1.

Prezentaț i un exerciț iu sau un exemplu despre teoria consumatorului,

conform cu ceea ce am învă ț at despre teoria CARDINAL ș i despre teorie
ORDINAL în cartela ta ș i în teleconferin ț e, a discuta cu tine
colegii despre ceea ce am învăț at în teoria consumatorului.

TEORIA CARDINAL

UTILITATE TOTALĂ

UTILITATE MARGINALĂ

ECHILIBRUL CONSUMATORULUI

Ca exemplu avem numărul de ciocolată pe care un adolescent

consumă pe zi.

UTILITATE TOTALĂ

Pe măsură ce cre ș te numărul de bomboane consumate pe zi,

utilitatea totală pe care o prime ș te adolescentul cre ș te (până la un anumit)
punto). Cu toate acestea, fiecare unitate suplimentară consumată îi oferă fiecăruia
vei mai pu ț ină utilitate suplimentară sau marginală. Când adolescentul î ș i cre ș te
consumul de 7 la 8 bomboane pe zi, utilitatea totală este maximă ș i utilitatea
marginal este zero. Acesta este punctul de saturare. Acest adolescent nu
va consuma mai multe bomboane suplimentare, chiar dacă sunt gratuite. În
realitate, dacă i-ar da gratuit mai mult de 8 bomboane pe zi ș i nu le-ar putea
revender, acest adolescent ar experimenta subtilitatea eliminării
a spune, a scăpa) de ei.
O funcț ie de utilitate se referă la o persoană anume ș i reflectă nevoile ș i preferinț ele acesteia.

gustos. Persoanele diferite au gusturi diferite ș i, prin urmare, distincte

funcț ii de utilitate. De asemenea, când se schimbă gusturile unei persoane,
de asemenea, funcț ia de utilitate (se deplasează).
Să presupunem că o mamă are două bomboane pentru cei doi copii mici ai săi. Dacă
caramele sunt diferite, poate apărea o dispută între ambele
copiii aleg aceeaș i bomboană. Să presupunem că copilul mai mare (care plânge
mai puternic) obț ine carameaua pe care o preferă ș i refuză să o împărtăș ească cu...
frate mai mic. Utilitatea pe care fratele mai mare o prime ș te pentru că a
obț inându-ș i caramea preferată este doar de 4 utile (discuț ia ș i plânsul
ș i-au redus satisfac ț ia de a consuma bomboana). Următorul
mama cumpără doar tipul de baton de ciocolată preferat, astfel încât acum
fiecare copil primeș te aceeaș i bomboană (preferată). Este posibil ca a doua
unitatea aceluiaș i caramelo preferat, să-i dea celui mai mare copil o mai mare
utilitate (de exemplu, 10 utile) decât prima, având în vedere că acum nu mai există plâns sau
discuț ie (vezi tabelul 4.8). Ca urmare, unităț ile suplimentare ale
caramelele preferate le oferă copilului cel mai mare din ce în ce mai puț ine utilităț i.
suplimentare.
a) În figura anterioară putem vedea curba UM. În acest caz, curba
de la funcț ia UT este netedă sau continuă. UM corespunzătoare pentru
fiecare punct de pe curba UT este dat de panta curbei UT
(o por panta tangentei la curba UT) în acel punct. Astfel, în
Punctul A la panta curbei UT este egal cu 6. Aceasta corespunde la
punctulA% pe curba UM. La punctulB, panta curbei
UT, adică UM, este egal cu 20. Aceasta dă punctul B%. În C, D ș i E,
panta curbei este 7, 0 ș i -4, respectiv. Aș a se obț in
punctele C%, D% ș i E% pe curba UM. Prin unirea punctelor O, A%, B%,
C%,D% ș i E% se obț ine curba UM corespunzătoare curbei UT
dada.
b) În timp ce curba UT se deschide în sus (de la O la B), UT cre ș te la o
tasa crescândă ș i UM se ridică. În punctul B, curba UT se schimbă de
direcț ie (în loc să se deschidă în sus acum se deschide în jos). În
 în acest punct, panta curbei UT (UM) este maximă. (În
matematica, B se denumeș te punct de inflexiune.) După punctul B,
Curba UT se deschide în jos. Cu alte cuvinte, UT cre ș te cu o rată
decrecătoare ș i UM scade. În punctul D, UT este maximă, astfel încât să
pendentea curbei UT, adică UM, este zero. Trecând de punctul D,
curva UT începe să cadă, astfel că UM este negativ.

ECHILIBRUL CONSUMATORULUI

În căutarea maximizării utilită ț ii totale a cheltuielilor

personale, consumatorul se confruntă cu restricț ii limitări în venit ș i
în preț . Adică, consumatorul are un venit dat ș i limitat cu privire la
o perioadă specifică, confruntându-se de asemenea cu preț uri fixe ale satisfăcătorilor
ceea ce doreș te să achiziț ioneze (adică, consumatorul individual nu poate influenț a
preț urile de pe piaț ă).

Astfel, având în vedere venitul individual ș i restric ț iile în pre ț uri,

consumatorul raț ional caută să maximizeze utilitatea totală a cheltuielilor sale.

Condi ț ia de echilibru a consumatorului poate fi exprimată

matematic vorbind, după cum urmează:

UMx/Px=UMy/Py subiec ț ie la restric ț ia PxQx+PyQy+.....=M(venitul

monetare ale persoanei.

Cele două expresii anterioare înseamnă că utilitatea marginală a ultimei

unitate monetară cheltuită în X trebuie să fie egală cu utilitatea marginală a
ultima unitate monetara cheltuita in Y si asa mai departe pentru toate
satisfactores achiziț ionaț i, supuș i restricț iei că suma de bani
cheltuită în X (PxQx) plus cantitatea de bani cheltuită în Y (PyQy) plus
cantitatea de bani cheltuită pe toate celelalte satisfăcătoare achiziț ionate de
această persoană să fie exact la fel ca venitul monetar al persoanei (în
presupunând că se cheltuie toată venitul total; adică, dacă se presupune că nu
nu se economiseș te nimic).
Tabelul următor oferă un tabel de utilitate marginală a unei persoane
pentru satisfactorii X ș i Y. Să presupunem că aceș tia sunt singurii satisfactori
disponibile, că preț ul lui X ș i preț ul lui Y este de 1 $ fiecare, că
venitul persoanei este de 8 dolari pe perioadă, ș i cheltuie tot.

a) Indicaț i cum ar trebui să cheltuie această persoană venitul său pentru a-ș i maximiza
utilitate totală.

b) Care este cantitatea totală de utilitate pe care o primeș te persoana când este în
echilibru?

c) Exprimati matematic condiț ia de echilibru pentru consumator

a) Cu o UM care scade în mod continuu, UT poate fi maximizată

prin maximizarea utilităț ii care se primeș te pentru fiecare unitate
moneda cheltuită. Astfel, această persoană trebuie să cheltuie prima unitate
monetaria de su ingreso în cumpărarea primei unităț i de Y. Din asta, primeș te
19 utile. Dacă persoana ar cheltui prima sa unitate monetară pentru a cumpăra
prima unitate de X, ar primi doar 11 utile. Persoana trebuie să cheltuie
a doua, a treia, a patra ș i a cincea unită ț i monetare în a cumpăra
a doua, a treia, a patra ș i a cincea unităț i de Y. Din acest motiv, primeș te 17, 15, 13 ș i
12 utile, respectiv. Persoana trebuie să cheltuie a ș asea unitate.
monetaria în cumpărarea primei unităț i de X (de la care primeș te 11 utile) în
în loc să cumpere a ș asea unitate de Y (de la care primeș te doar 10 utile).
unităț i monetare a ș aptea ș i a opta trebuie să le cheltuie pe cumpărarea celei de-a ș asea
unitatea de Y sau a doua unitate de X. Cu ambele obț ine un profit de 10
utile. Persoana nu poate cumpăra mai multe unită ț i de X sau Y deoarece
ingreso s-a terminat.
b) Când această persoană îș i cheltuie venitul pentru a cumpăra 2 unităț i de X ș i 6
unităț i de Y, utilitatea sa totală este de 107 utile (vezi tabelul anterior). Aceasta
reprezintă utilitatea maximă pe care o poate primi în funcț ie de cheltuielile sale. Dacă această persoană

gasta ț i toată venitul său în orice alt mod, utilitatea sa totală ar fi

mai mic. De exemplu, dacă ar renunț a la a doua unitate de X pentru a cumpăra
a ș aptea unitate de Y, aș pierde 10 utile ș i aș câș tiga doar 8 (vedeț i tabelul 4.9). În
formă similară, dacă ar renunț a la a ș asea unitate de Y pentru a cumpăra a treia
unitatea de X, ar pierde 10 utile ș i ar câș tiga doar 9. Dacă ș i-ar cheltui toate veniturile pe
cumpără 8 unită ț i de X, doar a ș primi 60 de unită ț i de utilitate [vezi la
linia (2) a tabelului]. Dacă ar cumpăra 8 unităț i de Y, utilitatea sa totală ar fi de
100 utile [vezi rândul (3) al tabelului].

c) UMx/Px=UMy/Py=10/$1 ș i PxQx+PyQy= ($1)(2) +($1)(6) = $8

TEORIA ORDINALĂ

Linii de restricț ie bugetară,

OPTIMUL CONSUMATORULUI

CURBE DE INDIFERENȚĂ
Curbele de indiferenț ă reprezintă grafic gusturile ș i
preferin ț ele unui consumator (în analiza utilită ț ii, curba de
utilitatea totală a consumatorului a introdus gusturile acestuia). Consumatorul este
indiferenț a tuturor combinaț iilor diferite de X ș i Y pe aceeaș i curbă
deindiferenț ă, dar preferă punctele de pe o curbă de indiferenț ă mai multe
alta a los de una curva más baja. Chiar dacă s-a decis să se reprezinte
gustos ai unui consumator desenând aici doar 3 sau 4 curbe de indiferenț ă,
câmpul acestor esdeno (adică există o infinitate de ele). Toate
curbele de indiferenț ă ale unui consumator constituie o hartă de indiferenț ă
del consumator.

LA LÍNEA DE RESTRICȚIE BUDGETARĂ

Presupuneț i că preț ul satisfăcătorului Y este de 1 $ pe unitate, în timp ce preț ul

del satisfactor X este $2 pe unitate, că venitul monetar al persoanei este
$16 pe perioadă ș i că cheltuie totul pe X ș i Y.
 a) Trasăm linia de restricț ie bugetară pentru acest consumator

Ș i acest consumator îș i cheltuie toată venitul pe satisfăcătorul Y ș i poate cumpăra

16 unităț i. Dacă cheltuie tot pe satisfăcătorul X, poate cumpăra 8 unităț i. La
unind aceste două puncte cu o linie dreaptă se obț ine linia de restricț ie
bugetar al acestui consumator. Această linie oferă toate le.
combinatii diferite de X si Y pe care le poate cumpăra consumatorul.

Astfel, acesta poate cumpăra 16Y ș i 0X, 14Y ș i 1X, 12Y ș i 2X, . . . , 0Y ș i 8X. Observaț i
că pentru fiecare două unită ț i de Y la care renun ț ă poate cumpăra una
unitate suplimentară de X. Panta acestei linii a bugetului are un
valoare egală cu -2 ș i rămâne constantă.
 De asemenea, trebuie observat că toate punctele de pe linia de
bugetul indică faptul că consumatorul cheltuieș te toate veniturile sale pe
X y Y. Adică, PxQx + PyQy = I = $16.

OPTIMUL CONSUMATORULUI

2. PREZENTATI UN EXEMPLU AL TEORIEI PRODUCȚIEI PE TERMEN SCURT Ș I

PE TERMIN STRADAL

Ș i gusturile consumatorului sunt reprezentate de curbele de

indiferen ț a acestei grafice ș i restric ț iile veniturilor totale ș i ale
preț uri pentru linia de buget a acestei probleme.

Consumatorul este în echilibru în punctul E, unde linia

bugetul este tangent la curba de indiferenț ă II. Curba de indiferenț ă
II este cea mai înaltă pe care consumatorul o poate atinge dată această linie a
buget [Link] că sunt tangente, panta absolută a
curba de indiferentă II (TMSxy) ș i panta absolută a liniei
bugetul II (Px/Py) sunt egale în punctul E. Adică, în punctul E,
TMSxy=Px/Py= 2. Cum ar fi câmpul curbelor de indiferenț ă sau harta
de indiferen ț ă este dens, un punct de tangenta ( ș i de echilibru al
consumator) rămâne asigurat.

TEORIA PRODUCȚIEI PE TERMIN SCURT

Funcț ia de producț ie pentru un bun este o ecuaț ie, tabel sau grafic.
ce indică cantitatea (maximă) care poate fi produsă din acest satisfăcător
pe unitate de timp, luând în considerare un set de resurse alternative,
când se utilizează cele mai bune tehnici de producț ie disponibile.

Se obț ine o funcț ie simplă de producț ie agricolă, alternând diverse

cantităț i de muncă pe unitate de timp pentru a cultiva o suprafaț ă fixă
de pământ; se înregistrează cantită ț ile rezultate ale produsului pentru fiecare
unitate de timp. (Acest tip de situaț ii, unde cel puț in un factor
de la producț ie sau din material este fix, li se denumeș te decorto

plazo.)

Produsul mediu al muncii (PPL) este definit ca produsul total (PT)

împărț it între numărul de unităț i de muncă care sunt utilizate.

Produsul marginal al muncii (PML) este determinat de schimbarea în PT

din cauza unei schimbări a unei unităț i în cantitatea de muncă utilizată

EXEMPLU Cele trei coloane din tabelul următor arată o

funcț ia ipotetică de producț ie pe termen scurt pentru grâu.

Pământul se măsoară în acri, munca în ani-om ș i produsul total (PT)

în tone pe an. Se presupune că toate unităț ile de teren, muncă sau
trigo sunt omogene sau de aceea ș i calitate. cifrele produsului
media muncii (PPL) din coloana (4) se obț ine împărț ind fiecare
cantitatea din coloana (3) împărț ită la cantitatea corespunzătoare din coloană
(2). Cifrele produsului marginal al muncii (PML) din coloana (5) se
obț in diferitele cantităț i succesive ale
coloana (3).

Coloanele PT, PPL ș i PML din tabela anterioară sunt reprezentate grafic în următoarea
FORMELE CURBELOR PRODUSULUI MEDIA Ș I
MARGINAL
PML între două puncte de-a lungul curbei PT este egal cu panta acesteia
curvaentredichos puncte. Curba PML de asemenea se ridică la început, ajunge
la un punct maxim (înainte ca PPL să- ș i atingă maximul) ș i după
desciende.

PML devine zero atunci când PT se află în punctul maxim ș i

este negativ atunci când începe să scadă.

Partea descendentă a curbei PML demonstrează legea randamentelor

decrecătoare.

LARGO PLAZO ISOCUANTAS, ISOCOSTOS, ISOCLINICAS (curvas)

LA PRODUCȚIA CU DOUĂ INPUTURI VARIABILE: ISOCUANTE

În continuare se va aborda cazul în care compania are doar doi factori.

de producț ie: muncă ș i capital, ambele variabile. Din această cauză, situaț ia
pe termen lung.
Când graficăm aceste puncte în acelaș i sistem de axe ș i le unim cu curbe
suaves se obtin cele trei isocuante.

Firma poate atinge producț ia specificată de isocuantul I folosind

8Ky 1L(punctulB), utilizând 5Ky 2L(punctulC) sau orice combinaț ie deLy
Ksobre la isocuanta I. Isocuantel (în contrast cu curbele de
indiferenț ă) constituie măsuri cardinal de producț ie. De exemplu,
isocuanta I ar putea face referire la 60 de unităț i de producț ie fizică; isocuanta II
100 de unităț i de producț ie, etc.

ISOCLINICILE

ISOCOSTOS,

Unisocostomustrează toate combinatele de muncă ș i capital pe care le poate

cumpărarea unei companii, având în vedere cheltuielile totale (CT) ale companiei ș i preț urile

de factorii. Panta unui isocost se obț ine prin intermediul–PL/PK,

undePLse re$ ere la preț ul muncii ș iPK, la cel al capitalului.
Si compania ar cheltui toate fondurile disponibile în capital, ar putea cumpăra
GT/PKunităț i de capital. Dacă, în locul lor, aș face-o în muncă, aș putea
cumpăraț i GT/PLunite de lucru. Alăturând aceste două puncte cu o linie
recta se obț ine isocostul întreprinderii. Aceasta poate achiziț iona orice
combinarea capitalului ș i muncii care apare în isocostul său, a cărei pantă
se obț ine prin.