PLAN

În forma sa cea mai simplă, conceptul de plan se defineș te ca intenț ia ș i proiectul de a face ceva, sau
ca proiect care, pe baza cunoa ș terii magnitudinilor unei economii, î ș i propune
stabilirea anumitor obiective. De asemenea, a fost definit ca un document în care se constată
lucrurile pe care se intenț ionează să fie făcute ș i modul în care se gândesc a fi realizate. 96 Ș i de asemenea, se subliniază
cum ar fi Organizarea ș i coordonarea activităț ilor economice.

Pe de altă parte, Horacio Landa reia defini ț ia Planului con ț inută în Legea Generală de
Asentamente umane din 1976 ș i o men ț ionează ca: „Un ansamblu coordonat de obiective,
directive, criterii ș i dispoziț ii cu care se instrumentează un proces, putând fi integral
o sectorial ș i în diferite niveluri: comunal, urban, local, regional, naț ional, etc.

Pentru Alfonso Ayala Sánchez, Planul se defineș te ca un ansamblu coerent de obiective ș i instrumente care
are ca scop orientarea unei activităț i umane într-o anumită direcț ie anticipată.

J. Arturo Ortega Blake define că planul nu este doar un document cu un set de

perspective ș i previziuni, este instrumentul cel mai eficace pentru a ra ț ionaliza interven ț ia,
în general statal în economie. Pentru unii autori, 100 este o legătură strânsă a planului cu
planificarea (exerciț iul planificării).

A ș a cum îl definesc, este un set de decizii explicite ș i coerente pentru alocarea resurselor la
scopuri determinare. De asemenea, este descris ca rezultatul unui proces de planificare.
Aceste poziț ii conceptuale, în plus, îi conferă planului denumirea de document
rector al interven ț iei statale sociale ș i private în economie, i se atribuie documentului
facultăț ile care corespund procesului de planificare, mai mult decât de planificare.

Pe de altă parte, spune Blake: alț i autori îl definesc ca documentul rector, produs al procesului
de planificare. Constă în ansamblul coordonat de obiective, ț eluri ș i acț iuni care sunt interconectate
cu strategiile ș i programele se ierarhizează o serie de politici ș i instrumente în timp ș i
spaț iu, pentru a atinge o imagine obiectivă propusă.

Ca o condiț ie a planului, pentru a începe procesul de planificare, trebuie: o i) să conț ină un nivel
tehnician rafinat, ii) a fi suficient de flexibil pentru a răspunde condi ț iilor sale istorice ș i
coyunturale, iii) considera ț i instrumente de conducere ș i control pentru a orienta politic
implementare, iv) a încadra strategii viabile pentru schimbarea socială ș i v) a conț ine un grad
relativ ridicat de descentralizare a deciziilor, printre alte caracteristici.

Pentru Ezequiel Arder-Egg, Planul este parametrul tehnico-politic în care se încadrează

programe sau proiecte. Ș i menț ionează că un plan face referire la deciziile de caracter general
ce exprimă: • Directive • Priorită ț i • Strategii de ac ț iune • Alocarea resurselor •
Conjunto de mijloace sau instrumente (tehnici) care trebuie utilizate pentru a atinge scopuri ș i obiective
propuș i.

Andrés E. Miguel conceptualizează Planul ca gestionarea materializată într-un document, cu care

se propun acț iuni concrete care caută să conducă viitorul către scopuri predeterminate. Este
un document în care sunt indicate alternativele de solu ț ie la anumite probleme de
societate ș i modul de a o pune în aplicare determinând activită ț ile prioritare ș i asignând
resursele, timpii ș i responsabilii pentru fiecare dintre ele. Con ț inutul de bază al unui Plan este:
Justificarea Planului
Programe ș i Proiecte ale Planului.
Planul este termenul de caracter mai global datorită caracterului său general. Fiind axa rectorală de la care se
originaț i ș i încadrează programele ș i proiectele. Are ca scop trasarea cursului dorit ș i
probabil de dezvoltarea naț ională sau a unui sector (economic, social sau cultural).

Derivat din cele de mai sus, putem spune că un plan este un instrument de caracter tehnic-politic în
cel care, în general ș i într-o formă coordonată, se găsesc: orientări, priorităț i, obiective,
directives, criteria, provisions, action strategies, financing, and a series of
instrumente în scopul de a atinge obiectivele, domeniile ș i ț elurile propuse.

Planul aspiră la o gestionare concretizată ș i, prin urmare, trebuie să se consolideze prin programe ș i
proiecte. De unde trebuie să prezinte acț iuni concrete care să urmărească conducerea actualităț ii către
viitor cu scopuri predeterminate. Planul poate fi integrat sau sectorial ș i la diferite niveluri
(comunal, urban, local, regional ș i naț ional.

Ș i cum interesul cercetării noastre este în ceea ce priveș te planificarea regională, devine interesant
subliniaț i concepț ia pe care autori precum Andrés E. Miguel ne-o oferă despre „plan regional”. Care
o define ca „secuencia sau previziune cu care se propun acț iuni concrete care caută
conducerea prezentului către viitorul care este considerat de interes pentru regiune.

Planul se materializează într-un document, indicând alternativele de solu ț ionare a problemei,

necesitate sau dorinț ă care se pune în regiune ș i modul de a o realiza, determinând
activităț i de realizat ș i atribuind resurse, timp ș i responsabili pentru fiecare dintre ele. Planul
permite să te pregăteș ti pentru fapte, pentru circumstanț e ș i să lucrezi cu ideea, nu atât de uș or de
accepta, că viitorul nu se naș te, ci se face, se creează.

În rezumat, spune Andrés E. Miguel, planul regional este ansamblul activităț ilor prevăzute într-un
document prin care un subiect caută să acț ioneze asupra regiunii pentru a o schimba în conformitate cu
anumite scopuri (Zenón 1991); sau se consideră ansamblul de procese coordonate,
sistematici ș i generaliza ț i pentru determinarea ac ț iunilor destinate unui dezvoltări
echilibrat ș i coerent al regiunii (ANUIES).

Pe de altă parte, autori precum Blake ne spun că „Experienț a ș i abordarea conceptuală asupra
planificarea regională nu a avut atât de multă controversă ca aceleaș i teorii regionale.

ș i menț ionează că, conform lui Griffin ș i Enos, scopul planului regional trebuie să fie pur ș i simplu
el de a traduce obiectivele naț ionale ample, stabilite în centru, în proiecte ș i politici
specifice gata de a fi implementate, având în vedere suma de resurse care probabil se
vor fi alocate regiunii.

În plus faț ă de interpretarea sau dimensionarea spaț ială a obiectivelor naț ionale, va trebui să obț ină o
strategia de dezvoltare a comunităț ii.

Pentru Andrés E. Miguel este important de menț ionat că planurile pot fi pe termen scurt, mediu ș i lung.
De preferinț ă, se recomandă să combinaț i toate aceste timpuri.

Conform aceluiaș i autor, planul se compune din mai multe etape, care sunt: justificarea Planului,
Viziunea Planului, Diagnostic, Prospectivă, Obiective, Strategii, Politici, Programe ș i Proiecte
de la planului, care sunt recomandate pentru ca activităț ile prevăzute în plan să fie cât mai
completări posibile.

La începutul elaborării planului, definirea beneficiarilor este de o importanț ă fundamentală.

O participanț i ai dezvoltării regionale. Nu este convenabil să începi planul fără o idee clară despre
beneficiari, participanț i ș i beneficiile pe care aceș tia le vor primi prin implementarea planului.
 În cele din urmă, trebuie menț ionat că această concepț ie generală a conț inutului unui plan regional trebuie
a se adapta la caracteristicile ș i idiosincrasia regiunilor unde se intenț ionează aplicarea planului, ș i
depinde de abilitatea planificatorilor de a combina cea mai mare cantitate de resurse ș i
elemente posibile pentru realizarea adecvată a proiectelor pe care intenț ionează să le desfăș oare în beneficiul
de la regiune, persoanele care o populează ș i natura care face parte din regiune”. Pentru
Administraț ia Publică Municipală Planul Municipal este documentul rector, produs al procesului
de planificare, constă în setul coordonat de obiective, scopuri ș i acț iuni care sunt interconectate
prin strategiile ș i programele ierarhizează o serie de politici ș i instrumente în timp ș i
spaț iu, pentru a atinge o imagine obiectivă propusă ca condiț ie a planului... planul ca
documentul rector, se poate clasifica în func ț ie de domeniile sale de aplicare, dimensiunile temporale, sectoare ș i
natura gradului de intervenț ie la care răspunde. Ș i pentru aceasta, planul se compune din
cinci niveluri principale:

Antecedente
Normativ
Strategic
Programatic ș i de Corespundere sectorială.
Instrumental.

Având în vedere că într-un plan ansamblul de programe este esen ț ial pentru realizarea sa, se consideră
incursiune fundamentală în conceptul însuș i de program.

PROGRAMUL.

Termenul program, conform diferitelor dicț ionare, a fost definit în diverse moduri ca: că
programa se define ca un plan ș i un ordin de acț iune, organizarea muncii în cadrul unui plan general
de producț ie ș i într-un anumit termen, sau ca secvenț a precisă de instrucț iuni codificate în
un computer pentru a rezolva o problemă, precum ș i declaraț ia prealabilă a ceea ce se intenț ionează a se face în
o materie sau ocazie, sau anunț ul sau expunerea părț ilor din care se vor compune anumite lucruri
o de condiț iile la care trebuie să se supună. Toate aceste definiț ii coincid în faptul că programul se
realiza înainte de acț iune.

Blake prezintă că termenul program provine din rădăcinile greceș ti, pro; înainte ș i gramma; literă. Ca
apare în majoritatea definiț iilor ș i concepț iilor sociale, termenul „program” are multe
semnificaț ii. Se înț elege prin program o formă de activitate socială organizată cu un obiectiv
concret, limitat în timp ș i în spaț iu, până la un set interdependent de proiecte.

Ca una dintre derivate, un program este înț eles ca conceptul de a ordona ș i a lega cronologic.
spaț ial, ș i din punct de vedere tehnic acț iunile sau activităț ile ș i resursele necesare pentru a atinge într-un timp
dându-se un obiectiv specific, care va contribui, la rândul său, la obiectivele ș i ț intele planului.

Acest acelaș i autor subliniază că A. Saldaña înț elege prin program procesul de selecț ie a obiectivelor de
entitate ș i mijlocul de a le obț ine. În primul rând, implică determinarea unor obiective concrete,
definiț i în numărul, natura ș i gradul lor. În al doilea, implică identificarea ș i selectarea celor
ac ț iuni necesare pentru a atinge aceste obiective, natura, volumul ș i timpul, ț inând cont de
consideraț ia resurselor financiare ș i materiale ș i, de asemenea, a serviciilor disponibile. În cele din urmă, implică
stabilirea bugetului necesar pentru a obț ine resursele pentru atingerea obiectivelor.
Pe de altă parte, există diferite concepț ii ale autorilor precum Horacio Landa care în 1976 defineș te
Programarea ca secvenț a ordonată de acț iuni necesare pentru a obț ine rezultate determinate în
termene stabilite.

Pentru Administraț ia Publică Municipală, Programul este ansamblul de activităț i ș i proiecte care
pretind să se realizeze pentru a îndeplini scopurile unui plan.

În acelaș i concept Arder-Egg, în sens larg se referă la program ca un ansamblu

organizat, coerent ș i integrat de activităț i, servicii sau procese exprimate într-un set de
proiecte legate sau coordonate între ele ș i care sunt de natură similară. Un plan este constituit
pentru un set de programe; un program operacionalizează un plan prin realizarea de acț iuni
orientate către atingerea obiectivelor ș i ț elurilor propuse într-o perioadă determinată.

Pentru Andrés. E. Miguel, Programul este o serie de acț iuni definite pentru realizarea Planului care
include determinarea activită ț ilor, timpii ș i responsabilii. Pentru acela ș i autor,
programele constituie puntea care va facilita realizarea planului în regiune, Pot fi de scurt,
pe termen mediu sau lung, de tip economic, politic, social, cultural, de mediu, de infrastructură,
etcetera.

Ș i cum programele care derivă dintr-un plan general pot fi de diverse tipuri, merită menț ionat că de
Conform interesului acestui studiu, există planuri sectoriale, speciale ș i sau programe de dezvoltare.
regionale care au fost conceptualizate în diverse moduri.

Un exemplu în acest sens este că Administraț ia Publică Municipală indică faptul că Programele Sectoriale se
se referă la activităț i particulare, cum ar fi agricultura, transporturile, locuinț ele, mineritul ș i
industria, iar în general programarea sectorială are ca scop să rupă blocajele
produse în unele activităț i economice. Un program sectorial cuprinde toate activităț ile
gubernative care cad într-o zonă omogenă, definită anterior. Acest program prevedea ...
stabilirea obiectivelor sectoriale ș i alocarea corespunzătoare a resurselor, prin intermediul acestuia, pot
studiarea setului de acț iuni care se vor desfăș ura într-un domeniu specific al activităț ilor
stat

Blake define Programul regional ca fiind setul de acț iuni necesare pentru a considera, la nivel regional, din
obiectivele Planului Global până la o serie de proiecte specifice pentru regiunea în cauză.

Programul de Dezvoltare Regională este un "Studiu realizat de fiecare dintre regiunile în care se
observa o viziune generală a regiunii, subliniind potenț ialităț ile ș i lipsurile acesteia, acest
documentul este baza pentru a defini propunerea de investiț ie pentru lucrările sau acț iunile care urmează să fie realizate în regiune
aprobat de consiliu" Programele de Dezvoltare Regională sunt parte a instrumentelor cu care
ce contorizează sistemul de planificare de stat; sunt elaborate cu scopul de a impulsiona dezvoltarea fiecărei
regiunea entită ț ii promovând instrumentarea politicilor sectoriale, institu ț ionale ș i
speciale cu viziune regională ș i cu perspectivă integrată.

În sinteză, putem spune că:

Un programă se derivă dintr-un plan ș i este o condiț ie fundamentală pentru a face realitate obiectivele
mismo. Programul este elementul indispensabil în care se află acț iuni, servicii sau procese
organizaț i sistematic, într-un mod coerent ș i integrat, cu timpuri ș i responsabili definiț i;
ce se realizează cu scopul de a atinge obiectivele ș i ț intele propuse printr-un set de proiecte.
Programele pot fi de tip economic, politic, social, cultural, de mediu, de infrastructură etc.

De unde se poate concluziona că programul este elementul fundamental pentru a opera, a gestiona,
administra ș i promovează un plan.
De la un program se derivă o serie de proiecte ș i că acestea, la rândul lor, au propria lor conceptualizare.
ș i este important să o cunoaș tem.

PROIECT
În sensul său cel mai simplu, avem că un proiect este scopul de a realiza ceva ș i planul care a fost...
traseu pentru aceasta. Sau ca un plan de a executa ceva, Blake menț ionează că un proiect este de obicei definit ca
proiect ca o unitate de activitate de orice natură, care necesită pentru realizarea sa, utilizarea sau
consum imediat pe termen scurt al unor resurse rare sau cel puț in limitate (economii, valută,
forț ă de muncă calificată, etc.), sacrificând beneficii actuale pentru a asigura într-o perioadă de
timp mai mare, beneficii superioare celor pe care le vor obț ine cu locul de muncă actual, din aceste resurse, să fie
aceste beneficii financiare, economice sau sociale. Fiecare zi mai mulț i autori îi atribuie proiectului o importanț ă mai mare
importanț a în procesul de programare ș i planificare.

Astfel, proiectul este definit astăzi ca cea mai mică unitate de activitate care poate fi planificată.
analizate ș i executate administrativ, în mod independent. Poate fi considerată ca
operaț iune de investiț ie bine definită pentru a atinge anumite obiective de dezvoltare. Celula de bază a
oricare plan de dezvoltare este compus din proiecte, fără ele nu poate exista o execuț ie posibilă de
plan vreunul.

Acest acelaș i autor subliniază că „Un proiect este mai mult decât un ansamblu de lucrări destinate să extindă...
capacitatea instalată a sectorului public, fie prin extinderea sau integrarea unei unităț i
productivă o de un grup de unită ț i productive omogene care sunt capabile să func ț ioneze
autonom.

Înseamnă, conform ILPES, un plan prospectiv al unei unităț i de acț iune capabile să se materializeze
un aspect al dezvoltării economice ș i sociale.

Autori precum Ander Egg definesc Proiectul ca un ansamblu de activită ț i concrete,

interrelaț ionate ș i coordonate între ele, care se desfăș oară cu scopul de a produce anumite bunuri ș i
servicii capabile să satisfacă nevoile sau să rezolve probleme. Atât programele, cât ș i proiectele
se concretizează printr-un set de activităț i organizate ș i articulate între ele, pentru a atinge
mete ș i obiective specifice determinate. Diferenț a dintre un program ș i un proiect constă în
magnitudine, diversitate ș i această specificitate, astfel încât un program este constituit dintr-un set de
proiecte.

În acest sens, schema pe care o propune Ezequiel Ander-Egg clarifică gradele de concre ț ie ș i
specificitatea ș i domeniul de aplicare al fiecărui dintre aceș ti termeni ar fi următorul (vezi imaginea 1): Prin
pe de altă parte, trebuie să spunem că pentru Andrés E. Miguel, proiectele sunt activitatea de bază în ceea ce priveș te acț iunile
futurile pe care intenț ionează să le realizeze Planul. Este ghidul de bază pentru realizarea activităț ilor prevăzute de
Plan, specifică în mod concret ac ț iunile programelor ș i, prin urmare, acestea pot fi pe termen scurt,
pe termen mediu sau lung, de tip economic, politic, social, cultural, ambiental, de infrastructură,
etcetera.

Pentru Administraț ia Publică Municipală, „Proiectul este cea mai mică unitate de activitate care poate
planificate, analizate ș i executate administrativ, în mod independent. Se poate considera
ca o operaț iune de investiț ie bine definită pentru a atinge anumite obiective de dezvoltare, celula
baza oricărui plan de dezvoltare este compusă din proiecte, fără ele nu poate exista execuț ie
posibil de plan vreunul. Ș i semnalează de asemenea că toate proiectele conforme cu Naț iunile Unite au
în comun caracteristicile următoare:

Un proiect urmăreș te obiective imediate, mai degrabă decât îndepărtate, scopul său este de a clasifica ș i ordona
resurse ș i metode arbitrale pentru a atinge obiective concrete, cu alte cuvinte, un proiect, prin definiț ie
este orientat către acț iune.
Substanț a unui proiect constă în aplicarea sa la activităț ile care nu sunt de rutină.
organizaț ie sau entitate guvernamentală, cu scopul de a insista ș i a acț iona într-o anumită sferă.

Etapele unui proiect sunt:

• Studiul circumstanț elor ș i problemelor care motivează proiectul

• Definirea obiectivelor proiectului.

• Studiul Pieț ei.

• Studiu tehnic.

• Organizarea ș i administrarea proiectului.

Proiectele pentru serviciile publice au funcț ia de a răspunde nevoilor de bază ale populaț iei,
cum ar fi sănătatea, educaț ia, apa potabilă, canalizarea ș i locuinț a.

Derivat din cele de mai sus, putem defini proiectul ca unitatea de bază a planificării care materializează
obiectivele de dezvoltare ale unei entităț i.

Proiectul consolidează planificarea printr-o serie de activită ț i ș i ac ț iuni concrete,

interrelaț ionate ș i coordonate.

Acț iunile unui proiect derivă din programele formulate de un plan, ș i care au ca
finalitatea de a satisface anumite nevoi sau de a rezolva probleme, care pot fi de tip economic,
politic, social, cultural, ambiental etc.

Proiectele sunt orientate în principal către acț iune, clasificând ș i ordonând resursele ș i arbitrajul.
metode pentru a atinge obiective concrete, adică făcând operaț ionale planurile.