Inteligenț a contrară este cunoscută ș i sub numele de Inteligenț ă Negativă - un termen generic care înseamnă trei lucruri diferite;

Inteligenț a de securitate – înseamnă suma totală a eforturilor de a consilia politicile naț ionale, deciziile diplomatice,
date militare ș i orice altă informaț ie de natură secretă care afectează securitatea naț iunii se formează neautorizat
persoane. Este un efort de a nega informaț iile persoanelor neautorizate prin restricț ionarea accesului numai la cei care sunt explicit
autorizat să-l deț ină.
Contrainteligenta - contrainteligenta este efortul organizat de a proteja date specifice care ar putea avea valoare pentru
organizaț ia de informaț ii a opozantului. Unele dintre funcț iile sale sunt: Cenzura - a următoarelor: corespondenț ă,
difuzare, transmisie televizată, conversaț ii telefonice, telegramă ș i cabluri, etc., prevenirea difuzării oricărei
informaț ii care ar putea ajuta un adversar; întreț inerea fiș ierelor suspecț ilor; supravegherea suspecț ilor; citirea corespondenț ei, interceptarea comunicaț iilor
tapping ș i înregistrare; infiltrarea serviciului de informaț ii al inamicului organizat pentru a procura informaț ii despre metoda sa,
operaț iuni personale, specifice ș i interese.
Contra-espionaj - În contra-espionaj, informaț ia negativă devine un efort dinamic ș i activ. Scopul său este
pentru a investiga încălcările actuale sau teoretice ale legilor privind spionajul, pentru a aplica aceste legi ș i pentru a captura orice încălcători.
Cinci Categorii de Operaț iuni CI
1. Securitate Militară – aceasta cuprinde măsurile luate de un comandament pentru a se proteja împotriva spionajului, inamic
operaț iune, sabotaj, subversiune sau surpriză.
2. Frontiera Portuară ș i Securitatea Călătoriilor – se referă la aplicarea atât a măsurilor de securitate militare, cât ș i a celor civile pentru
Control CI la punctul de intrare ș i ieș ire, frontierele sau limitele internaț ionale.
3. Securitate civilă – aceasta cuprinde măsuri CI active ș i passive care afectează cetăț enii non-militari în mod permanent.
sau rezident temporar într-o zonă aflată sub jurisdicț ie militară.
4. Cenzura – este controlul ș i examinarea civililor, naț ionalilor, forț elor armate, presei de câmp ș i prizonierilor de război.
5. Operaț iuni Speciale - contrasubversiune, sabotaj ș i spionaj
Operaț iune de Contrainformaț ii (CI)
1. Contracararea Inteligenț ei Umane (HUMINT) – caută să depăș ească încercările inamicului de a folosi surse umane pentru a colecta
informaț ii sau pentru a desfăș ura acte de sabotaj ș i subversiune care includ operaț iuni speciale CI, legături, contrasecuritate,
ș i screening-ul CI.
2. Imagistica de Contra-Intelligence (IMINT) - include acț iunile întreprinse pentru a determina SIGINT-ul inamic ș i inamicul asociat
slăbiciuni, capacităț i ș i activităț i. Aceste acț iuni includ radar de supraveghere, sisteme foto termice ș i infraroș u.
Operaț iunile de contracarare - IMINT de succes depind în mare măsură de analiza ș i evaluarea modelelor ș i miș cărilor inamicului.
3. Semnal de Contra-Inteligenț ă (SIGINT) – determinarea SIGINT-ului inamic ș i a slăbiciunilor, capabilităț ilor ș i
activităț i, evaluaț i operaț iuni prietenoase pentru a identifica modele, profiluri ș i a dezvolta, recomanda ș i analiza contraplanuri
măsuri.
Ciclul de informaț ii
Cea mai importantă parte a activităț ilor de informaț ii este înț elegerea ciclului de informaț ii deoarece MISIUNEA,
care este nucleul ciclului, serveș te ca fundament al tuturor operaț iunilor de intelligence. Fiecare operativ trebuie aș adar
înmintează următoarele faze ale ciclului:
FAZA 1 - Planificarea efortului de colectare
Această fază a ciclului implică determinarea cerinț elor de informaț ii. Este preocupată de identificarea
aș a-numita Element Esenț ial de Informaț ie (EEI) - un element de informaț ie sau inteligenț ă a caracteristicilor de
zona de operaț iuni ș i inamicul, pe care comandantul simte că are nevoie înainte de a putea rezonabil
a ajunge la o decizie.
Cu aceasta, ofiț erul de informaț ii trebuie să aibă o cunoaș tere temeinică a surselor de informaț ie disponibile,
agenț ii de colectare ș i tipul de informaț ii pe care acestea le pot oferi. El trebuie să înț eleagă operaț iunile comenzii în
pentru a furniza informaț iile specifice necesare pentru succes. El trebuie să aibă o cunoaș tere temeinică a tacticilor,
organizaț ii, ș i caracteristicile inamicului ș i să fie în special competenț i în domeniile achiziț iei de operaț iuni.
Categorii de Cerinț e de Inteligenț ă
În legătură cu utilizarea
a. Execuț ie – sunt informaț iile necesare executivilor, liderilor guvernamentali ș i comandanț ilor militari; execuț ia
cerinț ele sunt baza pentru decizii ș i elaborarea politicii naț ionale.
b. Contributiv – informaț ii necesare pentru a finaliza procesul de personal – elaborarea planurilor ș i estimărilor de personal care contribuie
la deciziile ș i luarea deciziilor.
c. Operaț ional – inteligenț ă suplimentară necesară în planificarea ș i efectuarea eficientă a deciziei sau politicii
anunț at. Deciziile ș i politicile necesită implementare.
d. Garanț ii - niveluri superioare sau adiacente ale guvernului sau ale stabilimentului militar pot solicita informaț ii.
În legătură cu tipul
a. De bază – sunt materiale de referinț ă generale pentru utilizare în planificarea referitoare la inamici, zona de operaț iuni,
capabilităț i – cuprinzătoare statice.
b. Curent – sunt informaț ii care sunt temporare ca natură ș i mai restrânse ca domeniu.
c. Estimative – sunt cele care determină cursurile de acț iune viitoare; necesare managerilor pentru a planifica viitorul
operaț iuni ș i politici militare.
FAZA 2 - Colectarea informaț iilor
Această fază a ciclului se ocupă cu identificarea agenț iei de colectare, formularea procedurilor privind
modul de colectare a informaț iilor în legătură cu planurile aș a cum a fost realizat în faza unu.
Selecț ia agenț iilor de colectare
a. Listaț i toate sursele disponibile; exploataț i agenț iile de colectare.
b. Colectarea va fi atribuită în conformitate cu capacităț ile;
c. Directivele de colectare pregătite odată ce agenț ia de colectare corespunzătoare a fost selectată pentru a exploata o anumită sursă;
d. Directivele de colectare nu limitează activităț ile agenț iei de colectare;
e. Criterii pentru selecț ia agenț iei de colectare; adecvare, capacitate, confirmare, punctualitate ș i echilibru.
Scopul Planului de Colectare
a. Pentru a asigura o analiză logică şi ordonată a cerinţelor de informaţii.
b. Pentru a stabili un sistem de colectare funcț ional bazat pe analiza cerinț ei de informaț ii.
c. Pentru a oferi directive definitive ș i precise agenț iilor de colectare.
d. Pentru a evita posibilitatea omisiunii, conflictului sau duplicării inutile a efortului de colectare.
Paș ii în dezvoltarea unui plan de colectare
a. Listaț i cerinț ele în ordinea priorităț ii
b. Împărț iț i cerinț ele în indicaț ii - orice dovadă a activităț ii inamice actuale sau potenț iale sau caracteristică a unui
zona de operare activitate inamică sau caracteristică a unei zone de operare, activităț i obiș nuite – necesită experienț ă.
c. Potriviț i acele indicaț ii în situaț iile existente - indicii critice, măsuri de securitate, atac, apărare, etc.
d. Bază pentru dezvoltarea directivei de colectare specifice - proiectată pentru a valorifica la maximum directiva de colectare;
ghidul nu limitează.
e. Selectarea agenț iilor de colectare – criterii de selecț ie – adecvare, capacitate, confirmare, punctualitate ș i
echilibru. Stabilirea unei anumite ore ș i loc pentru raportarea informaț iilor solicitate.
Factori în alegerea Agenț iei de Colectare
În alegerea agenț ilor de colectare, aceș tia trebuie să fie selectaț i în funcț ie de capacitatea lor - plasarea agenț ilor sau accesul la
ț inta; multiplicitate – mai mulț i agenț i; ș i echilibru – numărul de agenț i necesari pe operaț iune.
a. Metode de colectare – colectarea informaț iilor poate fi efectuată prin metoda deschisă (sistem deschis) sau prin metoda ascunsă.
metodă (secretă/clandestină).
b. Agenț ii de colectare – în funcț ie de tipul de operaț iune, agenț ia de colectare ar putea fi agenț ii guvernamentale,
Unităț i de informaț ii, sau Organizaț ii
c. Meș teș uguri de Comerț - include utilizarea fotografiei, investigaț ii / elicitaț ie / interogare, supraveghere, sunet
echipament
FAZA 3 - Prelucrarea Informaț iilor Colectate
Această fază a ciclului se ocupă cu examinarea ș i colectarea tuturor informaț iilor adunate.
Paș ii în procesarea informaț iilor brute
1. Colecț ie – organizarea datelor brute ș i a informaț iilor într-o formă utilizabilă; gruparea elementelor de informaț ii similare astfel încât
că vor fi uș or accesibile.
2. Înregistrarea - este reducerea informaț iilor în scris sau într-o altă formă de reprezentare grafică ș i aranjarea
această informaț ie în scris sau într-o formă de reprezentare grafică ș i aranjarea acesteia în grupuri de relaț ionate
articole.
. Jurnal ș i carte de logare a poliț iei
. Fiș a Intel - Fiș iere Intel
. Hărț i de Situaț ie - Galeria Ruș inilor
. Fiș ierele Modus Operandi
3. Evaluare – examinarea informaț iilor brute pentru a determina valoarea de informaț ie, relevanț a informaț iilor,
reabilitatea sursei ș i agenț iei, precum ș i credibilitatea sau adevărul informaț iilor. Evaluarea este determinarea
pertinenț a informaț iei pentru operaț iune, fiabilitatea sursei sau agenț iei ș i acurateț ea informaț iei. Evaluare
determină următoarele:
. Pertinenț ă - are vreo valoare pentru operaț iunea actuală? Este nevoie de ea imediat?
. Fiabilitate – evaluarea sursei de informaț ii a agenț iei
. Credibilitate – veridicitatea informaț iei. Este posibil ca fapta sau evenimentul raportat să fi avut loc? Este raportul consistent?
în sine? Este raportul confirmat sau coroborat de informaț ii din surse sau agenț ii diferite? Dacă raportul face
nu sunt de acord cu informaț iile din alte surse care sunt mai degrabă adevărate?
Ghidul de evaluare
ACURATEȚ EA INFORMAȚ IILOR
RELIABILITATEA SURSEI DE INFORMAȚ II
CONFIRMAT de alte surse
PROBABIL A FI ADEVĂRAT
POSSIBIL A FI ADEVĂRAT
ÎN MOD DOUBT AZI VERIDIC
IMPROBABILE
ADEVARUL nu poate fi judecat
4. Interpretare – acesta este stabilirea semnificaț iei ș i importanț ei informaț iei. Implică următoarele
activităț i
. Analiză - schimbarea ș i izolarea acelor elemente care au semnificaț ie în lumina misiunii sau obiectivului naț ional.
. Integrare – combinarea elementelor izolate în analiza ș i informaț iile cunoscute pentru a forma o imagine logică sau
teorie.
. Deducț ie – formularea concluziilor din teoria dezvoltată, testată ș i considerată valabilă –
determinarea efortului ș i semnificaț ia informaț iei.
FAZA 4 - Diseminarea ș i utilizarea informaț iilor
Această fază a ciclului se referă la activităț ile de transferare a informaț iilor procesate către utilizatorii corespunzători, cei mai
în special autoritatea care necesită activitatea. Informaț iile procesate pot fi difuzate prin anexe,
estimări, briefinguri, mesaje, rapoarte, suprapuneri ș i/sau rezumate.
Criteriile care trebuie respectate în diseminare sunt:
Fără timp – trebuie să ajungă la utilizatori la timp pentru a avea valoare. Trebuie să fie difuzat în conformitate cu urgenț a
ș i trebuie să ajungă la utilizator într-un timp suficient pentru a fi folosit.

2. Proprietate – mesajul trebuie să fie clar, concis ș i complet, precum ș i în forma corectă pentru ca receptorul să
să înț eleagă cu uș urinț ă conț inutul său. Trebuie să fie diseminat utilizatorului corect, prezentat într-o formă care se pretează la
utilizare imediată ș i distribuită prin cele mai eficiente mijloace adecvate atât cerinț elor de timp, cât ș i celor de securitate.
Metode de diseminare
1. Comenzi fragmentare de sus în josul comenzii
2. Memorandum, circulare, ordine speciale
3. Ordin de operaț iuni, oral sau scris
4. Conferinț ă – membri ai personalului
5. Alte rapoarte ș i documente de informaț ii
6. Contact Personal
Cine sunt utilizatorii intelligence-ului?
1. Lidere naț ionale ș i comandanț i militari – formularea politicilor naț ionale.
2. Consultanț i ș i Personal - pregătirea planurilor ș i estimărilor
3. Naț iuni prietene sau alte ramuri ale forț elor armate.
4. Procesor – baza pentru evaluare ș i interpretare.
5. Ș ef / preș edinte al unei organizaț ii
6. Orice persoană cu autoritate în scopuri de planificare.
INFORMAȚ II Ș I SURSELE ACESTORA
Informaț ii
Informaț iile se referă la toate materialele evaluate de orice descriere, inclusiv cele derivate din observaț ie, rapoarte,
zvonuri, imagini ș i alte surse din care este produsă informaț ia. Informaț ia este o cunoaș tere comunicată
prin alț ii obț inând prin studiu personal, investigaț ie, cercetare, analiză, observaț ie.
Două clasificări generale ale surselor de informaț ii:
1. Surse deschise – 99% din informaț iile colectate provin din surse deschise.
2. Surse închise – 1% din informaț ii sunt colectate din surse închise.
Intelligence Overt – este colectarea de informaț ii sau documente obț inute deschis, fără a ț ine cont de faptul dacă
subiectul sau ț inta devine conș tient de scop
Surse deschise: Include informaț ii preluate din
. Activitate inamică
. POW ș i civili
. Documente capturate
. Hartă - Vreme, prognoză, studii, raport - Agenț ii
Intelligence Covertă – este obț inerea secretă a informaț iilor, care este obț inută fără cunoș tinț a
persoană sau persoane care protejează interesele vitale ale informaț iilor.
Sursa închisă: Include informaț ii care pot fi obț inute prin:
. Supraveghere
. Carcasa ș i
. Elicitaț ie
. Intrare sub acoperire
. Utilizarea mijloacelor tehnice (Dispozitiv de interceptare ș i ascultare)
. Interogare Tactică - Observaț ie ș i Descriere (ODEX)
PERSOANE CA SURSE DE INFORMAȚ II
Informant Net – Este un grup controlat de persoane care au lucrat sub direcț ia agentului responsabil.
informatorii, principalii sau intermediarii furnizează gestionarul agentului direct sau indirect cu informaț ii de Intel
Informatori (Active) – persoane selectate ca surse de informaț ii, care pot fi voluntare sau în considerarea unui
preț .
. Informator - se referă la o persoană care oferă informaț ii poliț iei în mod voluntar sau involuntar fără nicio
consideraț ie
. Informator – cei care oferă informaț ii poliț iei pentru o recompensă sau plată
Tipuri de informatori
1. Informator criminal – un informator care oferă informaț ii poliț iei referitoare la lumea interlopă despre
criminali organizaț i cu înț elegerea că identitatea sa va fi protejată
2. Informatorul confidenț ial – este similar cu cel anterior, dar oferă informaț ii care încalcă legea, inclusiv infracț iuni.
criminali
3. Informator Voluntar - un tip de informator care oferă informaț ii liber ș i de bunăvoie ca martor la un anumit act
4. Informant special – cei care oferă informaț ii referitoare doar la cazuri specializate ș i este considerat un caz special
tratamentul din partea operativelor (ex. profesori, oameni de afaceri)
5. Informat anonim – cei care oferă informaț ii prin telefon cu speranț a că informatorul nu poate
a fi identificat
Subtip de Informator
1. Informat incidental – o persoană care oferă informaț ii cuiva într-un mod casual, fără intenț ia de a furniza
informaț ii ulterioare
2. Informator recrutat – O persoană care este selectată, cultivată ș i dezvoltată într-o sursă continuă de informaț ii
Categorie de Informatori Recrutaț i:
1. Informat spontan sau automat – Informanț ii care, prin natura muncii lor sau a poziț iei în societate, au o
responsabilităț i legale, morale sau etice de a raporta informaț ii la poliț ie
2. Informatorii obiș nuiț i (împotriva voinț ei lor) – Informatori care sunt obligaț i să raporteze informaț ii poliț iei
3. Angajat Special – informatori care au o natură operaț ională specifică
Altă clasificare a informatorului
Alte termeni relaț ionaț i cu persoanele care oferă informaț ii sunt Informator Automat, Agent Penetrant, Infiltrare
Agent
măreț itor
Informator.
Motive comune ale informatorilor
Oamenii oferă informaț ii poliț iei din motive variate. Motivele lor includ recompensa, răzbunarea, frica ș i
evitarea pedepselor, prietenie, patriotism, vanitate, spirit civic, căinț ă, competiț ie ș i alte
motive.
RECRUTARE INFROMANT
Faze
1. Selecț ie – este deosebit de dorit să putem identifica ș i recruta un informator care are acces la mulț i
organizaț ie criminală sau subversivă. Accesul larg este probabil cea mai importantă caracteristică în
consideraț ia recrutării informatorului potenț ial
2. Investigaț ie – investigarea potenț ialilor informatori care au fost identificaț i tentativ ca „probabili” trebuie să fie
cât mai amănunț it posibil. Trebuie să stabilească motivele posibile existente pentru care această persoană ar putea să asiste inteligenț a poliț iei
comunitate. Neîndeplinirea acestui lucru va refuza acestui birou care trebuie să efectueze faza de abordare ș i persuasiune cu puț in
mai mult decât o presupunere. Dacă este necesar, efectuaț i o investigaț ie completă de fond (CBI)
3. Abordare – abordarea trebuie să fie realizată într-un mediu care ar putea include împrejurimi plăcute, poate un
apartament confidenț ial, complet liber de orice posibilitate de compromis, de preferinț ă într-un oraș adiacent sau un
zonă îndepărtată, străină modelului de viaț ă al informatorilor.
4. Testare – programul de testare ar trebui să înceapă, desigur, cu atribuirea limitată, cu o integrare treptată în
zonele mai importante. Testarea ocazională a unui informator ar trebui să continue pe întreaga durată a afilierii
OPERATIUNI DE INFORMATII
Operaț iunile de informaț ii sunt rezultatul planificării informaț iilor, planificarea este întotdeauna înaintea operaț iunii, deș i un
operaț iunea poate fi efectuată fără un plan, de obicei din cauza unor situaț ii bruș te ș i inevitabile, dar cu siguranț ă aceasta este slabă
managementul inteligenț ei.
Cele 14 Cicluri Operaț ionale
1. Misiune ș i Obiectiv –
a. Infiltrare – inserarea agentului de acț iune în interiorul organizaț iei ț intă
b. Penetrarea – recrutarea agentului de acț iune în interiorul organizaț iei ț intă
2. Planificare
3. Sângerare
4. Investigaț ie parț ială de fond (PBI) sau investigaț ie completă de fond
5. Recrutare - singura calificare a unui agent este să aibă acces la ț intă
6. Instruire
7. Briefing
8. Expediere
9. Comunicaț ie - metodă tehnică ca telefon/radio, metodă non-tehnică ca întâlnire personală, predare live sau
punct de livrare secretă

10. Debriefing
11. Plăț ile - depind de motivaț ia informatorului
a. Reglementare - nu plătiț i bonusuri
b. Suplimentar - venit care este suficient pentru a-i îmbunătăț i grijile financiare
12. Dispoziț ie – implică activitate de redirecț ionare, recalificare, retestare, încetare
13. Raportare
14. Testarea operaț ională
ACTIVITĂȚ I DE ACOPERIRE Ș I NEACOPERIRE
1. Acoperire - mijlocul prin care un grup individual sau organizaț ie ascunde adevărata natură a actelor sale ș i sau
existenta din partea observatorului.
2. Poveste de copertă - o biografie prin ficț iune care va ilustra personalitatea agentului pe care l-a asumat, un
scenariu pentru a acoperi operaț iunea
3. Suport de Acoperire – un agent desemnat în zonele ț intă cu misiunea principală de a susț ine povestea de acoperire.
Tipuri de Acoperire
1. Acoperire Naturală – folosind un fundal real sau adevărat
2. Artificial – folosind date biografice adoptate în acest scop
3. Coperta cu o Coperta – justificarea existenț ei
4. Multiple Coperț i – orice copertă doreș ti.
Acoperirea organizaț ională – este un cont care constă din biografii care, atunci când sunt adoptate de către un individ, vor presupune
personalitatea pe care vrea să o adopte
Misiune sub acoperire – este o tehnică de investigare în care agentul îș i ascunde identitatea oficială ș i obț ine
informaț ii de la acea organizaț ie
AGENTUL SUBACOPERIT
Calificările speciale includ cunoaș terea limbii, cunoș tinț e despre zona în ceea ce priveș te evenimentele, cunoș tinț e despre
obiceiuri ș i obiceiuri, aspect fizic ș i trebuie să fie artist.
Factori consideraț i în alegerea poveș tii de copertă
1. Punct comun de interes
2. Justificarea cadourilor
3. Adresă anterioară ș i permanentă
4. Eficienț a rolului ș i libertatea de miș care
5. Mijloace de comunicare
6. Statut social ș i financiar
7. Plan alternativ opț ional
8. Plecare în siguranț ă
Selectarea agenț ilor de acț iune
1. Poziț ionare – locaț ia agentului prospectiv în raport cu ț inta
2. Acces – este capacitatea unui agent potenț ial de a obț ine informaț iile dorite pentru organizaț ia Intel sau de a
efectuează o misiune de colectare Intel în zonă.
. Acces principal – este accesul la informaț iile dorite
. Acces secundar – este accesul la informaț iile dorite printr-o sursă principală unde aceasta are direct.
acces
. Acces extern - agentul este angajat în afara ț intei ș i monitorizează doar informaț ii de la o a treia persoană care este
informaț ii de monitorizare în zonă
CONTROLUL AGENTULUI
CONTROL – autoritatea de a îndruma agentul să îndeplinească o sarcină sau o cerinț ă în numele organizaț iei clandestine
într-un mod acceptabil ș i securizat
Două Categorii de Control
1. Control pozitiv – este caracterizat prin profesionalism ș i relaț ionare, cum ar fi:
a. Motivarea agenț ilor
b. Control psihologic
2. Control negativ - caracterizat prin ameninț are ș i include următoarele:
a. Acț iune disciplinară - include reprimarea verbală pentru performanț e slabe sau acț iuni nesigure prin reț inerea anumitor
recompense materiale, reducerea salariului agenț ilor sau, în situaț ii extreme, ameninț area cu încheierea relaț iei profesionale
b. Cont Escrow – controlul unui agent prin depunerea salariului său într-un banc pentru a fi retras doar după îndeplinirea unei
condiț ie
c. Ș antaj
METODE DE INFORMATIE COVERT
SUPRAVEGHERE
Supravegherea este o formă de investigaț ie clandestină care constă în a ț ine persoanele, locurile sau alte obiective sub
observaț ie fizică pentru a obț ine dovezi sau informaț ii relevante pentru o investigaț ie. Supravegherea persoanelor
se numeș te Tailing sau Shadowing, supravegherea unui loc se numeș te Casing sau Reconnaissance, iar supravegherea altora
lucruri, evenimente ș i activităț i se numesc Roping.
Consideraț ii în planificarea supravegherii
. Conferinț a Pre-Supraveghere – o conferinț ă organizată între membrii echipei, unitatea de informaț ii a poliț iei înainte de
supravegherea este efectuată.
. Plan de supraveghere – un plan stabilit conform cerinț elor în funcț ie de tipul de personal ș i aspectele generale ș i specifice
instrucț iuni pentru supraveghere.
. Studiul Zonei Ț intă – se referă la zona de operare a activităț ilor de supraveghere.
. Supraveghetor – o persoană care efectuează supravegherea, care include doar observaț ii.
. Observaț ie sau Plantare – este observaț ia locurilor sau zonelor dintr-un punct fix.
. Urmărirea sau Umbrirea – este observaț ia miș cărilor unei persoane.
. Om sub acoperire - se referă la o persoană antrenată să observe ș i să pătrundă în anumite organizaț ii suspectate de activităț i ilegale.
activităț i ș i ulterior raportarea observaț iilor ș i informaț iilor astfel încât să se poată lua măsuri operaț ionale corespunzătoare
. Programul de legătură – atribuirea de personal de informaț ii instruit altor agenț ii pentru a obț ine informaț ii
de valoare pentru informaț iile de poliț ie. (Agenț ii precum presa, agenț iile de credit, sindicatele, companiile de telefonie)
. Safehouse – este un loc, o clădire, un mobil închis sau un apartament, unde poliț iș tii sub acoperire se întâlnesc pentru
discuț ii de evaluare sau în scopuri de raportare.
. Drop – orice persoană este un loc convenabil, sigur ș i neobservat unde bărbaț ii sub acoperire ai poliț iei îș i desfăș oară acț iunile.
agent pentru debriefing sau scopuri de raportare.
. Convoy – un complice sau asociat al subiectului folosit pentru a evita sau a ocoli supravegherea.
. Decoy – o acoperire care sprijină observatorul ș i poate deveni un convoi ori de câte ori observatorul este compromis.
. Contact – orice persoane cu care subiectul interacț ionează sau cu care are de-a face în timp ce este sub observaț ie ș i îi identifică.
observator.
. Detectat - când subiectul aflat sub supraveghere devine conș tient că este observat ș i îl identifică pe observator.
. Pierdut - când supraveghetorul nu ș tie unde se află subiectul său sau subiectul a evadat.
supraveghere.
TIPURI DE SUPRAVEGHERE
Conform Intensităț ii ș i Sensibilităț ii
1. Discret – persoana subiect care trebuie observată nu este conș tientă că este sub observaț ie
2. Aproape – subiectul este conș tient că este sub observaț ie, variind în fiecare ocazie
3. Liber – aplicat frecvent sau rar, perioada de observaț ie a variat de fiecare dată
Conform Metodelor
1. Staț ionar – aceasta este observaț ia unui loc, de obicei o tarabă de pariuri, un loc de jocuri de noroc, o reș edinț ă unde se desfăș oară activităț i ilegale.
activităț ile sunt în curs de desfăș urare (poziț ie fixă)
2. Miș care – supravegherea urmăreș te subiectul din loc în loc pentru a menț ine o observaț ie continuă asupra activităț ilor sale
3. Tehnic – aceasta este o supraveghere prin utilizarea comunicaț iilor ș i a hardware-ului electronic, gadgeturilor, sistemelor ș i
echipament
Echipamente speciale (Suport tehnic)
1. Cameră cu obiectiv telephoto
2. Cameră de filmat
3. Binoclu
4. Aparat de înregistrare pe bandă
5. Dispozitiv de interceptare a comunicaț iilor
6. Alt instrument – radio miniaturizat unidirecț ional
Metode disponibile pentru a fi utilizate în supraveghere
În mod obiș nuit, metodele sunt supravegherea unui loc, urmărirea sau umbra (umbră de 1-2-3 bărbaț i), sub acoperire
investigaț ie, metode speciale includ: interceptarea comunicărilor - microfoane ascunse - recorder - televizor - electric
gadgeturi
Cerinț e esenț iale ș i aspect în supraveghere
În procesul actual de operare, agentului i se recomandă să aibă un aspect general, fără particularităț i notabile în
aparenta. Agentul nu ar trebui să poarte bijuterii sau îmbrăcăminte neobservabile, nimic despre el care să atragă atenț ia.
trebuie să aibă perseverenț ă ș i să fie capabil să aș tepte ore întregi. Atenț ie, ingeniozitate ș i a fi versatil ș i rapid la minte
sunt armele lui.
Pregătiri de bază în supraveghere
1. Studiaț i subiectul - nume, adresă, descriere, familie ș i rude, asociaț i, caracter ș i temperament, viciu
hobby-uri
2. Cunoș tinț e despre zonă ș i teren - hărț i, fundaluri naț ionale ș i religioase, transport, utilităț i publice
3. Organizaț ie subversivă - istorie ș i fundal, biografia oficialului, identitatea ș i fundalul membrilor
ș i foș ti membri, metoda de identificare utilizată de membri, dosare ș i înregistrări, natura, locaț ia ș i
accesibilitate
4. Poveste de Acoperire – scenariul trebuie să fie potrivit pentru a ascunde operaț iunea ș i a evita identificarea misiunii.
Supravegherea în contra – desfăș urarea operaț iunii este însoț ită de măsuri de contrainteligenț ă, cum ar fi feroneria.
cumpărături, utilizarea convoiurilor ș i a momelilor, oprirea imediată la colț uri oarbe, ieș irea imediată în public
transporturi, reproiectare, intrare în locuinț e mobile
CASA SAU RECUNOASCERE
Casing este termenul folosit în organizaț ia poliț ienească, în timp ce recunoaș terea este folosită în termeni militari. Casing sau
recunoaș terea este supravegherea unui edificiu, loc sau zonă pentru a determina adecvarea acestuia pentru utilizarea inteligenț ei sau a sa
vulnerabilitate în operaț iuni. Ajută la planificarea unei operaț iuni prin furnizarea informaț iilor necesare. Asistă
agentul handler pentru a instala încredere în agentul său în timpul fazei de briefing prin a putea vorbi cu cunoș tinț ă despre
zona de operare. Cazul este de asemenea considerat o măsură de securitate deoarece oferă un anumit grad de protecț ie pentru cei
operând într-o zonă nefamilială pentru ei.
Metoda de cază
1. Reconnaissance personală – cea mai eficientă metodă ș i va produce cele mai multe informaț ii deoarece ș tii exact ce
ce cauț i.
2. Recunoaș terea hărț ii - poate că nu este suficient, dar poate produce o anumită cantitate de informaț ii utilizabile
3. Cercetare - multe informaț ii pot fi obț inute prin cercetare
4. Informaț ii prealabile - unitatea dumneavoastră ș i unitatea vor avea un raport de fiș ier pe care îl pot furniza cu informaț ii.
5. Spusele altora – informaț ii de obicei obț inute de persoana care operează în zonă ș i efectuează o muncă de observare
OBSERVAȚ IE Ș I DESCRIERE, CUNOSCUTĂ Ș I CA (ODEX)
Observaț ie – o observaț ie completă ș i precisă de către o persoană a împrejurimilor sale care include utilizarea de
toate simț urile principale pentru a înregistra ș i a recunoaș te semnificaț ia sa operaț ională sau de inteligenț ă
Descriere – raportarea actuală ș i factuală a observaț iilor cu privire la experienț a senzorială raportată de
altul
Psihologii estimează că aproximativ 85% din cunoș tinț ele noastre sunt adunate prin vedere, 13% din simț ul
auz ș i doar 2% prin celelalte trei simț uri
Procese psihologice pentru observaț ie precisă
. Atenț ie – constă în procesul psihologic implicat în conș tientizarea existenț ei unui fapt
. Percepț ia – implicată în înț elegerea acestui fapt de conș tienț ă
. Raport – implicat în identificarea numelui în propria minte ș i a unor fapte care au fost percepute, povestite ș i
identificat
Elicitaț ie
Este un sistem sau un plan prin care informaț iile de valoare pentru inteligenț ă sunt obț inute prin procesul direct.
intercomunicare în care una sau mai multe dintre părț ile comune nu sunt conș tiente de scopul specific al
conservare. Cele trei faze sunt determinarea misiunii, selecț ia subiectului ș i realizarea
misiune.
Două dispozitive în desfăș urarea elicitaț iei
. Abordare – procesul de a face oamenii să înceapă să comunice
. Probe – a menț ine oamenii să vorbească neîncetat
Tipuri de abordare
1. Compliment – oamenii sunt susceptibili la laude, aș a că foloseș te această slăbiciune ca o modalitate de a aborda subiectul pentru elicita.
a. Abordarea Profesor – Elev – subiectul este tratat ca o autoritate, apoi se solicită punctul său de vedere ș i opinia cu privire la
subiect
b. Abordarea sufletului înrudit – subiectul este pus pe un piedestal având o calitate specializată, apoi este lăudat.
aratând suficientă grijă pentru bunăstarea sa pentru a acorda o atenț ie specială plăcerii sale
c. Abordarea Bunului Samaritean – reprezintă ofertele sincere ș i valide de ajutor ș i asistenț ă făcute subiecț ilor.
d. Parț ial – abordare de dezacord – încearcă să genereze discuț ie prin cuvântul "Sunt sigur că dacă aș fi de acord pe deplin".
2. Abordare provocatoare – descoperiț i o gamă largă de gânduri convenț ionale
a. Abordarea Bait Teaser – elicitorul acumulează sursele de cunoș tinț e despre un subiect anume pentru a tenta
subiectul de a-ș i exprima opinia.
b. Manhattan din Missouri Approach – elicitorul adoptă o atitudine incredibilă faț ă de orice. El pune la îndoială totul
declaraț ii ș i opoziț ii.
c. Abordarea Joe Blow – este abordarea „Eu ș tiu răspunsul la tot”. Îndemnătorul adoptă atitudinea de a fi
accesibil în orice domeniu.
d. Abordarea Mândriei Naț ionale - propensiunea naturală a tuturor persoanelor de a-ș i apăra ț ara ș i politicile acesteia.
Tipuri de examinare
1. Investigaț ie de concurenț ă – aceasta este eficientă atunci când este folosită în legătură cu abordarea dintre profesor ș i elev.
2. Proba de claritate – utilizată pentru a obț ine informaț ii suplimentare într-un domeniu în care răspunsul este clar
3. Punctul de presiune ridicată - serveș te pentru a evidenț ia contradicț iile în ceea ce a spus subiectul
4. Sondaj ipotetic – prezintă o situaț ie ipotetică ș i pentru a obț ine reacț ia subiectului la situaț iile ipotetice
Scopurile elicitaț iei
1. A obț ine informaț ii care sunt incredibile prin alte canale
2. Pentru a obț ine informaț ii care, deș i neclasificate, nu sunt cunoscute publicului.
3. Pentru a oferi sursa de informaț ii
4. Pentru a asista diverse persoane
PORTRAIT PARLE (P/P)
Este un mijloc de a folosi termeni descriptivi în legătură cu trăsăturile personale ale unui individ ș i poate fi pe scurt
descris ca o descriere a lumii sau o imagine vorbită. (Antropometrie - nu există două ființ e umane care să aibă acelaș i corp)
măsurare)
Metode de identificare
1. Branding ș i mutilare
2. Sistem de paradă cu portrete vorbite
3. Metoda amprentei
Mai multe metode de dobândire a abilităț ii descriptive
Învăț ă semnificaț ia numeroaselor cuvinte folosite în descrierea diferitelor trăsături ale persoanelor.
2. Studiaț i ș i practicaț i descrierea trăsăturilor, cum ar fi ochii, părul sau nasul aș a cum apar pe mai multe
persoane diferite.
3. Învăț ând un ordonat definit de a trece de la o imagine la alta
Metode de obț inere a informaț iilor descriptive
1. Observaț ie atentă asupra persoanei ș i înregistrarea precisă a termenilor care descriu caracteristicile
2. Informaț ii descrise prin interviuri cu martorii
3. Examinarea observaț iei fotografiilor ș i schiț elor
4. Examinarea documentelor
VERIFICĂRI DE FUNDAL Ș I INVESTIGAȚ II
Information needed: Domestic Background, Personal Habit, Business History, Social or Business Associates,
Istoricul medical
INTEROGATORIU TACTIC
Necesarul de a obț ine informaț ii de cel mai înalt grad de credibilitate în cel mai scurt timp posibil poate fi realizat prin
interogare care variază ș i depinde în întregime de situaț ie. În interogarea tactică, familiarizarea cu
următoarele sunt necesare:
. Interogare - formularea sistematică a întrebărilor pentru a obț ine informaț ii în cel mai scurt timp.
. Interogator - persoana care efectuează întrebările.
. Interogat – orice persoană care este supusă procesului de interogare în oricare dintre formele ș i etapele sale.
. Suspect – orice persoană considerată a fi asociată cu activităț i interzise
. Sursă – o persoană care, din orice motiv, furnizează informaț ii de interes pentru serviciile de informaț ii, de obicei pe bază voluntară
. Provocator – o persoană din forț ele inamice care este introdusă deliberat în custodia noastră cu un scop specific
misiunea de a provoca o acț iune sau reacț ie nefavorabilă din partea noastră.
. Testare – examinarea iniț ială a unei persoane interogate pentru a determina amploarea cunoș tinț elor sale despre persoane, locuri,
lucruri sau evenimente care ne interesează.
. Interogare formală - încercarea sistematică de a valorifica în mod adecvat acele aspecte ale interogatului
cunoș tinț e care au fost identificate în procesul de screening
. Debriefing – interogarea unui interogat prietenos care deț ine informaț ii la indicaț ia sau sub controlul
al serviciului de informaț ii prietenos.
. Interviu – Similar cu o debriefing, deș i este mai puț in formal, iar persoana interogată nu este neapărat sub control.
sau angajarea serviciului de informaț ii respective
. Raport de interogare – o declaraț ie orală sau scrisă de informaț ii dată de persoana interogată
TEHNICI DE INTEROGARE:
Tehnici de abordare – scopul este de a obț ine cooperarea sursei ș i de a-l determina să răspundă la întrebări
care va urma.
1. Tehnicile "Deschise" - interogatorul este deschis ș i direct în abordarea sa ș i nu face încercări de a ascunde
scopul interogatorului. Este cel mai bine utilizat atunci când interogatul este cooperant. Este frecvent folosit în cadrul tactic.
nivel unde timpul este un interogator major.
2. Tehnica „Interes Comun” – interogatorul trebuie să depună efort pentru a impresiona interogatul despre comunul lor
interes. Interogatorul trebuie să caute să sublinieze adevăratele avantaje pe care interogatul le va primi dacă cooperază.
3. Fiș ier de înregistrare (ș tim toate tehnicile) – interogatorul pregăteș te un fiș ier pe sursă, listând toate informaț iile cunoscute
(înregistrarea trebuie să fie umplută pentru a părea foarte extinsă). Informaț iile trebuie să conț ină biografia lui
interogatul să includă activităț ile sale ș i asociaț ii cunoscuț i (Datele biografice ale interogatului sunt importante). "Noi
cunoaș teț i toate” folosit împreună cu fiș ierul de înregistrare. În timpul abordării, interogatorul poate întreba interogatul
despre un subiect, dacă refuză să coopereze, interogatorul poate oferi răspunsul pentru a-l impresiona că
interogatorul îl cunoaș te foarte bine (totul este cunoscut).
4. Exasperare – Tehnici (Hărț uire) – utilizate eficient împotriva interogatului de tip ostil. Interogatorul
trebuie să fie vigilant deoarece persoana intervievată poate fabrica informaț ii pentru a obț ine uș urare de la iritare (monotip). Subiect
Interogatul este supus unei perioade mai lungi de interogare fără odihnă sau somn. Interogatorul permite sursei să
mergi la culcare ș i apoi trezeș te-te pentru o altă serie de întrebări (aceasta se face repetat). După multe
repetiț ii, interogatul va fi exasperat ș i în cele din urmă va coopera sperând că i se va permite să se odihnească sau
dormi. Pune o întrebare, ascultă un răspuns ș i apoi pune aceeaș i întrebare în mod repetat (foloseș te un magnetofon dacă este posibil).
Scopul este de a plictisi complet persoana investigată până când aceasta începe să răspundă liber la întrebări pentru a pune capăt hărț uirii.
5. Tehnica Personalităț ii Opuse – cunoscută ș i sub numele de „Mutt ș i Jeff”, „Ameninț are ș i Salvare”, „Tipul Bun – Tipul Dumnezeiesc”
„Dulce ș i Acru”, „Zahăr ș i Oț et”, „Diavol ș i Înger”. Utilizarea a două (2) interogatori care joacă roluri opuse.
6. Tehnici de egotist (mândrie ș i ego) – de obicei, reuș ite atunci când sunt utilizate împotriva unui interogat care a arătat
o slăbiciune sau o senzaț ie de insecuritate. Poț i inversa tehnica prin a-l complimenta pe interogat în speranț a de a
îl determin să recunoască anumite informaț ii pentru a câș tiga credit. L-a descris ca fiind cea mai bună persoană, superior sau camarad.
7. Tehnica „tăcută” – folosită împotriva tipului de interogat nervos sau încrezător. Priveș te interogatul.
direct în ochi cu un zâmbet sarcastic (forț ează-l să întrerupă contactul vizual primul). El poate pune întrebări, dar ...
interogatorul nu trebuie să răspundă. Răbdare este necesară până când interogatorul este pregătit să încalce tăcerea.
8. Tehnica „Barrage de întrebări” (Întrebări rapide) – destinată să confunde persoana interogată ș i să o pună într-o
poziț ie defensivă. Întrebatul devine frustrat ș i confuz, este probabil să dezvăluie mai mult decât a intenț ionat, astfel
creând o deschidere pentru întrebări ulterioare.
INFORMAȚ II ÎN SECURITATEA NAȚ IONALĂ
Înț elegerea securităț ii naț ionale
Interesul Naț ional - Fiecare naț iune, indiferent de credinț ă sau formă, are interesul naț ional de protejat ș i de avansat.
interese naț ionale, oamenii ar merge cu bunăvoinț ă la război pentru a reuș i sau a peris. Ce este atunci interesul naț ional? Naț ional
interesul a fost definit în multe feluri. Dar pentru scopurile noastre, luăm contextul interesului naț ional ca însemnând
interesul general ș i continuu pentru care o naț iune acț ionează. Termenul „interes naț ional” este folosit pentru a se referi la general
conceptul de securitate naț ională ș i bunăstare. Naț ionalele sunt ceea ce corpul de decizie din guvern determină
ce credinț e, chestiuni sau dictate ale conș tiinț ei sunt importante pentru menț inerea naț iunii. Pentru a asigura sau susț ine
interes naț ional, anumite obiective pot fi stabilite de o naț iune.
Ș i care sunt interesele naț ionale ale Filipinelor? În mod invariabil, interesul nostru naț ional include auto-conservarea, libertatea
ș i independenț ă, integritate teritorială, stabilitate politică ș i bunăstare socio-economică. Principiile Naț ionale ș i
Politici - Din interesele noastre naț ionale, se derivă principii ș i politici naț ionale. Acestea sunt:
a. Că ț ara noastră va fi un Stat Republican
b. Că apărarea statului va fi preocuparea tuturor cetăț enilor.
c. Că noi, ca popor, renunț ăm la război pentru a ne promova interesele naț ionale.
d. Că guvernul nostru va promova justiț ia socială.
e. Că, în concept, autoritatea civilă este supremă în orice moment asupra militarului. Acest concept este realizat
când Preș edintele asumă în acelaș i timp funcț ia de Comandant Ș ef al AFP.
Strategia Naț ională - În sprijinul principiilor ș i politicilor noastre naț ionale, liderii naț iunii noastre sunt then capabili să
formulează strategia noastră.
Puterea Naț ională - Cum poate o naț ie să-ș i măsoare puterea? Elemente ale puterii naț ionale sunt forț ele numerice.
ș i caracterul populaț iei, dezvoltarea culturală ș i caracterul guvernului, locaț ia geografică, resursele,
dezvoltarea economică ș i potenț ialul militar. Gradul în care o naț iune este puternică sau deficitară în aceste elemente este
de obicei o măsură a puterii sale naț ionale.
Componentele Puterii Naț ionale sunt: Forț a Politică, Forț a Economică, Forț a Culturală ș i Militară.
Putere. Forț a politică derivă din caracterul oamenilor ș i din tipul ș i stabilitatea guvernului
ș i soliditatea politicii sale externe. Puterea economică provine dintr-o combinaț ie de factori precum geografia
locaț ie, condiț ii climatice, aprovizionare cu resurse naturale, capacitate industrială, comunicare internă ș i externă
sisteme, comerț internaț ional ș i dimensiunea, sănătatea ș i competenț a tehnică a populaț iei. Puterea culturală provine
din unitatea naț ională, fibra socială ș i morală a oamenilor ș i lucrurile în care ei cred, ș i din natură
şi vigoarea instituţiilor naţionale - politice, sociale, religioase, educaţionale, ştiinţifice şi culturale. Forţa militară este
capacitatea unei naț iuni de a exercita presiune prin forț ă armată în sprijinul politicii naț ionale. Aceasta constă în puterea
toate forț ele armate în combinaț ie cu alte elemente ale puterii naț ionale, depinzând în mare măsură de resursele naturale,
puterea economică, o bază largă de industrii de război ș i o populaț ie viguroasă, puterea militară este influenț ată de
numărul ș i calitatea alianț elor militare, economice ș i politice ale naț iunii.