Socializare

I. Introducere

Sugarii umani se nasc în unităț i sociale continue. Ei beneficiază de

activită ț ile membrilor acestor unită ț i. Este mai matur
oameni care le oferă protecț ia ș i asistenț a necesară.
Desigur, societatea nu ar supravieț ui dacă nu ar avea înlocuirea
membrii care pleacă sau mor. Oameni noi trebuie să fie adăugaț i ș i gândiț i
regulile ș i beneficiile societă ț ii sau ordinea socială existentă vor fi
distrus. Această continuitate în societate este posibilă prin
procesul de socializare

II. Sumar
Devenind o persoană: Biologie ș i Cultură

Procesele biologice stimulează dezvoltarea fizică a copiilor;

coordonarea ș i forț a se îmbunătăț esc treptat, astfel încât să se poată hrăni singuri
ș i merg. În timp ce aceste evoluț ii biologice au loc, copiii sunt
vorbit cu ș i îngriji ț i de îngrijitori care le oferă hrană ș i
protejaț i-i de daune fizice. Aceste interacț iuni sociale cu îngrijitorii
sunt esenț iale pentru dezvoltarea normală.

Spitz a studiat în cadrul institu ț ional copii care au primit adecvat

îngrijire fizică precum hrană, îmbrăcăminte, lenjerie curată, facilităț i sanitare adecvate, etc.
dar nu au avut îngrijitori care să-i manevreze, să-i îmbrăț iș eze sau să vorbească cu ei.
Copiii nu doar că au rămas în urma altora de vârsta lor în ceea ce prive ș te intelectul
dezvoltare, dar a suferit ș i de sănătate fizică afectată, aparent
din cauza lipsei lor de contact social. Astfel de studii indică faptul că trebuie să
examine mai îndeaproape rolul îngrijirii sau al socializării în uman
dezvoltare, precum ș i rolul naturii, proceselor biologice.
 Procesele socializării

Perioada lungă de dependen ț ă le permite copiilor să înve ț e

lucruri pe care trebuie să le ș tie pentru a avea grijă de ei în ș iș i ș i
deveniț i membri ai societăț ii. Procesul lung ș i complicat de
interac ț iune socială prin care copilul înva ț ă intelectual
abilităț i fizice ș i sociale necesare pentru a funcț iona ca membru al societăț ii
se numeș te socializare.

Procesul de socializare începe la na ș tere ș i continuă

pe parcursul întregii vieț i. În timpul copilăriei timpurii, învăț ăm, mai presus de toate,
de la părin ț ii no ș tri care ne înva ț ă prin instruc ț ie valorile,
norme ș i abilită ț i pe care deja le au. Copilul înva ț ă, de asemenea, prin
observaț ie ș i imitaț ie.

În acelaș i timp în care învăț ăm abilităț i prin interacț iuni

împreună cu părinț ii noș tri, ne formăm de asemenea o identitate de sine, o concepț ie
cine suntem. Aici, ajungem să realizăm că, ca fraț i sau surori,
fii sau fiice, studenț i sau prieteni, jucăm un număr de roluri ș i
se aș teaptă un anumit comportament din partea noastră în fiecare dintre aceste roluri.

Conform lui Fichter, socializarea este un proces de influenț ă reciprocă.

între o persoană ș i semenii săi, un proces care rezultă într-o
acceptarea ș i adaptarea la tiparul comportamentului social. Ea
nu înseamnă că persoana încetează să fie un individ. O persoană
devine sociabil când învaț ă să se înț eleagă cu alte persoane. Acesta
ființ a umană este o persoană socială încă de la începutul vieț ii sale, dar el
suferă adaptări ș i schimbări continue atât timp cât trăieș te.

Socializarea poate fi descrisă din două puncte de vedere:

Obiective de socializare

Se referă la societatea care acț ionează asupra copilului.

 Socializarea subiectivă

Procesul prin care societatea transmite cultura sa de la una

generaț ia la următoarea ș i adaptează individul la ceea ce este acceptat ș i
modalităț i aprobate de viaț ă socială organizată.

Funcț iile socializării sunt:

Pentru a dezvolta abilităț ile ș i disciplinele necesare de către

individual
Pentru a instala aspiraț iile ș i valorile ș i „designul pentru a trăi”
care societate particulară o deț ine
Pentru a învăț a rolurile sociale pe care indivizii trebuie să le îndeplinească în

societate.

Procesul de socializare este continuu în desfăș urare „în afară”

individual. Afectează nu doar copiii ș i imigranț ii când ajung pentru prima dată
intră în societate, dar toate persoanele din cadrul societăț ii în toate ale lor
vieț i. Acț ionează asupra oamenilor ș i le oferă modele de comportament
care sunt esenț iale pentru menț inerea societăț ii ș i culturii.

Importanț a socializării

Socializarea este vitală pentru cultură. Socializarea este importantă pentru

societăț i aș a cum este pentru indivizi. Este prin acest proces de
socializarea pe care fiecare societate o transmite culturii succesoare
generatii. Prin acest proces continuu, fiecare generatie
î ș i dobânde ș te elementele culturii societă ț ii sale —cunoș tinț ele sale,
simboluri, valori, norme, credinț e etc.
 Socializarea este o legătură vitală între culturi. Dacă acest proces de
transmiterea culturală este perturbată, o cultură se desintegrează sau chiar
moare.

Socializarea este vitală pentru personalitate. Procesul de socializare

de asemenea, joacă un rol foarte important în formarea ș i dezvoltarea personalităț ii.
Învă ț area fiecărui copil primită prin procesul de
socializarea ataș amentelor atunci când învaț ă să simtă pentru alț ii ș i să vadă
că ceilalț i se îngrijesc de ei. Din nou, elementul izolasionismului afectează
dezvoltarea personalităț ii unui individ.

Socializarea este vitală pentru diferenț ierea rolurilor de gen.

oferă fiecărei persoane rolul aș teptat pe care îl joacă în
societate în funcț ie de sexe.

În primii ani, s-a crezut că diferen ț ele de comportament

între băie ț i ș i fete, bărba ț i ș i femei, erau „ înclinate” ș i
„ natural.” Factorii biologici au determinat abilită ț ile, interesul ș i
trăsăturile sexelor. Biologia nu a făcut decât să-i facă pe bărbaț i mai mari ș i mai puternici,

în general, decât femeile, le-a dotat ș i cu instincte pentru

vânătoare, lupte ș i organizare. Biologia le-a oferit femeilor capacitatea de a
a na ș te copii ș i instinctul de a-i completa - blânde ț e ș i
domesticitate.

Cu toate acestea, Margaret Mead, o antropologă de renume mondial,

a dovedit altceva. Mead a studiat societăț i primitive unde rolurile de sex
a variat brusc faț ă de cele întâlnite în societatea occidentală. Mead a observat că
într-o trib, bărba ț ii ș i femeile erau la fel de "maternali" fa ț ă de
copii; în altul atât bărba ț ii cât ș i femeile erau fioro ș i ș i
agresive; ș i, într-un al treilea, femeile erau mai dominante decât bărbaț ii;
bărbaț ii erau supuș i. Mead a concluzionat că „masculin ș i feminin
comportamentul nu era înnăscut, ci era învăț at.
 Mulț i părinț i filipinezi ar tolera jocurile fiicelor lor ș i ar înfăț iș a
rolul în casa lor, iar băieț ii, în jocurile lor de război.

Cadru social de referinț ă

Procesul de socializare poate fi în cele din urmă redus la faptul că

că individul înva ț ă prin contact cu societatea. Diferen ț a
între învăț area simplă ș i învăț area socială nu constă în cine învaț ă, sau
în modul în care învaț ă, ci în ceea ce învaț ă.

Subprocese în învăț area socială:

Imitaț ie. Acesta este actul uman prin care cineva tinde să
duplicate mai mult sau mai puț in sau exact comportamentul altora.
Sugestia. Sugestia este un proces extern faț ă de învăț ăcel. Este
găsit în lucrările ș i acț iunile celor care încearcă să
schimbă comportamentul învăț ăcelului.
Competiț ie. Este un proces simulativ în care două sau mai multe
indivizii concurează unii cu alț ii în obț inerea cunoș tinț elor.

Este clar că cerinț ele esenț iale ale învăț ării sociale sunt
contact ș i comunicare. Bebelu ș ii ș i îngrijitorii lor pot
comunica ț i nonverbal prin atingere ș i non-linguistic
verbalizare (ț ipete, chicoteli, cântat în surdină etc.), dar nu pot
comunicaț i aș a cum fac oamenii socializaț i în mod normal, adică, prin
manipularea simbolurilor. Viaț a umană este destul de diferită de aceasta
alte animale pentru că oamenii sunt capabili să folosească limbi sau simboluri
sisteme pentru a comunica.
 Componentele socializării

Sfârș itul sau scopul pe care se intenț ionează să fie atins;

Motivaț ia pentru a fi întreprins

Situaț ia sau contextul în care are loc
Normele sau regulile care îl reglementează.

Obiective ș i motivaț ii. Obiectivul este starea de fapt pe care cineva doreș te să o
a realiza. Motivaț iile sunt dorinț a sau intenț ia unei persoane de a realiza o
scop. Prin urmare, comportamentul precum reflexul nu are un scop ș i, în consecinț ă
nicio motivaț ie.

Norme. Normele se referă la regulile care reglementează procesul de

interacț iune socială. Comportamentul uman nu este aleator. Este modelat
ș i, în cea mai mare parte, destul de previzibil. Ce face ființ ele umane
acț ionează previzibil în anumite situaț ii? Pe de o parte, există întotdeauna
prezen ț a normelor - adică, reguli pentru comportamentul corespunzător care
ghidează oamenii în interacț iunile lor. Normele ne spun lucrurile pe care ar trebui să le...
atât facem cât ș i nu facem. Normele societăț ii noastre sunt multe ș i adesea suntem
nici măcar nu sunt conș tienț i de ei. Normele ne spun că atunci când două persoane se întâlnesc,

una dintre modalităț ile de a saluta oamenii este prin strângerea de mâini. Cu toate acestea, în majoritatea

Oamenii din ț ările asiatice se înclină pentru a exprima această aceeaș i idee de respect ș i

salut

Tipuri de interacț iune socială

Interacț iunea poate fi concentrată sau dispersată. Când două sau mai multe
indivizii sunt de acord să men ț ină o interac ț iune cu una sau mai multe
obiective specifice în minte, ei sunt implicaț i într-o interacț iune concentrată.
Oamenii care joacă cărț i, sau pur ș i simplu se bucură de conversaț ie, sau văd un
filmele sunt implicate în interacț iuni concentrate. Interacț iunile concentrate sunt
blocurile de bază ale tuturor organizaț iilor sociale.

Patru tipuri de interacț iune focalizată de bază:

Schimb
Cooperare
Conflict
Completon

Schimb. Atunci când oamenii fac ceva unul pentru altul cu

scopul exprimat de a primi o recompensă sau un return, ei sunt implicaț i
într-un schimb.

Cooperare. Aceasta este o formă de interacț iune socială în care oamenii

acț ionaț i împreună pentru a promova interesele comune sau a atinge obiectivele împărtăș ite.

Conflict. În interacț iunea cooperativă, oamenii îș i unesc forț ele pentru a atinge o
obiectiv comun. În schimb, oamenii în conflict se luptă cu unul
altul pentru un obiect sau o valoare adesea apreciată. Într-un conflict
într-o relaț ie, o persoană poate câș tiga doar în detrimentul cuiva.

Competitia. Al patrulea tip de interacț iune socială este competiț ia. Este
o formă de conflict în care indivizii sau grupurile îș i limitează conflictul
în cadrul regulilor convenite. Este o formă comună de interacț iune în
lumea modernă.

Dinamicile socializării

Abordări funcț ionale. Funcț ionalismul abordează socializarea

din perspectiva grupului mai degrabă decât a individului. The
perspectiva funcț ionalistă presupune că copiii mici sunt relativi
nestructurat. Prin socializare, ei dezvoltă un sine social care
reflectă societatea în care trăiesc. Conform acestuia, oamenii sunt
ființ e pasive care sunt programate în modurile societăț ii lor,
ducând la critica că funcț ionalismul prezintă o „supra-societate
conceptul despre om

Interacț iunea simbolică. O analiză a ceea ce spun ș i fac oamenii nu este

suficient pentru a explica comportamentul uman. De asemenea, trebuie să înț elegem
semnificaț ia pe care oamenii o ataș ează cuvintelor ș i acț iunilor lor. Oamenii
folosesc simboluri pentru a transmite semnificaț ii între ei.

Teoria conflictului ș i socializarea. Perspectiva conflictului pune accentul pe

experienț a socializării într-o lumină diferită. Observă cum
obiceiurile sociale ș i institu ț iile sunt aranjate pentru a perpetua clasa
distincț ii. Această teorie susț ine că practicile de creș tere a copiilor variază în funcț ie de
clasa socială ș i afectează ș ansele de viaț ă ale celor care sunt socializaț i.

Agenț ii de socializare
Familia - unitatea de bază a oricărei societăț i; aceasta serveș te ca principala
agenț ie pentru socializare.
Grupuri de colegi - în Filipine, ș i în alte ț ări ale
lume, grupul de apropia ț i joacă un rol foarte important în
procesul de socializare. Copiii sunt relativ egali, în timp ce
inegalitatea dintre părin ț i ș i copii le permite părin ț ilor să for ț eze
copiii să respecte regulile pe care nu le în ț eleg ș i nici nu le plac. Prin
virtutea vârstei, sexului ș i rangului lor (ca copil ș i ca student), coleg
„ să stea în aceea ș i rela ț ie cu persoanele în autoritate” ș i
prin urmare, văd lumea prin aceleaș i ochi.
Media - precum televiziunea, radio ș i alte medii de transmisie ca
media tipărită joacă un rol foarte important în procesul de
socializare. Programul de radio sau televiziune la care
expunerea copilului va influenț a cu siguranț ă personalitatea ș i valorile sale.
Sistem de credinț e.
Ș coala - o instituț ie care este înființ ată explicit pentru
scopul socializării oamenilor. În societăț ile moderne, ș coala este
considera ț i principalii agen ț i pentru desensibilizarea copiilor de la
acasă ș i introducerea lor în societatea mai mare. La ș coală,
copiii sunt a ș teptaț i să asculte nu pentru că î ș i iubesc
profesorii sau depind de ei, dar pentru că regulile sunt reguli, trebuie
fii ascultat.
Socializarea formală la locul de muncă are loc în
locul de muncă. Cu toate acestea, o mare parte din socializare la
valorile ș i perspectiva organizaț iei se întâmplă informal. Învăț area
abilităț ile ș i orientarea către locul de muncă înseamnă socializare la
locul de muncă.
Biserica - în care individul este introdus, va cu siguranț ă
afectează ființ a lui. Credinț a religioasă, precum ș i practicile vor
cu siguran ț ă va influen ț a sistemul de credin ț e ș i valorile individului
judecăț i.
Educaț ia de colț de stradă în cartier este foarte comună
în ț ară. Copilul este introdus în realităț ile vieț ii în
vecinătatea. El înva ț ă seturi particulare de valori ș i
credinț ele oamenilor din vecinătate. Acest lucru este adevărat deoarece
privatitatea pentru mulț i indivizi înseamnă să iasă din casele lor ș i
rămânând în vecinătate, în special cu copii ai
aceeaș i vârstă.
CONCLUZIE

Socializarea înseamnă că persoana sau individul ș tie cum să aibă grijă de

el/ea. Un individ nu trebuie să fie izolat de copilăria sa pentru ca el să
a putea acț iona asupra societăț ii. Iar socializarea suferă adaptare ș i
schimbări atât timp cât trăieș te.

Socializarea este o legătură vitală între culturi. Dacă acest proces de transmitere culturală
este perturbată, o cultură se dezintegrează sau chiar moare.

Comunicarea joacă un rol foarte important în socializare pentru ca oamenii să ...

grup pentru a lucra împreună.
 Sociologie și Antropologie

Subiect:
Socializare
Sub-teme:
Devenind o persoană: biologie ș i cultură
Procesele de socializare
Importanț a socializării
Cadru social de referinț ă
Învăț are socială
Componente ale socializării
Tipuri de interacț iune socială
Dinamicile Socializării
Agenț ii de socializare

Pamfilo, Mell Ryan

HRM 2-2
Domnul Custodio