CURS ORL ANUL II SEM II

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Cavitatea nazală este despărț ită de septul nazal în 2 cavităț i numite fose nazale, care comunică cu
exteriorul prin nari, iar cu rinofaringele prin coane (sinusuri). În oasele vecine foselor nazale sunt situate
sinusuri paranazale care sunt niș te cavităț i pneumatice cu rol de cutie de rezonantă ș i de menț inere
constanta a temperaturii. Din punct de vedere fiziologic, cavitatea nazala se imparte in 2 etaje:
- Unul inferior-respirator
- Unul superior- olfactiv
Urechea este organul cu funcț ie acustico-vestibular. Este formată din urechea externă care conț ine
pavilion ș i conduct. Este ul auditiv extern, ureche medie sau cavitatea pneumatică localizată în stânga
osului temporal. Este separată prin timpan de urechea externă. Urechea internă este formată dintr-un
sistem de incaperi numit labirint osos si alcatuit dintr-un sistem de camera numit labirint membranos.
Urechea externă are funcț ie auditivă, pavilionul având rol de cornet acustic care captează undele
sonore.
Urechea medie transmite undele sonore de la timpan prin oscioare (ciocan, nicovală, scară) la
fereastra ovala.
In urechea interna se afla organul corticoreceptor auditiv.
Laringele este segmental căilor respiratorii situat la încruciș area acestora cu calea alimentară.
Este situat sub pielea gâtului, pe linia mediană. Este un organ cu dublă funcț ie - aerovector ș i organ al
fonatiei.

EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE ÎN PREVENIREA BOLILOR ORL

1) MASURI DE PROFILAXIE PRIMARA

Sunt măsuri ce se adresează fortificării organismului prin sport ș i activităț i în aer liber, asigură un
mediu curat, nepoluat cu praf si substante chimice in orase sau la locul de munca si invata pacientul sa-si
suflă corect nasul.
Umezirea aerului din incaperi, saloane si locuinte, asigurarea unei temperaturi constante de
16-18°C, evitarea substanț elor iritante ale cavităț ii respiratorii, evitarea alcoolului, tutunului ș i a
condimentelor.
Utilizarea mecanismelor de curăț are prin folosirea măș tilor de protecț ie la locul de muncă. În
Mediile în care poluarea fonică este mare, se recomandă folosirea de căș ti pentru amortizarea zgomotelor.
ș i efectuarea periodică a controlului auzului.
2) MĂSURI DE PROFILAXIE SECUNDARĂ
Constau în depistarea tuturor îmbolnăvirilor acute ale nasului, gâtului, urechii ș i tratarea corectă
pentru a preveni cronicizarea ș i apariț ia unor infirmităț i cum ar fi surditatea, tulburări de fonatie ș i
respiraț ie, reducerea vorbirii la persoanele cu afecț iuni ORL.
3) MĂSURI DE PROFILAXIE TARDIVĂ
Se adresează persoanelor cu surditate medie, pentru protezarea auditivă.
Educarea pacienț ilor purtători de proteze, cum să o utilizeze pentru a se adapta progresiv la
mediul sonor.
Educarea pacientului cu privire la examenele periodice pentru a se putea aprecia din timp
accentuarea surdităț ii ș i necesitatea schimbării protezei
Educarea familiei pentru a susț ine din punct de vedere psihic pacientul cu hipoacuzie.
CURS ORL ANUL II SEM II

EXPLORAREA FUNCȚIONALĂ A ANALIZATORULUI ACUSTICO-VESTIBULAR

EXAMENUL AUZULUI

Examenul functiei auditive se face cu scopul stabilirii capacitatii auditive si a sediului topografic.
al leziunii. In acest sens se practica urmatoarele examinari:
-acumetrie fonica: se foloseste vocea;
-acumetrie instrumental: se folosesc ceasul, acumetrele si mai ales diapazoamele;
- audiometrie cu aparat.

[Link] FONICA- este explorarea functionala a capacitatii de auz folosindu-se vocea. Prin
Această metodă se măsoară distanț a la care urechea percepe distinct, în mod clar, vocea ș optită.

ETAPE DE EXECUȚ IE

a). Asigurarea conditiilor de examinare si pregatirea bolnavului;

-bolnavul este adus într-o încăpere cu izolare fonică;
-persoana este asezata pe un scaun, in profil cu urechea de examinat spre
direcț ia de unde vine vocea examinatorului, la distanț ă de 6m;
-se executa o OTOSCOPIE (inspectie - să nu fie dop de cerumen);
urechea cealaltă se astupă cu mâna.

b).Examinarea
-examinatorul pronunț ă cu voce ș optită cuvinte bisilabice de tonalitate joasă ("nouă", "lună"); de
tonalitate inalta(“trei”,”cinci”)
-dacă persoana examinată nu aude, examinatorul se apropie progresiv ș i repetă cuvintele.
-se notează distanț a de unde persoana repetă cuvintele.

c). Interpretarea
vocea ș optită se aude în mod normal la distanț a de 6 metri;
-vocea de conversatie se aude in mod normal la 20 metri;
când vocea nu se aude decât sub 5 metri înseamnă că este o surditate uș oară;
-când nu se aude sub 1m vorbim de surditate accentuată.

OBSERVAȚ IE: Prin această metodă nu se poate defini tipul de surditate, ci numai gradul.

[Link] INSTRUMENTALA- Se efectuează o serie de probe cu DIAPAZOANELE pentru a

face diagnosticul diferential între surditate de tip transmis ș i cea de tip percepț ie (proba Rinne'), proba
Schwabach, proba Weber). Pentru examinare, DIAPAZONUL se pune în vibraț ie strângând între police ș i
index extremitatea liberă a celor două ramuri ale DIAPAZONULUI ș i eliberându-le brusc (ca o
piscatura).
Diapazonul pensat cu degetele se pune in vibratie in fata pavilionului urechii (proba Reinne’), pe
mastoida (proba Schwabach) ș i pe vertex (proba Weber). Se compară audiț ia pe cale obiș nuită aeriană (
timpanica ) cu auditia pe cale osoasa si in acest fel se stabileste sediul leziunii, deci si tipul de surditate.

[Link] AUDIOMETRIC -Este o metoda moderna prin care se stabilesc tipul de surditate si
gradul deficienț ei auditive. Se efectuează cu AUDIOMETRUL prin care se înregistrează grafic pierderile
auditive pe frecvente din scara tonala. Audiometrele au posibilitatea de a inregistra, pe cale aeriana,
intensităț i până la 110 decibeli. Astfel se obț in diferite curbe audiometrice.
CURS ORL ANUL II SEM II

EXAMENUL FUNCȚIEI DE ECHILIBRU

Funcț ia de echilibru se controlează prin semne spontane vestibulare ș i probe provocate.

[Link] SPONTANE
Nistagmusul spontan (miș carea ritmică a globilor oculari, care poate fi orizontală, pe verticală sau
rotatorie ).
Proba braț elor întinse (persoana examinată trebuie să ț ină braț ele întinse, în poziț ie fixă, timp de două
minute, cu ochii închiș i ). În cazul unei alterări funcț ionale braț ele deviază pe partea labirintului în
hipofuncț ie.
Proba Romberg (când bolnavul stă în poziț ie verticală, cu braț ele lipite de corp ș i picioarele apropiate,
cu ochii închiș i). Există trei posibilităț i: poziț ia capului nu deviază (normal), deviază în dreapta sau
deviaza în stânga.
Proba mersului în stea (Weil-Babinsky): bolnavul legat la ochi ș i supravegheat de un ajutor face 5 paș i.
înainte ș i 5 paș i înapoi într-o direcț ie indicată. Dacă există o leziune labirintică, bolnavul, în loc să urmeze
o linie dreaptă, va devia progresiv spre labirintul în hipofuncț ie.

[Link] PROVOCATE
-Proba calorica (irigatia timpanului cu apa calda 40*C si apa rece 25*C; se urmaresc nistagmusul si
celelalte reacț ii vestibulare).
Proba rotator( bolnavul este asezat pe un scaun rotator care se invarteste cu 10 turatii in 20 secunde,
apoi se opreste brusc; se masoara durata nistagmusului, care in mod normal este de 10 - 20 sec.).
-Proba pneumatică cercetează nistagmusul prin compresiunea ș i decompresiunea cu un duș de aer cu para
Politzer a labirintului membranos in cazul unei fistule labirintice.
-Proba electrică se face cu un curent continuu de intensitate mică. Doi electrozi înveliț i în tifon se aplică.
unul pe un tragus si al doilea pe celalalt tragus. La trecerea curentului electric, de la un pol la altul, la un
individ normal se constată deviatia capului întotdeauna spre polul pozitiv.

EVALUAREA MORFO-FUNCȚIONALĂ A ORGANELOR OTO-RINO-LARINGOLOGICE

Instrumente folosite:

-EXAMENUL AUZULUI - acumetrie fonica

-acumetria instrumentala
examenul audiometric

-OTOSCOPIA- examenul pavilionului urechii ș i a conductului auditiv extern.

-NARINOSCOPIA- examinează narinele ș i interiorul cavităț ii nazale.

-RINOSCOPIA–metoda de investigare a foselor nazale, folosind un speculum sau un endoscop.

-BUCOFARINGOSCOPIA- examenul cavităț ii bucale ș i a faringelui.

-LARINGOSCOPIE- examenul laringelui

-indirectă
-directa - examen pt. prelevarea de tesuturi pt. examen biopsic si extragerea corpilor straini.

RADIOGRAFIA SINUSURILOR FETEI

CURS ORL ANUL II SEM II

-EXAMEN DE LABORATOR
- secreț ie otică - se recoltează în condiț ii de asepsie pentru examen bacteriologic
secretie nazală
-exudatul faringian pt. examen bacteriologic
sânge
-VSH
-leucogramă
-TS (timp de sângerare)
-TC (timp de coagulare)

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ ( SEMNE Ș I SIMPTOME )

SURDITATEA
-Hipoacuzia - tulburarea auditiei ce consta in scaderea acuitatii auditive ( vocea soptita se aude de la o
distanta de sub 5m ). Poate fi cauzata de dop de cerumen, otite, parotidita, meningita.
Surditatea - tulburare a auditiei in care persoana nu aude vocea soptita nici in apropierea urechii.
surditatea se poate instala lent sau brusc (în accidentele vasculare), la nivelul arterei
auditiv.
-Cofoza - tulburare în care persoana nu distinge nici un sunet.

2) INFECȚII:
Infecț iile otice se pot localiza:
-la nivelul pavilionului urechii
în conductul auditiv extern
OTITE
mastoida
Infecț iile rinosinusale se pot localiza:
-la nivelul cavităț ii nazale - rinite, furuncul;
-la nivelul sinusurilor - sinuzite.
Infecț iile faringo-amigdaliene se pot localiza:
-infecț iile faringelui ș i amigdalelor - Faringoamigdalită
-infecț iile vegetaț iilor adenoide - Adenoidita;
-infecț iile laringiene- Laringite.

3) CORPI STRAINI
-Căș ti - hipoacuzie, acufene
-Nazal - obstructie nazală, rinoree

4) TULBURĂRI DE ECHILIBRU - apar în îmbolnăvirile acute ale canalelor semicirculare din

labirint în cadrul infecț iilor otice, rinofaringiene sau independent (sindrom Me'niere).
SEMNELE:
-VERTIJ (senzatie ca obiectele din jur se invarte sau se deplaseaza)
- tulburări de echilibru
hipoacuzie
greturi si varsaturi la miscarile bruste ale capului
-neliniș te.
CURS ORL ANUL II SEM II

5) EPISTAXIS (hemoragie ce ia naș tere în fosele nazale), cauzată de iritaț ie mecanică locală sau leziuni
ale vaselor mucoasei nazale, sau traumatisme ale oaselor nazale; apar ș i în cadrul unor boli generale HTA,
Hemofilie, Avitaminoza C, K;
Semnele însoț itoare sunt în funcț ie de cantitatea de sânge pierdut.

INGRIJIREA PACIENTILOR CU AFECTIUNI OTO-RINO-LARINGOLOGICE

ÎNGRIJIREA PACIENTILOR CU AFECȚIUNI ALE URECHII EXTERNE

(dopul de cerumen, corpi străini, plăgi, contuzii, arsuri ș i degerături ale pavilionului urechii)

CULEGEREA DATELOR- circumstante de aparitie

1). - Dop de cerumen - persoane cu hipersecretie a glandelor ceruminoase
-Traumatismele pavilionului- expunere la temperaturi scăzute, accidente de muncă, traumatisme.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ (semne ș i simptome):

-diminuarea auzului
disconfort auricular
ameț eli
prezenta plagilor, arsurilor, degeraturilor la nivelul pavilionului
-secreț ii purulente, sanguinolente la nivelul pavilionului urechii
-durere
-cicatrici vicioase cu ingustarea orificiului conductului auditiv extern.

PROBLEME:
comunicare ineficientă senzorială auditivă
-disconfort fizic cauzat de durere sau senzaț ii auditive violente (în cazul corpurilor străine animate)
- risc de complicaț ii: infecț ii ale timpanului urechii medii ș i cicatrici vicioase.

DIAGNOSTIC DE NURSING:
-Dificultate de a comunica din cauza hipoacuziei manifestată prin colaborare ineficientă cu personalul
medical
-Risc de accident legat de prezenta vertijului manifestat prin risc de căderi.
-Discomfort din cauza durerii manifestat prin agitaț ie, neliniș te, anxietate.

OBIECTIVE
cicatrizarea plagilor, arsurilor, fără complicaț ii;
pacientul să afirme stare de bine.

INTERVENȚII
ASISTENTApregăte ș te materialele ș i pacientul pentru spălătura auriculară în vederea îndepărtării dopului de
cerumen ș i a corpurilor străine;
-aplica tratamentul în plagile pavilionului urechii (spală tegumentele sănătoase din jur cu apă călduț ă ș i
săpun, le dezinfectează cu alcool, face dezinfectia plagii prin tamponare cu apă oxigenată, acoperă plăgile
cu comprese uscate fixând pansamentul cu fasa);
-aplica comprese umede în soluț ii de rivanol 1/1000 în cazul infectării plăgilor;
-educe pacientul să se prezinte în continuare pentru schimbarea pansamentului până la vindecarea plăgilor
CURS ORL ANUL II SEM II

SPALATURA AURICULARĂ

DEFINIȚIE: Prin spălătura auriculară se înț elege spălarea conductului auditiv extern prin
introducerea unui curent de lichid.

SCOP TERAPEUTIC:
tratamentul otitelor cronice
prin îndepărtarea secreț iilor, a corpilor străini.

MATERIALE NECESARE:
-De protective: 2 sorturi de cauciuc, musama, prosop, aleza.
-Steril: seringa Guyon, vată, lichid de spălare la 37*C, sol. medicamentoasă, bicarbonat de sodiu
1/1000.
-Nesterile: masa de tratamente, tavita renala, scaun.

TEHNICA:
Se anunț ă pacientul ș i i se explică tehnica.
-se pregăteș te din punct de vedere fizic

În cazul dopului de cerumen:

-cu 24h inainte se instileaza in conductul auditiv extern de 3 ori/zi sol. de bicarbonat de sodiu in glicerina
1/20.

În cazul dopului epidermic:

se instileaza sol. de acid salicilic 1% in ulei de vazelina.

În cazul corpurilor străine hidrofobe:

-se instilează alcool

În cazul insectelor vii:

Se fac instilatii cu ulei de vazelina, glicerina sau se aplica un tampon cu alcool.
Pacientul se asează în poziț ia ș ezând pe scaun;
-Se protejează cu prosopul ș i sortul;
-Se aș ează tavita sub urechea pacientului care va ț ine capul înclinat spre tavita.

ASISTENȚĂ
- se spală pe mâini ș i îmbracă ș orț ul de cauciuc;
-verifică temperatura lichidului de spălare ș i încarcă seringa Guyon;
-solicita pacientului sa deschida gura;
-trage pavilionul urechii în sus ș i înapoi cu mâna stângă, iar cu dreapta injectează lichidul de spălătură
spre peretele posterosuperior si asteapta evacuarea;
operatia se repeta la nevoie;
-se usucă conductul auditiv extern ș i se controlează rezultatul spălăturii prin OTOSCOPIE;
-se introduce tampon cu vata in conduct si se aseaza pacientul in decubit dorsal 30 min. - 1h.

CORPI STRAINI AURICULARI- sunt de doua categorii:

a). Corpuri straine animate (care se misca): purici, plosnite, tantari, viermi, urechelnite, fluturi, muste, larve
de muste, paianjeni.
b). Corpuri străine neînsufleț ite: sâmburi de fructe, vegetale, boabe de fasole, beț e de chibrit, scobitori, corpuri
străini metalici.
CURS ORL ANUL II SEM II

SIMPTOME
senzatie de infundare a urechii;
-jena;
-hipoacuzie;
-acufene (vajaituri).
In cazul in care se lezeaza conductul apare:
otalgie
- escoriaț ii sau plăgi;
-secreț ii;
tumefiere
-zgomote auriculare ;
-gadila
ameț eală.

INTERVENȚII
-se verifică existenț a, natura sediul corpului străin cu ajutorul SPECULULUI AURICULAR;
se face spalatura auriculara cu ajutorul seringii Guyon;
-daca extractia corpului strain nu a reusit in spalatura, bolnavul va fi trimis la serviciul ORL unde se va
scoate cu o pensa.

ÎNGRIJIREA PACIENTILOR CU OTITĂ

DEFINIȚ IE: Otita este o infecț ie a urechii medii care netratată în faza congestivă determină supuraț ia.
Otomastoidita este complicaț ia otitei medii supurate, netratată la timp, apărând la două-trei săptămâni.
de la debutul otitei.

CULEGEREA DATELOR
CIRCUMSTANȚE DE APARIȚIE - în timpul unei faringite
- la orice vârstă, mai frecvent la copii ș i sugari.

semne ș i simptome
-ÎN OTITĂ ACUTĂ SUPURATĂ:
-durere la început moderată, treptat devine vie ș i insuportabilă, iradiază spre maxilar;
senzatie de tensiune in ureche;
-febră 39-40*C;
-frisoane;
-hipoacuzie;
-ÎN OTOMASTOIDITĂ ACUTĂ SUPURATĂ:
-durere vie în regiunea mastoidiană;
-febră;
-dispnee;
tahicardie.

PROBLEME
-durere;
-hipertermie;
-anxietate;
-insomnie;
CURS ORL ANUL II SEM II

comunicare ineficientă la nivel senzorial auditiv;

-riscuri de complicaț ii: alterarea respiraț iei ș i circulaț iei, deshidratare, paralizia nervului facial.

DIAGNOSTIC DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ:

Insomnie datorată durerii în conductul auricular manifestată prin ore insuficiente de
somn.
Deshidratare din cauza febrei manifestată prin tegumente uscate.
Hipertermie din cauza procesului inflamator otic, manifestat prin febra 39-40*C.

OBIECTIVE
pacientul să afirme stare de bine;
temperatura corporala sa se mentina in limitele fiziologice;
- să se obț ină vindecarea fără complicaț ii.

INTERVENȚII
ASISTENTA- asigură repausul la pat în perioada febrilă într-o cameră liniș tită cu temperatura 20-22*C;
- măsoară temperatura, pulsul ș i le notează în foaia de temperatură ( F O );
-administreaza tratamentul: cu antibiotic pe cale generală, cu simptomatice pentru combaterea febrei ș i a
durerilor;
-face instilatii auriculare cu solutii caldute decongestive si analgetice;
-aplică instilaț ii nazale cu soluț ii dezinfectante;
-aplică comprese călduț e pe regiunea mastoidiană ;
-asigură alimentaț ia hidrozaharată în perioada febrilă, bogată în vitamine ș i lichide, pe care o completează
ulterior cu alte alimente;
pregăteș te pacientul ș i participă la puncț ia otică (paracenteza otică).

SCOPUL PUNCTIEI:
-EXPLORATORIE- recoltarea secreț iei otice;
-TERAPEUTICA- evacuarea secreț iei urmată de spălătură.

ÎNGRIJIRI ULTERIOARE:
Educa pacientul să se prezinte la control (prezintă mesaj pentru drenaj, este informat că orificiul format este creat
se vindecă fără a afecta auzul );
-Pregăteș te pacientul, când este cazul pentru intervenț ia chirurgicală - ANTROMASTOIDECTOMIE - ș i
el îngrijeș te postoperator.

ÎNGRIJIREA PACIEN ȚILOR CU MASTOIDITĂ

DEFINITIE:Mastoida reprezinta infectia si inflamatia spatiilor de aer cuprinse in osul mastoidian.

Mastoida face parte din osul temporal al craniului. Poate fi palpata ca o proeminenț ă osoasă posterioară ș i
usor superior lobului urechii. Contine spatii mici pline cu aer (celule aeriene). Este conectata cu urechea
medie, si astfel atunci cand exista o colectie lichidiana in urechea medie, este prezenta o cantitate mica de
lichid ș i în spaț iile cu aer din mastoid.

CAUZE:
Afectiunea se dezvolta de regula cand o otita medie acuta este netratata sau tratata
necorespunzător ș i se extinde de la urechea medie la osul înconjurător.
CURS ORL ANUL II SEM II

Severitatea mastoidei variaza de la simpla (putin lichid ajuns in celulele aeriene ale mastoidei, in
urma unei infectii a urechii medii ), la complexa, atunci cand infectia invadeaza periostul osului
mastoidian, la foarte grav când este distrus chiar osul.

SIMPTOME
-apar la zile sau săptămâni după dezvoltarea otitei medii acute, pe măsură ce infecț ia distruge porț iunea
interna a procesului mastoid;
-se poate forma o colecț ie de puroi (abces) în os;
-simptomele initiale ale mastoidei pot fi aceleasi cu simptomele din faza initiala infectiei urechii mijlocii;
pielea care acoperă mastoida devine eritematoasă (înroș ită), inflamată ș i sensibilă, iar urechea externă
este îndoită în lateral ș i inferior;
-febră;
durere in jur sau in ureche, tinde sa fie persistenta si pulsatila;
-scurgeri cremoase din ureche;
Afectarea auzului se poate înrăutăț i progresiv.

PROBLEMELE PACIENTULUI:
disconfort
-riscul de complicaț ii;
-anxietate;
-alterarea integrităț ii tegumentelor;
-alterarea eliminărilor.

DIAGNOSTIC DE NURSING:
Disconfort din cauza durerii manifestat prin agitaț ie, neliniș te.
Anxietate legată de pierderea auzului manifestată prin agitaț ie, neliniș te.
Alterarea integrităț ii tegumentelor legată de formarea abcesului manifestată prin piele eritematoasă ș i
scurgeri cremoase din ureche.

OBIECTIVE:
-pacientul să fie liniș tit, să nu prezinte durere;
- să-ș i diminueze anxietatea la un nivel uș or sau moderat;
să nu prezinte complicaț ii.

INGRIJIRI:
Asistenț ă, pregăteș te pacientul psihic ș i fizic pentru CT;
-recoltează secreț ii purulente pentru examen bacteriologic;
- pregăteș te ș i efectuează spălătura auriculară;
-la indicaț ia medicului administrează antibiotice;
-explica pacientului complicatiile posibile ale afectiunii si importanta administrarii tratamentului indicat.

TERAPIA MASTOIDEI ACUTE:

-antibiotice folosite : Vancomicina plus Ceftriaxona sau Cefepime pentru Pseudomonas sau combinaț ia unei
Peniciline cu un inhibitor de beta-lactamază (ampicilină cu sulbactam);
terapia parenterala trebuie administrata pt. cel putin 7- 10 zile;
Terapia orală poate înlocui tratamentul parenteral dacă se observă ameliorări pentru un total de 4 săptămâni;
-agenț ii orali cuprind Clindamicina plus o cefalosporină de generaț ia III sau Amoxicilină plus Acid
Clavulanic.
CURS ORL ANUL II SEM II

TERAPIA ÎN MASTOIDITĂ CRONICĂ:

Tratamentul este similar cu cel al otitei cronice medii supurate, cu antibiotice topice.
Dacă acesta eș uează se practică toaleta urechii ș i terapie sistemică.
Alegerea empirică a antibioticelor sistemice trebuie să acț ioneze asupra bacteriilor aerobe ș i anaerobe.
Aproape jumătate din bacteriile anaerobe gram-negative sunt rezistente la peniciline pentru că produc beta–
lactamaza. Clindamicina, Cefotaxinul, Metronidazolul, Cloramfenicolul sau combinaț ia Amoxicilina ș i
Acid Clavulanic sau Piperacilina si Tazobactam acopera bacteriile anaerobe.
Când este prezent Staphylococcus aureus meticilin-rezistent, se va administra Vancomicina sau
Linezolid.
-O aminoglicozidă, cefalosporină de generaț ia III sau o quinolonă trebuie indicate pentru acoperirea
bacililor gram-negativi aerobi, incluzând Pseudomonas.
Terapia orală poate înlocui pe cea parenterală ș i se va menț ine pentru o durată de 6 săptămâni.

TERAPIA CHIRURGICALĂ:
Miringotomia ș i timpanocenteza sunt folosite de obicei pentru a obț ine specimene ș i a ameliora disconfortul
din otita medie acută. Plaga timpanică se vindecă în câteva zile.
În timpanostomie se plasează un tub care men ț ine membrana timpanică deschisă ș i permite acces la
urechea medie ș i mastoid pentru administrarea picăturilor antibiotice, steroizi sau ambele pentru drenaj fără
probleme asupra permeabilităț ii tubului Eustachian.
Mastoidectomia se efectuează prin interiorul urechii sau în spatele urechii printr-o incizie. Chirurgul
deschide osul mastoid ș i înlătură celulele aeriene infectate. Membrana timpanică este incizată pentru a drena
urechea medie. Se vor administra picături antibiotice în ureche.

ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU OTORAGIE

DEFINIȚ IE: Prin otoragie se înț elege scurgerea de sânge prin conductul auditiv extern.
CAUZE:
- Hemoragii auriculare postraumatică rezultate din plăgi tăiate, înț epate sau zdrobite ale pavilionului
urechile;
-leziuni traumatice pe conductul auditiv extern;
fracturi ale peretelui conductului auditiv extern în urma unor perforaț ii sau rupturi traumatice a
timpanului;
traumatisme cranio –cerebrale cu fracturi auriculare.
-Hemoragii auriculare din cursul bolilor infecț ioase: otite medii acute, otomastoidită, diverse tumori.
- Hemoragii auriculare grave survenite după: accidente, erodarea arterei carotide, fracturi sau leziuni prin
arme de foc.
SIMPTOME
-senzatie de infundare a urechii, jena;
-hipoacuzie;
-acufene;
-durere;
-sângerare.
PROBLEME:
-riscuri de complicaț ii;
anxietate
-alterarea eliminărilor;
alterarea integrităț ii mucoaselor ș i tegumentelor;
-alterarea igienei personale.
CURS ORL ANUL II SEM II

DIGNOSTIC DE NURSING:
Alterarea igienei personale din cauza hemoragiei manifestată prin tegumente ș i vestimentaț ie murdară.
-Riscul de complicaț ii legat de hemoragie, manifestat prin pierderea echilibrului.
Anxietate din cauza fricii de moarte, manifestata prin neliniste si agitatie.
OBIECTIVE
-să nu-i mai fie afectată igiena ș i vestimentaț ia;
-pacientul sa nu prezinte complicatii;
pacientul sa nu mai prezinte anxietate.
INTERVENTII
Indiferent de cauza hemoragiei, vor fi respectate riguros măsurile de asepsie a conductului auditiv.
extern ș i se mai ț ine seama de două elemente:
-existenta sau nu a unui traumatism asupra urechii sau craniului urmat de otoragie;
apariț ia otoragiei în cursul unui proces inflamator.
Astfel, în cazul otoragiilor posttraumatice se va aplica un tampon la locul hemoragiei ș i un
pansament auricular steril si se trimite bolnavul la un serviciu ORL.
În cazul otoragiilor survenite în cursul unui proces inflamator, primul ajutor este aplicarea unui
pansament steril auricular ș i trimiterea bolnavului într-o unitate spitalicească.
ÎN SPITAL în funcț ie de intensitatea ș i cauza otoragiei se face:
toaleta chirurgicală a plăgii;
-pensarea ș i ligătura vasului sângerând, iar la nevoie spălătura auriculară.
ÎN CAZUL PROCESELOR INFLAMATORII se instilează soluț ie cu glicerină ș i vasoconstrictoare.
-se administrează medicaț ie generală: antitermice, vit.C, antibiotic, dezinfectante nazofaringiene.
ÎN OTORAGIILE GRAVE se face meseria conductului cu mese înmuiate în soluț ii hemostatice.
TRATAMENTUL este general cu: transfuzii ș i hemostatice ș i se intervine chirurgical.
EVALUARE

INGRIJIREA PACIENTILOR CU TUMORI ALE URECHII MEDII

Tumorile benigne ale urechii externe provin din elementele histologice din care este format pavilionul
sau conductul auditiv extern. Pe tegument putem întâlni papiloame (tumori de dimensiuni mici care se
dezvolta pe suprafata tegumentului sau a mucoaselor), care necesita extirpare, iar in conductul auditiv
extern apar osteoame (tumori osoase benigne), ce determina hipoacuzie numai cand devin obstruante.
Osteoamele se extirpă chirurgical.
Tumorile maligne sunt destul de rare. Carcinoamele pavilionului (carcinom–tumora maligna cu
originea în orice tip de ț esut care conț ine celule epiteliale) apar cu predilecț ie la bărbatul vârstnic ș i
necesită extirpare. Cancerele conductului auditiv sunt de mare gravitate, pentru că afectează precoce osul.
Rezultatele chirurgiei sau ale radioterapiei sunt modeste.

Tumorile urechii medii

Tumorile benigne ale urechii medii sunt foarte rare. Cea mai frecventă este tumora glomusului de
jugulară, care naș te pe golful (curbura) venei jugulare (tumora glomică jugulară), evoluează la gaura ruptă
posterioară dar mai ales în urechea medie (tumora glomică timpanică), unde pătrunde prin erodarea
peretelui inferior al casei timpanului.

COLESTEATOMUL
Definiț ie: Colesteatomul este o tumoră benignă, cauzată de o infecț ie cu capacitate de distrugere a
structurilor osoase invecinate (asemanator cariei dentare), aparuta ca urmare a proliferarii epidermului
(pielii) în interiorul urechii medii.
CURS ORL ANUL II SEM II

Colesteatomul poate constitui si o sursa de infectie al sistemului nervos central, ducand la aparitia
abceselor cerebrale, meningitelor, unele având chiar prognostic rezervat ș i evoluț ie gravă.
Incidenț a colesteatomelor nu este foarte bine cunoscută.

CULEGEREA DATELOR

Circumstanț e de apariț ie (cauze):

a). Accidentale (dobândite) :
- introducerea unor obiecte ascuț ite în ureche
-lovituri peste ureche
spalatura auriculara pt. extragerea dopurilor de ceara
retracț ia membranei timpanice
în urma timpanoplastiei
perforare de timpan ca urmare a unei otite medii acute sau traumatism
-iatrogen (termen care desemnează o boală determinată de rezultatul unui tratament, ca efect advers fie
nedorit, fie neasteptat, inevitabil
otită medie
- în timpul unor intervenț ii chirurgicale.

b). Congenitala – apare ca urmare a sechestrării de ț esut epitelial scuamos în interiorul osului temporal în
timpul perioadei fetale.
Devine clinic manifest în primii ani ai copilăriei (6 luni–5 ani) cu evoluț ie rapidă.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ (SEMNE Ș I SIMPTOME):

cefalee
tinitus (tiuituri, fasait, zgomot în ambele urechi)
-durere în ureche
-ameț eală, vertij
-otoree nedureroasă, ce nu dispare sau care are caracter recurent
-scurgere colorată din ureche (brun-gălbuie, de cele mai multe ori ș i foarte urât mirositoare (miros fetid)
-scurgeri de puroi din ureche
slăbiciune a muș chilor feț ei
- modificări ale auzului – hipoacuzie (mergând până la pierderea lui)

PROBLEMELE PACIENTULUI
disconfort
-riscuri de complica ț ii
-insomnie
-alterarea integrităț ii tegumentelor
-riscul de căderi

DIAGNOSTIC DE ASISTENȚĂ
-Disconfort din cauza durerii, manifestat prin agitaț ie, neliniș te.
Insomnie din cauza durerii manifestată prin ore insuficiente de somn
- Alterarea integrităț ii tegumentelor din cauza scurgerilor purulente manifestată prin iritaț ia tegumentelor

OBIECTIVE
pacientul sa nu prezinte durere
- să nu apară complicaț ii
-să doarmă ore suficiente
sa fie ferit de riscuri
CURS ORL ANUL II SEM II

INTERVENȚII
Asistenț a asigură repaus la pat într-o cameră liniș tită;
- urmăreș te funcț iile vitale ale pacientului: temperatura, puls, TA ș i le notează în foaia de temperatură;
-recoltează sânge pentru analize de laborator;
-administrează tratament medicamentos la recomandarea medicului;
-pregăteș te pacientul preoperator, îl însoț eș te la sala de investigaț ii;
-îl îngrijesc postoperator;
Educa pacientul ca, după externare, să se prezinte la controale periodice.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU SINDROMUL MENIÈRE

Sindromul MENIERE apare în cadrul îmbolnăvirilor acute ale canalelor semicirculare din labirint, din
cursul infecț iilor rinofaringiene sau otice sau independent de ele. Boala MENIERE reprezintă distensia
labirintului membranos prin acumulare de endolimfa.

COLECTAREA DATELOR
-Circumstanț e de apariț ie (cauze):
infecț ii rinofaringiene ș i otice;

-Manifestări de dependenț ă (semne ș i simptome):

-tulburări de echilibru;
ameteli
senzatie de zgomot in ureche (acufane);
greturi;
-varsaturi, mai ales la miscarile capului;
surditate de percepț ie uni- sau bilateral.

PROBLEME:
-dificultate de deplasare ș i de menț inere a ortostatismului;
intoleranț ă digestivă;
-comunicare ineficientă la nivel senzorial auditiv;
-anxietate;
-riscuri de complicaț ii - surditate.

DIAGNOSTIC DE NURSING:
Dificultate de a se miș ca ș i a avea o bună postură din cauza tulburării de echilibru, manifestată
prin imposibilitate de men ț inere a echilibrului.
Anxietate din cauza surdităț ii, manifestată prin agitaț ie, neliniș te.
Risc de complicaț ii din cauza greț urilor ș i a vârsăturilor manifestat prin deshidratare, tegumente
uscate.

OBIECTIVE
Pacientul să-ș i păstreze o bună poziț ie, să se deplaseze fără dificultate.
Pacientul să-ș i păstreze integritatea fizică ș i psihică.
Pacientul să nu prezinte greț uri ș i vărsături.
CURS ORL ANUL II SEM II

INTERVENTII
Asisten ț a asigură camera obscură, lini ș tită pentru repausul pacientului;
-asigura alimentatie desodata si cu reducerea cantitatii de lichide/24h;
-administrează medicaț ia recomandată pentru scăderea presiunii intralabirintice: diuretice, sulfat de magneziu
15% intravenoasă (i.v.), glucoză hipertonă i.v. ș i antivomitive;
-însoț eș te pacientul în micile deplasări în salon, la toaletă, protejându-l de căderi;
-reeduca pacientul pentru menț inerea echilibrului;
-îl învaț ă să se culce pe partea sănătoasă ș i să-ș i întoarcă ochii pe partea bolnavă.

ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU INFECȚII NAZOFARINGIENE SINUZALE Ș I

Laringiene

DEFINIȚIE:
Rinita acută este inflamaț ia mucoasei nazale de natură virală sau alergică.
Sinuzita este inflama ț ia unuia sau a tuturor sinusurilor, oaselor fe ț ei (frontal, etmoidal,
sfenoidal, maxilar).
Laringita este inflamaț ia acută a mucoasei laringiene ș i a corzilor vocale.

COLECTAREA DATELOR
-Circumstanț e de apariț ie (cauze):
-sezonul rece;
-primăvara, pt. rinitele alergice;
inhalare de pulberi iritante, persoane cu eforturi vocale mari, în cazul laringitelor;
Sinuzitele ș i laringitele pot apărea ca urmare a unei rinite acute sau cronice.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ (SEMNE Ș I SIMPTOME):

- în rinite:
-obstructie nazală;
-respiraț ie pe gură;
secretie apoasa din nas.

- În sinuzite
-durere la nivelul fetei;
secretie purulenta nazala
-tulburări respiratorii ș i ale mirosului, febră, fotofobie, cefalee;

-În laringită:
-disfonie : care poate merge până la afonie;
-tuse seacă;
-disfagie;
anxietate.

PROBLEME:
-alterarea respiraț iei ;
-lipsa confortului fizic;
-riscuri de complicaț ii (cronificare, afectarea ș i altor segmente ale căilor respiratorii);
anxietate.
CURS ORL ANUL II SEM II

DIAGNOSTIC DE NURSING
Alterarea respiraț iei din cauza obstrucț iei căilor respiratorii manifestată prin dispnee.
-Risc de complicaț ii din cauza extinderii infecț iei manifestată prin septicemie.
Anxietate legată de necunoaș terea prognosticului bolii manifestată prin agitaț ie, neliniș te.

OBIECTIVE
-pacientul sa respire liber pe nas, sa aiba stare de bine psihic si fizic;
-pacientul să poată comunica eficient verbal;
- să nu prezinte complicaț ii, să se prevină cronicizarea infecț iei.

INTERVENTII
Asistenț a asigură repausul la pat în încăpere aerisită cu umiditate 65%, în poziț ie care să
favorizeze scurgerea secretiei (decubit ventral in sinuzite);
-asigură repausul vocal pentru pacientul cu laringită, învăț ându-l să comunice în scris, reluarea vorbirii
facandu-se treptat cu voce soptita si apoi cu voce normala ( atentie la profesionisti: cantareti, avocati );
-asigura aport crescut de lichide calde in rinite, laringite;
învaț ă pacientul să-ș i evacueze secreț iile nazale fără violenț ă, pe rând fiecare nară, iar la sugar aspiră
secretiile cu o para de cauciuc;
-participa la punctia si spalatura sinusala efectuata de catre medic;
-administrează tratamentul recomandat:
instilaț ii nazale cu soluț ii dezinfectante astringente în rinitele infecț ioase ș i instilaț ii cu antihistaminice în
rinitele alergice
antibioticoterapie pe cale generală, inhalatii aerosoli cu soluț ii antiseptice astringente în laringite;
pregăteș te psihic ș i fizic pacientul pentru intervenț ie chirurgicală ș i pentru repararea viciilor câș tigate sau
congenitale care întreț in sinuzita cronică (deformaț ii ale nasului, deviaț ia de sept nazal, polipi nazali).
-educa pacientul sa evite factorii care favorizeaza aparitia infectiilor: fumatul, alcoolul, condimentele,
vaporii iritanti, consumul de băuturi reci.

INGRIJIREA PACIENTILOR CU AMIGDALITA

DEFINI Ț IE: AMIGDALITA este inflama ț ia amigdalelor. Poate fi acută sau cronică, fiind determinată
în mod deosebit de streptococ hemolitic.

CULEGEREA DATELOR
-Circumstanț e de apariț ie (cauze):
anotimpul rece
-schimbări bruș te de temperatură;
-frecvenț ă scăzută la copii;
-persoane astenice, convalescente cu rezistenț ă scăzută.

- Manifestări de dependenț ă (semne ș i simptome):

dureri la deglutitie;
-uşoară senzaţie de sufocare;
-febră 39-40*C, frisoane.

PROBLEME:
-alterarea respiraț iei ș i circulaț iei;
-hipertermie;
CURS ORL ANUL II SEM II

incapacitatea de a se alimenta;
-riscuri de complicaț ii - flegmon amigdalian;
alterarea comunicării
-disfagie.

DIGNOSTIC DE NURSING:
Hipertermie din cauza procesului inflamator infecț ios, manifestată prin febră (39-40°C).
Alterarea comunicării din cauza disfoniei (raguseală), manifestată prin dificultate de comunicare cu
personalul.
-Disfagie din cauza obstructiei laringiene manifestata prin dificultate de a se alimenta.
-Risc de complicaț ii din cauza propagării infecț iei manifestată prin septicemie.

OBIECTIVE:
pacientul să afirme stare de bine fizic ș i psihic;
- să aibă respiraț ie liberă, uș oară, eficientă;
-pacientul să se poată alimenta pe cale naturală;
pacientul sa-si mentina temperatura corpului in limite fiziologice;
sa nu intervină complicaț ii.

INTERVENTII
ASISTENȚ A - asigură repausul la pat în cameră caldă, cu umiditate corespunzătoare, pe faț a anterioară a
gatului aplica comprese alcoolizate;
-asigură alimentaț ie lichidă (ceai, zeamă de compot, lapte, supe călduț e), în perioada febrilă; alimentaț ia
se îmbogăț eș te cu alimente semiconsistente în funcț ie de reducerea durerilor la deglutiț ie;
-măsoară temperatura, pulsul, respiraț ia;
-administrează tratamentul: antibioticoterapie, antitermice;
-recoltează exudatul faringian, sânge pentru cercetarea VSH-ului, ASLO, leucogramei;
-pregăteș te pacientul care prezintă flegmon amigdalian de urgenț ă pentru incizia ș i evacuarea puroiului;
învaț ă pacientul căruia i s-a făcut incizie să stea cu capul aplecat în faț ă pentru a se scurge puroiul în tavita
renala ș i periodic să facă gargară cu H2O2;
-educa pacientul care prezintă amigdalite repetate să se supună intervenț iei chirurgicale pentru a preveni
reumatismul articular acut ( R.A.A.), glomerulonefrita.
Pregăteș te pacientul pentru amigdalectomie:
-măsoară pulsul, tensiunea arterială (TA), respiraț ia, temperatura;
Recoltează sânge pentru determinarea hemoleucogramei, TS, TC;
-recoltează urina pentru examen de laborator.
Îngrijire postoperatorie după amigdalectomie:
-supraveghere permanentă 6-8 ore, internare 24 de ore;
-asigura repausul complet la pat in decubit ventral cu capul sprijinit pe antebrat sau sezand cu capul
aplecat în faț ă cu tavita renală pe coapsă;
-educa pacientul să nu înghită saliva, să nu facă miș cări de deglutiț ie, copiii să nu plângă pentru a nu se
accentuează sângerarea;
-examinează secreț ia care se scurge în tavita renală ș i informează medicul în cazul hemoragiilor mari pentru a
se reinterveni chirurgical;
alimenteaza pacientul dupa atenuarea durerii si opririi hemoragiei cu lichide reci in inghitituri mari;
învaț ă pacientul să nu suge cu paiul lichidele, să nu facă gargara, să evite să tusească, să strănute, să
vorbească tare (acestea putând determina hemoragii);
-educe pacientul ca timp de ș apte zile să stea în casă ș i îl informează că în a 6-a-8-a zi este posibilă o mică
hemoragie datorită desprinderii membranelor albicioase formate în lojele amigdaliene.
CURS ORL ANUL II SEM II

INGRIJIREA PACIENTILOR CU VEGETATII ADENOIDE ( POLIPOZA )

DEFINITIE: VEGETATIILE ADENOIDE reprezinta hipertrofia amigdalei faringiene. Se intalnesc mai

frecvent între 3-10 ani.

COLECTAREA DATELOR
CIRCUMSTANTE DE APARITIE
-copii cu infecț ii repetate- rinite;
anotimpul rece
-alimentatie deficitara, avitaminoze.

-MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ(semne ș i simptome):

-obstrucț ie nazală care se accentuează în perioadele acute ale bolii;
secretie nazală abundentă;
respiraț ie pe gură;
-apetit diminuat;
-astenie;
-somn agitat;
-apatie;
-intelect redus;
-tulburări în dezvoltarea scheletică (faț ă caracteristică cu prognatism);
cutie toracică deformata (torace globulos).

PROBLEME:
-alterarea respiraț iei;
-intoleranț ă la activitatea fizică;
-comunicare ineficientă la nivel afectiv;
comunicare ineficientă la nivel intelectual;
-insomnie;
- modificarea schemei corporale;
-riscul de complicaț ii – otite, traheite, bronsiectazie.

DIAGNOSTIC DE ÎNGRIJIRE:
- Alterarea respiraț iei din cauza obstrucț iei căilor respiratorii manifestată prin respiraț ie
îngreunată.
- Insomnie din cauza durerii localizate în gât manifestată prin ore insuficiente de somn.

OBIECTIVE
copilul să prezinte respiraț ie liberă pe nas;
- să aibă apetit prezent, somn odihnitor;
- să recupereze deficitul ponderal;
- să atingă greutatea corespunzătoare vârstei;
- să fie comunicativ, să se joace, să înveț e.

INTERVENTII
-ASISTENT Adin ambulatoriu–dispensar, creș ă, camin, ș coală, informează familia, educatorii, învăț ătorii
privind consecinț ele negative ale vegetaț iilor adenoide asupra dezvoltării copilului;
- îndruma părinț ii copiilor către medicul specialist OTO-RINO-LARINGOLOG;
CURS ORL ANUL II SEM II

-asistenț a din serviciul ORL, ambulatoriu sau spitalicesc, pregăteș te copilul pentru intervenț ia chirurgicală (
ca si pt. amigdalectomie );
-supraveghează post operator copilul 3-4 ore pentru ca secreț iile bucale să se scurgă în tavita renală;
-liniș teș te copilul să nu plângă, să nu se agite pentru a preveni hemoragiile;
- timp de 24 ore recomandă regim hidric rece;
-dacă intervin hemoragii, administrează hemostatice;
Asistenț a din ambulatoriu va îngriji copilul în continuare pentru combaterea sechelelor (anemia, rahitismul ș i
reeducarea respiraț iei).

INGRIJIREA PACIENTILOR CU EPISTAXIS

DEFINITIE:EPISTAXISUL sau RINORAGIA reprezinta hemoragia care ia nastere in fosele nazale,

având cazuri locale ș i generale.

CULEGEREA DATELOR:
-CIRCUMSTANȚ E DE APARIȚ IE (cauze):
-persoane tinere, copii;
-persoane cu inflamatii sau tumori nazale;
-persoane cu leucemie, hemofilie, HTA, avitaminoze;
-traumatisme.
-MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ(semne ș i simptome):
-scurgerea sângelui prin fosa nazală de obicei unilateral (când hemoragia este abundentă se elimină ș i pe
gura );
-neliniș te;
-tahicardie, hipotensiune arterială (în funcț ie de cantitatea de sânge pierdut);
-paliditate.

PROBLEME:
-alterarea respiraț iei ș i circulaț iei;
-anxietate;
- stare de disconfort;
-riscul de ș oc hemoragic.

DIAGNOSTIC DE NURSING:
Alterarea respiraț iei ș i circulaț iei din cauza unui traumatism la nas manifestată prin respiraț ie îngreunată
si hemoragie.
Stare de discomfort din cauza unei lovituri survenite în zona nasului manifestată prin durere ș i lacrimare.
-Riscul de ș oc hemoragic din cauza cantităț ii de sânge pierdut în urma traumatismului la nas, manifestat
prin tahicardie, hipoTA, paliditate.

OBIECTIVE
-oprirea hemoragiei in cel mai scurt timp;
pacientul sa fie echilibrat respirator si circulator;
-pacientul să fie liniș tit;
să se înlocuiască masa de sânge pierdută (dacă este cazul).
CURS ORL ANUL II SEM II

INTERVENȚII:
ASISTENȚ Ă – aplică măsurile de prim ajutor:
- prin compresiune digitala asupra narinei care sangereaza cel putin 10 min.
prin tampon compresiv imbibat în soluț ie hemostatică (antipirină 10%, H2O2);
-ajută medicul la aplicarea tamponamentului anterior sau, după caz, posterior, în vederea hemostazei;
-evlueaza gravitatea hemoragiei prin masurarea pulsului si a TA ; recolteaza sange pt. determinarea
hemoglobinei, hematocritului;
-asigură repausul la pat pe partea care sângerează pentru pacienț ii cu tendinț a la
Lipotimie;
-administreaza medicatia hemostatica recomandata de medic si inlocuieste pierderile cu sange integral sau
masa eritrocitară
- aplică îngrijiri specifice epistaxisului cauzat de boli generale – HTA, HEMOFILIE, AVITAMINOZE.

ÎNGRIJIREA PACIEN ȚILOR CU STOMATITĂ (MUGUETUL –MARGARITARELUL)

DEFINITIE:MUGUETUL sau MARGARITARELUL este o inflamatie a gurii (stomatita), produsa de

ciuperci sau leziuni.

CAUZE
-carii dentare, tartru, diabet, lipsa vit.A si C;
-organism slăbit, după boli acute sau cronice;
-apare la copiii sugari, stări febrile, cu tulburări digestive;
-tratamentele indelungate cu antibiotice favorizează infec ț ia gurii cu levuri, în special cu Candida.

SIMPTOME
limba bolnavului este albicioasă încărcată;
-adesea sunt prinse si gingiile, mucoasa obrajilor care sunt rosii, inflamate, acoperite cu o secretie
purulentă
- durere la mestecatul alimentelor ș i la înghiț it;
-bolnavul nu se poate alimenta;
- copilul nu poate suge;
febră în cazul suprainfectiei cu microbi;
-sângerare u ș oară.

PROBLEMELE PACIENTULUI:
-disfagie;
-hipertermie;
disconfort
-riscuri de complicaț ii.

DIAGNOSTIC DE NURSING:
Disfagie din cauza limbii încărcate ș i inflamate, manifestată prin inapetenț ă.
Hipertermie din cauza procesului infectios manifestată prin febră.
-Disconfort legat de disfagie, disfonie, manifestat prin agitaț ie, neliniș te.
-Risc de complicaț ii din cauza unei alimentaț ii deficioase, manifestată prin ca ș i cexie, anemie, etc.
CURS ORL ANUL II SEM II

OBIECTIVE:
să nu prezinte febră;
-să se alimenteze;
- să nu prezinte complicaț ii.

INTERVENȚII
ASISTENȚ Ă - învaț ă pacientul să menț ină o igienă orală adecvată; să evite alimentele picante,
excesiv de reci sau fierbinț i, acide care pot provoca noi iritaț ii; să facă spălături ale gurii de mai multe
ori/zi cu infuzie concentrată de muș eț el, salvie ceai pentru gargară.
Tratament–clatire cu sol. slab antiseptic, atingeri ale veziculelor cu sol. de nitrat de argint si sol.
tricloracetic, folosirea pastelor cu corticoizi, spray-uri antiseptic, aplicaț ii de colutorii cu antibiotic
corticoterapie ș i vitaminoterapie complex C ș i B ș i antihistaminice.
Antibioticele sunt recomandate doar dacă starea generală se alterează;

Prevenire: igiena orală adecvată, alimentaț ie sănătoasă, renunț area la fumat, evitarea alimentelor fierbinț i sau prea
reci, consum moderat de alcool, vizite regulate la dentist (pentru carii dentare, proteză, aparat dentar)

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU HERPES

DEFINIȚIE: Este o afecț iune a pielii ș i mucoaselor, produsă de virusul herpetic. Se întâlneș te mai
frecvent la buze (herpes labial) ș i la organele genitale (herpes genital).

CAUZE: Infectii bacteriene si virale, indigestii, intoxicatii, ciclul menstrual (herpes catamenial)
sarcina, stresul nervos ș i psihic, mici traumatisme ale gurii (extragere dentară, plombe, gingivită)
expunerea la soare, la frig sau la vant.
Semne ș i simptome :
Apar cateva vezicule (băș ici)
Senzaț ii de mâncărime (prurit)
--Durere
Semne generale :
dureri de cap (cefalee)
lipsa poftei de mâncare
-indigestie, indispoziț ie generală.

PROBLEMELE PACIENTULUI :
Alterarea integrităț ii tegumentului ș i mucoaselor
Disconfort
Anxietate
-Risc de complicatii
Diagnostic:
[Link] integrităț ii tegumentelor ș i mucoaselor din cauza infecț iei virale manifestată prin vezicule ș i
prurit labial.
[Link] din cauza pruritului, senzatia de arsura manifestata prin agitatie, neliniste.
[Link] legată de modificarea aspectului fizic, manifestată prin izolare, neliniș te.
[Link] integrităț ii corporale legată de modificarea aspectului fizic, manifestată prin alterarea stimei
de sine.
Intervenț ii:
Se va trata leziunea locală ferind-o de infecț ii microbiene.
-Se evita scarpinarea si ruperea crustei.
CURS ORL ANUL II SEM II

Se vor pune pe leziuni, comprese reci cu infuzie de muș eț el.

Se administrează vitamina A ș i C
În faza iniț ială se aplică pe leziune o bucată de gheaț ă timp de 10-15 minute ș i se repetă de mai multe ori.
pe zi, aceasta duce la calmarea mâncărimii sau a durerii ș i scurtează evoluț ia leziunilor locale.
-În faza a doua, de crusta, se vor aplica unguente cu antibiotic (Aciclovir) sau tablete cu Aciclovir.
plasturi.
La femeile gravide cu herpes genital, medicul va indica un tratament special cu Gamma Globulină.
pentru a preîntâmpina trecerea virusului la făt, căruia ai poate produce complicaț ii grave.
Sugarii si copii mici vor fi izolati de bolnavii cu herpes, deoarece ei se infecteaza cu virusul herpetic facand
forme grave de herpes generalizat cu distrugerea sistemului nervos central.

ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU FARINGITĂ ( ANGINĂ )

DEFINIȚIE: Este inflamaț ia acută a istmului bucofaringian format din palatine, lueta, lojele amigdalelor.
palatină.

CAUZE: Angina sau faringita este o infectie a fundului gatului (a faringelui) produsa de diversi
microbi (stafilococi, streptococi, bacilul difteriei, etc.), de sinusuri sau de levuri (ciuperci microscopice).

SIMPTOME
-Debutează cu jenă la înghiț it, alterarea stării generale, frisoane, febră moderată 38-39°C
Instalarea progresivă a durerii locale (în gât) de intensitate moderată
-Tuse, obstructii nazale sau rinoree
Senzaț ie de corp străin, uneori cu durere difuză cu iradiere spre ureche
Insuficienț ă respiratorie, faț ă caracteristică
Inrosirea si edematierea faringelui, mucoasei
Pe suprafaț a amigdalelor se observă o secreț ie de fibrină
Durere de cap (cefalee)
-Oboseala (fatigabilitate)
-Lipsa poftei de mâncare
Dureri de articulaț ii

PROBLEMELE PACIENTULUI:
Disconfort ș i alterarea respiraț iei
Risc de complicaț ii
Alterarea tegumentelor
Hipertensiune
Anxietate

DIAGNOSTIC
Disconfort din cauza cefaleei manifestată prin agitaț ie, neliniș te
-Anxietate legată de reacț ia la spitalizare, manifestată prin neliniș te, frică, plâns.
Hipertensiune din cauza procesului infectios, manifestat prin subfebrilitate 37-38°C
Obstructionarea căilor respiratorii din cauza sângerării ș i inflamaț iei.
-Risc de complicaț ii din cauza diseminării infecț iei, manifestată prin dureri articulare.
CURS ORL ANUL II SEM II

INTERVENTII
-La primele semne de laringită, bolnavul va face o baie generală caldă sau o baie fierbinte la picioare.
Apoi se va culca într-o cameră caldă, va bea ceaiuri calde de soc, muș eț el sau ceai sudorific.
Pacientul va face gargara cu infuzie de muș eț el, cu apă oxigenată sau soluț ie de permanganat de potasiu
care are un efect dezinfectant local sau sugerea de comprimate Faringosept, Fenosept, Vitamina C.
-La indicaț iile medicului se va administra antinevralgice ș i antitermice: Aspirină, Antinevralgic, Fasconal.
Paracetamol.
-Dacă simptomele ș i mai ales febra nu cedează în 1-2 zile, iar fundul gâtului se acoperă de depozite
albicioase, medicul va prescrie un tratament cu antibiotice.
Asistenta recoltează sânge pentru analize.
Invata pacientul sa evite consumarea bauturilor sau alimentelor reci, sa evite praful, tutunul, substantele
chimice profesionale, etc.
-Se va întări rezistenț a organismului prin alimentaț ie corespunzătoare, odihnă raț ională ș i prin
vitaminizare ( polivitamine ).
-Persoanele mai sensibile la frig vor antrena organismul la variaț ii de temperatură prin fricț iuni pe piept ș i
pe spate cu apa calda si rece sau prin alte metode de calire.

INTERVENȚII SPECIFICE Ș I OBIECTIVE LA COPII:

Copilul să fie liniș tit ș i convins de prezenț a personalului de îngrijire, implicarea familiei în îngrijire
Durerile să se diminueze într-un interval de 1-3 ore
Temperatura corpului se reglează în limite fiziologice
Respiraț ia sa devine liberă pe nas
Asigurarea condiț iilor de mediu cu un microclimat corespunzător.
- Abordarea copilului cu calm, blândeț e ș i răbdare
Castigarea increderii copilului si incurajarea comunicarii cu ceilalti copii din salon
Administrarea tratamentului prescris de medic cu blândeț e pentru evitarea traumatizării
Efectuarea de spalaturi faringiene.
Alimentarea cu alimente pastoase ș i lichide pentru evitarea durerilor
Îndepărtarea secreț iilor nazale
Umezirea aerului din incapere.

ÎN CAZUL INTERVENȚIEI CHIRURGICALE:

Pacientul nu va consuma alimente ș i lichide în ziua operaț iei.
-Asistentul pregăteș te pacientul, fizic ș i psihic preoperator
Recoltează sânge ș i exudat faringian pentru analize de laborator
-Postoperator se urmăresc funcț iile vitale ale pacientului: puls, respiraț ie, temperatură, T.A.
-Respecta măsurile de prevenire a suprainfecț iilor
-Utilizează instrumente de unică folosinț ă în aplicarea tratamentelor locale
Asigura baia partiala a corpului cu un tampon umed si asigura lenjerie curata de corp si de pat
Ajută pacientul să se îmbrace ș i să se dezbrace
-Supraveghează permanent copilul 6-8 ore, se asigură repaos complet la pat în decubit ventral cu capul
sprijinit pe antebrat sau sezând cu capul aplecat în faț ă cu tavita nazală pe coapse
Alimentaț ia se reia, după atenuarea durerii ș i oprirea hemoragiei, cu lichide reci ș i înghiț ituri mari.
CURS ORL ANUL II SEM II

ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU FURUNCUL ÎN CONDUCTUL AUDITIV EXTERN

DEFINITIE : Este o infectie a pielii situata la radacina unui fir de par. Spre deosebire de foliculita (cos)
cu care adesea incepe, infectia din furuncul este localizata adânc în piele.

CAUZE : Infectia este produsa de Stafilococ, care patrunde pe lîngă firul de păr datorită unor mici
leziuni sau iritatii ale pielii: zgarieturi, rosaturi la picioare, frecaturi la ceafa de gulerul hainei, dupa
barbierit, etc.
Unele boli care slăbesc rezistenț a la infecț ii a organismului ș i pielea mai groasă.

SEMNE Ș I SIMPTOME :
La început se manifestă printr-o roș eaț ă în jurul unui fir de păr, adesea însoț ită de mâncărime (prurit)
După câteva ore, locul respectiv devine dureros iar roș eaț a se întinde ș i la pielea din jur
-Durerea devine violentă local cu iradieri în zonă ș i care exacerbează la palpare
Hipoacuzie
-Modificarea stării generale.

PROBLEMELE PACIENTULUI
Inconfort
Diminuarea auzului
-Risc de complicatii

DIAGNOSTIC
Alterarea integrităț ii tegumentelor ș i mucoaselor legată de apariț ia burbionului manifestată prin eritem
prurit, durere.
Risc de accident din cauza hipoacuziei, manifestat prin vertij, risc de căderi.
Risc de complicaț ii legat de diseminarea infecț iei manifestat prin Furunculoză.

OBIECTIVE :
Să se oprească din evoluț ie infecț ia.
Pacientul să nu prezinte durere.

INTERVENȚII
-In faza iniț ială, infecț ia poate fi oprită dacă se aplică pe leziune un tampon cu spirt, apă de colonie cu
tinctură de iod diluată cu apă pe din două (1/1);
-Tamponul trebuie fixat cu leucoplast sau un pansament ș i ț inut până când infecț ia cedează;
-Administrarea de antialgice de combatere a infectiei si durerii;
-Asistenț a educă pacientul să păstreze o igienă riguroasă local ș i să nu palpeze zona;
-În faza a doua, când apare umflătura ș i durerea cu senzaț ia de zvâcnire, simptome ce indică “coacerea”
furuncului, se vor aplica comprese calde, umede sau uscate, care grabesc delimitarea infectiei si formarea
puroiului
Bolnavul este învăț at să nu stoarcă buboiul pentru a nu răspândi infecț ia în sânge. Această operaț iune va fi
efectuată de către medic;
Asistenta pregăteș te pacientul ș i instrumentele necesare;
În faza de colectare se practică incizia ș i se drenează cu măse umezite cu soluț ii dezinfectante;
Tratamentul general, după caz, se face cu antibiotic sau sulfamide;
-Se vor trata bolile care favorizează infecț iile pielii, diabetul, etc.;
-Persoanele cu furunculoză repetată vor menț ine o igienă corespunzătoare a pielii ș i a rufăriei de corp ș i
de pat.
CURS ORL ANUL II SEM II

URGENTELE OTORINOLARINGOLOGICE

[Link] STRAINI ÎN ORGANELE OTORINOLARINGOLOGICE

Corpii străini care pot să ajungă în organele otorinolaringologice pot fi de provenienț ă externă (exogenă)
si de provenienta endogena ( dopul de cerumen, false membrane, dop epidermic, colesteatom, etc )
Acest capitol se va referi numai la corpii străini exogeni, pătrunș i pe cale naturală în următoarele
cavitati : conductul auditiv extern, fosele nazale, rinofaringe, orofaringe sau hipofaringe, laringe, trahee si
bronhii, esofag.

[Link] STRAINI AURICULARI

Corpii străini exogeni ai conductului auditiv extern pot fi de două categorii :

a). Corpuri străine animate ( vii ): insecte ( purici, ploș niț e, ț ânț ari, fluturaș i sau larve de muș te ), viermi,
păianjeni, urechelnite.

b). Corp străin neanimat (inert): sâmbure de fructe, vegetale, boabe de fasole, beț e de chibrit,
scobitori, mărgele sau corpuri străine metalice, etc.
Urgentele adevărate pot fi considerate doar corpii străini, vii sau inerti, care au provocat leziuni ale
conductului sau timpanului.
Corpii străini inerti, latenti, de obicei asimptomatici, nu constituie urgenț e.

Simptome
-Dacă nu este lezat conductul, bolnavul acuză:
- Senzatii de infundare a urechii, jena
- Hipoacuzie, acufene.
-În caz de leziune a conductului dată de corpul străin, fie ca urmare a introducerii brutale, fie prin
stagnarea indelungată sau prin tentative necorespunzătoare de extragere, apar următoarele simptome:
Otalgii
Excoriatii sau plagi ale conductului, timpanului urechii medii
Tumefiere, tegument infiltrat, roș u, secretând produse de stagnare îndelungată de vegetale sau corpuri
străini irritanț i.
În cazul corpurilor străine vii, apare o simptomatologie subiectivă intensă, manifestată prin:
Zgomote auriculare insuportabile (produse de miș cările insectei) care fac să vibreze timpanul.
Uneori apar dureri, gadilaturi,
ameț elă.

Măsuri de urgenț ă:

a).OTOSCOPIE : se verifica existenta, natura si sediul corpului strain cu ajutorul Speculului Auricular.

b). SPALATURA AURICULARA corectă pentru extragerea corpului străin.

Corpii străini inerti: spălătura se face cu ajutorul unei seringi Guyon, folosind apa încălzită la 37°. Jetul
de apa va fi dirijat pe peretele postero-superior al conductului pentru a evita eventuale traumatizari ale
timpanului.

Precizare : în cazul când corpul străin este o graminee, aceasta va fi deshidratată înainte de extragere.
instilandu-se în conduct alcool absolut.
CURS ORL ANUL II SEM II

Atenț ie! Tehnica este indicată numai după ce prin Otoscopie s-a precizat că nu s-au produs leziuni ale
timpanului ș i ale conductului, iar corpii străini nu sunt incluș i.

c). Dacă extracț ia corpului străin nu a reuș it prin spălătură, se recomandă să nu se insiste cu alte mijloace.
pense) care ar putea să provoace leziuni ale timpanului. Bolnavul va fi trimis la serviciul ORL din
policlinica sau spital.
Când corpul străin este viu, va fi transformat într-unul inert prin:
Instilare de ulei de parafină în conducte, ulei comestibil sau glicerină, care asfixiază insecta;
Aplicarea în faț a conductului a unui tampon îmbibat cu eter, menț inut timp de 3-10 minute
Încetarea zgomotelor, provocate de miș carea insectei, dovedeș te moartea acesteia.
-Extragerea se va face prin spalatura auriculara.
-Dacă nu a reuș it extracț ia insectei prin acest procedeu, se va trimite bolnavul la serviciul ORL.

De reț inut: dacă pe conduct există leziuni de otită externă, bolnavul va fi trimis la serviciul de specialitate
ORL pentru tratamentul leziunilor. Extragerea se va face sub control vizual.
Uneori, când corpii străini înclavaț i sau foarte profundi, aderenț i, nu pot fi extrasi pe căile naturale, vor fi
extrasi pe cale chirurgicala sub anestezie locala sau generala ( in special la copii mai mici ).

[Link] STRAINI NAZALI

Urgenta in corpii straini introdusi prin narine este data de corpii straini ai pacientului.
Copiii îș i introduc în nas diferite obiecte (nasturi, mărgele, pietricele, boabe de fasole, seminț e, hârtie,
etc. )
Adulț ii introduc corpuri străine de obicei cu scop terapeutic (tampoane de vată sau tifon, introduse ș i uitate
în fosele nazale).
Simptome
În cazuri recente, simptomatologia este dată de obstrucț ia nazală unilaterală:
senzatia de infundare a nasului
-hidoree (secreț ie nazală apoasă)
strănut
-lacrimare
În cazuri mai vechi, apare infecț ia:
-rinoree mucopurulenta (secreț ie nazală galbuie, purulentă), uneori secreț ie sanguinolentă, fetidă
unilaterală.
-eczema ș i ragade perianale.
La rinoscopia anterioară (examenul foselor nazale cu speculul nazal) făcută de medic, se constată
prezenț a corpului străin ș i modificări locale:
-mucoasa congestionata, acoperita cu secretii purulente
-uneori ulceratii.

MĂSURI DE URGENȚĂ :
Când corpul străin este situat anterior în fosa nazală ș i este mobil, extragerea o face fără anestezie orice
cadru medical, folosind un stilet cudat sau chiureta ce incarca de sus in jos corpul strain si il extrage.
Observaț ie: dacă este vorba de un copil, acesta este imobilizat într-un cearsaf sau va fi ț inut în braț e de
un ajutor care cu o mână va imobiliza capul copilului iar cu cealaltă mâinile acestuia, iar cu picioarele
încruciș ate peste ale copilului va imobiliza picioarele acestuia, copilul să fie la distanț ă de sol.

Atenț ie! Boabele de fasole nu se extrag cu pensa!

În toate celelalte cazuri, bolnavul va fi trimis la serviciul ORL, unde extragerea corpului străin se va face
în condiț ii de luminozitate optimă ș i sub anestezie locală prin:
CURS ORL AN II SEM II

introducerea unor tampoane cu soluț ie vasoconstrictoare ș i anestezică (soluț ie Xilina 2% cu Adrenalină

sau Efedrina )
-imobilizarea fermă a capului
-extracț ia se va face cu un stilet încârcat.

De reț inut: În afara serviciilor ORL, este interzisă încercarea de a extrage un corp străin nazal.
profund situate, cu suprafeț e netede rotunde, deoarece se pot produce accidente grave, ca :
Inclavarea corpului în treimea posterioară a fosei;
Căderea corpului în faringe, putând fi astfel aspirat în laringe, trahee cu ocazia unei inspiraț ii adânci în
timpul planului.

[Link] STRĂINI FARINGIENI

Corpii străini orofaringieni ș i hipofaringieni sunt reț inuț i în aceste cavităț i datorită anfractuozităț ii.
neregularităț ii regiunii care favorizează inclavarea lor, fiind fie de volum mare, fie ascuț it (coaja de nucă,
butoni de mansete, fragment de oase, os de peste, cuie, ace de gamalie, fragmente de proteze dentare
cioburi de sticlă, etc.)
Cauze favorizante : rasul, stranutul, tusea in timpul alimentatiei precum si scaderea sensibilitatii
faringiene în ebrietate sau paraliziile faringiene.
Urgenta acestor cazuri este data de anxietatea bolnavului de faptul ca unii corpi straini fiind mai
voluminoș i pot comprima orificiul laringian, determinând insuficienț ă respiratorie.

Simptomatologie :
In caz de corpi straini voluminosi, bolnavul prezinta:
Disfagie
Disfonie ( răguș eală )
Tulburări respiratorii
Senzaț ii de înț epătură
Acuza durere la deglutiț ie
Stări de anxietate
Sialoree (salivare exagerată)
Obiectiv, corpii străini orofaringieni se pun în evidenț ă prin:
-Bucofaringoscopie; în unele cazuri corpul străin este pătruns aproape în totalitate în ț esuturi (corpi
străini mici, peri din peria de dinț i), evidenț ierea lor nu se poate face ș i necesită trimiterea la examen de
specialitate ORL.
Corpii straini hipofaringieni se pun in evidenta cu ajutorul oglinzii laringiene sau cu ajutorul
directoscopiei.
Corpii străini metalici se pun în evidenț ă prin examen radiologic;
-Uneori, corpii strani anorganici (metale, sticle etc.) pot fi toleraț i timp îndelungat fără să determine
reacț ii inflamatoare
Cel mai adesea corpii straini care nu au fost extrasi la timp produc leziuni inflamatoare si supurative.

ATITUDINEA DE URGEN ȚĂ
În caz de corp străin vizibil în orofaringe, medicul generalist va proceda la extragerea acestuia cu
pense potrivite, apoi va recomanda în continuare gargarisme cu ceai de muș eț el sau apă oxigenată 3%.
Corpii străini inclavaț i în hipofaringe vor fi extrasi numai de medici specialiș ti în serviciul ORL.
sub anestezie.
-La COPIL, după preanestezie; sub anestezie generală, extragerea se va face în poziț ie culcat.
bine imobilizat prin directoscopie;
-La ADULT , dupa anestezie locala de suprafata (cocaina sau xilina ) fie in pozitie sezanda - cu
pensa laringiană, fie în poziț ie culcat. Extragerea se va face cu ajutorul pensei pt. corpuri străine esofagiene.
CURS ORL ANUL II SEM II

ATENȚ IE! În toate cazurile de corpuri străine faringiene există pericolul de cădere a corpului străin în căile
respiratorii.
Cadrele medii nu vor încerca manevre de extragere a corpurilor străine. Se va încerca prin
interogatorii stabilirea naturii corpului strain si in lipsa medicului se va trimite bolnavul urgent intr-un
serviciu de specialitate. Corpii străini ai rinofaringelui sunt mai rari, ei pot proveni din corpuri străine
faringieni sau ajung în acest loc prin manevre necorespunzătoare (monede, ș uruburi etc.)

[Link] STRAINI LARINGIENI

Localizarea corpurilor straine in laringe este mai rara prin faptul ca o parte din corpurile straine se fixeaza in
feringe, iar alta parte patrund mai departe in arborele traheo-bronsic. Corpii straini patrund in laringe prin
aspirare.

SIMPTOMATOLOGIE
Debut brusc cu fenomene de insuficienț ă respiratorie acută manifestată prin:
-dispnee inspiratorie
-tiraj, cornaj
-cianoza, tuse spasmotică, agitaț ie. Această fază durează de la câteva minute la ½ oră, după care
simptomatologia respiratorie acută cedează.
Bolnavul prezintă o insuficienț ă respiratorie mai uș oară:
-TIRAJUL, CORNAJUL de mai mica intensitate;
-TUSEA SPASMODICĂ intermitentă, DISFONIE.
IMPORTANT: uneori bolnavul este văzut numai în această fază. De aceea anamneza are o mare
importanț a pt. stabilirea momentului aspiraț iei corpului străin ș i natura lui.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL - În lipsa datelor anamnestice, se va face diagnosticul diferenț ial (la
copil cu LARINGOSPASMUL.
Laringita acută subglotică (pseudocorp)
Laringita striduloasă
Crupul difteric
Astmul bronș ic în criză.

CONDUITA DE URGENȚĂ
-Când există suspiciunea unui corp străin laringian, este obligatorie internarea bolnavului de urgenț ă într-un
serviciu de specialitate.
-Evitaț i orice manevră de extragere care poate declanș a spasme laringiene.

IMPORTANT!
Diagnosticul se face prin laringoscopie sau directoscopie cu anestezie generală la copil, iar la adult
cu anestezie locala.

[Link] STRAINI TRAHEOBRONSICI

Frecvenț a ș i variabilitatea corpilor străini traheobronsici sunt mai mari decât a celor laringieni.
Obiș nuitele victime ale acestui accident sunt copiii nesupravegheaț i, dar accidentul survine ș i la adulț i,
mai ales la persoanele care ț in anumite obiecte în gură în timpul lucrului
(tapiteri, pantofari), la cei care mănâncă foarte repede.
Patrunderea corpilor straini poate sa aiba loc in timpul unui acces de ras al unei chinte de tuse sau
al unui stranut. In trahee si bronhii pot patrunde aceeasi corpi straini, care au fost descrisi la capitolele
anterioare.
CURS ORL ANUL II SEM II

O gravitate deosebită este dată de corpii străini vegetali, hidroscopici (boabe de fasole, porumb)
(etc.) care îș i măresc treptat volumul, ducând la obstrucț ia completă a bronhiei sau de cei iritanț i pentru.
mucoasa bronsica prin uleiurile pe care le elimina ( sambure de nuci ).
Corpii străini traheali sunt în general mobili. Cei bronşici, când sunt mici, pot migra dintr-o
bronhie în alta. Unii se instalează într-una din bronhii, mai în dreapta care este o bronhie mai mare,
aproape vertical, în continuarea traheei.

SIMPTOME-faza de debut
Simptomatologia se traduce printr-un tablou dramatic:
- Debut brusc, în plină sănătate (în împrejurări cunoscute sau nu de anturaj) cu :
-un acces de sufocare brutală spastică;
-cianoza, tiraj, cornaj;
-chinte de tuse explozivă
-jena retrosternala;
-spaima, agitatie, voce pastrata.

ATENȚ IE! Aceste fenomene pot să ducă la ASFISIE, mai ales când corpul străin este mare ș i obstrucț ionează.
complet LUMENUL TRAHEAL.
De cele mai multe ori tulburările respiratorii se calmează, corpul străin fixându-se în bronhie: DISPNEEA
ș i TUSEA apare în crize paroxistice.
În faza secundară, simptomatologia este în funcț ie de localizarea corpului străin.

Corpul strain traheal mobil da o simptomatologie intermitenta:

-chinte de tuse paroxistică la miș carea corpului;
-accesele survin noaptea, in pozitie culcata, jena retrosternala;
-la auscultatie : zgomot in clapa la expiratie, zgomot de drapel in inspiratie (asemanator cu cel produs de
panza unui drapel batut de vant.
Precizarea diagnosticului se face prin control ENDOSCOPIC.

În cazul corpilor străini incluș i în bronhii, bolnavul are:

-O DISPNEE continuă, dar de mai mică intensitate;
TUSEA la început este seacă, apoi cu expectoraț ie mucopurulentă sau sanguinolentă;
-bolnavul nu are TIRAJ;
CORNAJUL este inlocuit de un suierat ASMATIFORM;
-VOCEA este clara.

După un anumit timp apar modificări ale pereț ilor conductului:

-iritatii ;
edem
- eroziuni;
-supuraț ii.
Sub nivelul obstacolului se dezvoltă fenomene de ATELECTAZIE (imposibilitatea unei părț i a
plamanului de a se extinde ).
Diagnosticul se face prin RADIOGRAFIE toracică.
Inflamaț iile supraadăugate fenomenelor de STAZĂ duc la PNEUMOPATII ACUTE.

OBSERVAȚ IE: aceste tulburări sunt precoce ș i brutale în cazul corpurilor străine organice; cei metalici dau
reactii mai putine si sunt mai bine tolerati.
Diagnosticul se pune usor cand se cunoaste momentul aspiratiei si natura corpului strain.
Precizarea diagnosticului (în lipsa anamnezei) se face prin examen RADIOLOGIC ș i
ENDOSCOPIC ( TRAHEOBRONHOSCOPIC ).
CURS ORL ANUL II SEM II

MĂSURI DE URGENȚĂ
-În orice suspiciune a unui corp străin traheobronsic, bolnavul va fi transportat de urgenț ă într-un serviciu
de specialitate ORL sau PNEUMOLOGIE;
-În timpul transportului (dacă este posibil) se administrează OXIGEN;
Se anunț ă telefonic serviciul specializat pentru a se putea interveni de urgenț ă.

TRATAMENTUL consta in:

-extragerea corpului strain prin caile naturale prin BRONHOSCOPIE (de medici instruiti pt.
ENDOSCOPIE );
-la copii sub 4-5 ani este de preferat, la nevoie, executarea unei TRAHEOTOMII, prin orificiul
careia se scoate corpul strain.
Cadrul mediu de teren joacă un rol important în măsurile de prevenire a pătrunderii corpului
stres în arborele traheobronsic, printr-o muncă susț inută de educaț ie sanitară. De asemenea, recunoaș terea
simptomatologiei si o anamneza corecta pot constitui informatii pretioase pentru medic, in vederea atitudinii
terapeutice.
Profilaxia începe în mediul familial. Copiilor să nu li se pună la dispoziț ie boabe de orice fel.
joacă.

[Link] STRĂINI ESOFAGIENI-Orice obiect care se opreș te în tranzitul lui în lumenul esofagului
constituie un corp străin esofagian.
Mai frecvent se întâlnesc la copii, alienaț i mintal, la anumiti meseriaș i (croitori, cizmari etc.)
care au obiceiul să ț ină în gură ace sau cuie, la bolnavi care suferă de stenoza esofagiană, la persoane în
stare de ebrietate.
Obiecte care devin cel mai frecvent corpi straini esofagieni sunt: monede, oase (de vita sau de
peste ), diferiț i sâmburi de fructe, proteze dentare, bol alimentar etc.
Nivelul la care se opresc este de obicei situat în dreptul strâmtoarelor fiziologice ale esofagului:
70% în 1/3 superioară la strictura CRICOTIROIDIANA. Restul în treimea medie a esofagului la
CARDIE.

simptome
În faza iniț ială
Simptomatologia este în funcț ie de momentul examinării:
durere puternică
disfagie ( dificultate la inghitire )
-odinofagie (durere la deglutiț ie)
-durere retrosternală, uneori intrascapulară
-hipersalivatie (sialoree)
-În înclavările înalte, dispnee prin edem inflamator sau în cazul corpurilor străine mari care comprimă
laringele sau traheea.

În faza de toleranț ă
În această perioadă există o senzaț ie de jenă exacerbată de deglutiț ia alimentelor.

În faza de complicaț ie
Apar fenomene infecț ioase:
-febră, care traduce reacț ii inflamatoare
- apar leziuni de Esofagită, ulceraț ii de decubit, abcese esofagiene
Corpul strain poate perfora esofagul, producand hematemeza si toate consecintele perforatiei esofagiene.
abces periesofagian, mediastinită purulentă acută, abces mediastinal.
CURS ORL ANUL II SEM II

Dacă nu sunt tratate, leziunile supurative pot provoca moartea fie prin fenomene hipertoxice, fie prin
hemoragie masivă, datorită erodării vaselor importante din vecinătate (aorta, carotidă, jugulară,
subclaviculară).
Diagnosticul pozitiv se bazează pe anamneză, examen radiologic ș i examenul endoscopic.

Atenț ie!
Esofagoscopia este contraindicată când sunt semne de perforaț ie esofagiană (emfizem cervical ș i
mediastinal, febra ș i odinofagie), care pot să fie puse în evidenț ă prin radiografia toracică.

Măsuri de urgenț ă
Asistenț a medicală (în lipsa medicului) va face anamneza amănunț ită.
-Va lua măsuri de:
suprimarea alimentaț iei pe cale naturală (repausul esofagului);
administrare a antispasticelor si calmantelor.
Va transporta bolnavul de urgenta la un serviciu de specialitate pentru precizarea diagnosticului si extragerea
corpului strain prin ESOFAGOSCOPIE.
-În cazurile de deshidratare, la indicaț ia medicului, va instala o perfuzie cu glucoză 5%.

Extracț ia corpului străin se face sub anestezie generală.

La anestezia de bază (FENOBARBITAL + ATROPINĂ) ș i anestezie locală a ISTMULUI

BUCOFARINGIAN ș i a SINUSURILOR PIRIFORME.
-se folosesc tuburi ș i pense speciale potrivite pentru extragerea corpurilor străine;
- în caz de infecț ie se administrează ANTIBIOTICE.

Atenț ie! Sunt contraindicate:

-procedeelor oarbe de extragere sau împingere a corpului străin în stomac;
-provocarea de varsaturi;
ingerare de miez de paine ( aceste procedee pot determina leziuni grave ale esofagului ).

HEMORAGIILE OTO-RINO-LARINGOLOGICE

1. HEMORAGIA NAZALĂ (EPISTAXISUL)

DEFINIȚ IE: Prin epistaxis se înț elege orice hemoragie care ia naș tere în fosele nazale (pierdere de
sânge prin nas). Se mai numeș te ș i rinoree.

În funcț ie de sediul epistaxisului distingem:

-Epistaxie anterioară din pata vasculară (zona Valsalva - Kisselbach);
Epistaxis posterior;
-Epistaxis viu, difuz în mai multe puncte ale mucoasei pituitare (indică de cele mai multe ori existenț a
unei discrazii sanguine, tulburari de goagulabilitate sanguine.

CAUZE - sunt locale, generale ș i traumatice.

[Link] locale :
-grafica digitală;
tusea
CURS ORL ANUL II SEM II

-strănutul;
prezenț a unor ulceraț ii ale septului nazal (ulcer Hayek);
-afecț iuni inflamatoare (viroze);
-unele tumori benigne sau maligne;
-polip sângerând al septului.

[Link] generale:
hipertensiune arterială (HTA);
-lipsa vit. C ș i K (avitaminoze);
-boli ale sângelui: Leucemie, Hemofilie, Purpură, Agranulocitoză etc.;
-boli cardiovasculare (stenoza mitrală);
-insuficienț ă hepatică ș i renală;
-boli contagioase (Scarlatina, Gripă, Febră Tifoidă etc.).

[Link] traumatice:
-accidentale sau chirurgicale.

TABLOUL CLINIC
1. ÎN EPISTAXISUL BENIGN
a). Bolnavul este agitat, speriat.
Prin anamneza se va stabili daca hemoragia a survenit prin grataj, tuse, stranut, expunere la rece sau la
caldura, efort fizic, traumatism extern.
b). Hemoragia este de obicei unilaterală (se stabileș te prin inspecț ie sau dacă sunt condiț ii prin rinoscopie)
anterioară, după o prealabilă suflare a nasului ș i crearea condiț iilor unei bune vizibilităț i).

2.ÎN EPISTA XISUL GRAV

-Hemorragie nazală abundentă, pe una din fose cel mai adesea; rar pe ambele fose nazale. Inundând
faringele, sangele este eliminat ș i pe gură.
-Starea generală a bolnavului este alterată:
-palid (uneori cu faț a normal colorată);
transpiraț ii reci;
-puls normal sau usor accelerat;
-TA este normal, la hipertensivi ridicată sau scăzută, în raport cu tensiunea anterioară;
-În cazul hemoragiilor mari:
sete
-TA prăbu ș ită;
-lipotimii.
OBSERVATII
Acest tablou clinic dramatic este determinat de:
-epistaxisul grav al hipertensivilor ( este epistaxisul salvator, cu rol de supapă de siguranț ă, care evită
hemoragie cerebrală
-epistaxisul grav posttraumatic;
-epistaxisul grav dat de bolile amintite la cauze generale.

ATITUDINEA DE URGENȚĂ
-bolnavul va fi asezat pe un scaun si asistenta medical il va linisti;
-va fi eliberat de orice compresiune (guler, centura);
-se va îndepărta anturajul;
-se va incerca stabilirea cauzei locale si locul hemoragiei, putandu-se alege atitudinea de urgenta.
Hemostaza locală în hemoragiile simple se obț ine prin:
-compresiunea digitala; se apasă aripa narinei care sângerează, cel puț in 10 min;
CURS ORL ANUL II SEM II

Aceasta se poate face ș i după ce au fost introduse tampoane nazale îmbibate cu soluț ii hemostatice.
(Trombina, soluț ie de Antipirină 10%, Apă Oxigenată, soluț ie de oț et etc.), peliculă de Fibrină, Gelaspon,
Adrenalina 1:1000;
aplicarea de comprese reci pe regiunea frontal - nazala.
Dacă hemoragia continuă se practică:
tamponamentul anterior al fosei nazale.

MATERIALE NECESARE
-oglinda frontala, o sursa de lumina;
-speculum nazal, o pensa lungă ș i subț ire (Lubet Barbon);
-pensa anatomica;
mesa de tifon ( lungă de 30 - 50cm ș i lată de 1 - 2cm ) sau comprese sterile ( pătrate );
-lubrefiante sterile: ulei de parafină, oleu gomenolat sau unguent cu tetraciclină, tavita renală.

TEHNICA
-se decongestionează fosele nazale de cheagurile de sânge, invitând bolnavul să sufle nasul, năsuc cu năsuc, într-
o tavită renală;
-se îmbibă mesa cu substanț a lubrifiantă;
- cu ajutorul speculului nazal ș i al pensé, sub controlul vederii, lăsând 5 - 6 cm în afară, se introduce mesa
in nas căutând-o dinapoi înainte (în acordeon) în straturi suprapuse, astupând complet fosa nazală;
-după aceea se pune bolnavului la nas un pansament sub forma de capastru sau praș tie;
-tamponamentul anterior se menț ine 24 - 48 de ore sau mai mult;
-demenț area se face cu multă atenț ie, înmuiind continuu mesa cu apă oxigenată, cu ajutorul unei seringi.

DE RETINUT:
In anumite imprejurari, tamponamentul anterior al fosei nazale se poate face cu comprese sterile.
aș ezate în straturi suprapuse ș i tasate.
În centrele dotate, tamponamentul anterior se practică ideal, cu baloane de cauciuc sau bureț i.
resorbabili de fibrină sau trombină.
Indiferent de metodele întrebuintate, controlul hemostazei va fi făcut obligatoriu, prin
Bucofaringoscopie.
Tamponarea unei fose nazale necesită obligatoriu asocierea antibioterapiei de protecț ie
tampoanele imbibate cu sânge din fosele nazale fiind mediu de cultură propice pentru dezvoltarea unor
germeni patogeni).
Administrarea de hemostatice generale:
-Venostat, Calciu, Adrenostazin, vit.K, pe cale parenterala;
-pt. hemoragiile care vin din pata vasculara si se repeta, se va face cauterizarea punctelor hemoragice cu
creion de nitrat de argint sau termocauterizare ( electrocoagulare ).
-după cauterizare se indică dezinfectante nazale (D.N.F.)
ATENȚIE!
După tratamentul de urgenț ă se va recomanda repaus fizic timp de 24-48 de ore (în funcț ie de
abundenț a sângerării, eventual internare).
La nevoie se administrează calmante pentru liniș tea bolnavului.
Pt. epistaxisurile este indicată internarea de urgenț ă a bolnavului în spital. Până la internare se
aplica
primele măsuri de urgenț ă care sunt cele amintite la epistaxisul benign (hemostaza locală :
comprimarea narinei, tampoane narinare, tamponament anterior, hemostatice generale);
-transportul se va face în poziț ie semisezândă sau culcat cu capul uș or ridicat;
- în caz de colaps se va aș eza bolnavul culcat în decubit lateral, cu capul decliv.
În epistaxisul grav
CURS ORL ANUL II SEM II

Aceste hemoragii de intensitate mai mare, la vârstnici, hipertensivi, necesită de cele mai multe ori
tamponament posterior care trebuie facut de medici specialisti ORL.
ÎN SPITAL
Tehnica tamponamentului posterior
-se confectioneaza un tampon dintr-o fasa (2cmx2 pt. adult) pregatit anterior si sterilizat;
tamponul este legat la mijloc cu un fir de aț ă de mătase ale cărui capete se lasă lungi (20 cm);
-se introduce în fosa nazală care sângerează o sondă subț ire Ne’laton al cărui capăt se scoate prin gură;
- de acest capat se leaga firul de ata al tamponului si se retrage sonda;
-în felul acesta tragem tamponul prin gura ș i-l introducem în rinofaringe (înapoia valului moale);
La narină se leagă firele tamponului posterior la un alt tampon, care astupă complet narina; se formează
astfel o cavitate închisă care favorizează formarea de cheaguri sanguine ș i oprirea hemoragiei;
-se asociază tamponamentului posterior antibiotic, hemostatice, calmante, la nevoie transfuzii de sânge.

De reț inut!
Este bine ca tamponamentul posterior să nu fie ț inut mai mult de 2-3 zile.
Personalul mediu va avea permanent materiale sterile pregătite pentru cazurile de urgenț ă. Va supraveghea
bolnavul spitalizat si va semnala medicului orice modificare aparuta in starea bolnavului.

HEMORAGIILE AURICULARE (OTORAGIILE)

DEFINITIE: Prin otoragie se intelege scurgerea de sange prin conductul auditiv extern.

CAUZE:
[Link] auriculare posttraumatice benigne:
-plagi taiate, intepate sau zdrobite ale pavilionului urechii;
leziuni traumatice pe conductul auditiv extern (prin manevre intempestive de grataj , cu ocazia
manevrelor de scoatere a corpilor straini);
-în fracturile peretelui anterior al conductului auditiv extern ș i al condiliului mandibular în căderile pe
barbie
- în urma unei perforaț ii sau rupturi traumatice a timpanului (corpuri străine, instrumente înț epătoare);
-în traumatisme cranio - cerebrale, cu fractura stâncii temporalului.

[Link] auriculare din cursul bolilor infectioase:

-Otite medii acute gripale;
Otita medie, Otomastoidita supurata cronica polipoasa;
Tumoare glomică.

3. Hemoragii auriculare grave, otoragii survenite prin:

-accidente după timpanectomie, prin lezarea sinusului lateral (din casa timpanului);
erodarea arterei carotide interne (în cazuri de tuberculoză ulcerativă a stâncii temporale, tumori maligne
ale urechii, ale bazei craniului;
-fracturi sau leziuni ale regiunii otomastoidiene ( posttraumatic ) prin arme de foc.

MĂSURI DE URGENȚĂ:
Indiferent de cauză, în cazul otoragiilor vor fi respectate riguros măsurile de asepsie a
conductului auditiv extern.
În aplicarea măsurilor de urgenț ă se va ț ine seama de două elemente:
existenta sau nu a unui traumatism asupra urechii sau a craniului, urmat de otoragie;
CURS ORL ANUL II SEM II

aparitia otoragiei în cursul unui proces inflamator otic.

Astfel,
1.În cazul otoragiilor posttraumatice benigne survenite în pavilionul urechii sau conductul auditiv extern,
În lipsa medicului, cadrul mediu va aplica un tampon la locul hemoragiei ș i va aplica un pansament.
auricular steril, sau tamponament al conductului; va trimite bolnavul la un serviciu ORL sau
neurochirurgie.

ATENȚ IE!
În cazul otoragiilor survenite în cadrul unui traumatism cranio-cerebral, măsurile de urgenț ă se
adresează traumatismului craniocerebral (vezi capitolul corespunzător).
Se evita instilatiile auriculare, spalaturile auriculare.

2. În cazul otoragiilor survenite în cursul unui proces inflamator, primul ajutor în ambulator este aplicarea
unui pansament steril auricular si trimiterea bolnavului intr-o unitate spitaliceasca.

In spital - în funcţie de intensitatea şi cauza otoragiei, medicul va face:

toaleta chirurgicală a plagii;
-pensarea si ligatura vasului sangerand.
La nevoie:
spălătura auriculară
instilaț ii auriculare cu soluț ii de glicerină ș i vasoconstrictoare (în cazul proceselor inflamatorii)
-tratamentul general de fond: antitermice, vit.C, dezinfectie nazofaringiana, antibiotic;
-tratament chirurgical.
DE RETINUT:
În otoragiile grave, tratamentul corect este făcut numai de specialiș ti, în unităț i sanitare bine
dotate, unde în funcț ie de cauză se vor face tratamente locale:
mesajul conductului cu mese imbibate cu soluț ii hemostatice (trombina 5%);
transfuzie, hemostatice
trepanarea mastoidei (operaț ie prin care se deschide tabla externă a mastoidei ș i se îndepărtează
leziunile).

HEMORAGIILE FARINGIENE

Hemoragiile pot surveni după traumatisme faringiene, după intervenț ii chirurgicale.

(ADENOAMIGDALECTOMIE - extirparea vegetaț iei adenoide ș i a amigdalelor palatine), biopsii,
drenajul flegmonului periamigdalian etc.
Uneori au loc hemoragii spontane, puț in abundente, dar repetate.
În aceste cazuri se pune problema diagnosticului diferenț ial cu hematemeza, hemoptizia.
Bolnavul va fi trimis într-o unitate spitalicească pentru investigaț ii.
În hemoragiile faringiene survenite după interven ț ii chirurgicale ș i care apar în spital (în sec ț iile
de specialitate), hemostaza este făcută de medici specialiș ti, cadrelor medii revenindu-le sarcina de a
semnala urgent medicului apariț ia hemoragiei sau a altor semne (paloare marcată, vărsături de sânge)
negru, puls tahicardic, TA scazuta ) si de a ajuta medical la interventia de urgenta, avand pregatit material
steril ș i medicamente de urgenț ă.

DE REȚINUT:
Hemoragiile după amigdalectomie sunt de trei tipuri:
- precoce, în primele patru ore de la intervenț ii, de obicei survin prin deschiderea unor vase
(vene sau artere);
CURS ORL ANUL II SEM II

-după opt ore de la actul operator (aceleaș i cauze = leziuni de vase);

-tardive, la 7-10 zile de la actul operator.

MĂSURI DE URGENȚĂ
Urgenta propriu - zisa ce solicita ajutorul medicului din teren este hemoragia survenita tardiv
după intervenț iile chirurgicale.
Pe baza anamnezei se poate constata că bolnavul a fost operat în urmă cu 7-10 zile ș i sângerează.
brusc din faringe.
-se administrează hemostatice generale (vit. K, venostat, Adrenostazin, E.A.C.=acid aminocaproic etc.)
Se transportă bolnavul de urgenț ă la serviciul ORL.

În spital, hemostaza o face medicul specialist:

-suprimarea reflexelor faringiene si a durerii prin tamponarea sau pulverizarea plagii si a mucoasei
faringiene cu Xilina 2%, sau soluț ii anestezice în spray (stomacaina);
-comprimarea lojei amigdaliene prin tampoane din tifon steril, imbibate in apa oxigenata solutii de
Trombina, Coagulen sau alcool;
-compresiune prin compresorul Mikulitz;
pensarea sau ligătura vasului;
-tratament medical;
-refrigerare locală prin suctiune de gheaț ă ș i aplicare de comprese reci;
-administrare de hemostatice (menț ionate anterior);
-la nevoie, transfuzie de sânge.
Atentie!
Bolnavul va fi supravegheat atent, va fi pus în poziț ie ș ezând sau semiș ezând, va fi sfătuit să nu
înghite.

HEMORAGIILE LARINGIENE

Hemoragiile laringiene sunt rare ș i pot să survină:

-În cadrul unui traumatism laringian:
-plagi;
fracturi ale laringelui;
corpi străini
-rupturi ale corzilor vocale (la cântăreț i):
-eforturi puternice de tuse;
-varsaturi.
Postoperator
-biopsii;
-Laringectomii.
-În afecț iuni inflamatoare sau tumorale ale laringelui;
-În cadrul unei afecț iuni generale:
-discraziile sanguine (Hemofilie, Purpura, Avitaminoza C ș i K);
-HTA;
Leucemii acute ș i cronice;
-Insuficienț ă hepatică;
-boli infectioase cronice.
-Hemorragii laringiene sunt periculoase prin pătrunderea sângelui în căile pulmonare, cu riscul de asfixie
(sufocare).
Atitudine de urgenț ă (vezi atitudinea în hemoragii traheobronsice)
CURS ORL ANUL II SEM II

HEMORAGIILE TRAHEOBRONHICE

În hemoragiile traheobron ș ice, hemoptizia este simptomul frecvent (sângele care se elimină prin
tuse).
Hemoragia poate fi consecutivă unui corp străin, secundară unei intervenț ii chirurgicale
( trahetomizaț i , laringectomizaț i, după exereza pulmonară ) sau după manevre endoscopice.

Hemoragia poate să survină ș i în cadrul unei:

-afecț iuni traheobronș ice;
-bronsita hemoragică;
tuberculoza bronș ică
-cancer traheobronsic;
-polipomatoza laringotraheală;
-tumori benigne.

Hemoragia poate apărea ș i în cadrul unei afecț iuni generale:

-discrazii sanguine;
-HTA;
-stenoză mitrală;
insuficienț ă hepatică
-astm bronș ic.

MASURI DE URGENȚĂ:
-repaus fizic absolut, repaus vocal;
-poziț ie semisezanda;
În spital
transportul bolnavului în spital, unde în cazul riscului de asfixie se face traheotomie;
-exceptând cazurile cu inundaț ie bronș ică ș i iminenț a de asfixie, se face calmarea tusei ș i anxietăț ii.
Atenț ie!
-Dacă nu există inundaț ie traheobronsică ș i ameninț are de asfixiere, la indicaț ia medicului se poate administra
Morfina, care are efecte sedative asupra tusei, stării psihice.
Mai pot fi administrate:
-barbiturice;
-preparate de Dionina;
-Atropină sau Tusocalmin.
hemostatice cu acț iune asupra vascularizaț iei bronhopulmonare ș i hemostatice pulmonare.
-uneori se recurge la trasfuzii de sange in cantitate mica ( 100ml ), cu scop hemostatic.

HEMORAGIILE ESOFAGIENE

Hemoragiile din esofag au o etiologie foarte variată.

CAUZE:
Traumatisme esofagiene:
-manevre endoscopice;
-corpi străini esofagieni, tentative nereuș ite de extragere a unui corp străin;
traumatism caloric sau coroziv al esofagului;
-plagi penetrante sau perforaț ii, rupturi spontane ale pereț ilor esofagieni.
CURS ORL ANUL II SEM II

Esofagopatii:
esofagita peptică;
cancerul esofagian;
-benign tumors or esophageal tuberculosis.

Boli hepatobiliare:
varicele esofagiene în ciroza hepatică.

Afectiuni generale:
-cardiopatii;
-scleroza vasculară;
-HTA;
-disgrazii sanguine;
-leucemii.

SIMTOMATOLOGIE
-Uneori debutul hemoragiei este brusc, fara semne premonitorii ( la cirotici, traumatisme, corpi straini ).
Alteori este precedat de stare de rau, o jena sau apasare retrosternala.
-În hematemeza esofagiană (eliminarea sângelui prin vărstuire) sângele este roș u, neaerat
(hematemeza roș ie) în cantitate variabilă.
-Odată cu producerea hematemezei, mai ales când aceasta este abundentă, se instalează semnele de
anemie acută (pulsul se accelerează, TA se prăbuș eș te, buzele ș i extremităț ile bolnavului se cianozează,
paloare, transpiraț ii, colaps).
-În cursul hemoragiilor esofagiene moderate, sângele se varsă în stomac, de unde este eliminat sub formă
de hematemeză cu sânge negru ș i prin scaun (melena). Aceste cazuri nu se manifestă prin tabloul
descriere dramatică.

MASURI DE URGENTA:
-Repaus strict la pat în decubit dorsal, fără pernă (în hemoragiile masive poziț ia Trendelenburg, pt.
menț inerea unei circulaț ii cerebrale corespunzătoare).
-Se interzice orice efort fizic (efortul fizic poate accentua hemoragia sau poate agrava tabloul clinic).
-As. med. va liniș ti bolnavii ș i aparț inătorii, recomandându-le calm ș i convingându-i în acelaș i timp ș i de
necesitatea repausului.
Atenț ie!
Această măsură terapeutică trebuie aplicată atât la domiciliul bolnavului, cât ș i în timpul transportului către
spital , cât ș i în spital. Repausul la pat durează cel puț in 3 zile după oprirea hemoragiei.
As. med. va colecta într-un vas sângele eliminat de bolnav ș i-l va prezenta medicului.
Va curăț a gura bolnavului, cu capul aș ezat într-o parte, fără să deplaseze bolnavul.
Prevenirea socului hemoragic trebuie să se facă imediat la orice eș alon al asistenț ei medicale, fie că este vorba de
dispensar rural, dispensar comasat, dispensar policlinic, camera de gardă de spital etc. Evoluț ia unui
H.D.S. (hemoragie digestivă superioară) fiind imprevizibilă, se recomandă ca medicul care vede prima
data bolnavul sa puna o perfuzie cu solutii cristaloide, fie glucoza 5%, fie ser fiziologic. Indicatia de
Transfuzia se face mai târziu, la aprecierea medicului.
Bolnavul cu H.D.S. trebuie în mod obligatoriu să fie internat, tocmai pentru a evita evoluț ia fatală în caz de
agravarea hemoragiei, o eventualitate imprevizibilă.

Conduita în spital
Supravegherea funcț iilor vitale. În hemoragiile masive se face din oră în oră.
Examinări de laborator
La indicaț ia medicului:
- Se recoltează sânge pentru determinarea hematocritului, numărului de hematii, hemoglobinei (hemogramă).
CURS ORL ANUL II SEM II

Se recoltează scaunul pentru a-l trimite la laborator în vederea punerii în evidenț ă a sângelui din
materiile fecale (reactia Adler sau Grecersen).
-In cazuri grave (stări de ș oc) se determină azotemia, ionograma, rezerva alcalină, testele de
coagulare. În clinicile mari se face ș i determinarea volumului sanguin cu metode izotopice.

Aplicarea măsurilor terapeutice indicate de medic

-As. [Link] punga cu gheata.
-Pregăteș te sânge izogrup, izoRh ș i instalează transfuzia de sânge.
-Administreaza (in cazul ca se asociaza) medicatia hemostatica (CaCl2, gluconat de calciu, vitaminele K,
C, venostat, trombina, adrenostazin).
Instalează perfuzie cu substituenț i de volum: macrodex (dextran 70), rheomacrodex (dextran 40). În lipsa
De soluț ie macromoleculară se poate perfuza ser fiziologic sau glucozat, dar acestea au acț iune mai slabă.
pentru refacerea volemiei.
-Pregăteș te ș i administrează, în cazurile indicate, sedative (fenobarbital, diazepam) pentru calmarea stării de
agitaț ie.
De precizat. Diagnosticul cauzei H.D.S. poate fi precizat (în afara anamnezei ș i examenului clinic) prin
endoscopia digestivă, care trebuie să se practice de urgenț ă după ce bolnavul a ieș it din ș ocul hemoragic.

Alimentaț ia
-Se suprima alimentatia pe gura, bolnavul putand primi numai lichide reci cu lingurita si bucatele de
gheaț ă în prima zi. Eventual lapte rece în cantităț i mici (20 - 30 ml), din oră în oră.
În funcț ie de evoluț ie, a doua zi de la sângerare sunt permise 12 - 14 mese, compuse din 150 - 200 ml
lapte, regim hidrozaharat.
Începând cu a treia zi, regimul se îmbogăț eș te, adăugându-se supe mucilaginoase, griș cu lapte, piureuri.
de legume, budinci, creme, ou moale, carne slabă de vită sau pasăre, legume fierte, adăugându-se în
câteva zile (5 - 7) la o rată calorică de 1500 - 2000 calorii.

Particularităț i terapeutice
Când hemoragia este dată de ruptura varicelor esofagiene, se introduce în esofag, pentru 24-36 de ore, sondă
specială cu balon esofagian compresiv (tip Sengstaken - Blackmore) sau se recurge la scleroza vaselor
esofagiene.
- În hemoragiile de orice sursă se administrează o fiolă noratrinal peroral, cu 60 ml ceai.
În cazurile în care hemoragia nu cedează, se repetă după încercarea metodelor terapeutice.
descrie, se recurge la intervenț ia chirurgicală.

RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

DEFINIȚ IE: Exudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator faringian.

SCOP-EXPLORATOR
depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui in vederea tratamentului;
-depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni.

MATERIALE NECESARE:
-De protecț ie: masca de tifon.
- spatula linguala;
-eprubeta cu tampon faringian sau ansa de platina;
-eprubete medii de cultura;
ser fiziologic sau glicerina 15%.
CURS ORL ANUL II SEM II

-Nesterile: -tavita renala;

-stativ pentru eprubete;
lampa de spirt
-chibrituri.

PREGĂTIREA PACIENTULUI
Pregătirea psihică: -se anun ț ă ș i I se explică tehnica.

Pregatirea fizica -se anunț ă să nu mănânce, să nu bea apă;

- să nu i se instileze soluț ii dezinfectante în nas;
să nu facă gargara;
- pacientul se aș ează pe un scaun.

TEHNICA RECOLTĂRII
-se recoltează înainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor.
Asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza cu alcool;
-îș i pune masca de protecț ie;
Invită pacientul să deschidă gura ș i inspectează fundul de gât;
-deschide eprubeta cu tamponul faringian ;
-flambează gâtul eprubetei ș i o închide cu dop steril;
- roagă pacientul să deschidă gura, apoi apasă limba pacientului cu spatula linguală ș i inspectează
fundul gâtului
-cu tamponul faringian ș terge depozitul de pe faringe ș i amigdale, dezlipeș te o porț iune din falsele
membrană (când este cazul);
-flambează gura eprubetei ș i introduce tamponul faringian în eprubetă care se închide cu dopul
flambat
-la indicaț ia medicului, întinde produsul obț inut pe lame de sticlă pentru frotiuri colorate sau
insamanteaza imediat pe medii de cultura, succesiv doua eprubete din aceasi recoltare;
-se spală pe mâini cu apă ș i săpun.

PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR

- se transporta produsul la laborator evitând suprainfectarea;
-dacă nu este posibilă înseminț area la patul bolnavului, tamponul se uzează în prealabil cu ser
fiziologic sau glicerina 15%.
REORGANIZAREA
NOTAREA ÎN F.O. (foaia de observaț ie)
-se notează data recoltării;
-numele persoanei căruia i s-a efectuat recoltarea;
-dacă s-au făcut însămânț ări sau nu.
DE STIUT!!!
timpul scurs de la recoltare la insamantare sa nu depaseasca 5-6 ore;
-înainte de recoltare se inspecteaza regiunile de unde urmeaza sa se recolteze;
Recoltarea se face nu numai în angine, ci ș i în alte boli care pot fi declanș ate de o infecț ie faringiană.
NEFRITE, R.A.A.-reumatism articular acut.
DE EVITAT!
-imbibarea tamponului cu saliva;
-atingerea dinț ilor.
CURS ORL ANUL II SEM II

RECOLTAREA SECRETIEI NAZALE SI OTICE

[Link] SECRETIEI NAZALE ( RINOREEA )

DEFINITIE-Rinoreea este tratamentul medical ce descrie orice scurgere de materii fluide (adesea având)
consistenț a mucoasă) din nas.
Recoltarea se face cu un tampon mai subtire fixat pe un porttampon de sarma usor indoita, cu care
se poate patrunde în nazo-faringe.
Pentru examinările virologice, recoltarea se face fie prin suflu puternic al nasului într-o cutie Petri.
steril, fie prin spălare nazo-faringiană.

EXECUTIE
Recoltarea se face dimineaț a, după trezirea pacientului;
pacientul este asezat in pozitia sezand, cu capul in extensie fortata;
-se injectează în fosele nazale o soluț ie izotonica de NaCl sterilă cu ajutorul unei seringi ce se prelungeș te
cu un tub de cauciuc de 2-4cm;
-capatul liber al tubului taiat oblic se introduce in una din fosele nazale si se injecteaza solutia de
spălătură
pacientul apleaca imediat capul inainte si lasa sa se scurga lichidul intr-o cutie Petri sterila;
-se trece imediat lichidul în eprubete etichetate ș i se trimite la laborator;
-daca se intarzie trimiterea la laborator, atunci produsul va fi asezat la gheata.

[Link] SECRETIEI OTICE

Secretia otica (otoreea): este un simptom caracterizat prin scurgerea din ureche a unei secretii care poate
fii seroasă, mucoasă, muco-purulentă, hemoragică etc., în funcț ie de patologia care a determinat-o.
Recoltarea se face, cu tamponul, sub control vizual (OTOSCOP), din conductul auditiv extern.
-flora normală a pavilionului urechii ș i a canalului auditiv extern este reprezentată de bacteriile ce se
intâlnesc pe piele;
- în etiologia otitei medii acute se întâlnesc: stafilococi, streptococi, Haemophylus;
-la nou-născuț i ș i copii se întâlnesc: [Link], Klebsiella, stafilococ, Pseudomonas etc.

RECOLTAREA SPUTEI

DEFINIȚ IE: Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secreț iilor ce se expulzează din căile
respiratorii prin tuse.

SCOP Explorator - pentru examinări macroscopice, citologice, bacteriologice, parazitologice, în vederea

stabilirii diagnosticului.

MATERIALE NECESARE :
-sterile: cutie Petri, pahar conic, scuipătoare specială (sterilizată fără substanț ă sterilizantă);
-nesterile :pahar cu apa, servetele sau batiste de unica intrebuintare.

PREGĂTIREA PACIENTULUI
-psihic–se anunț ă ș i I se explică necesitatea executării examinării
-fizic-se instruieste sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie;
să expectoreze numai în vasul dat, să nu introducă în vas ș i salivă.
CURS ORL ANUL II SEM II

EXECUȚIE:
I se oferă paharul cu apă să-ș i clătească gura ș i faringele
- I se oferă vasul de colectare, în funcț ie de examenul cerut
Se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse.
-se colectează sputa matinală sau adunată din 24h(ore)

RECOLTAREA SPUTEI PRIN FROTIU FARINGIAN Ș I LARINGIAN

-se umezeste tamponul de vata cu apa distilata sterila

-se apasa limba cu spatula
-se introduce tamponul in faringe cerând pacientului să tusească
-sputa eliminată se prinde pe tamponul de vată care se introduce imediat în eprubetă sterilă
Frotiul laringian se recoltează de medic pătrunzând cu tamponul în laringe sub control laringoscopic.

RECOLTAREA SPUTEI PRIN SPALATURA GASTRICA

- se introduce sonda (EINHORN sau FAUCHER), în stomac, dimineaț a pe nemâncate;

-se introduce prin sonda 200 ml apă distilată, bicarbonatată, călduț ă, care este evacuată imediat sau
extrasa cu seringa
-lichidul recoltat se trimite imediat la laborator, pt. ca germenii cautati, pot fi distrusi daca stau mai mult
timp în contact cu mediul acid al sucului gastric;
-dacă recoltarea se face pentru însămânț are ș i lichidul trebuie trimis la alt laborator, sucul obț inut poate fi
neutralizat cu bicarbonat de sodiu (Na)

RECOLTAREA SPUTEI PRIN SPALATURA BRONSICA

se utilizează la pacienț ii cu TBC cavitar, care nu expectorează

-se pun în evidenț ă bacili incapsulaț i în submucoasă, care nu apar în mod obiș nuit în spută
-se introduc in recipientul de aerosoli 5ml ser fiziologic sau 4ml solutie teofilina 3% cu 1ml sol.
stricnina 1/1000;
pacientul inhaleaza de cateva ori prin inspiratii adanci, repetate, urmate de expiratii scurte;
se face o scurta pauza de 4-5sec. si se repeta pana la aerosolizarea intregii cantitati de lichid;
-după aspiraț ii, pacientul începe să tusească chiar dacă nu a tuș it niciodată;
-sputa expectorată se recoltează într-un vas steril, recoltearea se reia zilnic, în următoarele 4 zile, în vase
separat.

PREGĂTIREA PRODUSELOR PENTRU LABORATOR

- recipientele se acoperă, se etichetează, se trimit la laborator.

REORGANIZAREA

NOTAREA ÎN F.O.
CURS ORL ANUL II SEM II

SPALATURA AURICULARĂ

DEFINIȚ IE: Prin spălătura auriculară se înț elege spălarea conductului auditiv extern prin introducerea
unui curent de lichid.

SCOP TERAPEUTIC
- îndepărtarea secreț iilor ( puroi, cerumen );
-îndepărtarea corpilor străini ajunș i în urechea externă accidental sau voluntar;
tratamentul otitelor cronice.

MATERIALE NECESARE
-De protecț ie: două sorturi de cauciuc, muș ama, prosop, aleză.
Steril -seringa Guyon, bumbac
lichidul de spălare la 37*C
soluț ia medicamentoasă prescrisă, sol. de bicarbonat de Na 1:1000
-Nesterile: masa de tratamente, tavită renală, scaun.

PREGĂTIREA PACIENTULUI:
-Psihic- se anunț ă pacientul, i se explică scopul tehnicii.
Fizic
În cazul dopului de cerumen, cu 24h înainte se instilează în conductul auditiv extern de 3 ori/zi.
bicarbonat de Na in glicerina 1/20.
În cazul dopului epidermic se instilează soluț ie de Acid Salicilic 1% în ulei de vaselină.
-În cazul corpurilor străine hidrofili (boabe de legume ș i cereale), se instilează alcool.
-În cazul insectelor vii, se fac instilatii cu ulei de vaselina, glicerina sau se aplică un tampon cu alcool cu
efect narcotizant.
Pacientul se aș ează în poziț ie ș ezând pe scaun;
-se protejează cu prosopul ș i sortul;
-se aș ează tavita sub urechea pacientului care va ț ine capul înclinat spre tavită.

EXECUȚIE
Asistenta se spală pe mâini şi îmbracă sortul de cauciuc;
-verifică temperatura lichidului de spălare ș i încarcă seringa Guyon;
-solicită pacientul să deschidă gura (conductul se lărgeș te ș i conț inutul patologic se îndepărtează mai
uș or );
trage pavilionul urechii in sus si inapoi cu mana stanga, iar cu dreapta injecteaza lichidul de spalatura
spre peretele posterosuperior si asteapta evacuarea;
-operaț ia se repetă la nevoie;
-se usucă conducta auditivă externă;
-medicul controlează rezultatul spălăturii prin OTOSCOPIE;
-se introduce un tampon de vată în conduct;
-se aș ază pacientul în decubit dorsal 1/2-1 oră;
-se examinează lichidul de spălatură.
REORGANIZARE:
NOTARE ÎN F.O. - se notează tehnica ș i rezultatul spălării (corpi străini extraș i etc.)
DE STIUT!!!
Pot apărea accidente ca vome, ameț eli, lipotimie, dureri, traumatizarea timpanului datorate
presiunii prea mari sau temperaturii scazute sau crescute a lichidului de spalatura.