Marilena Lascăr (coord.

)
Liliana Paicu, Maria Lupu, Corina Bogheanu

Eseul
argumentativ

Pregătire pentru Bacalaureat

Tehnici de argumentare.
Scheme de lucru. Variante rezolvate
 CUPRINS

Prefaț ă
Programa de Bacalaureat (fragment). Toate profilurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

CAPITOLUL 1
Textul argumentativ – între teorie ș i practică
1.1. Ce este textul argumentativ? Câteva repere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2. Cum se evaluează textul argumentativ pentru examen?
Barem, grila descriptorilor, fiș ă de (auto)evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.3. Cum citesc un text argumentativ?
Modele de argumentare ș i aplicaț ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

CAPITOLUL 2
Despre ce voi argumenta? 10 scheme de lucru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

CAPITOLUL 3
Cum să evit greș elile?
Variante corectate. Câteva tipuri de greș eli întâlnite în lucrările elevilor
3.1. Structura discursului argumentativ (coeziunea structurii)
Greș eli de evitat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3.2. Conț inutul argumentării (coerenț a textului)
Greș eli de evitat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.3. Corectitudinea exprimării
Greș eli de evitat

CAPITOLUL 4
Cum să fie textul meu argumentativ? 68 de variante rezolvate . . . . . . . . . . . 69
A. PROBA ORALĂ – 50 de sugestii de rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
B. PROBA SCRISĂ – 18 variante rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136

ANEXA 1 – Diverse clasificări ale conectorilor argumentativi. . . . . . . . . .181

ANEXA 2 – Lista argumentărilor realizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
BIBLIOGRAFIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
 Prefaț ă

Lucrarea de faț ă vine în sprijinul candidaț ilor la Bacalaureat cu o serie de

aspecte teoretice ș i practice referitoare la textul argumentativ – reprezentând
subiectul I.B. din cadrul probei scrise ș i subiectul 2 al probei orale – ș i cu un
număr important de variante rezolvate.

De ce am considerat că este nevoie de această carte?

Pentru că am dorit să punem la dispoziț ia elevilor o varietate de modele, de
structuri sau tehnici de argumentare care să-i orienteze în redactarea propriilor
textelor argumentative, facilitându-le învăț area prin scheme de lucru ș i explicaț ii
punctuale.

Ce îș i propune fiecare capitol?

Capitolul 1 cuprinde elemente de teorie, dar nu este conceput exhaustiv, ci
sintetic ș i pragmatic. Prima secț iune conț ine câteva repere necesare: caracteristici
ale acestui tip de text, etape de lucru ș i o serie de recomandări în vederea redactării
tării unui text argumentativ. A doua secț iune răspunde la întrebarea Cum se eva-
Creează un text argumentativ pentru examen?, iar ultima oferă o selecț ie de modele
de argumentare, aparț inând unor personalităț i culturale; modelele sunt însoț ite
de aplicaț ii care dirijează lectura ș i înț elegerea.
Capitolul 2 oferă câte cinci scheme de lucru pentru proba orală ș i scrisă, por-
nind de la texte comune, ș i le propune elevilor un algoritm de lucru foarte util:
elaborarea în prealabil a unei scheme de lucru care să sintetizeze ipoteza, posibi-
argumente/contraargumente ș i concluzia eseului.
Capitolul 3 îi familiarizează pe elevi cu o serie de texte elaborate chiar de
liceeni, pe care sunt ilustrate cele mai frecvente greș eli care se pot întâlni. De
asemenea, elevii au ocazia de a vedea „la lucru“ felul cum corectează profesorul,
învăț ând astfel să-ș i evalueze obiectiv propriile lucrări.

5
 Capitolul 4 oferă în secț iunea A. 50 de variante de rezolvare a unor subiecte
pentru proba orală de la Bacalaureat, iar în secț iunea B., 18 variante rezolvate
pentru proba scrisă, din care elevii pot prelua o varietate de idei, argumente, fap-
te, opinii, exemple, tehnici de argumentare, pentru a le folosi în textele proprii.

Redactarea unui text de tip argumentativ pornind de la o cerinț ă dată ș i de la

informaț iile oferite de un text-suport se adresează tuturor candidaț ilor la Bacalaureat
ureat, atât la proba scrisă, cu noua ei structură pentru examenul din 2018, cât ș i
la proba orală, păstrată neschimbată. Pentru simplificare, le vom numi subiecte
pentru SCRIS ș i subiecte pentru ORAL.
Rezolvările subiectelor incluse în capitolele 2, 4 ș i 5 depăș esc pe alocuri dimen-
siunile indicate de cerinț e, din dorinț a de a le oferi elevilor o varietate de sugestii
ș i exemplificări. Însă candidaț ii trebuie să acorde atenț ie ș i acestui aspect în cazul
propriei redactări, pentru a nu fi depunctaț i conform baremului de notare.
Exersarea eseului argumentativ, adică scrierea unui text care să fie convingător
pentru cel care citeș te, contribuie nu numai la un Bacalaureat de succes, ci ș i la
dezvoltarea gândirii critice, a creativităț ii, a culturii generale ș i, desigur, a com-
petenț elor candidaț ilor privitoare la comunicarea, formularea ș i susț inerea pro-
priilor păreri, idei sau preferinț e, la transmiterea unor mesaje logice ș i coerente,
folosind o exprimare corectă ș i expresivă.

Autoarele

6
 Programa de Bacalaureat (fragment)
Toate profilurile

COMPETENȚE VIZATE DE ESEUL ARGUMENTATIV

[Link]ăș i adecvatăalimbiiromâneîndiferitesituaț ii decomunicare
Competenț e specifice Conț inuturi asociate
1.1. Utilizarea adecvată a – reguli ale monologului (contactul vizual cu auditoriul;
strategiilor ș i a regulilor de raportarea la reacț iile auditoriului ș i în condiț ii de exa-
exprimare orală în monolog ș i minare), tehnici de construire a monologului; tipuri de
în dialog, în vederea realizării monolog: povestire/relatare orală, descriere orală, monolog
unei comunicări corecte, efici- informativ, monolog argumentativ, exprimarea orală a reac-
ente ș i personalizate, adaptate ț iilor ș i a opiniilor privind texte literare ș i nonliterare, filme
unor situaț ii de comunicare artistice ș i documentare, spectacole de teatru, expoziț ii de
diverse pictură etc.; adecvarea la situaț ia de comunicare (auditoriu,
context) ș i la scopul comunicării (informare, argumentare/
persuasiune etc.)
– reguli ș i tehnici de construire a dialogului (atenț ia acordată
tă partenerului, preluarea/redarea cuvântului la momentul
oportun, dozarea participării la dialog etc.); tipuri: conver-
saț ia, discuț ia argumentativă, interviul (interviul publicistic,
interviul de angajare); adecvarea la situaț ia de comunicare
(partener, context etc.) ș i la scopul comunicării (informare,
argumentare/persuasiune etc.); argumentare ș i contraargumentare
mentare în dialog
– stilurile funcț ionale adecvate situaț iei de comunicare
rolul elementelor verbale, paraverbale ș i nonverbale în
comunicarea orală: privire, gestică, mimică, spaț iul dintre
persoanele care comunică, tonalitate, ritmul vorbirii etc.
1.2. Utilizarea adecvată a – reguli generale în redactare (structurarea textului, adecvarea
tehnicilor de redactare ș i a la cerinț a de redactare, adecvare stilistică, aș ezare în pagină,
formelor exprimării scrise lizibilitate
compatibile cu situaț ia de co- – relatarea unei experienț e personale, descriere, povestire, ar-
municare în elaborarea unor gumentare, ș tiri, anunț uri publicitare, corespondenț ă privată
texte diverse ș i oficială; cerere, proces-verbal, curriculum vitae, scrisoare
de intenț ie, scrisoarea în format electronic (e-mail)
– exprimarea reacț iilor ș i a opiniilor faț ă de texte literare
(studiate sau la prima vedere) ș i nonliterare, argumentare,
rezumat
teză
normele citării
– normele limbii literare la nivelurile: ortografic ș i de punctuaț ie
situaț ie

7
1.3. Identificarea particulari- – limbaj standard, limbaj literar, limbaj colocvial, limbaj
tăț ilor ș i a funcț iilor stilistice popular, limbaj regional, limbaj arhaic; argou, jargon
ale limbii în receptarea diferi- – expresivitatea în limbajul comun ș i în limbajul poetic
telor tipuri de mesaje/texte
1.4. Receptarea adecvată a – texte literare (proză, poezie, dramaturgie); texte nonlite-
sensului/sensurilor unui mesaj rare, memorialistice, epistolare, jurnalistice, juridic-admi-
transmis prin diferite tipuri administrative, ș tiinț ifice, argumentative, mesaje din domeniul
de texte orale sau scrise audiovizualului
– sens denotativ ș i sensuri conotative
– elemente care înlesnesc sau perturbă receptarea: canalul,
codul
– ficț iune, imaginaț ie, invenț ie; realitate, adevăr
scopul comunicării: informare, delectare, divertisment etc.
– reacț iile receptorului: cititor, ascultător
1.5. Utilizarea adecvată a – componentele ș i funcț iile actului de comunicare
achiziț iilor lingvistice în – niveluri ale receptării ș i producerii textelor orale ș i scrise:
producerea ș i în receptarea fonetic, ortografic ș i de punctuaț ie, morfosintactic, lexico-se-
diverselor texte orale ș i scrise, mantic, stilistico-textual, nonverbal ș i paraverbal
cu explicarea rolului acestora – normele limbii literare la toate nivelurile: fonetic, ortoepic,
în construirea mesajului ortografic ș i de punctuaț ie, morfosintactic, lexico-semantic,
stilistico-textual
– tipuri textuale ș i structura acestora: narativ, descriptiv,
informativ, argumentativ
– discursul politic, discursul publicistic
– rolul verbelor în naraț iune; rolul adjectivelor în descriere
– rolul formulelor de adresare, de iniț iere, de menț inere ș i de
închidere a contactului verbal în monolog ș i în dialog

4. Argumentarea în scris ș i oral a unor opinii în diverse situaț ii de comunicare

Competenț e specifice Conț inuturi asociate
4.1. Identificarea structurilor – construcț ia textului argumentativ; rolul conectorilor în ar-
argumentative în texte literare, structuri ș i tehnici argumentative în texte literare
re ș i nonliterare studiate sau ș i nonliterare, scrise sau orale
la prima vedere – logica ș i coerenț a mesajului argumentativ
4.2. Argumentarea unui – verbe evaluative, adverbe de mod/predicative ca mărci ale
punct de vedere faț ă de o subiectivităț ii evaluative, cuvinte cu rol argumentativ, struc-
problematică pusă în discuț ie turi sintactice în argumentare
– construcț ia discursului argumentativ: structuri specifice,
conectori, tehnici argumentative, eseul argumentativ
4.3. Compararea ș i evaluarea – interpretări ș i judecăț i de valoare exprimate în critica ș i în
unor argumente diferite, istoria literară
pentru formularea unor – eseul structurat, eseul liber
judecăț i proprii

8
 CAPITOLUL 1
Textul argumentativ – între teorie ș i practică

1.1. Ce este textul argumentativ?

Câteva repere

În textul argumentativ este susț inut un punct de vedere asupra unei teme.
prin argumente ș i dovezi (exemple, explicaț ii, analogii etc.), având scopul de
a convinge cititorul cu privire la validitatea opiniei exprimate. A argumenta pre-
supune a parcurge trei paș i obligatorii: a susț ine, a dovedi ș i a întări. Un text este
argumentativ dacă are formulată explicit o teză ș i cel puț in un argument care să
o justifice. O părere nesusț inută de argumente nu este o argumentare, ci doar
o afirmaț ie nejustificată, care poate fi neconvingătoare sau lipsită de valabilitate.

Elementele componente ale unui demers argumentativ sunt:

o temă în jurul căreia se discută;
[Link] protagonist(cel care argumentează ș i care vrea să convingă un interlocu-
tor asupra valabilităț ii propriei teze) ș i un antagonist (real sau ipotetic, fiind cel
care trebuie convins)
c. cel puț in opinii ș i unul sau mai multe argumente;
d. argumente susț inute (dovedite) ș i alese în funcț ie de tema dată, adaptate
interlocutorilor, prin urmare marcate cultural ș i aparț inând unor arii de semni-
ficaț ie specifice;
[Link] intermediare, când opiniile se schimbă sau se consolidează, în funcț ie
de argumentele aduse de fiecare dintre interlocutori în favoarea propriilor teze;
F.O. concluzie.

9
 ESEUL ARGUMENTATIV

Recomandări pentru redactarea unui text argumentativ

1. Citeș te cu atenț ie subiectul ș i reflectează asupra cerinț ei pentru a înț elege
problematica pusă în discuț ie, situaț ia de comunicare dată (Cine este emiț ătorul?
Cui i se adresează textul? În ce context? Cu ce scop?) ș i care trebuie să fie poziț ia ta
faț ă de teză.
2. Clarifică termenii/defineș te conceptele. Documentează-te în legătură cu
tema dată, apoi alege un punct de vedere cu privire la aceasta.
3. Caută argumente pentru a-ț i susț ine teza. Alegerea argumentelor repre-
zintă cea mai importantă etapă. Ia în calcul mai multe posibilităț i, apoi alege
două dintre acestea pe care le consideri cele mai puternice. Argumentele trebuie
să fie „tari“, valide ș i să pornească de la premise adevărate în raport cu tema dată,
putând fi susț inute cu exemple din textul-suport sau din cultura generală, în
funcț ie de tipul probei: scrisă sau orală.
4. Găseș te cel puț in un exemplu potrivit pentru fiecare argument pe care
ai ales să-l dezvolț i. Este de preferat ca prin argumentele ș i exemplele folosite să
dovedeș ti, la SCRIS, că ai înț eles textul-suport ș i poț i să îl valorifici, iar la ORAL,
că ai cultură generală ș i cunoș tinț e interdisciplinare.
5. Formulează logic ș i coerent argumentele ș i ai grijă să fie dispuse fiecare
în câte un alineat.
6. Ordonează argumentele în funcț ie de importanț a lor, pornind de la cel
mai puternic.
7. Utilizează corect organizatorii textuali/conectorii argumentativi.
tia pot fi conjuncț ii, adverbe, prepoziț ii, interjecț ii, expresii ș i locuț iuni con-
juncț ionale, adverbiale, prepoziț ionale, verbe ș i expresii verbale care organizează
discursul argumentativ.
8. Introducerea, cuprinsul ș i încheierea sunt cele trei părț i pe care textul
argumentativ trebuie să le aibă.
9. Alege o intrare în text1care îț i este la îndemână: o introducere clasică în
subiect, un adevăr general, o declaraț ie de intenț ie, o frază provocatoare (intero-
gaț ie, negaț ie etc.). Apoi formulează clar problematica pusă în discuț ie ș i menț io-
nează poziț ia ta faț ă de aceasta.

1 Alina Pamfil, Limba ș i literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45
Piteș ti, 2003, p. 202.

10
 TEXTUL ARGUMENTATIV – ÎNTRE TEORIE Ș I PRACTICĂ

10. Formulează o concluzie pornind de la argumentele date. Aceasta poate

să sintetizeze argumentele, să reformuleze opinia, să exprime categoric atitudinea
Faț ă de temă, poate fi o formulare memorabilă cu forț ă persuasivă sau una concisă.
11. Realizează un plan pe ciornă, ț inând cont de structura textului argumentativ.
tativ, în care să distribui elementele de conț inut în cele patru părț i clar delimitate:
Ce voi susț ine? Ce poziț ie adopt faț ă de problematica dată?
b. ARGUMENTUL 1 + DEZVOLTAREA LUI (Cu ce ș i cum voi susț ine?)
c. ARGUMENTUL 2 + DEZVOLTAREA LUI (Cu ce ș i cum voi susț ine?)
d. CONCLUZIA (Cum voi sintetiza/încheia argumentaț ia?)
12. Pe parcursul redactării, imaginează-ț i cine ar putea fi cititorul căruia
îț i adresezi ș i care sunt aș teptările sale. În consecinț ă, vei alege adecvat exemplele
ș i-ț i vei exprima ideile, vei utiliza limbajul standard/literar, fără alunecări stilistice
ce improprii acestui tip de text.
13. Redactează prima formă a eseului pe ciornă. Vei respecta normele limbii.
literare ș i precizarea privind întinderea textului argumentativ (numărul maxim
de cuvinte). Dată fiind problematica, este de preferat un stil neutru, impersonal.
14. Când aș ezi textul în pagină, asigură-te că apar paragrafe cu alineat,
care marchează principalele părț i ale discursului. În argumentarea scrisă, aș ază în
acelaș i paragraf argumentul ș i exemplele potrivite pentru acesta. Coerenț a dis-
Cursului argumentativ este susț inută ș i de organizarea textului în paragrafe.
15. În redactare, vei avea în vedere structura textului argumentativ ș i mij-
loacele lingvistice ale exprimării unei [Link] aceasta:
[Link] utiliza paragrafe ș i alineate. Organizarea ideilor în scris, într-un text
argumentativ coerent, cu echilibru între componente, este redată grafic
prin alineate, care trebuie să marcheze cele trei părț i mari ale textului
(introducere, cuprins ș i încheiere) ș i să indice clar argumentele. Para-
graful este un fragment unitar dintr-un text, care cuprinde o anumită
idee/argument ș i reprezintă o secvenț ă/subdiviziune despărț ită de restul
textului prin alineat nou. Paragrafele care cuprind cele două argumente
trebuie să fie bine dezvoltate, similare ca dimensiune ș i mai ample decât
paragrafele care conț in ipoteza sau concluzia. Un text argumentativ are
cel puț in patru sau cinci paragrafe, fiind structurat astfel:
INTRODUCEREA/IPOTEZA
• (alineat): enunț area temei propuse ș i clarificarea conceptelor (aserț iunea);
(alineat): formularea propriei opinii/poziț ii faț ă de tema propusă ș i o
enunț are a celor două aspecte principale care vor fi urmărite în argumentare.
11
 ESEUL ARGUMENTATIV

CUPRINSUL/ARGUMENTAREA
• (paragraful 1/secvenț a 1): argumentul 1 (afirmaț ia care cuprinde ideea
principală) ș i dezvoltarea (explicarea, dovedirea) argumentului;
• (paragraful 2/secvenț a 2): argumentul 2 (afirmaț ia care cuprinde ideea)
principală) ș i dezvoltarea (explicarea, dovedirea) argumentului;
Observaț ie! În mod obiș nuit, se stabilesc două paragrafe, fiecare incluzând
argumentul ș i exemplele adecvate (chiar ș i unele concluzii). În cazul unor eseuri
mai elaborate, pot fi mai multe paragrafe, însă cerinț a de examen precizează
numărul argumentelor care se punctează: două.
CONCLUZIA
• (alineat): propoziț ie declarativă cu valoare de adevăr, relevantă faț ă de
temă (sinteza argumentelor, întărirea ipotezei).
Observaț ie! În acest paragraf nu se mai folosesc verbe de opinie sau conectori.
precum: părerea mea este că…, consider că…, ci doar structuri conclusive (prin
urmare, în consecinț ă etc.).

[Link] folosi conectori logici în punctarea alineatelor, a paragrafelor, iar

pentru marcarea elementelor constitutive ale argumentului: verbe de opi-
nu, adverbe/locuț iuni adverbiale de mod folosite ca indicii ai subiectivi-
tăț ii evaluative, conjuncț ii/locuț iuni conjuncț ionale cu rol argumentativ,
utilizate pentru exprimarea raporturilor de tip cauzal, consecutiv, final,
concluziv etc., conectori argumentativi. De regulă, conectorii se despart
prin virgulă de restul enunț ului.

Aș adar, în structurarea argumentării, vei avea în vedere următoarele:

I. Introducere/ipoteză se precizează ideea principală (teza) ce urmează a fi
demonstrată ș i se exprimă propria opinie faț ă de aceasta.
Primul paragraf are ca scop captarea atenț iei cititorului, pentru a-l determina
pe acesta să citească mai departe (de exemplu, printr-o frază provocatoare sau
o întrebare) ș i introducerea în subiect (cadrul general), pentru ca acesta să devină
curios în legătură cu aspectele particulare ce urmează să fie abordate.
Formularea tezei reprezintă ideea care va fi susț inută de-a lungul întregului
eseu, fiind urmată de menț ionarea poziț iei faț ă de problematică (pro sau contra).
Se utilizează verbe de opinie ș i conectori argumentativi, de exemplu: consider că,
în opinia mea, părerea mea cu privire la… este că…etc.
12
 TEXTUL ARGUMENTATIV – ÎNTRE TEORIE Ș I PRACTICĂ

II. Argumentarea propriu-zisă, partea cea mai extinsă a eseului, se compu-

ne din paragrafe ce conț in argumentele prin care se dezvoltă ideea principală a
eseului ș i susț inerea lor prin dovezi (fapte, exemple, explicaț ii, citate, prezentarea
unor întâmplări, opinii de autoritate, comparaț ii care să scoată în evidenț ă ideea
susț inută, folosirea unor contraexemple, apelul la experienț a personală etc.)
ordonate logic. Pentru a introduce ș i a lega argumentele ș i exemplele, trebuie
utilizaț i conectori/cuvinte speciale de tranziț ie, care corelează paragrafele ș i fac
eseul mai uș or de citit.
Formularea argumentelor:
• se poate face apel la opinii de autoritate (ale specialiș tilor în domeniul temei
discutate) introduse de formulări precum:Aș a cum susț ine X…;Potrivit opiniei
lui Y…; sau pot fi folosite proverbe, zicători ș i maxime;
• se pot folosi citate sau parafrazări din textul-suport (la SCRIS) sau, la ORAL,
ale unor surse de referinț ă (filozofi, lingviș ti, istorici, critici literari etc.);
• rezultatele statistice trebuie extrase din surse sigure (ex.: În concordanț ă cu
statistica efectuată de Institutul X…);
• consideraț iile personale nu reprezintă exemple;
• se evită formulele ce implică sentimente puternice (ex.:toată lumea detestă
tă..., e absurd să credem... etc.
• se folosesc generalizările, dar fără exagerări (ex.: copiii consideră că… în loc
toț i copiii consideră că...; în zilele noastre, puț ini adolescenț i mai merg la biblio-
tecă, în loc de în zilele noastre, nimeni nu mai merge la bibliotecă);
• se recomandă nuanț area formulărilor (ex.: tind să cred în loc de eu ș tiu că).

Tehnici de argumentare

Ü Se poate recurge la diferite strategii argumentative, precum: exemplifica-

rea, cauzalitatea, analogia, opoziț ia etc.
Ü Demersul argumentativ poate fi fideductiv (de la aserț iune/afirmaț ie gene-
rală la exemple) sau inductiv (de la exemplu la generalizare).
Ü Următoarele aserț iuni (aserț iunea este un enunț , afirmativ sau negativ,
care este dat ca adevărat) au putere de convingere diferită, de la foarte convingătoare-
toare la foarte puț in convingătoare: fapte, judecăț i, mărturii, credinț e personale,
prejudecăț i. Altfel spus, „o argumentaț ie solidă se bazează pe fapte, foloseș te cu
13
 ESEUL ARGUMENTATIV

precauț ie judecăț ile ș i mărturiile, evită exprimarea credinț elor personale ș i elimi-
în prejudecăț ile2.
Ü Se utilizează mijloace lingvistice pentru exprimarea unei aprecieri:
•verbe de opinie:a crede, a considera, a presupune etc.;
•adverbe/locuț iuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivităț ii
probabil, posibil, desigur, fără îndoială, cu siguranț ă etc.
•conjuncț ii/locuț iuni conjuncț ionale exprimând raporturi de tip cauzal,
consecutiv, final ș i concluziv: pentru că, întrucât, încât, ca să, deci, prin
urmareetc.;
•conectori(adverbe, locuț iuni adverbiale, conjuncț ii sau locuț iuni conjunc-
ț ionale, structuri verbale) care ajută la exprimarea legăturilor logice dintre
idei (a tipului de raț ionament), precum:
succesiunea, enumerarea: în primul rând, în al doilea rând, în continuare
în sfârș it
în plus, de asemenea
pe de o parte…, pe de altă parte; sau…, sau…; fie…, fie…;
-contrastul:dar,însă,ci,în contrast cu,dimpotrivă,spre deosebire de;
-opoziț ia sau restricț ia: din contră, totuș i, deș i;
înainte de toate, mai presus de toate, mai important decât
-comparaț ia:cum, ca ș i cum, de parcă, la fel ca, tot aș a ca, în comparaț ie cu,
în mod asemănător;
deș i, totuș i, cu toate acestea, chiar dacă
explicarea cauzelor
-explicarea consecinț elor: în consecinț ă, prin urmare;
-concluzia, sinteza:deci,aș adar,rezumând,în final,prin urmare,în conclu-
zie, în consecinț ă.
•modalizatori (sau elemente modale: verbe, adverbe, expresii etc.) care indi-
că atitudinea autorului, un grad anume de certitudine, probabilitate sau
dubiu în legătură cu aspectul discutat:
cu siguranț ă, desigur, evident, fireș te, nu este nicio îndoială că…
-incertitudinea, probabilitatea: probabil, e posibil, poate, s-ar putea ca...

2Andra Ș erbănescu, Cum se scrie un text, Editura Polirom, Iaș i, 2007, p. 226.

14