Paste ortodox
Denumirea sărbătorii derivă din cuvântul ebraic Pesah care desemna
sărbătoarea eliberării evreilor din Egipt și a reîntoarcerii lor în patrie.
Forma Paști/Paște a pătruns în limba română pe filieră latino-bizantină:
Paschae.
O parte dintre tradițiile de Paște au dispărut după al Doilea Război
Mondial, odată cu colectivizarea ce a dus la dispariția aproape totală a
unor comunități, mulți tineri plecând la oraș. Față de acum câteva
decenii, în prezent mult mai puțină lume încondeiază ouă și costumul
popular se poartă tot mai rar.
Au rămas o serie de tradiții: spre exemplu, în multe locuri oamenii duc
la biserică alimente, pentru a fi sfințite (ouă, pască, slănină). Tradiția
înroșirii ouălor este larg răspândită, dar cea a încondeiatului este mult
mai rară.
Începutul sărbătorii e marcat odată cu postul de şapte săptămâni. O
semnificaţie foarte importantă o are Joia Mare din Săptămâna
Patimilor. Din această zi, ţăranii încetează lucrul la câmp şi se
concentrează asupra casei și curţii, pentru ca totul să fie curat. Tot în
Joia Mare, femeile încep să pregătească pasca şi să vopsească ouăle.
Potrivit tradiţiei, la miezul nopţii între zilele de sâmbătă şi duminică,
oamenii se trezesc din somn în bătaia clopotelor. Se spală cu apă curată,
îşi pun straie noi, iau câte o lumânare şi pornesc către biserică unde
preotul, cu Sfânta Evanghelie şi crucea în mână, urmat de alaiul de
credincioşi, iese cu lumânarea aprinsă şi înconjoară biserica de trei ori.
Când preotul rostește „Christos a înviat!” toţi cei prezenţi la acest
serviciu religios spun: „Adevărat a înviat!”, răspunsul fiind
recunoaşterea tainei Învierii. Cu lumânarea aprinsă, fiecare se întoarce
acasă şi face o cruce mică pe peretele dinspre răsărit, afumându-l cu
lumânarea, pe care o va păstra tot restul anului. Oamenilor le este
permis să mănânce bucatele (pasca/pâinea, ouăle roşii, carnea de miel,
sarea şi vinul) sfânțite.