus la putere pe acest suveran,
recunoscut după ca prieten și aliat al Senatului Roman în 59 î. Hr. În acea vreme în cercurile de la Roma
se punea chiar problema anexării formale a Egiptului. Întoarcerea sa în Egipt a fost urmată de răzbunări
sângeroase. Revoltele au continuat până la moartea sa în anul 51 î. Hr. și a rămas la putere doar cu
ajutorul gărzii romane. 7
Ptolemeu al XII-lea a lăsat regatul moștenire fiului său cel mare, Ptolemeu al XIII-lea, în vârstă de
zece ani și fiicei sale Cleopatra a VII-a Thea Philopator (Zeița care-și iubește tatăl). Aceștia doi s-au și
căsătorit. În momentul urcării pe tron Roma ajunsese stăpâna Mediteranei și Ptolemeii se trezesc antrenați
în războaiele dintre Cezar și Pompei. Ptolemeu al XIII-lea a alungat-o din Alexandria pe Cleopatra, care
s-a hotărât să preia singură puterea.
La 6 iunie 48 î. Hr. Pompei este înfrânt de către Ceasar la Pharsalus. După ce s-a ascuns în insula
Lesbos a trecut în Egipt unde este asasinat din porunca lui Ptolemeu al XIII-lea. Un sclav al lui Ptolemeu
al XIII-lea i-a dus capul lui Pompei lui Caesar.
Cleopatra a devenit regină a Egiptului în anul 51 Î. Hr., când romanii dictau în întregul Orient.
Eroina noastră a trăit în cadrul a trei culturi : egipteană, grecească și romană.Dispunem de sculpturi , mai
ales de reprezentări ale Cleopatrei înseși. Posedăm papirusuri din vremea ei. A fost a șaptea regină cu
numele de Cleopatra, de departe cea mai importantă dintre toate reginele care au avut acest nume. 8
Căsătoria de facto a Cleopatrei cu cel mai puternic bărbat din Roma părea să corespundă în mod
ideal ambelor sfere de interese sau cel puțin așa a fost gândită. Egiptul putea rămâne independent, iar
Roma putea fi sigură că poate conta pe el în timp. Egiptul a invitat de multe ori în trecut Roma să se
amestece în politica sa internă, în certurile cu privire la tron.
7
Cf. M. GRAMATUPOL, Civilizația elenistică, ediția a II-a, Ed. Orientul Latin, 258
8
Cf. W. SCHULLER, Cleopatra. Regină în 3 culturi - O biografie,Ed. UAIC Iași, 2011
3
Imperiul Roman și Egiptul nu ar fi putut coexista pentru simplul fapt că interesul Romei era ca cel
puțin în Orientul Apropiat să nu poată lua naștere o putere care să reprezinte cândva un pericol pentru ea.
Cleopatra l-a desemnat ca urmaș pe fiul ei și al lui Caesar. Tatăl tânărului a fost Caesar și deja
numele său proclama o legătură specială cu stăpânitorul Romei
4
BIBLIOGRAFIE :
1. CIHO,M., Introducere în studiul limbii medio-egiptene, Ed. Universității din București,
2. GRAMATUPOL,M., Civilizația elenistică, ediția a II-a, Ed. Orientul Latin
3. HÖLBL,G., A history of the Ptolemaic Empire, Routledge Ltd, 2001
4. LUGAN,B., Istoria Egiptului – de la origini până în zilele noastre, Ed, Lucman, 2005
5. PIATKOWSKI,A., Istoria epocii elenistice, Ed. Albatros, București, 1996
6. SCHULLER, W., Cleopatra. Regină în 3 culturi - O biografie,Ed. UAIC Iași, 2011
7. STRABON, Geografia, Ed. Științifică și Enciclopedică, Cartea a II-a,1974