1 - (FUVEST 2013) - Deși este adesea ironic în legătură cu cartea și cu sine însuși,

narratorul călătoriilor în țara mea nu ezită să declare cititorului că această operă este „mai întâi decât
totul”, “un simbol”, în măsura în care, spune el, “o idee profundă (…) este ascunsă sub aceasta
ușoară aparență a unei călătorii care pare făcută în joacă, și la final este un lucru serios,
grav, gândit (…)”. Având în vedere aceste declarații ale naratorului și luând în considerare opera în contextul său
context istoric și literar, răspunde la ceea ce se cere.

a) Din punctul de vedere al istoriei sociale și politice a Portugaliei, ce este simbolizat în această călătorie?

REZOLUȚIE:
a) Declarând că călătoria sa este „o chestiune serioasă, gravă, gândită”, autorul subliniază diferența de
lucrarea sa în legătură cu genul „relat de călătorii”. Mai mult decât o narațiune care ilustrează pitorescul
peisaje vizitate, călătoria la Santarém prezentată în cartea lui Garrett simbolizează o incursiune
prin societatea portugheză în căutarea rădăcinilor istorice ș i a identităț ii culturale a naț iunii.
Această căutare își asumă o dimensiune profundă atunci când se consideră că, în momentul în care lucrarea a fost
scrisă, liberalismul se consolida ca sistem politic după Războiul Civil care a agitat națiunea între
anul 1832 și 1834. În acest sens, călătoria servește de asemenea ca o reflecție asupra schimbărilor
recent întâmplări petrecute în ț ară.

2- Care este figura de stil pe care o găsim în Santarém este o carte de piatră în care mai mult
partea mai interesantă și mai poetică a cronicilor noastre este scrisă?

a) Metaforă
b) Comparare
c) Antiteză
d) Prosopopeia
e) Anáfora

REZOLUȚIE:
Compararea abbreviată între oraș și carte caracterizează o metaforă.
Răspuns: A

2- Relaționează în mod adecvat fragmentul extras din cartea Călătorii în țara mea la respectiva
personagem

I. Gândurile sale, considerațiile sale în toată acea noapte, în toată ziua care a urmat,
în aceeași oră în care urma să se întâlnească cu obiectul care îi ținea acum cel mai mult mintea, dacă nu este
că și inima, toate participau la acea fluctuație neliniștită și bolnăvicioasă a ființei sale de bărbat
social, în care timidul reflex al omului natural doar fulgera întâmplător.

II. (...) a contemplat câteva momente în această stare și părea să se emoționeze; dar acele nervi erau
torțe de fire de fier călit care nu vibriau la nici o percuție blândă: a făcut doi pași
la uşa casei, a bătut cu nuiaua şi a spus cu voce fermă şi sigură:—«Joana, ajută-te pe tine
bunica care nu este bine.

III.(...) nu era înaltă nici scundă, era puternică fără a fi grasă și delicată fără slăbiciune. Ochii unei cor-
de-avelã diáfano, pur, aveludat, mari, vii, plini de o astfel de măreție când se înfuriavano, de o astfel de
dulceața când se domoleau, că este greu de spus când erau mai frumoși. Părul aproape la fel
cor tinha, demais, un reflex d'auri, vacilant, care la soare strălucea, sau mai degrabă, fulgera,—
mai ales în unele locuri, nu era mereu, nici în toate pozițiile capului: — cap mic,
modelată în cel mai clasic stil al statuii antice, așezată pe un trunchi de imensă noblețe, care
armoniza cu perfecțiunea liniilor umerilor.

IV.(...) nu era frumoasă, poate nici elegantă măcar în sensul popular și expresiv pe care cuvântul îl are în
portughez, dar era de o tip de bunătate, idealul spiritualității. În acea față, în acel corp de
șaisprezece ani, existau, prin dar natural și printr-o admirabilă simetrie a proporțiilor, toată eleganța
nobil, toată desfășurarea modestă, toată flexibilitatea grațioasă pe care arta, utilizarea și conversația o oferă
da corte e da mai ales aleasă companie vin să ofere unor rare și privilegiate creaturi în
lume. Dar în aceasta natura a făcut totul, sau aproape totul, iar educația nimic sau aproape nimic.
( ) Carlos
( ) Buburuza
( ) Frei Dinis
( ) Laura

Răspuns:
I–IV–II–III

3- Indicați alternativa incorectă despre romanul 'Călătorii în țara mea':

a) Unul dintre cele mai importante momente ale narațiunii este trecerea prin Valea Santarém, relatată în
capitolul X, și contemplația unei case care trezește curiozitatea și stimulează imaginația
narator.
b) La sfârșitul călătoriei, naratorul-călător trece prin Valea Santarém și citește o scrisoare (de ton
autobiografic) pe care Carlos l-a scris pentru Joaninha, fiind o specie de epilog al romanului.
c) Complementând numeroasele digresiuni, naratorul comentarii povestea lui Carlos și Joaninha
evitând ilatii de conținut critic și social.
d) În română nu există doar o singură și liniară instanță de comunicare narativă, întrucât
pe lângă relatarea călătoriei, găsim și narațiunea care este instituite de companionul de
O călătorie care povestește istoria lui Carlos și Joaninha și care se traduce în scrisoarea lui Carlos către Joaninha.
e) Narațiunea este declanșată de un narator anonim, dedicat unei călătorii către Santarém și
interesat să disemineze diverse digresiuni de tendință ideologică pe parcursul discursului său.

REZOLUȚIE:
Pe parcursul narațiunii se dezvoltă mai multe digresiuni de ton critic, ironic și de mare îngrijorare.
socio-politică.
Răspuns: C

Citeș te textul pentru a răspunde la întrebarea 4.

Gustul a fost pervertit între noi printr-o astfel de artă încă din mijlocul secolului trecut, în special,
devastările cutremurului mare au rupt în asemenea măsură firul tuturor tradiț iilor arhitectonice
na ț ional, că în Europa, în toată lumea poate că nu se găse ș te o ț ară unde, alături de atât de frumoase
monumente antice ca ale noastre, să se găsească atât de vile, atât de ridicole ș i absurde construcț ii
publice ș i particulare ca acestea aproape toate care acum un secol se fac în Portugalia. În observaț ii
reconstrucț iile templelor antice este că acest stil groaznic, această absenț ă a oricărui stil, a întregii
arta mai ofensează ș i scandalizează. Uitaț i-vă la acel fronton clasic aș ezat ca o concluzie la faț ada întreagă
renascença a Conceição Velha în Lisabona.
Să vedem plastificarea cu gips cu care sunt mascate elegantele uri de coloane
gótice ale Sfintei noastre. Nu se poate cădea mai jos în arhitectură decât am căzut noi când, după
că marcaș ul de Pombal ne-a tradus, în proză vulgară ș i îndelungată, rococo-urile lui Ludovic al XV-lea, care în
original, cel puț in, erau florale, tăiate, capricioase ș i elegante ca un madrigal, acest stil
bastard, hibrid, degenerând progresiv ș i asumându- ș i preten ț iile de clasic, a ajuns în
zilele noastre până la fântâna de pe promenadă!
Despre text nu se poate spune că

a) Criticile naratorului se concentrează asupra aspectelor vieții sociale portugheze.

b) Naratorul critică desnazionalizarea arhitecturii portugheze și lipsa sa de stil propriu.
c) Pentru narator nu este în discuție doar invazia stilurilor artistice franceze, ci și pierderea
da identitatei naționale.
d) Referința la coloanele gotice sugerează Evul Mediu care atât de mult seducea romantici, tocmai
pentru a se înțelege în ea preservarea identității naționale.
e) O simplu observare a unui monument capătă dimensiunea unei reflecții istorice implicând mai multe
epoci: secolul al XIX-lea, vremea lui Ludovic al XV-lea, Evul Mediu și marile navigații.

RESOLUȚIE
În fragment nu există nicio referire la secolul al XIV-lea și la marile navigații.
Răspuns: E
5- Citește fragmentul de mai jos și apoi răspunde la întrebare.

Dar am visat cu călugărul, cu bătrâna – ș i cu o imensă constelaț ie de baroni care străluceau

într-un cer de hârtie, unde ploua, ca niș te fâș ii de zăpadă, într-o noapte polară, note albastre, verzi,
albe, galbene, de toate culorile ș i nuanț ele posibile. Erau milioane ș i milioane de milioane...

Dintre personajele care apar în Viagens na minha terra, una ajunge baron. Acest personaj este:

a) un narator.
b) Carlos.
c) Buburuză.
d) Georgina.
e) Frei Dinis.

REZOLUȚIE
B

6-S-a pervertit din cauza acestei arte gustul între noi încă din mijlocul secolului trecut, în special, cei
dezastrul cutremurului mare a rupt într-un astfel de mod firul tuturor tradiț iilor arhitecturii
na ț ional, că în Europa, poate în toată lumea, să nu găse ș ti o ț ară unde, alături de atât de frumos
monumente antice precum ale noastre, să se afle atât de vile, atât de ridicole ș i absurde construcț ii
publice ș i particulare ca acestea aproape toate care se fac în Portugalia de un secol.
În reparaț iile ș i reconstrucț iile templelor antice este acest stil groaznic, această absenț ă a tuturor
stilul, din toată arta, cel mai mult ofensează ș i scandalizează. Uitaț i acea ecranare clasică pusă ca un finisaj la
frontispiciul întreg Renaș terii de la Conceição Velha din Lisabona. Uitaț i-vă la tencuiala de ipsos cu care
sunt mascate elegantele feț e de coloane gotice ale catedralei noastre.
Nu se poate cădea mai jos în arhitectură decât am căzut noi când, după ce marcuzele de
Pombal ne-a tradus, în proză vulgară ș i apăsată, rococo-urile lui Ludovic al XV-lea, care în original, prin
mai puț in, erau înfloritorii, tăiaț i, capricioș i ș i galanț i ca un madrigal, acest stil bastard,
hibrid, degenerând progresiv ș i asumându-ș i presupunerile de clasic, a ajuns în zilele noastre
până la fântâna din spaț iul public!
(Extras din Capitolul XXVIII din Călătorii în Ţara Mea, Almeida Garrett)

Despre text nu se poate spune că:

Criticile naratorului se îndreaptă împotriva aspectelor vieții sociale portugheze.

b) Naratorul critică desnazionalizarea arhitecturii portugheze și lipsa ei de stil propriu.
c) Pentru narator, nu este vorba doar de invazia stilurilor artistice franceze, ci de
pierderea identității naționale.
d) Referința la coloanele gotice sugerează Evul Mediu care atât de mult îi seducea pe romantici,
tocmai prin înțelegerea ei se păstrează identitatea națională.
e) O simplu observare a unui monument capătă dimensiunea unei reflecții istorice
implicând mai multe epoci: secolul XIX, vremea lui Ludovic al XV-lea, Evul Mediu și marii explorări.

REZOLUȚIE ȘI

Așadar, principiul utilitar este mama nedreptății și a disprețului.

poate fi parafrazat în următoarea formă:

a) Utilitarismul este mama mare care hrănește nedreptatea și marginalizarea.

b) Materialismul alimentează justiția și cenzura.
c) Principiul utilitarist este moneda nedreptății și a cenzurii.
d) Principiul utilitarismului este nedreptatea și mizeria.
e) Materialismul este marele sân al justiției și al reprobatului.

RESOLUȚIE A