Verb
Tradus de
ScribdTranslationsVerb
Tradus de
ScribdTranslations1
VERB
Un verb este un cuvânt sau o combinaț ie de cuvinte care indică acț iune sau o stare de existenț ă sau
Condiț ia. Un verb este partea unei propoziț ii care ne spune ce face subiectul. Verbele
sunt inimile propoziț iilor în limba engleză.
Exemple:
Jacob merge dimineaț a. (O acț iune obiș nuită)
Mike merge la ș coală.
Albert nu îi place să meargă. (O acț iune negativă)
Anna este o fată bună.
Verbele sunt legate de multe alte factori, cum ar fi subiectul, persoana, numărul, timpul, modul,
voce, etc.
Formele de bază ale verbelor
Există ș ase forme de bază ale verbelor. Aceste forme sunt următoarele:
Copiii se joacă în câmp.
Spune-le să nu se joace
Ei au jucat fotbal ieri.
Am mâncat o chiftea.
Am văzut cum se joacă cu el astăzi.
Gerunziu: Înotul este cel mai bun exerciț iu
Tipuri diferite de verbe
Verbe finite
Verbe non-finite
Verbe de acț iune
Verb legat
Verbe auxiliare
Verbele modale
Verbe finite:
Verbele finite sunt verbele reale care se numesc rădăcinile propoziț iilor. Este o formă a unei
verb care este efectuat de sau se referă la un subiect ș i foloseș te una dintre cele douăsprezece forme de
timp ș i schimbări în funcț ie de numărul/persoana subiectului.
Exemplu:
Alex a mers la ș coală.
este evident doar prin verbul „a mers”.)
Robertjoacă
El joacă pentru Australia.
El este unul dintre cei mai buni jucători. (Aici, verbul 'este' se referă direct la subiectul în sine.)
Verbe nedefinite:
Verbele non-finite nu sunt verbe adevărate. Ele nu funcț ionează ca verbe în propoziț ie, ci mai degrabă
ele funcț ionează ca substantive, adjective, adverbe etc. Verbele non-finite nu se schimbă în funcț ie de
numărul/persoa na subiectului deoarece aceș ti verbii, numiț i ș i verbale, nu
au vreo legătură directă cu subiectul. Uneori ei devin subiectul în sine.
2
Formele verbelor nefinite sunt – infinitiv, gerunziu ș i participiu (participiile devin
verbe finite atunci când iau verbe auxiliare.
Exemplu
Alex a plecat în străinătate să joace (Infinitive)
A juca cricket este singura lui slujbă.
Am un rupt
A merge este o obicei bun.
Verbe de acț iune:
Verbele de acț iune indică ce face subiectul unei propoziț ii. Verbele de acț iune pot crea
ascultătorul/cititorul simte emoț ii, vede scenele mai viu ș i mai precis.
Verbele de acț iune pot fi tranzitive sau intranzitive.
Verbele transitve trebuie să aibă un obiect direct. Un verb intransitiv cere
ceva/cineva să fie acț ionat.
Exemplu:
Am vopsit maș ina. (Verbul 'a vopsi' necesită un obiect care să fie vopsit)
Ea citeș te ziarul. (Verbul 'a citi' pune întrebarea 'Ce citeș te ea?')
–răspunsul este obiectul)
Verbele intransitive nu acț ionează asupra nimic. Ele pot fi urmate de un adjectiv,
adverb, prepoziț ie sau altă parte de vorbire.
Exemplu:
Ea a zâmbit.
necesitate asupra oricărui lucru/oricărei persoane
Mă trezesc la 6 dimineaț a.
Notă: {Subiect + verb intransitiv} este suficient pentru a forma o propoziț ie completă, dar {Subiect
Verbul tranzitiv nu este suficient pentru că verbele tranzitive necesită un obiect direct.
Verb de legătură:
Un verb de legătură adaugă detalii despre subiectul unei propoziț ii. În cea mai simplă formă, el
conectează subiectul ș i complementul - adică, cuvintele care urmează legăturii
verb. Creează un link între ele în loc să arate acț iunea.
Adesea, ceea ce se află de fiecare parte a unui verb de legătură este echivalent; complementul redefineș te sau
restituie subiectul.
În general, verbele de legătură sunt numite verbe 'a fi', care sunt - sunt, este, sunt, a fost, au fost. Cu toate acestea,
există câteva alte verbe care pot funcț iona ca verbe de legătură. Aceste verbe sunt:
Act, feel, remain, appear, become, seem, smell, sound, grow, look, prove, stay,taste,
întoarce.
Unele verbe din această listă pot fi de asemenea verbe de acț iune. Pentru a determina dacă sunt verbe de legătură, tu
ar trebui să încerci să le înlocuieș ti cu formele verbelor „a fi”. Dacă propoziț ia modificată face
sens, acel verb este un verb de legătură.
Exemplu:
Ea pare pregătită pentru joc. (Ea este pregătită pentru joc.)
Mâncarea părea (Mâncarea era delicioasă.)
Arăț i (Eș ti fericit.)
Verbe auxiliare:
3
Verbele auxiliare sunt, de asemenea, numite verbe de ajutor. Un verb auxiliar extinde verbul principal prin
ajutând la arătarea timpului, timpului ș i posibilităț ii. Verbele auxiliare sunt - verbele 'a fi', 'a avea', ș i
fă.
Ele sunt folosite în timpurile continue (progresive) ș i perfect.
Verbele legătura funcț ionează ca verbe principale în propoziț ie, dar verbele auxiliare ajută verbele principale.
Do este un verb auxiliar care este folosit pentru a pune întrebări, pentru a exprima negarea, pentru a oferi
accentuare ș i altele.
Exemplu:
Alex merge la ș coală.
Ei merg prin parc.
Am văzut un film.
Beț i ceai?
Nu-ț i pierde timpul.
Vă rugăm, trimiteț i lucrările dumneavoastră.
Verbe modale:
Un verb modal este un tip de verb auxiliar. Acesta ajută verbul principal să indice posibilitatea.
potenț ialitate
Verbele modale sunt pot, putea, trebui, poate, ar putea, ar trebui, voi, ar trebui, voi, ar fi.
Exemplu:
S-ar putea să vreau să vorbesc din nou cu tine.
Ei trebuie să joace cel mai bun joc al lor pentru a câș tiga.
Ar trebui să-l sune.
Voi merge acolo.