contemporanii nostri

Alexandru Deçliu

Viorel Cozma – o viaÆå dedicatå muzicii

internaÆionalå. La toate acestea se adaugå, începând cu
anul 1946, peste 5000 de eseuri, studii, articole, recenzii
apårute în publicaÆii din România, FranÆa, Austria,
Polonia, Ungaria, Turcia, Germania, Anglia, Suedia, Peru
etc., colaborårile la nenumårate emisiuni radiofonice çi
de televiziune. Confesiunile sale sunt memorabile;
erudiÆia, spontaneitatea spiritului, patosului ideii,
fervoarea culturalå s-au constituit çi se constituie de
fiecare datå în prelegeri sclipitoare. Viorel Cozma se
aflå pretutindeni unde pasiunea pentru muzicå îl cheamå
çi îl întinereçte.
Remarcabil slujitor al lumii Euterpei, Viorel Cozma
se apleacå çi azi asupra fiçelor alcåtuite, de-a lungul
vremii – pe care le supune mereu unui ochi critic – deçi
Enciclopedia muzicii româneçti proiectatå în zece vo-
lume a câte 500 de pagini, în formatul Enciclopediei
Britanice, a fost încheiatå çi îçi açteaptå editorul. Ca çi
Muzicieni din România, în çapte volume din care au
apårut primele cinci, consacrate compozitorilor sau
Lexiconul interpreÆilor din România, cu dirijori, cântåreÆi
de operå, instrumentiçti, interpreÆi de muzicå uçoarå çi
popularå, din care a apårut din 1996 un singur volum,
Enciclopedia este – declara Viorel Cozma – „o de-
monstraÆie de forÆå artisticå a poporului român, o ima-
gine concludentå de tradiÆie muzicalå secularå a çcolii
naÆionale çi, mai presus de toate, un argument çtiinÆific
decisiv la integrarea culturii muzicale româneçti în marea
familie a civilizaÆiilor universale.”
Çi azi, Viorel Cozma – muzicolog çi istoric, critic
ïn aceste zile când MåicuÆei-Påmânt, Gliei, Brazdei li muzical, lexicograf çi profesor – încå strânge (çi gåseçte
se aratå chipul semånåtorului, muzicologul çi profesorul destul) material documentar spre a întregi tezaurul de
Viorel Cozma a împlinit 80 de ani, din care 57 de ani spiritualitate româneascå cu noi çi valoroase piese. Rar
dedicaÆi cercetårii artei sonore de pe stråvechile destin, urmat de o atât de înaltå dorinÆå. ïn faÆa unei cårÆi
meleaguri daco-romane. a domniei sale nu poÆi så nu îÆi aminteçti îndemnul de a
A våzut lumina zilei la 30 martie 1923, la Timiçoara, zåbovi adresat de Goethe clipei...
sub semnul heraldic al liliacului înflorit çi al pomilor înecaÆi Ca o recunoaçtere a meritelor sale, Viorel Cozma
în floare. Cu pricepere çi efort, a reuçit så stråbatå drumul este doctor în muzicologie çi a fost distins cu Premiul
lung, greu, dar plin de satisfacÆii al devenirii între fiinÆå çi Academiei Române (1974), cu Premiul InternaÆional al
profesie, construindu-çi neîntrerupt activitatea prodigi- Criticii muzicale «Artyus» din Budapesta (1984) çi din
oaså cu energia, elanul çi tinereÆea gândirii sale. Cabridge (1992) çi de zece ori cu premiile Uniunii
Format la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Compozitorilor (1972, 1978, 1979, 1982, 1984, 1992,
Bucureçti, sub îndrumarea unor distinçi muzicieni çi 1995, 1998, 1999 – Premiul de ExcelenÆå çi în 2003 –
pedagogi – Mihail Jora, MarÆian Negrea, Theodor Marele Premiu). Este membru al unor prestigioase
Rogalschi, Zeno Vancea, Dimitrie Cuclin, George societåÆi internaÆionale de muzicologie din Basel, Paris,
Georgescu, Paul Constantinescu, Ion Dumitrescu, Çtefan Halle, Varçovia, Kassel. La 17 decembrie 2002, muzico-
Popescu, Vasile Popovici – Viorel Cozma çi-a închinat logului Viorel Cozma i s-a acordat titlul de Doctor Hono-
întreaga viaÆå unui ideal, unei profesii, unui crez, unei ris Causa de cåtre Academia de Muzicå, Teatru çi Arte
culturi. Plastice din Chiçinåu. Este primul muzicolog român
O primå dimensiune a personalitåÆii sale o formeazå distins pânå în prezent cu un asemenea înalt titlu de cåtre
dirijoratul, activitatea de conducåtor al unor orchestre sau un for academic din stråinåtate. „ Titlul acordat må
chiar instituÆii muzicale. Dar obiectivul central, preocupa- încålzeçte, må onoreazå çi må stimuleazå så merg mai
rea permanentå a sa a fost çi råmâne cercetarea departe pe un drum ce mi s-a pårut ca un labirint ascuns,
çtiinÆificå, pe multiple planuri, a fenomenului muzical dar niciodatå închis” – avea så declare domnia sa cu
românesc. ïn acest sens, Viorel Cozma Cozma, exemplu de acest prilej.
devoÆiune profesionalå, pasiune çi probitate çtiinÆificå, de Muzician cu vocaÆia frumosului, binelui çi adevårului,
dragoste incomensurabilå çi respect faÆå de spiritualitatea Viorel Cozma poartå, în multe privinÆe, pecetea unicitåÆii
româneascå, de dåruire totalå faÆå de moçtenirea în peisajul culturii muzicale româneçti.
culturalå, a publicat peste 70 de cårÆi vizând domeniile Acum, când vå aflaÆi în piscul unei cariere devenite
lexicologiei muzicale, muzicologiei, teoriei çi criticii destin, îngåduiÆi-ne, Domnule Profesor, så ne alåturåm
muzicale, unele dintre acestea çi în limbi de circulaÆie celor care vå doresc din inimå „La La mulÆi ani!
ani!”.

SAECULUM 4/2003 1
 comemoråri

Ion Murgeanu

DESPRE NICHITA STÅNESCU

Nu l-am tutuit niciodatã pe Nichita Stãnescu (decât Pe urmã, la un Crãciun de basm (ningea ca în
în ocazii la cererea sa expresã), ºi nici nu-i spuneam poveºtile de altãdatã), s-a îndrãgostit de mine pur ºi
cum o fãceau ºi grãjdarii literaturii: ”Nichita”, mai simplu, pe sticla de coniac primitã tocmai atunci din
desfåcând încã o sticlã de vodkã, ºi provocându-l sã Basarabia „de la fratele Grigore Vieru”, ºi în toatã
improvizeze versuri pentru dânºii ºi „arhiva lor” pe Uniunea Scriitorilor nu mai era loc decât de noi doi: de
ºerveÆele de masã, la restaurant. Dar nu pot trece cu El ºi de „Iubitul meu Ion”. Ne-a scos maºina preºe-
vederea cã, ori de câte ori l-am întâlnit ºi m-am dintelui, un Mercedes negru (ca la partid!) cu numãrul
conversat cu el, a fost de fiecare datã o ocazie specialã. 1001, cu promisiunea din partea mea cå îl voi duce
Când l-am cunoscut mai eram un copil încã, iar el cu negreºit acasã.
ºapte ani „mai bãtrân” ca mine (cum l-aº fi putut tutui?), Unde era casa Lui? „La «Lido», bãtrâne!” ºi i-a lipit
era la „Gazeta literarã”, în Bdul Ana Ipãtescu 15, ºi-am ºoferului de pe 1001 o bancnotã „cu Bãlcescu”, pe
fost avertizaþi (fiind cu încã un prieten) sã nu intrãm, fruntea lui îngustã. Dar la „Lido”, la restaurantul din
pentru cã acolo, în biroul pe uºa cãruia scria Secþia hotelul cu acelaºi nume, de pe bulevard, un coate-goale
Poezie vom întâlni un nebun, sau oricum pe cineva care cu fireturi de ghinãrar, portarul, l-a împins cât colo: „Iar
deliberat o fãcea pe nebunul. Eroare. Sau numai rea ai venit, beþivule?”. M-a consternat. M-am dus ca glonþul
voinþã din partea acelui ocazional denigrator. Nichita la recepþionerul din hotel. „Aþi auzit cum i-a spus
Stãnescu vorbea încã de-atunci în poezii. Era dealtfel mizerabilul ? Acesta e Mihai Eminescu al nostru, din
la a treia carte pe care a ºi scos-o dintr-un gentoi de prezent.” Nichita auzind, împins, aºa cum ºi era, din
perceptor (mi s-a pãrut) ºi dupã ce m-a rãsfoit, citind uºã, striga din toþi plãmânii lui: „Nu eu; el este Eminescu;
câteva versuri de-ale mele, mi-a scris pe cartea lui eu sunt Nicolae Labiº !” ªi am fost lãsaþi sã intrãm la
intitulatã Dreptul la timp o dedicaþie: „Lui Ion Murgeanu, restaurant, unde era o gheþãraie ºi nici un alt client; dar,
din partea unui coleg de generaþie, Nichita Stãnescu, fireºte, nu peste mult, apãru la masa noastrã ºi
cu o urare de mai bine.” ªi data respectivã: 1965. informatorul de serviciu, poet el însuºi, din grajdurile lui
Era frumos. Dar nu atunci mi s-a pãrut „cel mai Augias!
frumos bãrbat pe care l-am cunoscut în viaþa mea” (cum Çi nu mai ºtiu cât timp a nins afarã, iar înãuntru, El,
am ºi scris mult mai târziu), ci data urmãtoare. Eram de cu mâna puså-n gips (era berbec în zodiac: tot timpul
data aceasta jos în curte, pe o bancå din curtea clãdirii pãscut de accidente corporale), mã tot îmbrãþiºa de zor.
cu principalele redacþii literare ale timpului. Eu, singur „Dar nu te doare mâna asta, frate?!”. „Ba mã doare, dar
ºi stingher pe o bancå, ºi pe deasupra ºi timid, çi-n te iubesc, bãtrâne!”. ªi iarãºi mã îmbrãþiºa. „O, inima ta
poartã o gaºcå de tineri poeþi gãlãgioºi în jurul Lui. Din slavã”, am gafat, dar neintenþionat. „Sã nu-mi mai spui
grup s-a desprins unul care mã cunoºtea (acelaºi mi se aceasta niciodatã. Eu sunt român ca tine. Patria mea
pare, denigratorul de data dintâi, de la uºã), ºi m-a este limba românã. Mama lor de ruºi, le-am halit un
anunþat: „Acolo este Nichita Stãnescu. Tu nu vii ca sã-l mare poet!”. Era conºtient ce mare poet era!
saluþi ?” „Sã vinå el la mine dacã îl intereseazã”, i-am A scris ºi o poezie care începe cu acest vers: „Patria
rãspuns intrusului, ursuz ºi încãpãþânat. Iar el s-a dus mea este limba românã”, care a intrat ºi în manualele
în grup ºi m-a pârât. Urmarea fu cã într-o clipã Nichita ºcolare comuniste. Era onest, de-o cinste divinã, ca
se desprinse din tot grupul ºi veni la mine cu îmbrãþiºãri orice mare poet. Odatå, ºtiu cã mi-a spus jenat aproape
ºi alte salamalecumuri: „Ce faci, iubitul meu prieten, de succesul ºi de notorietatea lui: „M-au ajutat comu-
când ai sosit ?” ªtia cã locuiesc departe, în provincie. niºtii, bãtrâne; mi-au dat la bani cu sacul.” Dar ce fãcea
Atunci, în mod firesc ºi natural realizam cå stau de vorbã cu banii ? Toþi mergeau la poezie. O bunã perioada a
cu un prinþ, deºi habar n-aveam eu de biografia lui realã:
fiul unei prinþese adevãrate, din neamul ei rusesc de
alb-gardiºti, fugiþi din Rusia de revoluþia bolºevicã. Înalt
(„suav lungan”), cu ochi albaºtri ca de peruzea, plutind
în ceaÆa increatã a unei seri, sau dimineþi de la-nceputul
lumii.
L-am iubit. ªi de-atunci, de câte ori ne întâlneam
întâmplãtor, n-a fost o singurã datã sã nu se opreascã,
sã nu mã întrebe, aproape invariabil: „Ce faci?” sau „Ce
faceþi?” Nici el nu se adapta mai uºor între tutuire ºi
ceremoniile pronumelui de politeþe uzual. Cam nu am
ºtiut sã-i rãspund niciodatã la întrebarea lui „Ce faci; ce
faceþi?”. I-am scris ºi o scrisoare, cândva, la care totuºi
mi-a rãspuns, peste un an sau poate peste mai multe
luni, nu-mi mai pot aduce aminte cu exactitate. El apãrea
când nu te aºteptai. „Stimate ºi iubite coleg.” Imperiul pierdut

2 SAECULUM 4/2003
 comemoråri

fost pe ºampanie. De când a dat-o totuºi pe vodka

strãmoºeascã (dinspre mamã) faþa lui, cu timpul,
devenise cafenie ca lustrul de pe mobilele de birou.
Mergea agale ºi din ce în ce mai greu. „Numai cât nu
stau jos, bãtrâne; cum mã aºez undeva, mã dor toate”,
mi-a spus ultima oarã, când ne-am întâlnit întâmplãtor,
dar ºi aiuritor, pe stradã, în faþa unei librãrii. Devenise
un fel de obiect de consum. Fãrã intimitate. Poetul ca
ºi soldatul
soldatul. E tot o poezie de-a Lui. Obþinuse un
apartament în PiaÆa Amzei ºi, zi ºi noapte, era plin de
musafirii nepoftiþi.
O, dar s-a fãcut o listã la un moment dat, datatã
„Bucureºti, 12 septembrie 1977”. „Dragã Nichita,
Subsemnaþii prieteni ai tãi ºi ai poeziei tale, îngrijoraþi
întrutotul de indiferenþa ce o ai faþã de starea sãnãtãþii
tale, deºi am dori sã vezi în aceste rânduri numai
delicateþe, nu putem folosi eufemismul, te rugãm cu
întreaga noastrã fiinþã ºi cu înþelegerea ce-o avem faþã
de noþiunea de libertate, sã-þi sacrifici minimum o
sãptãmânã din timpul tãu pentru a te interna într-un spital
spre a elucida diagnosticul ºi tratamentul pe care-l vei
putea urma ulterior acasã ºi între prieteni. Te asigurãm Barca sirenei
cã nu vei fi singur decât în somn, precum te asigurãm
ºi de absenþa oricãrui gând necuviincios faþã de starea se ia! Çi mi-a împins så Æin geaca lui çi-un fel de tråistuÆå
ta de om liber. Ne-ai face o mare bucurie acceptând pe care o purta çi el, a la Nichita...
propunerea de mai sus. Rãmânem, cu mândrie, ai tãi Aça se încheiau, la Biserica noastrå Silvestru, viaÆa
prieteni devotaþi. Cu drag...” Lista începea cu Constantin çi drumurile unui geniu dovedit. Când m-am întors acaså
Chiriþã (secretarul de partid al U.S. (încã), ºi se urma dupå mitingul de doliu de a treia zi, m-am apucat så-l
de Fãnuº Neagu, Mircea Micu ºi Petre Stoica, (toþi bãieþi recitesc, înså oberv cå nu l-am terminat de recitit nici
cu fruntea latã!); îi conþinea la rând apoi pe toÆi clienÆii pânå aståzi. Am convingerea intimå cå de la Eminescu
„de la Dna Candrea”, locatarii restaurantului Casei încoace nu am mai avut un alt poet integral çi pur, ca
Scriitorilor, çi ai grådinii lui de varå, çi se-ncheia, Nichita Stånescu. De altå nuanÆå, fireçte, decât
apoteotic, cu suavele notorii, Sânziana Pop çi Ioana Eminescu, dar el a avut scuza de a-l fi adorat enorm pe
Diaconescu, iar la urmå de tot: Gheorghe PituÆ. Eminescu, ºi de a-l fi sfinþit cu harul sãu, pânã în ultimele
Frumoasa limbå de lemn a „documentului” ar fi putut sale clipe. Nichita Stãnescu pare uºor la lecturã (pentru
servi chiar çi la redactarea unei scrisori asemånåtoare iniþiaþi), însã greu de citat. El tot este ca un vers imens,
pentru un bolnav cu mult mai real, „mult iubit çi stimat”, discontinuu. „Ningea pe clopote, ningea/ ºi clopotele
aflat atunci la cârma Æårii („meçter cârmaciul” scrisese clãtinate/ de mai nimic, nimic sunau/ în turlã la cetate...”;
Zaharia Stancu în conçtiinÆå de cauzå!), dar nu s-a „Ploua cu picãturi de ploaie negre/ pentru o altã sete/
întâmplat. Probabil, dacå reuçeau så-l interneze atunci ploua cu foarte negru pe fânar/ o smulgere fusese de
pe Ceauçescu Nicolae, Nichita i-ar fi supravieÆuit. A mai hotar/ de minþi înfometate smulgere/un râu grozav de
tråit dupå „internare” çase ani bålÆaÆi. ïntr-adevår: decât negru-n curgere...”; cãci tot ce atingea se transforma în
în somn a mai fost singur, dar nu prea a mai avut somn. poezie (nu în vers!), iar uneori ºtia sã-ºi ducã pânã la
Dupå ce medici vestiÆi „i-au schimbat sângele” (cum s-a reginã: „Trupul meu e
capãt ºi gândul ºi poezia. Iatã: reginã
spus), recomandându-i så nu mai bea „decât vin roçu”, tronul somnului tãu/ reginã/ Cuvântul meu e pâinea
poetul forÆa nota, triçându-çi totuçi „dulcii çi adoraÆii neagrã a dorului tãu/ reginã / Chinul meu este coroana
pretini”, çi turnând, când ei adormeau înaintea lui, în ta/ reginã/ Sâmbãta mea este duminica ta/ reginã/
fotolii çi pe somiera intimitåÆilor sale cu Dora, vodka cea Timpul pe care mi-l alungi este regatul tãu/ reginã/
de obçte peste vinul roçu. Melancolia ta e calul meu alb/ reginã/ Iar plânsul tãu e
A murit exact la câteva luni dupå ce a împlinit sarea morþii mele/ reginã.” Genialå poezie, în care
frumoasa vârstå rotundå de 50 de ani. Era iarnå çi era „regina” din poveste este chiar poezia Lui.
afarå un ger cumplit. ïn noaptea când a murit mi-aduc Un lucru însã ar mai fi trebuit. Sã o fi scris pe Reginã
aminte cå scriam un poem intitulat (culmea!) O metodå cu majusculã. Aºa s-ar fi cuvenit. ïn rest, pãcat cã cele
a vinului, çi la un moment dat mi-a scåpat pixul din 11 elegii ale sale nu se pot cânta decât la orgã – cât
mânå. Ce naiba se întâmplå cu mine? m-am întrebat. A timp poporul ploieºtean ce l-a nãscut pre el, dintr-o
doua zi am auzit cumplita veste, iar spre searå am ieçit prinþesã rusã ºi un comerciant român de postavuri
så-mi fac plimbarea, ca de obicei, prin jurul Bisericii þãrãneºti, rãmâne (încã) o populaþie de þambalagii. Dar
noastre Silvestru. Tocmai treceam pe acolo, când în faÆa asta este soarta geniilor absolute.
bisericii s-a oprit o dubiÆå, din care au sårit voiniceçte Nota Bene: Anul 2003 este declarat de UNESCO
doi cunoscuÆi: poetul Virgil Mazilescu çi pictorul Sorin drept „Anul Nichita Stãnescu”. Se împlinesc 70 de ani
Dumitrescu. Virgil m-a întrebat: Tu ce naiba cauÆi aici? de la naºterea marelui poet ºi 20 de ani de la moarte.
Çtii cine e în dubiÆå? Nichita. Dar tu nu pune mâna, cå Numele ºi Opera sa sunt mai vii ca oricând.

SAECULUM 4/2003 3
 comemoråri

Florentin Popescu

[Link] – PORTRET LA TINEREæE

La prima vedere, tinereÆea lui Vasile Voiculescu nu departe în câmpuri.
prezintå – din punct de vedere al activitåÆii literare – ïn stânga dealuri mårunte, pline cu pomi roditori se
decât un interes minor. Debutul în reviste este înregistrat ridicå unele sub altele ca treptele unei scåri uriaçe, pânå
abia în 1912, în „Convorbiri literare”, iar cel editorial în ce se pierd, departe, în zarea CarpaÆilor sinelii. Çi pretu-
1916, când autorul viitoarelor Poeme cu îngeri din 1927 tindeni, risipite pe våi çi coline, sate înecate în ceaÆå...”
avea 28, respectiv 32 ani, deci la o vârstå când alÆi poeÆi ïn sufletul celui care mai târziu va da la ivealå zeci
au deja în urma lor unul ori chiar mai multe volume. de poezii unde se va regåsi peisajul Æårii au loc nu doar
Dacå vom face precizarea cå întregul tiraj al plachetei autentice tråiri, ci çi veritabile meditaÆii asupra condiÆiei
de Poezii din 1916, din cauza începerii råzboiului, a umane: „Ce vor fi simÆind sårmanele cålugåriÆe când
råmas blocat într-o magazie, fårå a fi difuzat, practic privesc de aici depårtårile pline de tainå pentru ele,
[Link] va intra în atenÆia criticii literare abia dupå depårtårile pline de farmec, ce le atrag necontenit? Iar
1918 – anul apariÆiei cårÆii Din Æara zimbrului. Poezii noi, obosiÆi de atâta zådårnicie çi gol, de atâta fugå a
de råzboi, scriså la îndemnul lui VlahuÆå. O privire mai orizonturilor, privim cu pismå schitul paçnic, ce doarme
atentå çi o mai îndelungatå lecturå a unor texte strâns ca un cåtun, la picioarele noastre. Ah... veçnica
voiculesciene relevå înså cercetåtorului ori cititorului nåzuinÆå spre necunoscut çi nepreÆuirea bunurilor ce
obiçnuit, un [Link] tânår pe cât de puÆin cunoscut, avem!” ïnså [Link] se relevå, încå din perioada
pe atât de superficial comentat, de mare interes literar. începuturilor, çi ca un bun portretist. ïn Çcoala nouå,
Este vorba de primele texte scrise de marele poet (text presupus a fi scris de autor în ultima lui claså de
(anterioare celor cu care a debutat çi pe baza cårora a liceu, sau poate în primii ani de studenÆie) el se vådeçte
fost repede etichetat drept „tradiÆional în linia Coçbuc- a fi un bun observator al comportamentului oamenilor.
VlahuÆå”), apårute postum în volumul I al culegerii „Arti- Slanå, „un maistor zidar, mic çi pocit, care nu putea
cole, comunicåri, documente [Link]” - Buzåu, lucra decât beat”, este surprins aici ca de un adevårat
1974; (ele sunt intitulate; Çcoala nouå, Poemul Ha- reporter, atent så nu-i scape esenÆialul: „...Când simÆea
nului cu urçi; Pregåtirile , Drumul , Am ajuns ), ca çi de cå-i trece damful, ridica mistria în sus çi fåcea ca un
o serie de articole publicate mai târziu în presa vremii apucat semne spre han, zbierând: ohe! ohe! Numaidecât
de viitorul çi harnicul scriitor. ïn urma lecturii lor, corelatå båiatul din pråvålie, care pândea semnalul, se repezea
cu evenimentele çi datele biografice, se poate afirma, cu litra de la gheaÆå... çi i-o urca singur sus, cå-i era çi
fårå teama de a greçi, cå întreaga arhitecturå a scrierilor lui drag så se uite de acolo peste toatå vårzuiala çi
de valoare råmase de la [Link] (Ultimele sonete amestecul acela. Slanå punea sticla pe gura închiså,
închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginarå da capul din ce în ce pe spate pânå ce aducea fundul
çi Povestirile) îçi aflå rådåcinile aici, în textele elabo- sticlei drept în dreptul miezului cerului, apoi despårÆea
rate de adolescentul, apoi tânårul poet.
Circumscrise convenÆional vieÆii sale de pânå la
1910, textele de început se referå – cum era çi de açtep-
tat – la momente care s-au imprimat cu putere în me-
moria tânårului: construcÆia çcolii din sat, viaÆa la „Hanul
cu urçi”, excursia fåcutå la månåstirea Råteçti cu Maria
Mitescu „într-o dimineaÆå posacå de toamnå” în care
„lumina se prelinge lenevoaså prin norii zdrenÆuiÆi de
vânt”.
O primå constatare: deçi au fost scrise la interval de
câÆiva ani, toate textele relevå cititorului un scriitor la
care predominå vizualul. Viitorului poet, atent îndeosebi
la panorama desfåçuratå înaintea privirilor, nu-i scapå
tråsåturile esenÆiale ale tabloului, ca în aceastå descriere
a drumului cåtre amintita månåstire: „ïn tot lungul
drumului, la dreapta, ni se desfåçoarå valea Buzåului,
largå çi plinå de aburii dimineÆii. Insule de sålcii çi plopi
argintii taie din când în când cursul întortocheat al apei,
dar Buzåul liniçtit çi nepåsåtor îçi vede de cale. Uneori
pare cå stå pe loc, strâns de malurile joase de lut galben;
atunci seamånå cu o sabie de oÆel strålucit – zvârlitå Veghe eternå

4 SAECULUM 4/2003
 comemoråri

buzele çi da drumul rachiului”. Personajul trimite numai-

decât cu gândul la povestirea Chef la månåstire de
mai târziu.
ïnrudit într-o oarecare måsurå cu acest text este çi
Poemul hanului cu urçi, unde autorul probeazå capa-
citatea çi virtuÆile sale de prozator cu nebånuite resurse
narative. Dacå poeziile de debut vor fi, în adevår, puÆin
semnificative (ca çi primele volume de altfel) çi lipsite
de originalitate, prozele de acum semnaleazå existenÆa,
în germene, a unui povestitor autentic, remarcabil deo-
potrivå în descrierea satului cu împrejurimile lui, ca çi
în surprinderea miçcårii în tablouri largi, cuprinzåtoare,
amintind pe alocuri de Rebreanu: „Dupå un timp Oanå
îi aninå (hanului, n.n.) la un pråguç al pârâului de-alåturi
o moarå, un darac çi o pivå. Iar sub coçarcå pripåçi un
meçter cu foale çi nicovalå.
Aça cå forfota nu se mai sfârçea: de peste drum era
opritå pentru hodinå çi gåzduire; peste båçtinaçi veniÆi
la târguieli sau cinste, mai erau gospodarii din douåzeci
de sate, care la måcinat, care la scårmånat lânå ori
båtut dimie; unu så-çi potcoveascå vitele ori så-çi ferece Zbor deasupra jigodiilor
roÆile; alÆii så-çi dreagå armele sau måcar så-çi potri-
veascå alte chei în locul celor pierdute. ToÆi treceau çi
la venit çi la plecat prin curtea hanului, la toate ceasurile pe beÆe de-a lungul våzduhului. Pe niçte poliÆe late
zilei çi nopÆii, cåci pietrele morii, scårmånåtoarele çi sprijinite de pereÆi stau sumedenie de sticle cu båuturi
pivele nu adormeau niciodatå, apele nu aveau hodinå. açijderi împåråteçti, cåci unele erau verzi, altele roçii
Pânå så le vie rândul la moara îngreuiatå, ori la cele- sau galbene, nu searbede ca Æuica noastrå de-acaså.”
lalte... ei açteptau la han cinstind. Våzduhul vuia necon- Bine dozat, scontând pe concizia frazei, dar çi pe
tenit. Huruitul morii, çuierul scocului, båtåile barosului, imaginea revelatoare çi pe o anume cadenÆå interioarå
rågete çi nechezåturi, pocnete de bice, håieli çi înjuråturi – toate subsumate unui indiscutabil farmec al povestirii,
numai duminicile çi sårbåtorile se ostoiau, ca så dea aceste texte de început ar pleda, desigur, pentru prefi-
rând låutarilor. Atunci creçtea larma hanului, numai gurarea unui scriitor de facturå clasicå, la care elanurile
deschis pentru negoÆ çi petrecere”. çi combustiile interioare sunt bine çi îndelung controlate.
Pe aceeaçi linie a fost construit çi tabloul horei din Un capitol al existenÆei autorului din aceastå perioadå
sat, din care scriitorul a çtiut reÆine esenÆialul: „Jocurile vine så contrazicå înså aceastå aserÆiune: cel al
horei începeau la amiazå. Pe laturi, de jur împrejurul corespondenÆei cu Maria Mitescu. V. Voiculescu se
båtåturii se înçirau laviÆe pentru privitori, adicå întreg dovedeçte a fi – cum bine, argumentat çi judicios a de-
satul. Taraful sta în mijloc pe un fel de podea de scânduri monstrat Ion Apetroaie în monografia sa (V V.V oiculescu
.Voiculescu
oiculescu,
ridicatå pe stâlpi ca la trei stânjeni deasupra påmântului, Editura Minerva, 1976) – un tumultuos, un sentimental
unde låutarii se urcau pe o scarå ce se lua numaidecât. capabil de cele mai adânci tråiri, într-o largå çi bogatå
Asta ca så se împiedice harÆele între flåcåii satului çi gamå de ståri emoÆionale. Çi acolo, în aceste scrisori,
cei streini. Ai noçtri porunceau un joc, ori un cântec, se disting suficient de multe pasaje anunÆând scriitorul
veneticii, ca så se arate tari, cereau altul. Låutarii fricoçi, de peste ani, ca çi modalitåÆile sale de exprimare
çovåiau, nu çtiau pe al cui gust så împlineascå çi cearta artisticå.
se spårgea în capul lor: dacå ascultau de unii, potrivnicii Zåbovind o clipå în plus asupra acestor texte de
nu såreau pe aceçtia, care-i açteptau cu cuÆitele scoase, început, ne apare cu atât mai îndreptåÆitå o mårturisire
ci tåbårau pe Æigani, le spårgeau viorile, le rupeau arcu- a scriitorului, fåcutå în 1935, când pasårea gloriei sale
çurile. Oanå gåsise deslegarea pricinilor aça cum literare atinsese orizonturi înalte: „...ceea ce cred cå a
våzuse în colindårile lui pe la HuÆula. A urcat pe Æigani ajutat la întårirea unui temperament cu care m-am
în våzduh unde nu-i ajungeau pumnii çi bâtele arÆågo- nåscut çi care n-a fost prea contrariat de împrejuråri, a
çilor...” Çi tot în Poemul Hanului cu urçi întâlnim çi o fost traiul de la Æarå din prima copilårie...”. Aci, la Pârscov,
descriere a „cåmårilor împåråteçti”, realizatå prin ace- în mirifica lume a copilåriei çi în anii ei de neasemuit îçi
eaçi tehnicå a acumulårilor din Sezon mort ori din Zahei aflå, într-un fel sau altul, rådåcinile, nu doar întreaga
orbul (descrierea târgului în care ajung Zahei çi Panterå) literaturå a lui [Link], ci çi publicistica sa militantå,
de peste ani: „Am låsat-o pe ea acolo çi am trecut în cårÆile scrise mai târziu pentru popularizarea medicinei
altå odaie plinå cu butoaie de måsline, putini cu brânzå, ori pentru propåçirea satului, zecile de conferinÆe rostite
låzi cu peçte sårat, cutii pline cu cuie çi belciuge, saci la Radio în cadrul „Orei satului”.
de målai çi fåinå bålanå; mese încårcate cu tot felul de Cum s-a manifestat scriitorul în viaÆa socialå çi în
pâineturi, pâine albå cum e caçul, pâine cu douå cozi, cea literarå, cum i-au fost çi îi sunt privite opera literarå
cu coltuce, pâiniçoare în chip de pupeze, covrigi înçiraÆi çi activitatea de medic, se çtie.

SAECULUM 4/2003 5
 aniversåri

ION IRIMESCU:
— Dupå cum v-am våzut, maestre Ion Irimescu,
dispuneÆi de o memorie vie çi activå. Ne-aÆi putea
spune când aÆi simÆit o atracÆie spre sculpturå çi ce
artist v-a marcat cariera?
— Oricât de activå mi-ar fi memoria, exact nu pot så
vå råspund. Cred cå mi-am dat seama de vocaÆia mea
artisticå spre sfârçitul studiilor liceale. Desenul mi-a
plåcut înså de când eram copil çi priveam îndelung
pozele frumos colorate din abecedar. Atunci am încercat
så desenez çi eu la fel, dar nu prea reuçeam. Am exersat
çi cu timpul am ajuns så-mi placå arta asta. Dupå liceu
m-am îndreptat spre Çcoala de Belle Arte din Bucureçti,
fårå så fi fost decis ce voi învåÆa: pictura sau sculptura.
M-am îndreptat cåtre Bucureçti çi nu spre Iaçi, care era
mai aproape de Fålticeni, pentru cå în capitalå tråia un
frate al mamei, Alexandru Cazaban, scriitor, care se
cunoçtea cu mulÆi artiçti plastici. La Bucureçti era înså
çi cunoscutul sculptor român Dimitrie Paciurea, deja un
nume, çi poate cå acesta a fost motivul principal pentru
care n-am poposit la Iaçi.
La 27 februarie a.c., patriarhul sculpturii româneçti, — Så înÆelegem cå cele peste o mie de desene
decan de vârstå al Academiei Române, a fost sårbåtorit incluse în tezaurul artistic conservat în muzeul ce vå
de înaltul for de culturå çi artå într-o sesiune solemnå – poartå numele se datoreazå acestei prime înclinaÆii
„Centenar Ion Irimescu”. ïn prezenÆa çefului statului cel a dv .?
dv.?
care a zåmislit o adevåratå lume a formelor a fost decorat — Desenul m-a însoÆit pretutindeni toatå viaÆa. Pentru
cu Ordinul NaÆional „Serviciu Credincios” în grad de Mare mine, el constituie laboratorul zilnic în care se distileazå
Cruce. Prin opera sa, contopitå cu lumea çi veacul, Ion çi se contureazå noianul de idei care îmi trec prin minte.
Irimescu a devenit „o instituÆie, naÆionalå prin palpitul
Este un joc al fanteziei, al spiritului, pe care artistul plas-
credinÆei în valorile spiritului românesc, europeanå prin
tic trebuie så-l lase så zburde fårå nici o opreliçte,
calitatea exprimårilor lui artistice” (Valentin Ciucå).
Cu cinci zile înainte, adicå la 22 februarie, sculptorul ferindu-l doar de rutinå. Acesta este secretul care m-a
centenar a fost sårbåtorit în Fålticenii obârçiilor çi fåcut så pun mâna pe creion în fiecare zi çi så nu plec
începuturilor sale, acolo unde locuieçte de câÆiva ani, în nicåieri fårå un bloc de desen sub braÆ. Cå eçti pictor,
odåiÆele din preajma muzeului în care çi-a adunat 314 sculptor sau grafician, nu te poÆi lipsi de desen, care
lucråri de sculpturå, peste 1000 de desene, o colecÆie de este baza oricårei lucråri de artå plasticå. Lumea din
picturå çi circa 1500 de cårÆi de artå, albume etc. – o adevå- jur capåtå forma ochiului artistului mai întâi în desen,
ratå „autoconfesiune în bronz çi piatrå”, cum spunea Ion apoi devine picturå, sculpturå, graficå. Lucrårile mele
Frunzetti dupå inaugurarea originalului låcaç de artå. Un le concep mai întâi în desen, concretizez çi fixez ideile
caz unic în viaÆa marilor artiçti, de la noi çi de pretutindeni, din primele momente în câteva linii çi abia pe urmå trec
så-çi sårbåtoreascå centenarul în muzeul care îi poartå
la modelarea lor în argilå, ghips, marmurå sau bronz.
numele.
ViaÆa-reper çi opera maestrului au fost omagiate la
— Se çtie, maestre, cå, dupå absolvirea Acade-
Fålticenii lui Creangå, Sadoveanu, Eugen Lovinescu çi miei de Arte Frumoase din Bucureçti, v-aÆi continuat
Labiç de Råzvan Theodorescu, Dan Hatmanu, Constantin studiile în FranÆa, la Fontenay-aux-Roses, frecven-
Ciopraga, Dab Håulicå, Alexandru Mironov, Grigore Ilisei tând çase luni çi Academia „La Grande Chaumière”
ç.a. din Paris. Ce a însemnat pentru dvs. etapa parizianå
ïn cadrul manifestårii de la Fålticeni a fost lansat çi çi dacå acolo l-aÆi cunoscut pe Brâncuçi?
CD-Rom-ul „Ion Irimescu. O viaÆå dedicatå artei” – verita- — Am ajuns la Paris ca bursier al statului român
bilå enciclopedie prefaÆatå de maestru, conÆinând prezen- (2000 de franci francezi), unde am avut caså çi maså,
tarea creaÆiei sale în peste 10.000 de fotografii digitale ceea ce conta foarte mult. Impactul cu viaÆa artisticå
color, sute de fotografii de arhivå, interviuri, secvenÆe video din capitala FranÆei a fost colosal. Intrând în contextul
etc., realizat de societatea çtiinÆificå CYGNUS - Centrul
marilor principii ale artelor plastice, mi s-au deschis
UNESCO çi editat de Ministerul Culturii çi Cultelor prin
DJCCPCN Suceava.
dintr-o datå parcå toate drumurile. NoutåÆile cu care am
PrezenÆi la manifestare, i-am låsat maestrului o listå intrat în contact nu se puteau egala nici pe departe cu
de întrebåri, cu rugåmintea de a ne råspunde dupå ce ceea ce era la Bucureçti. La început a fost ca un çoc.
osteneala ce cåuta a-çi face loc pe chipu-i se va fi risipit, Muzeul Luvru era çcoala cea mai înaltå, vedeam acolo
lucru ce n-a întârziat så se întâmple, dupå cum se vede în marile opere ale lumii. Le priveam ceasuri întregi çi må
cele ce urmeazå. întrebam dacå voi putea crea çi eu vreodatå aça ceva.

6 SAECULUM 4/2003
 aniversåri

„Sculpturii trebuie så-i dai existenÆå în spaÆiu”

Pe Brâncuçi nu l-am cunoscut personal. FaÆå de formå în spaÆiu, ca så poatå tråi prin ea însåçi. Am
personalitatea lui, eu eram un copilandru. Cel care a explorat în lucrårile mele neastâmpårul spaÆiului, cåu-
råsturnat legile statornicite în sculptura clasicå çi a pus tând så-i strecor înÆelesurile vieÆii deasupra obiçnuitului
bazele sculpturii moderne, creând o nouå gândire în çi banalului çi dacå am reuçit så realizez acest lucru
acest domeniu, tråia într-o lume de mari artiçti. Opera måcar în câteva dintre ele, înseamnå cå nu am tråit în
lui era înså prezentå peste tot, trasând marele transfer zadar.
mondial de cunoçtinÆe în artele plastice. Dar la Paris — Considerat „sculptor de suflete”, aÆi fost sårbå-
mai erau Medrea çi Jalea, care au devenit çi ei mari torit de o Æarå întreagå. Cu ce sentimente aÆi întâm-
sculptori. pinat aceastå manifestare de preÆuire a iubitorilor de
— Ce reprezintå pentru dvs. sculptura? frumos faÆå de dvs. çi de opera dvs.?
— Pe scurt, aç putea så vå råspund simplu: o pre- — La toate aceste întâlniri am simÆit aprecierea
ocupare vitalå çi permanentå a existenÆei mele spirituale. sincerå a ceea ce am realizat artistic într-o viaÆå care,
ïn acest råspuns „ca la çcoalå” încap înså toate cåutårile iatå, a ajuns så numere o sutå de ani, cu credinÆa cå
vieÆii mele de sculptor. Pentru cå nici måcar argila aceea ceea ce s-a spus corespunde måcar în parte cu reali-
cu care începi nu se modeleazå în forma pe care vrei tatea. Sunt mulÆumit de faptul cå strådaniile mele
så i-o dai dacå n-ai îmbibat nålucirile din minte cu seva închinate unui domeniu special al artei, cum este
vieÆii. Jocul cu iluziile e o treabå serioaså, cere muncå, sculptura, nu una abstractå, ci legatå de viaÆa omului,
iar ca så fii original – çi mai multå. Atelierul sculptorului au primit un asemenea omagiu. Le mulÆumesc tuturor!
este un altar în care acesta oficiazå zilnic. — De câÆiva ani v-aÆi retras la Fålticenii adoles-
— AÆi lucrat în lemn, marmurå, bronz. Care este cenÆei, unde, cu 28 de ani în urmå, aÆi înfiinÆat Muzeul
totuçi, maestre Ion Irimescu, materialul dvs. preferat? de Artå ce vå poartå numele. Ce v-a determinat så
— Bronzul, desigur, dar când faci o lucrare de påråsiÆi atelierul bucureçtean din strada Pangratti?
sculpturå, o modelezi mai întâi din argilå. Argila din solul — La Fålticeni am început primul çi cel mai frumos
românesc este foarte docilå çi poate lua expresia pe capitol al existenÆei mele. ïn atmosfera acestui oraç
care vrei så i-o dai. O treci apoi în ghips, care este o patriarhal, prielnicå visurilor înaripate, chiar dacå multe
formå de tranziÆie, çi abia apoi o execuÆi în bronz, nelåmurite, am primit întâiele roade ale învåÆåturii, aici
marmurå, piatrå sau lemn. La final trebuie så ai înså am modelat primul chip (al compozitorului Gluck mi se
grijå så-i råmânå cåldura expresivå pe care i-ai pare) din lutul dåruit de un olar, aici am tråit primele
imprimat-o de la început, când ai avut modelul în faÆå. bucurii ale vieÆii çi primii fiori ai dragostei. ïn cimitirul
Dacå lucrarea întruchipeazå o idee pe care ai purtat-o Bisericii Opriçeni din marginea Fålticenilor odihnesc
în minte pânå a cåpåtat contur, ea trebuie så exprime pårinÆii mei, soÆia, fratele adus de la Cluj çi sora. Ultimul
cât mai bine esenÆa ideii, pentru a fi receptatå cât mai capitol al vieÆii trebuia så se încheie tot aici, unde mi-am
aproape de adevårul vieÆii. pregåtit çi locul de veci. Pânå atunci, sper så ne mai
Am spus cå prefer bronzul pentru cå acest material întâlnim când voi împlini o sutå cinci ani.
îmi exprimå cel mai bine viziunea plasticå. Bronzul parcå — Vå mulÆumim, maestre Ion Irimescu, çi vå rugåm
mai påstreazå în el ceva din cåldura focului care l-a – luaÆi-o ca o urare – så ne acordaÆi un interviu çi la
preschimbat într-o formå cu o altå existenÆå, o altå împlinirea vârstei de o sutå zece ani. Dupå aceea mai
respiraÆie, capabilå de a comunica o idee, un sentiment, vedem...
o stare emoÆionalå. Interviu propus çi consemnat
— AÆi dispus întotdeauna de cantitåÆile necesare de Alexandru Deçliu
de bronz?
— Nu chiar, dar m-am descurcat. ïntr-o perioadå de
crizå în toate, când abia inaugurasem la Fålticeni colecÆia
aceasta de artå, aveam nevoie de mult bronz pentru
statuia lui Sadoveanu. Neavând ce face, m-am plâns lui
Ceauçescu, care mi-a trimis imediat, într-un camion
militar învelit într-o prelatå neagrå, un çarampoi imens
din bronz, care nu era altceva decât statuia lui Stalin din
Bucureçti, dislocatå de pe soclu dupå moartea tiranului.
— Ce poate fi considerat esenÆial în sculptura dvs.,
maestre Ion Irimescu?
— De la Paciurea am învåÆat un lucru, care m-a
obsedat toatå viaÆa çi, în acelaçi timp, m-a cålåuzit în
munca mea: sculpturii trebuie så-i dai existenÆå în spaÆiu.
Cu buchiseala detaliilor nesemnificative nu faci nimic.
Trebuie så mergi la originea construcÆiei corpului ca Desen de Ion Irimescu

SAECULUM 4/2003 7
 aniversåri

Valentin Ciucå

ION IRIMESCU – UN VEAC DE SINGURÅTATE

Structurå polivalentå, stenicå, Ion Irimescu çi-a solaritate çi serenitate olimpianå, de echilibru çi armonie
dovedit proteismul prin manifestarea multiplå a talentului ca elemente ale cnietudinii, starea augustå la care
considerat, prin suprasolicitare, coincident geniului. aspirau vechii greci. N-a avut putea så-çi asume dis-
Exprimårile artistice plurale (sculpturå de interior çi de perårile lumii, absurdul ei, ca ilustrul nefericit confrate
for public, desenele çi notele de cålåtorie colorate, Gh. Anghel sau congenerul çi confidentul epistolar
evocårile scrise sau rostite) i-au configurat, toate, poziÆia Corneliu Baba, cel care în anii senectuÆii pårea îngrozit
de leader al unei generaÆii, în fapt datele majore ale de Spaime devastatoare çi plåsmuia Himere. Arareori
unui om perfect racordat la solicitårile timpului såu. Un pe cerul senin al existenÆei çi artei sale s-a ivit vreun
timp, iatå, generos cu omul, complice cu artistul. nor sau, dacå s-a întâmplat cumva, artistul l-a ignorat
Atunci, de unde ideea singuråtåÆii? Zeit geist-ul îl cu superioarå încredere cå lucrurile rele nu-l ating.
recomandå ca pe un om funcÆionând consonant cu impe- Clasic încå din timpul vieÆii, onorat de o glorie
rativele vremii mereu în schimbare, traversatå de elanuri timpurie, s-a instalat definitiv într-o imagine pozitivå
patriotice, conjuncturi ideologice, plieri çi replieri strate- menitå så-i oblige pe trecåtorii dregåtori så-i acorde
gice în sfera socialului. Nu o datå înså acest exerciÆiu respectul çi mici privilegii, plåtite uçor cu servicii artistice
de acomodare presupune abilitåÆi politice çi ezitåri etice. pe måsurå. Ele, aceste servicii, se vor estompa cu
Cum au fost ele surmontate o dovedesc operele în vremea çi ceea ce va råmâne va fi doar opera majorå.
dominanta lor umanistå, valoricå, impactul asupra unui ïn cuprinsul ei vom identifica temele ce l-au consacrat:
public din ce în ce mai numeros. Ezitårile unor momente Istoria neamului rescriså în grupuri statuare sau
de crizå marcate de tributul plåtit Cezarului, îndeosebi excepÆionale efigii de personaje emblematice, Muzica
în anii optzeci, nu pot totuçi schimba sensul moral al în variate ipostaze figurative sau simbolice,
unui parcurs caracterizat prin måsurå çi echilibru. Maternitatea ca triumf al naturii çi vieÆii, Poezia
Ion Irimescu a devenit sculptor prin hazard. Ar fi vrut exprimatå în alegorii.
så facå picturå, dar un accident la mânå a schimbat Am amintit de virtuÆile desenatorului. Lor li se adaugå
sensul unei opÆiuni. Tot hazardul l-a condus cåtre întâl- arta modelatorului a cårui manualitate s-a påstrat intactå
nirea cu Paciurea. Autorul Himerelor l-a remarcat çi i-a pânå acum. De la Paciurea a învåÆat så construiascå
înlesnit, la momentul potrivit, apropierea çi cunoaçterea temeinic, så confere volumului stabilitate çi o bunå
artelor franceze. Academia „Grande Chaumiere” çi înscriere în cadru, poate çi cele câteva note romantice
Joseph Bernard l-au format, în sensul cå i-au permis din lucrårile de început. Ion Irimescu s-a dovedit maestru
accesul în zonele libertåÆii interioare. Alte semne majore al modelajului çi çtia ce så cearå celor care transpuneau
nu pot fi identificate convingåtor. ïntr-o vreme când lucrarea în material definitiv: piatrå, marmurå sau bronz.
Brâncuçi, genialul såu conaÆional, intrase în conçtiinÆa Planurile sunt întotdeauna precis definite, lumina le
contemporanilor ca un veritabil insurgent, Irimescu a înnobileazå în raport cu suprafeÆele adiacente. Polisate
råmas deoparte într-o prelungitå expectativå. sau mate, poroase chiar, volumele creeazå o dublå
Este uçor desigur så soliciÆi altuia un mod de a fi în impresie: pe de o parte stabilitate chtonicå, pe de altå
lume, o viziune artisticå, un anume comportament, mai parte senzaÆia potenÆialului zbor. Acesta pare a fi punctul
ales când artistul cu pricina çi-a încheiat opera. Cum de incidenÆå cu Brâncuçi ca çi sinteza unor forme
så-i reproçezi cå a fåcut aça çi nu altfel când tu însuÆi ai (portrete îndeosebi) unde formele feminine ating simpli-
fost doar un observator pasiv al derulårii evenimentelor? tatea brâncuçianå.
E limpede înså cå în cazul Irimescu omul care creeazå Ion Irimescu este sculptorul graÆiei. Maillol, în toate
çi cel care tråieçte au parcurs trasee coincidente. Pomonele, a vrut så sugereze masivitatea, opulenÆa
Umorile lui nu-l trådeazå ca o fiinÆå ciclotimicå, îmbuf- germinativå, feminitatea fertilå, devastatoare chiar.
natå sau cusurgie ci doar ca pe un jovial dispus la farse Irimescu elibereazå volumul de lestul material în bene-
çi, în general, la o viaÆå tihnitå. ExperienÆa råzboiului nu ficiul spiritualului. Figurile lui, preponderent longiline, au
l-a traumatizat iar viaÆa de familie i-a creat confortul unui desåvârçirea graÆiei divine. Miçcarea lor le mutå din
burghez, de unde tabieturile moldoveneçti nu lipseau. zåvoaiele Arcadiei pe scena unor balete imponderabile.
Pare destul de limpede cå, în general, împåcat cu Ritmul miçcårilor în aerul încremenit dezvoltå muzica
lumea dovedea cå de timpuriu s-a împåcat çi cu sine çi tåcutå a sferelor. Lumina interioarå a artistului se
cu Dumnezeu. N-a traversat crize insurmontabile iar råsfrânge generos pe trupuri adolescentine ca un re-
solilocviile nu împingeau niciodatå reflexiile în zona tra- flector ce devoalezå misterul întunericului.
gicului. Daimonul såu fåcea ca singuråtatea creatorului Opera lui Ion Irimescu nu poate fi citatå fragmentar.
så fie mereu populatå de absenÆa celorlalÆi. ïn plus, actul Ea s-a instituit ca un tot indestructibil a cårui omogenitate
creaÆiei nu s-a dovedit a fi forma disperatå a orgoliului provine din palpitul vital al fiecårei plåsmuiri. Açezate
de artist, ci doar bucuria în care îi cuprindea pe toÆi, alåturi, dupå voinÆa creatorului, la Fålticeni, ele alcå-
umanitatea chiar. tuiesc un sanctuar de unde Preotul nu v-a lipsi niciodatå.
Ion Irimescu n-a fost prin datele fiinÆei sale interioare Eventual va participa la colocvii nocturne cu zeul cåruia
o fiinÆå împovåratå de tensiunile tragicului. N-a avut i-a adus în timp atâtea ofrande. Prin Ion Irimescu arta
acces la disperårile interogaÆiilor despre neant çi nici româneascå dintotdeauna a plåmådit încå o faÆå a
despre sensul omului în lume. De aici, impresia de chipului inconfundabil al României Eterne.

8 SAECULUM 4/2003
 eseu

[Link]

MÂINILE
Cu sfialå, desigur, le-am povestit câte ceva, în beneficiari de mare claså monetarå. Industriaçii de
cimitirul din Lancråm, domnului çi doamnei Vladimir biografii false s-au urcat în jilÆuri çi trag din pipa lor
Streinu, de faÆå fiind çi inegalabilul Ion Apostol Popescu, europeanå verzulie, buzaÆi çi prea plini de jeg aureolat.
despre teama consåtenilor lui Blaga de a asista în numår Unde sunt trenurile cu valori mobiliare (!) deÆinute de
mare la despårÆirea de marele poet... Ni s-a spus cå Anghel Dumbråveanu, pe ce linii misterioase îçi plimbå
forurile judeÆene, grijulii faÆå de sånåtatea Æåranilor, ele auråriile? Unde sunt palatele, reçedinÆele, vilele,
mârâiserå: Blaga nu putea fi îngropat lângå biserica din tipografiile, arginÆii, unde sunt nåsårâmbele pe care i le
Lancråm, fiindcå exista pericolul grav ca råmåçiÆele sale imputå cu aplomb cei care pot croi din cuÆite çi pahare
påmânteçti så strice apa din fântâni, datoritå pânzei çi prin reducÆie ideologicå biografii dragi singurului lor
freatice de suprafaÆå, datoritå presiunii Mureçului, potenÆial afrodisiac – radicalismul vidului? Noii filosofi
datoritå etc. Dar cel mai mult m-au impresionat atunci ai luptei de claså nu sunt oare vechii cameleoni de ieri,
nu vorbele çuçotite, ci mâinile lui Blaga, încruciçate pe reciclaÆi çi recoafaÆi în cameleonii cei noi, de azi? Anghel
piept... ïn holul Casei Universitarilor din Cluj s-au Æinut niciodatå n-a avut nici un prieten în oraçul care de
discursuri comandate, scurte çi decente, toate, desigur doisprezece ani continuå, zi de zi, så-l înfunde pânå
(dupå cum am våzut çi eu, june prozaic!), citite, încå o peste cap în Begheiul cel sulfuros? Må întreb, cu
datå de alÆi ochi, calificaÆi, înainte de a fi rostite... Jalea stupoare! I se çterg cu gumå toate versurile çi i se atârnå
a fost temperatå, mulÆimea n-a invadat holul. DecenÆa de gât o biografie imaginarå... „Suntem într-o vreme
înså a tronat, categoric, datoritå prestigiului rectorului socialå de smasmofilie ”, scrie poetul în tragica sa
Constantin Daicoviciu. Dar så revin la mâinile poetului: confesiune. „Nu mai am pe nimeni cu mine/ Cei buni se
ce se întâmplase în biografia lui Lucian Blaga dacå duseserå de noapte în eternitate/ Se aude inima lumii
mâinile sale inspiraserå în ultimii ani spaime råcoroase, cum bate/ Vecinul povesteçte cå nu çtie ce vine” – scrie
ca de leprå, printre foçtii såi prieteni çi cunoscuÆi? De Dumbråveanu, parcå amarnic cutreierat de un dor de
ce fusese påråsit, abandonat, çi de ce la înhumare nu prietenii cei mari din trecut („Acum aç vrea så-l întâlnesc
fusese prezent la Lancråm nici un oficial judeÆean sau pe Nichita cel Mare”), cutreierat de un dor amarnic de
din capitalå, çi nici un scriitor din Bucureçti, çi de ce moarte... Unde s-a dus humorul prietenilor såi de
Uniunea Scriitorilor virase 316 lei AsociaÆiei din Cluj, altådatå, genialii, care la un pahar de vorbå se alintau
pentru o înmormântare de clasa a III-a? Degetele sale cu firoscosul „båtrâne”?... „Ce mai faci, båtrâne, ge-
fine, slåbite de boalå çi de moarte, încå inspirau groazå? nialule, cum o mai duci, Nichita, genialule?” Drågålåçenii
Transcriseserå Paçii profetului
profetului, povestirea lui Faust, de copii teribili, care s-au dus, s-au dus!... A mai råmas
consemnaserå atâtea poeme aduse luminii! Blaga chiar doar Anghel, så le evoce absenÆa çi så constate cu silå
le închinase un imn: „Presimt: Frumoase mâini, cum grea: „A fost så apuc o vreme umilå”...
îmi cuprindeÆi aståzi cu/ Cåldura voastrå capul plin de Cei ce se contemplå extatic în eul lor bubonic n-au
visuri,/ Aça îmi veÆi Æinea odatå/ Çi urna cu cenuça mea”. nici o clipitå dimensiunea fåpturii lor de întuneric.
Am primit zilele acestea un extraordinar volum de Modernul Narcis e çi el un Sisif fericit: îçi suportå cu
sonete, Begoniile de la mansardå
mansardå, semnat de unul stoicism frumuseÆea în care este condamnat så tråiascå!
dintre cei mai mari poeÆi ai generaÆiei ’60, çi nu numai, Nu asemenea prieteni narcisiaci a avut Anghel
Anghel Dumbråveanu. Surprinzåtor, degetele poetului, Dumbråveanu! Ci niçte inçi plini de påcate çi respiråri
bolnave, n-au mai avut putere så-mi scrie douå rânduri. lumeçti sublime. Çi dacå båtrânii çi genialii s-au dus pe
I s-a compus lui Anghel Dumbåveanu o biografie foile- meleaguri mai însorite, acolo unde, probabil, se simte
tonisticå acrå, cu puçcoace Kalaçnicov în bandulierå, reverberând veçnicia, Anghel s-a circumscris într-o
cu sângeroase tiruri trase din balcoanele puterii judeÆene inexpugnabilå singuråtate, izolatå fiind, desigur, çi de
– Prefectura! – în mulÆimi blajine, cu aventuri apocalip- tåcerea de cremene a celor pe care, nu o singurå datå,
tice printre baldachine çi prin crame, cu înverçunåri i-a ajutat så respire. Mâinile pe care Anghel le-a întins
arghirofile, acaparatoare de trezorerii çi råsfåÆuri la poeÆilor din toatå Æara, çi din fosta Æarå Iugoslavia, pe
Dobroteasa çi în munÆii ReçiÆei, dar toate aceste imbe- care a iubit-o, prin idilicul pådureÆ Adam Puslovici,
cilitåÆi seamånå cu marea escrocherie publicisticå a mâinile cu care a mângâiat coli albe de hârtie çi roze
înhumårii în groapå comunå a mamelor ce li s-au scos umbre de sålcii fierbinÆi, mâinile lui Anghel, parcå acum
pruncii din burÆi cu baioneta çi au fost cusute cu sârmå!... uçor crispate pe condei, îmi aduc aminte, paradoxal,
Nu, n-am uitat aceastå bombå a dezinformårii, ajunså de poetul mut ca o lebådå... Anghel Dumbråveanu, boieri
capital de referinÆå în toate manualele de publicisticå! dumneavoastrå, e un bårbat al prieteniei çi al bunei
Filmul acuzator al canonadei din piaÆa Puterii judeÆene, cuviinÆe, care, iatå, în ultimii ani, din cetatea singuråtåÆii
care-l avea ca erou pe Anghel, filmul acesta difuzat de sale, pune triste întrebåri misteriosului sens al existenÆei.
un post de televiziune din Novisad... n-a fost difuzat Din Bucureçtiul pustiu çi irespirabil în aceastå varå
niciodatå, fiindcå n-a existat acest film, fiindcå în acea canicularå, frate Anghel, te salut, genialului, båtrâne
piaÆå n-a murit nimeni, fiindcå toatå aceastå macabrå domn!...
farså a fost produså de industria de intoxicåri, ce a lansat Joi, 27 iunie, 2002

SAECULUM 4/2003 9
 memoria arhivelor

Virgil Cândea

MUNTENIA RÅSÅRITEANÅ ÎN SCRIERILE CÅLÅTORILOR STRÅINI (II)

Coborând, în martie 1640, de la Iaºi spre Bucureºti, solul polon dar descrisã drept «un castel zidit, cu garnizoanã turceascã».
Woiciech Miaskowski, amintit mai sus, descrie trecerea prin þinutul Aceeaçi cãlãtorie este astfel povestitå de Achacy Taszycki, secre-
Putnei ºi Buzãului în urmãtorul fragment de jurnal: «17 [martie]. La tarul solului Miaskowski: «La Focºani, când am trecut podul spre
o milã de Tecuci am coborât de pe deal în valea Siretului pe care acea parte a oraºului care este a domnului æãrii Româneºti, cãlãraºul
l-am trecut, ºi trecerea a þinut trei ceasuri pe bacuri în formã de cel mai de seamã, care ne cãlãuzise de la Iaºi, s-a aºezat pe un
bãrci. scãunel lângã pod ºi a aºteptat pe sol. I-a spus acestea: «Mãrite
Mergând pe drum am vãzut spre mâna stângã o movilã înaltã sol, mi-am îndeplinit întru totul îndatorirea mea ºi porunca Domnului,
ridicatã în câmp în amintirea nunþii pe care a serbat-o în acel loc, cu stãpânul meu; mã opresc la graniþã ºi vã rog sã fiþi aºa de buni sã
mare strãlucire, Radul voievod al Moldovei, pentru fiul sãu Alexandru vã amintiþi de mine, sluga ºi prietenul domniei voastre». Vorbea
Coconul. Dupã o milã am trecut iarãºi alt râu, Putna, ºi dupã patru prin tâlmaci, cãci el nu cunoºtea bine limba polonã.
mile ne-am oprit în orãºelul Focºani pe râul Milcov, care strãbãtea Între Focºani ºi Râmnic am vãzut o movilã foarte înaltã, ridicatã
orãºelul pe la mijloc, despãrþind Moldova de Þara Româneascã. pe Siret lângã Focºani. Se aminteºte cã un domn, anume Maftei
Am fost primiþi bine de ispravnicii lui Matei, voievodul Þãrii sau cum zicem noi Matheusz (!), care a fost domnul Moldovei ºi al
Româneºti. Ziua era rece, cãci bãtea vântul rece din munþii Þãrii Þãrii Româneºti, a serbat pe acea movilã nunta fiului sãu, cãci nu
Româneºti, acoperiþi cu zãpadã. avea nici o clãdire atât de încãpãtoare, ca sã poatã cuprinde o aºa
18 [martie]. Duminica din mijlocul postului. Peste noapte a cãzut mare mulþime de oameni, cum s-a adunat atunci. Erau de faþã ºi un
multã zãpadã, de a acoperit cu totul pãmântul. Mi-a sosit rãspuns sol al regelui Poloniei ºi mulþi demnitari mai mici ai Coroanei polone.
de la domnul Þarii Româneºti prin Ghiorma, cãpitanul lui, care mi-a Aceastã movilã este în fiinþã de câteva veacuri ºi va rãmâne în veci,
arãtat bunãvoinþa domnului sãu, spunându-mi cã domnul doreºte dupã pãrerea mea.
sã vie de la Târgoviºte sã mã întâlneascã fie la Gherghiþa, fie la La Râmnic, parcã ar fi cãzut o piazå rea asupra solului ºi a noastrã
Bucureºti, dar eu i-am scris îndemnându-l sã n-o facã, din pricina a tuturor, cãci stând fiecare la gazde deosebite, vorbeam limbi dife-
bãnuielilor ce ar putea trezi la turci, pentru turburarea ce ar avea el, rite, de vinã erau vinurile bune, mielul ºi berea bunã, dar a doua zi
om bãtrân, ºi în sfârºit, pentru cã nu avea încã steag de la câþiva le-au plãtit cu sãnãtatea lor, ºi mergeam ca niºte catâri ºi
Constantinopol de la sultanul cel nou. chiar, cum se spune, «muþi ca peºtii».
Aici ne-au întâmpinat douã steaguri de oameni, care ne-au însoþit Romaszkiewicz tâlmaciul a venit de dimineaþã la Focºani cu o
pânã la Râmnic. scrisoare de la Domnul Þãrii Româneºti, cãci solul îl trimisese încã
19 [martie]. La Râmnic un ger mare ºi un vânt rece ne-au þinut de la Iaºi cu scrisorile regelui ºi ale castelanului Cracoviei. Solul
pe loc, cãci eu mã îngrijeam cu leacuri pentru sciaticã. Aceasta scrisese domnului scuzându-se cã nu se poate întâlni cu el, cãci ar
cuprinsese coapsa ºi piciorul drept aºa de tare, încât nu am putut trebui sã facã un drum de peste 20 de mile moldoveneºti ºi el se
scãpa de boalã ºi de necaz timp de trei sãptãmâni. Am trimis pe un grãbeºte sã ajungã la Constantinopol, dar fãgãduia în schimb sã-l
preot franciscan la Târgoviºte cu scrisori cãtre domn. Tot acolo a vadã la întoarcere, cu voia lui Dumnezeu. Am rãmas mai mult timp
fost ºi un cutremur de pãmânt cãtre ceasul al douãzecelea ºi mi-au la Râmnic, cãci solul nu stãtea prea bine cu sãnãtatea ºi se îngrijea
spus unii cã a fost de trei ori [cutremur] în acea zi. cu doftorii.
20 [martie]. O zi mai caldã, drumul bun ºi neted, m-a cãlãuzit Dupã prânz, a venit la sol, la gazda unde trãsese, marele hatman
un steag de cãlãreþi. În drum m-am întâlnit cu Dumitru Costin, fratele al domnului Þãrii Româneºti; nu ºtiu din ce pricinã a venit, cãci au
fostului hatman al Moldovei care avea indigenatul nostru [Ioan vorbit în tainã, nu erau în camerå decât urmãtorii: solul, hatmanul,
Costin, tatãl cronicarului] ºi care mi-a adus multe veºti: moartea preotul capelan ºi tâlmaciul Romaszkiewicz. Afarå de dânºii n-a
sultanului ºi a hanului tãtarilor. La jumãtatea drumului ne-a mai fost nimeni.
întâmpinat cu ºapte steaguri de oºteni buni boierul Pitar (?), Ajungând la Buzãu, am trecut râul Buzãu, de la care-ºi ia numele
supremul econom al æãrii Româneºti. Dupã ce am trecut prin vadul oraºul. Râul nu e prea adânc, dar este repede, se aseamãnã mult cu
unei ape mari ºi repezi, Buzãul, ne-am oprit în orãºelul Buzãu. Dunajeþul din þinutul Cracoviei, cãci are multã piatrã, se revarsã pe
21 [martie]. Din cauza stãrii rele a sãnãtãþii mele am zãbovit o întindere mare ºi are mult peºte, mai ales ºtiuci mari, chiar au
acolo, ospãtând pe trimiºii munteni. De asemenea ºi a doua zi am prins una în semn de bun venit, era latã ºi cât un viþel mic ºi lung
rãmas tot acolo, din cauza vântului mare ºi a viscolului. cât trei viþei. Ne-au condus patru steaguri de oºteni din oraº ºi
23 [martie]. Steagurile de cazaci ne-au însoþit o milã întreagã. cãpitanul orãºelului, care era într-o caretã frumoasã. Dacã l-ar fi
Zãpezile se fac tot mai mari. Am trecut apa Cricovului, unde ne vãzut cineva în Polonia, ºi mai ales cu asemenea cai, chiar la dietã,
aºteptau ºapte steaguri de cãlãreþi. Apoi am sosit la un al doilea râu ar fi trezit mai multã curiozitate decât însuºi domnul «straznic al
numit Prahova; trecerea prin vad a fost grea ºi primejdioasã, apa Coroanei când merge la castel cu caii împodobiþi».
fiind adâncã ºi foarte repede, aºa cã [era] aproape sã ia cu sine Taszycki precizeazã ºi ce fel de pãsãri îngheþate au gãsit pe
câteva care, deºi cãlãrimea munteanã þinea piept apelor vijelioase. drumul spre Gherghiþa: «Era un ger grozav ºi zãpada ajungea pânã
Dincolo de râu stãteau pedestraºii care ne-au însoþit pânã la la genunchii cailor. Gerul era aºa de aspru, încât am prins pe drum
Gherghiþa, unde am rãmas peste noapte dupã un drum de cinci cu mâna douã pãsãri îngheþate, o mierlã ºi un sturz; le-am luat ºi
mile munteneºti.» le-am bãgat în mãnuºã, aºa cã le-am adus vii la gazdã ºi le-am dat
Era, cum se vede, foarte grea o cãlãtorie iarna prin þinutul Bu- copiilor gazdei, amintindu-mi de iubitele mele nepoate Pawlowski.
zãului acum trei veacuri... Oamenii solului polonez au putut aduna Ce ar mai fi fãcut cu ele!».
în vaduri pãsãri îngheþate de ger. În schimb, la întoarcerea prin Cãlãtoria patriarhului Macarie al Antiohiei în Moldova, Þara Ro-
Dobrogea ei au mâncat crapi mari, proaspeþi la Mãcin, pe Dunãre, mâneascã ºi Rusia în anii 1653 - 1657, relatatã de cãrturarul sirian
ºi au trecut prin «faþa Brãilei [Braihilow]» situatã (greºit) în Moldova, Paul din Alep, ºi paginile despre þãrile române din monumentala

10 SAECULUM 4/2003
 eseumemoria arhivelor

Seyahatnâme (Cartea cãlãtoriilor) a învãþatului turc Evliyâ Çelebi, ºi anume faptul cã þãrile române reprezentau marea frontierã dintre
datând, amândouã, de la mijlocul secolului al XVII-lea, au deopotrivã lumea europeanã ºi imperiul islamic, dintre douã sfere de civilizaþie,
meritul de a fi lãrgit orizontul cultural în care au fost reflectate mentalitate ºi climat spiritual. Aceastã constatare, prezentã în
realitãþile româneºti, inclusiv acelea din partea de þarã de care ne însemnãrile atâtor cãlãtori europeni, apare pentru prima oarã în
ocupãm aici. Este adevãrat ca Þara Româneascã, Moldova, mãrturiile unor cãrturari veniþi din Imperiul Otoman, ceea ce dã o ºi
Transilvania nu erau necunoscute cititorilor de cronici otomane, care mai mare pondere sentimentului lor cã þãrile române au alt statut ºi
fac frecvente referiri la aceste state, bogãþia lor, atitudinea locuitorilor fac parte din altã lume decât cea musulmanã.
faþã de Islam, statutul þãrilor române tributare (haradjgüzar), dar EvidenÆa condiþiei politice «privilegiate» a þãrilor române faþã
neincluse în Imperiu deoarece avea «legãminte» cu sultanii, de aceea a celorlalte popoare din Turcocraþie se impunea cãlãtorilor
pãstrându-ºi «domnia liberã» (müsellim). strãini, îndeosebi când ei intrau din Imperiul Otoman pe teritoriul
Înfãþiºând exclusiv campaniile militare ale diferiþilor sultani la Moldovei sau al Þãrii Româneºti. La Rusciuk «a trebuit sã ne
nord de Dunãre, aceste cronici se rezumã la desfãºurarea ºi înfãþiºãm salvconductele, cãci altfel nu ni s-ar fi dat voie sã trecem
rezultatele conflictelor, fãrã o descriere amãnunþitã a locurilor. Dunãrea» – nota Pierre Lescalopier la 15 iunie 1574. Diego Galan
Lãudând frumuseþea Þãrii Româneºti ºi «aerul cel bun», cronicarii observã, când lui Mami-paºa i se cere sã sprijine asediul unui oraº
evocã în unanimitate trei factori care fãceau dificile rãzboaiele în din Moldova: «þarã care nu este supusã sultanului». Trecând Dunãrea
aceste þinuturi care «sunt din vechime ogeacuri duºmane ale la Mãcin la 2 decembrie 1612, Tommaso Alberti consemneazã,
credinþei» Islamului (Mustafa Selaniki): «munþii cei tari ºi greu de bucuros, în jurnalul sau: «Am intrat în lumea creºtinã». Petru Bogdan
pãtruns» (Idrisi Bitlisi), pãdurile dese ºi iernile geroase. Sunt Baksic, în 1640, ºtie ºi de ce în Þara Româneascã «nu poate fi domn
informaþii deosebit de preþioase care sporesc argumentele relevate un turc: cãci aºa sunt legile lor din vechime». Iar Robert Bargrave
deja în legãturã cu tema demult discutatã: de ce n-au cucerit turcii la 5 octombrie 1652, lângã Galaþi, respirã uºurat: «Aici am trecut
þãrile române? La denumirile Teleorman, Deliorman («Pãdure [Dunãrea], pãrãsind pe sultanul Mehmed ºi toatã haita lui blestematã,
nebunã»), date de turci unor regiuni pe care abundenþa ºi desimea cu o «anasânã» [înjurãturã] în loc de rãmas bun».
pãdurilor le fãceau, pentru ei, de neînchipuit, «nebuneºti», trebuie Cu cât mat interesante sunt asemenea note, reflecþii, mãrturii
adãugate apelativele Agac denizi («Marea de copaci», la Mehmed de epocã, atunci când ele sunt fãcute nu de cãlãtori europeni, ci de
Neºri) ºi Çenglistan («Ascunziº pãduros», la Kodja Husein), care cãrturari din Imperiul Otoman, ca Paul din Alep sau Evliyâ Çelebi.
subliniazã deopotrivã ce aliat puternic reprezenta pentru români Arhidiaconului alepin i-a trebuit oarecare vreme ca sã se obiºnuiascã
«retragerea la pãdure». în climatul de libertate din Moldova ºi Þara Româneascã. Numãrul
Dar cu excepþia acestor informaþii cu caracter general, valabile, mare al bisericilor, frumuseþea ºi îndestularea mãnãstirilor,
neîndoielnic, ºi pentru þinutul de care ne ocupãm, referiri la acest comportarea turcilor (care, la intrarea cazacilor în Iaºi, aflaserã
perimetru aflãm numai la puþini cronicari otomani: Enveri, în adãpost ºi protecþie la patriarhul Antiohiei, în mãnãstirea Sf. Sava),
Düsturname (Cartea vizirului, sec. XV), descriind expediþia sultanului rezerva acestora (patriarhul «binecuvânta norodul în pieþe ºi pe uliþe,
Mehmed al II-lea în æara Româneascå împotriva lui Vlad æepeç în timp ce turcii ne priveau»), faptul cã în iconografia bisericilor (la
(1462) aratå cã, dupã trecerea Dunãrii, armata s-a îndreptat «spre Vaslui, de pildã) sunt teme ofensatoare pentru turci, toate acestea
Buzi [Buzãu]; acolo a ieºit ghiaurul [æepeº] ºi am dat o luptã. Ghiaurul l-au mirat pe Paul care cãlãtorea pentru prima oarã în þarå creºtinã,
avea 15 sangeacuri unitãþi militare în cap, atunci când ºahul cel în afara Imperiului Otoman. Zonele de frontierã îl neliniºtesc (palatul
vestit, Mehmed al II-lea stãtea pe tron. Gazii [luptãtorii turci] s-au fraþilor Nãsturel de la Fierãºti i se pare a avea o aºezare «tare
dus ºi i-au nimicit pe toþi ºi au adus la ordie nenumãraþi prinºi ºi nesãnãtoasã [...] din cauza vecinãtãþii cu þara turcilor»), dar pãrãsind
tigve. Timp de 30 de zile am devastat þinuturile Þãrii Româneºti pãmântul românesc ºi ajungând la Chilia, în octombrie 1658, nu se
(Eflak) ºi cu focul sabiei am pârjolit casele duºmanului». Sultanul poate opri sã noteze cu tristeþe cã acolo, «am auzit ezanul, sau
s-a dus apoi la Brãila (Birail), unde a petrecut sãrbãtoarea Bairamului chemarea mahomedanilor la rugãciune, fiind aproape ºase ani de
(29 iunie 866/1462). Un secol mai târziu ecouri despre Brãila (Ibrail)
gãsim la Mustafa Selaniki, cronicarul turc care a consemnat cu atâta
atenþie evenimentele legate de epopeea lui Mihai Viteazul: la 3 ºevval
1003 (11 iunie 1595) trimiºi din Babadag anunþau la Poartã cã
«raialele [supuºii] æãrii Româneºti ºi ale Moldovei s-au aliat cu leºii
ºi, venind peste 100 000 de puçcaºi necredincioºi, duºmani al legii,
adunaþi dintre ghiaurii din Transilvania ºi maghiari ºi leºi ºi moscoviþi,
au devastat þinuturile înfloritoare ale musulmanilor», aºa încât au
rãmas întregi numai câteva cetãþi de la Marea Neagrå ºi de pe Dunãre,
între care Brãila.
Faþã de sãrãcia acestor relatãri constatãm deci cã pentru prima
oarã doi carturari din Orientul apropiat, un sirian ºi un turc, buni
observatori, curioºi, cu o informaþie suficientã pentru a aprecia
comparativ oameni, lucruri ºi locuri de la noi, transmiteau cercurilor
lor de culturã o imagine a poporului român care va hrãni timp de
câteva secole dorinþa de cunoaºtere a cititorilor din Mediterana de
rãsãrit. Relaþiunea lui Paul din Alep este un adevãrat Baedecker,
sau Guide bleu al timpului sãu. Cu setea de informaþie ºi înclinarea
spre naraþiune caracteristice orientului, învãþatul sirian a descris
tot ce a vãzut – peisaje, aºezãri, monumente, tipuri umane, obiceiuri,
a consemnat întâmplãri importante sau fapte mãrunte, cu o aplecare
spre aspectele ecleziastice creºtine din þãrile vizitate, la care Evliyâ
Çelebi, un musulman, a fost mai puþin sensibil. Scrise în aceiaºi
ani, relaþiunile lor se suprapun, se completeazã, se corecteazã uneori.
Evul mediu permanent
Ele au în comun constatarea unei realitãþi nesubliniate pânã acum,

SAECULUM 4/2003 11
 memoria arhivelor

când nu o mai auzisem, ci numai clopotele». Cãrturarul sirian ºtia de la Roman pânã la Focºani, este împânzit de sate ºi oraºe ºi sunt
cã statutul þarilor române era întemeiat pe «cele hotãrâte de sultanii în ele locuri atât de minunate, udate de izvoare ºi râuleþe, încât
de dinainte, cu care ei [românii] au avut atâtea înþelegeri ºi tocmeli» întrec orice descriere. Din toatã Moldova, acesta este þinutul cel
ºi dã dreptate românilor sã se împotriveascã «faþã de tirania turcilor mai frumos ºi cel mai locuit.
ºi faþã de cãlcarea sfruntatã a legilor bine stabilite din vechime». El De la Roman pânã la Focºani este o cale de cinci zile. Pornind
auzise de la marele vornic Preda Brâncoveanu ºi explicaþia faptului mai departe, am gãsit drumuri foarte rele ºi am intrat în pãduri
cã turcii nu puteau ocupa þãrile române: «aceºti munþi ºi pãduri mãreþe ºi mai sãlbatice decât oriunde ºi, dupã ce s-a lãsat noaptea,
împotriva cãrora nici un duºman nu poate birui». La fel Evliyâ Çelebi am dormit în mijlocul lor, cãci nu eram în stare sã ajungem la conac.
ºtia cã raporturile Porþii cu Moldova sunt aºezate pe «o lege» Deocamdatã, am dat drumul cailor noºtri sã pascã în voie; ºi am
instituitã de sultanul Suleiman Magnificul, cã «demnitatea de domn aprins focuri pe care le-am þinut pânã dimineaþa».
în Moldova ºi Þara Româneascã este mai productivã decât cele din Dupã o scurtã oprire a cãlãtorilor la mãnãstirile Bogdana ºi Caºin,
Bagdad ºi din Egipt, dar ea este destinatã numai beilor creºtini», cã într-o zi de «duminicã [19 octombrie 1656], am ajuns la Focºani,
Þara Ardealului n-au putut-o cuceri «nici Baiazid Ildârâm, nici Sarî unde l-am slobozit pe cãpitan, trimiþând prin el scrisori de mulþumire
Gazi Suleiman-han. Ei au desemnat Dunãrea ca hotar ºi n-au privit domnului [Gheorghe ªtefan]. Aici am fost întâmpinaþi de un corp
în partea aceasta ºi n-au incendiat-o». Împreunã cu mãrturiile asemãnãtor de oaste din partea domnului Þãrii Româneºti
autorilor europeni citate mai sus, informaþiile despre statutul de [Constantin ªerban], care ne-a însoþit luni la Râmnic, marþi la Buzãu
autonomie politicã al þãrilor române pe care ni le-au furnizat Paul ºi miercuri am fãcut o cãlãtorie lungã din primele ore ale dimineþii
din Alep ºi Evliyâ Çelebi reprezintã cel mai valoros aport al cãlãtorilor pânã târziu seara, când am ajuns la Ploieºti. Joi am sosit la
strãini la cunoaºterea istoriei românilor. [Mãrgineni la], mãnãstirea postelnicului [Constantin Cantacuzino].
Patriarhul Macarie al Antiohiei ºi suita lui au ajuns la Focºani la Vineri, potrivit poruncii domnului, mitropolitul ªtefan al Þãrii
21 octombrie 1654, venind dinspre Iaºi. Descrierea cãlãtoriei fãcutã Româneºti, împreunã cu ceilalþi mitropoliþi care se aflau în trecere
de arhidiaconul Paul este atât de amãnunþitã ºi pitoreascã, încât se spre capitalå ºi un grup numeros de boieri au ieºit sã ne întâmpine,
cuvine reprodusã în întregime. Puþini cãlãtori strãini întârzie cu atâta împreunã cu negustorii oraºului ºi ne-au condus cu mare alai pânã
atenþie ºi plãcere asupra locurilor vizitate. la Târgoviºte».
«Joi 21 octombrie am sosit la Focºani. Toate aceste târguri ºi Este regretabil ca oaspeþii sirieni care au vizitat cu atâta interes
sate erau pãrãsite, cåci locuitorii fugiserã în munþi ºi în pãduri. mãnãstiri ºi biserici din Oltenia ºi centrul Þãrii Româneºti nu au
Drumurile nu erau sigure. Focºani este un oraº mare prin mijlocul avut rãgazul så se opreascã ºi la acelea din eparhia Buzãului. Paul
cãruia curge un râu mic care este ultimul punct al hotarului Moldovei. din Alep o conºtient de aceastã pierdere când noteazã: «Mãnãstirile
Pe malul acestui râu începe graniþa æãrii Româneºti. Am stat Þãrii Româneºti pe care le-am descris sunt toate aºezate în eparhia
acolo treizeci ºi una de zile ºi am petrecut acolo postul Crãciunului, sau jurisdicþia mitropolitului sãu ºi în aceea a episcopului de Râmnic.
pentru cã domnul aflase cã Iaºii fuseserã pãrãsiþi chiar ºi de cãlugãri Nu ne-am dus la mãnãstirile care se aflã sub jurisdicþia episcopului
ºi de egumeni. A fost atât de indignat de aceastå purtare, ºi mai de Buzãu ºi care sunt în pãrþile acelea ale principatului. Sã le
ales de aceea a egumenilor, încât a trimis urmãtoarele ordine la pãzeascã Atotputernicul în vecii vecilor! Amin!». Cauzele acestei
graniþa de la Galaþi ºi de la Focºani: „Când va veni la voi patriarhul omisiuni sunt obiective: trecerile prin Buzãu au fost totdeauna cu
Antiohiei, sã vã purtaþi cu toatã cinstea ºi sã-i daþi tot ce îi va trebui grabã, pentru a ajunge la Matei Basarab (în 1653), pentru trecerea
lui ºi suitei sale, dar nu çi strãinilor care îl însoþesc”. în Rusia (în 1654), din nou în zorul primirii la Constantin ªerban
Luni 22 noiembrie am intrat în Þara Româneascã. Am ajuns (1656). Nãvãlirea tãtarilor, tocmai prin Rãsãritul Munteniei, a fãcut,
într-un târg mare numit Râmnic ºi de acolo ne-am dus la un oraº apoi, zona inospitalierã, iar plecarea din Þara Româneascã, în vara
mare numit Buzãu, reºedinþa unui episcop ºi a unei episcopii. Acolo anului 1658 a fost precipitatã:
se aflã o mãnãstire mare de piatrã a cãrei bisericã, mare ºi foarte «Neavând nici o nãdejde pentru siguranþa noastrã aici, noi nu
înaltã, este de piatrã, cu o scarã înaltã ºi cu turle foarte înalte, iar putem descoperi nici un loc de scãpare, nici un mijloc de mântuire
deasupra este o cruce foarte mare. Biserica are hramul Adormirii decât sã pãrãsim pentru totdeauna Þara Româneascã, chiar dacã
Maicii Domnului. Am fost de faþã la vecernie, apoi l-a liturghia slujitã am fi fost nevoiþi sã ne lãsãm avutul spre a scãpa cu viaþã, cãci
de sãrbãtoarea Sf. Ecaterina. treburile þãrii se scufundau într-un abis de tulburãri ºi se împleteau
Slujbele ºi cântecele liturgice sunt minunate cãci creºtinii din cu rãzboaie nesfârºite [...]. Eram, aºadar, nedumeriþi ºi încurcaþi ºi
Þara Româneascã sunt foarte evlavioºi ºi foarte darnici. Ori de câte nu puteam gãsi nici un mijloc ºi, în aceastã privinþã, deznãdejdea
ori intram într-un sat sau într-un târg, preoþii, boierii ºi norodul noastrã era cumplitã. Bucureºtii se goliserã de locuitori ºi
veneau înaintea domnului nostru patriarh pentru a primi rãmãsesem singuri. Toatã grija noastrã se îndrepta spre bagajele
binecuvântarea lui, apoi ne duceau la ospãþ ºi ne fãceau vizitã. noastre, dar nu era nimeni care sã se tocmeascã pentru a ne duce
Stãteam puþin timp ºi plecam din nou». Paul lasã a se înþelege ca la la Galaþi, nici sã ne dea vreun sfat în aceastã privinþã, atât era de
aceastã primå trecere prin Buzãu clericii sirieni au fost primiþi de mare frica de venirea tãtarilor, a cãror cale era tocmai pe acolo ºi
episcopul locului (pe atunci Serafim), deoarece el consemneazã care ar fi putut sã ne întâlneascã pe drum ºi dacã s-ar întâmpla aºa,
mai departe cã «mitropolitul Þãrii Româneºti are doi episcopi Dumnezeu cu mila! ªi aceasta era în adevãr o spaimã bine
sufragani: unul este episcopul de Buzãu, de care am vorbit ºi celãlalt întemeiatã. Nu putem dormi nopþile de spaimã ºi de fricã ºi din
de Râmnicu Mare». cauza lãtratului neîncetat al câinilor.
«Joi 25 mai 1654 delegaþia Antiohiei trecea din nou prin Buzãu În sfârºit, a binevoit Dumnezeu sã ne scape, trimiþând domnului
[Bukza], unde se aflã episcopia ºi vineri seara am sosit la Râmnic. gândul de a ne da în grija însãrcinatului sãu, marele vornic [Mano],
În ajunul celei de a doua duminici de dupã Rusalii am sosit la Focºani care a gãsit pentru noi douã trãsuri pe care le-am încãrcat, în ciuda
(al-Fokºan) ºi am trecut în partea Moldovei». Patriarhul Macarie relei voinþe a stãpânului lor. Am gãsit mulþi tovarãºi de fugã în aceeaºi
cãlãtorea de astã datã spre Rusia, de unde va reveni împreunã cu direcþie ºi eu, bietul scriitor al acestor memorii, am fost trimis
suita sa abia la 1 septembrie 1656, bucuroºi «cã vom mânca struguri împreunã cu ei de la Bucureºti, marþi 13 iulie, dupã amiazå. Am
din viile Moldovei, cã vom gusta din caisele moldoveneºti ºi din cãlãtorit prin locuri pustii, singuratice ºi retrase çi prin câmpii devas-
alte fructe de care uitasem de când pãrãsisem Moldova ºi de dorul tate ºi pãrãsite, pânã ce am încãrunþit de spaimå». Câmpiile «devas-
cãrora suspinam mereu». Trecând prin Moldova de sus, cãtre Þara tate ºi pãrãsite» erau, fireºte, acelea din zona Buzãu-Brãila. Ajuns
Româneascã, Paul de Alep noteazã: «Fiecare ungher al acestei þãri, la Galaþi, Paul a pus în siguranþã o parte din bagaje, le-a încãrcat pe

12 SAECULUM 4/2003
 memoria arhivelor

o corabie care mergea la Trapezunt, dar s-a întors la Bucureºti ºi

Târgoviºte, cutreierând încã douã luni Þara Româneascã. A revenit
la Galaþi (prin Slobozia ºi Brãila), s-a dus dupã treburi la Iaºi, aºa
încât abia în octombrie 1658 cãlãtorii sirieni au trecut în Imperiul
Otoman. Ultima menþiune despre Buzãu a cãrturarului alepin este
de la începutul anului 1658, când nota cã domnul Constantin ªerban
primise veste cã «seimenii ºi dãrãbanii care dezertaserã ºi fugiserã
pe teritoriul turcesc o luaserã înaintea tãtarilor, [pornind] dinspre
pãrþile Buzãului [Buza] spre munþii din vecinãtatea Târgoviºtei».
Evliyâ Çelebi nu ignorã nici el zona Buzãu-Brãila-Putna. Amintind
bãtãlia de la Finta (17 mai 1653) el crede, greºit, cã «oºtile celor doi
ghiauri [Matei Basarab ºi Vasile Lupu] s-au rãzboit crâncen pe malul
fluviului Fohºa [Milcov], de lângã oraºul Focºani (Fohºan), de la graniþa
dintre Þara Româneascã ºi Moldova. Beiul Þãrii Româneºti, Matei, a
ieºit învingãtor, iar beiul Moldovei, Lupul, a fost învins ºi zdrobit».
Brãila e cunoscutã ca important port la Dunãre, cucerit pe timpul
Sultanului Baiazid al II-lea Veli (1481 - 1545). De fapt a fost cuceritã
în perioada 1535 - 1545, dar asemenea nepotriviri sunt curente la
Evliyâ care, ca orice autor oriental, nu acordã detaliilor (date, cifre,
localizãri) importanþa pe care le-o atribuie europenii. [...]
Cãrturarul turc a fost în Focºani la începutul lui 1660, venind cu Templul amintirilor
armata otomanã dinspre Tecuci. «Plecând de aici, chiar în ziua aceea,
exportã în Rusia, cu zece parale ocaua». Cãlãtorind spre Bucureºti
am mers prin munþii acoperiþi cu pãduri ºi, capturând opt mii de
cu cai de la ispravnicul muntean, admirã «pãduri de stejari tineri,
robi aleºi, am ajuns în oraºul Buzãu. Era foarte înfloritor. În zori de
lanuri de porumb pe întinsul ºes de sub munþi. Pe la Buzãu trebui
zi tot oraºul a fost incendiat; de frica incendiului locuitorii ºi-au
sã petreacã noaptea într-un bordeiu supt pãmânt, unde mai erau
pãrãsit casele, iar cei care au ieºit au fost luaþi robi. Plecând ºi de
douã biete femei cu trei copii. Nici în Nubia ºi în Egipt nu vãzuse
acolo spre apus am ajuns în orãºelul Gherghiþa». În acelaºi an trupele
tovarãºul lui Macmichael o miserie umanã mai desãvârºitã. Satele
pe care le însoþea revin în expediþia lor de pradã ºi «trecând peste
din ºes au acoperiºuri de stuf».
râul Buzãu, am luat mai multe sute de robi, precum ºi mii de cai de
Buzãul e abia amintit de François Recordon, un elveþian din
herghelie. Dupã aceea, dând o lupta crâncenã pe dealurile
cantonul Vaud, fost secretar al lui Ioan-vodã Caragea, cãruia îi dedicã
Râmnicului, deºi trecusem dealul Gühercile [Dealul cu salpetru] ºi
lucrarea sa despre Þara Româneascã. La Brãila nazirul (administrato-
fãcusem deja un drum de o zi, totuºi, dupã obiceiul tãtãrãsc, ne-am
rul) turc primea de douã ori pe an daruri pentru trimis la Poartã.
întors repede ºi am rãpit multe raiale, punându-le în lanþurile
Tot dupã o lungã ºedere în Þara Româneascã ºi ca martor ocu-
nenorocirii, împreunã cu copiii ºi cu rudele lor care coborau, fãrã
lar al Revoluþiei de la 1821 ºi-a scris F. G. Laurençon observaþiile
nici o grijã, din munþi.
lui asupra realitãþilor muntene. El dã ºi informaþii despre veniturile
În acelaºi timp am prãdat o sutã ºaptezeci de mii [exagerat] de
bisericeºti, menþionând «Buzãul ºi Argeºul» cu 80 - 100 000 de
vite ºi cai ºi patru sute de mii de oi. A doua zi, amândouã aripile,
piaºtri.
cea din dreapta ºi cea din stânga, au ajuns în oraºul Focºani ºi am
Contele de Moriolles, un emigrant francez în Polonia, cãlãtorind
trecut dincolo de râu. Mai înainte, robii ºi avuþiile predate din Þara
în 1809 în Moldova vede la Focºani dându-se în scrânciob, «une
Româneascã fuseserã trimise în þara Crimeii, împreunã cu Batâr-
aga ºi cu alþi o mie de viteji. Slava lui Allah, în acest oraº ne-am
grande roue qu’il fallait saisir dans sa rotation et suivre en s’y
întâlnit cu toþii ºi am adunat toatã oºtirea la un loc. Dar cele zece
accrochant»: femeile râd de cei cari cad jos, pe paie. De Moriolles
ne oferã descrierea ospitalitãþii gazdei din Râmnicu-Sãrat a
mii de care cu avuþii au devenit piedici pentru picioarele noastre. În
feldmareºalului Prozorovski, aflat în campanie la Brãila (era în anii
acest oraº am dormit o noapte. Aici fiind hotarul Moldovei, au sosit
rãzboiului ruso-turc din 1806 - 1812), «un boier care, crescut la
nenumãrate daruri din partea beiului Moldovei, care venise cu noi
Viena de un emigrant francez, vorbeºte perfect limba francesã, are
[ªtefãniþã Lupu], pentru calgai-sultan ºi pentru aga de þãrmuri ºi
o «frumoasã locuinþã», ºi prânzul cuprinde pilafuri ºi altã mâncare
pentru oamenii de slujbã ºi pentru agalele de furaje ºi pentru bãtrâni.
de modã turceascã. Place numai cafeaua, a cãrei preparaþie se
El se ruga, cu scrisoarea, astfel: «De aici începe þinutul meu ºi
descrie. În cele ºase zile petrecute aici se capãtã ºtiri asupra casei
vilaietul meu; sã nu mai prãdaþi ºi sã nu mai jefuiþi». Când s-au citit
ºi îmbrãcãminþii româneºti. Boierul aratã viile sale, a cãrui culturã e
scrisorile sale de rugã, atunci agalele de furaje ºi telalii au strigat:
judecatã ca primitivã de Moriolles, originar din Champagne. Hrana
«De acum înainte calgai-sultanul nostru îi va pedepsi aspru pe cei
cu mãmãliga a þeranului i se pare a fi neîndestulãtoare. Grâul, ovãsul
care vor face incursiuni ºi vor pustii satele ºi vor lua bani, vite de
sunt ascunse în gropi pe care, dupã lipsa de rouã, deasupra, le
povarã ºi îmbrãcãminte». Pierzând speranþa de a mai putea porni la
recunosc îndatã, ca ºi turcii la rãzboiu, cazacii. La Brãila chioºcul
jaf, fiecare cãutat sã-ºi ducã cu sine robii ºi prãzile pe care le avea.
unui paºã serveºte ca adãpost provisoriu al visitatorilor, pânã ce se
Dupã aceea am plecat de la Focºani ºi, urmând drumul de þarã spre
mobileazã o casã pe o înãlþime vecinã cu cetatea. Aici se primeºte
rãsãrit, am trecut prin oraºul Tecuci ºi prin târgul Bârlad».
visita lui Prosorovski, care e descris cu cruzime, în totala lui decãdere
William Macmichael, savant englez, cãlãtor la Moscova ca
fisicã, ºi a lui Kutuzov. Scena sãlbatecã a asaltului, respins de turci,
trimis al Universitãþii din Oxford, la întoarcere, prin Moldova
contra cetãþii, e înfãþiºatã ca în cele mai frumoase, ºi mai umane
(ianuarie 1818) numãrã la Focºani douãzeciºipatru de biserici în
cãrþi de istorie militarã».
cele douã pãrþi – moldoveanã ºi munteanã – ale oraºului, dar ºi o
Informaþii despre Focºani ºi Brãila aflãm în amintirile de peste
garnizoanã turceascã pentru paza oraºului de 5 000 de locuitori.
trei decenii ale sârbului Vuici. La Focºani erau (pe la 1839) 2000 de
Aci el trage la staroste, un grec ionian din Zante, arendaºul unei
case cu 9000 de locuitori, între care strãini, la Râmnic 200 de case
vii de la munte «care iea de la sudiþii sãi zece lei pe an. E nemulþumit
ºi 2 500 de locuitori. Câþiva ani mai târziu Sam-Marc Girardin,
de «lenea» celor patru sute de þãrani ai sãi. Se vorbeºte ºi de vinul
profesor de literaturã din Paris, trece prin Brãila, port franc cu 6000
de la Odobeºti, care ºi acum – ca ºi pe vremea cazacliilor – se

SAECULUM 4/2003 13
 memoria arhivelor

de locuitori «ale cãrui case, pe locuri de trei categorii, nu erau decât am våzut mai bine aici [în România]. Casele sunt aproape toate
în micã parte isprãvite (într-un an se fac abia optsprezece), dar care numai cu un singur cat. Multe vile frumoase. De asemenea cåruÆe
cuprindea un cheiu, o carantinã, o magazie de lemn ºi se lucra la înhåmate cu boi, cari le trag prin ajutorul unui jug pus pe ceafå. La
una de piatrã pentru grâu». Era un efect al noului regim introdus de GalaÆi ca çi la Bråila mi s-a cercetat cufårul spre a se vedea dacå nu
pacea de la Adrianopol din 1829 ºi a avântului economic rezultat, conÆine articole taxabile de cåtre vamå.
aºa încât diplomatul francez Edouard Thouvenel putuse ºi el nota în ïn tot lungul stråzii principale comerciale sunt dugheni. [...]
1839 cã «prin Brãila se exportã grâu de munte ºi grâu de câmp, Oricât de lungå, uneori fastidioaså, aceastå incursiune prin cårÆile
aproape de valoarea celui rusesc (400 de ocã = 90 lei), orz, trimes cålåtorilor stråini care au låsat în însemnårile lor informaÆii despre
ºi pânã la Trieste, fasole pentru Constantinopol, Livorno ºi Genova, zona Buzåu-Bråila-Vrancea, fårå a fi completå (se descoperå mereu
grãunþe de in, din care la 1838 s-au trimes douã milioane de noi relaÆiuni de cålåtorii în Æårile noastre) permite observaÆia cå
kilograme, piei de vite care se trimet la Constantinopol ºi în Grecia, reflectarea acestei pårÆi din România în izvoarele narative externe a
piei de animale mici în Ardeal ºi Austria, cerviº ºi sãu, slãninã, pãr înscris, în decurs de aproape douå milenii, o curbå variabilå. Primele
de porc pentru Rusia, miere (400 000 de kgr. pentru Trieste), ceva lumini mai vii asupra acestui Æinut le aruncå literatura istoricå çi
cânepã ºi potaº (pentru Constantinopol) ºi mai des lânã Æigaie, hagiograficå de la sfârçitul AntichitåÆii çi începutul Evului mediu
stogoºã, þurcanã, cea dintâiu de la oile din judeþ chiar (preþul: suta privitoare la goÆi, påtrunderea lor în Imperiul Roman de råsårit,
de ocã, 40 - 80 lei) ºi lemne din Moldova, pentru turci. Din sarea creçtinarea lor çi martirii încununaÆi în persecuÆiile secolului al IV-lea.
munteanã, zece milioane de ocã merg în Turcia, douã aiurea, patru O frumoaså intrare în literaturå, care permite citarea, în bibliografia
în þarã (25 de lei suta de ocã; pe loc, 10). Se importã de lipscani regiunii, a câtorva dintre cele mai impunåtoare nume ale istoriografiei
postav, stofe de bumbac, pânzeturi, mãtãsuri; un vas engles a greco-latine çi ale patristicii, cu referiri, pentru evul mediu çi
început bine concurenþa la Galaþi în 1838. Fierãriile stiriene, proaste, începutul epocii moderne, la toate scrierile care evocå, legendar
aflã dever. Se aduce ºi vin din Persia (ºi din Samos, Tenedos). 300 sau istoric, Caucaland. Dupå întemeierea Æårilor române, timp de
de vase sarde vin acum pe Dunãre». câteva secole relaÆiunile cålåtorilor çi ale geografilor stråini sunt, în
Bun cunoscåtor al Æårii (unde a fost profesor la Colegiul NaÆional ce priveçte zona noastrå, mai puÆin atente decât pentru alte pårÆi ale
«Sf. Sava»), francezul [Link] a vizitat zona de care ne ocupåm påmântului românesc. Fapt pe deplin explicabil: dacå în interiorul
în cursul cålåtoriei, din 1840 - 1841 în Moldova, açadar a stat çi la geografiei naÆionale Æinutul reprezenta o unitate de importanÆå majorå
Focçani, la «Hanul lui Holghene». ïntre informaÆiile sale întâlnim – politicå, economicå, spiritualå –, împrejuråri obiective l-au scos,
traficul comercial din Bråila (port franc din august 1834) unde vin o vreme, din traseul cålåtorilor stråini. Negustorii çi diplomaÆii în
vase îndeosebi turceçti çi greceçti, dar çi sarde, austriece, turceçti. drum spre Poartå preferau ruta Transilvania - æara Româneascå
Filoromânul Vaillant doreçte unirea Principatelor, cu capitala la centralå prin Braçov - Târgoviçte - Bucureçti - Giurgiu, sau Moldova
Focçani çi cu o contopire a porturilor GalaÆi çi Bråila. - Gurile Dunårii (respectiv Moldova - Dobrogea), prin GalaÆi. Cei ce
Un compatriot contemporan, Felix Colson, nota cå «GalaÆi çi veneau, dinspre Istanbul pe mare, o datå ajunçi la GalaÆi, dacå voiau
Bråila, începându-çi abia funcÆiunile de mari debuçee», negoÆul cu så treacå prin capitala æårii Româneçti, continuau pe Dunåre (prin
stråinåtatea era încå dificil. Bråila nu avea încå o bancå çi totuçi se Bråila, Giurgiu), Polonezul Maciej Stryjkowski care a trecut cu solia
face un comerÆ vioi cu Austria, care trimite anual marfå de zece lui Andrei Taranowski prin Focçani çi Buzåu spre Bucureçti, spune
milioane çi viseazå Muntenia ca „un grânar al Ardealului». Colson limpede în 1574 - 1575 cå au cålåtorit «pe un drum neobiçnuit»
menÆioneazå încercårile Angliei de a påtrunde în comerÆul Principa- datoritå foametei de atunci din Moldova çi Dobrogea. Deschiså
telor, exportul înspre Italia, Anglia, FranÆa, Belgia, Turcia çi Egipt, ca invaziilor tåtare («douå din vârfurile CrapaÆilor, la hotarul dintre
çi proiectul unui «canal dobrogean de la Rahova la Chiustenge judeÆele Prahova çi Buzåu, poartå numele de Tåtarul Mare çi Tåtarul
[ConstanÆa]». Mic»), regiunea nu era favorabilå unui drum internaÆional, deçi pe
ïn schimb, doamnei Aloyse Carlowitz, în 1846, Bråila i se pare plan intern constituia veriga esenÆialå a legåturilor dintre Moldova
«un adevårat port de mare, plin de brikuri de negoÆ çi chiar de vase çi æara Româneascå çi una dintre cele mai importante pentru relaÆiile
cu trei catarge», în afarå de vechi coråbii turceçti, deçi oraçul e cu Transilvania dinspre sud (dupå Bran çi Turnu-Roçu).
doar «un amestec de cåsuÆe, de case, de palate, de edificii çi ruine Pentru o bunå parte din evul mediu çi epoca modernå existå un
neregulat aruncate pe o foarte mare întindere de teren». Portul are ispititor paralelism între rolul zonei Buzåu - Bråila - Vrancea în
carantinå çi cazarmå. «Bråila a redevenit regina comerÆului æårii cuprinsul Munteniei çi rolul Æårilor române faÆå de Europa: Æinuturi
Româneçti [...]. De aceea se tot zidesc case noi». Ajungând la Focçani råsåritene spre «Poarta invaziilor», dar deopotrivå porÆi de apårare
prin câmpii cu turme çi cirezi çi prin sate sårace, stråina remarcå pentru Apus, rezervorii economice çi în bunå måsurå depozitare ale
«o limbå care, fårå a se deosebi mult de a munteanului, sunå altfel tradiÆiei de spiritualitate care a stimulat o amplå, deçi mult timp
la ureche». [...] nerecunoscutå îndeajuns, operå culturalå. Este destinul zonelor
OfiÆerul norvegian Gunnar Sölfest Flood, cålåtor în Principate în limitrofe ale Æårilor çi continentelor, unde evenimentele nu sunt mai
1876 - 1878 descria Bråila ca un oraç clådit «în chip mai regulat çi puÆin dramatice decât în zonele centrale, unde efortul de civilizaÆie
mai frumos ca GalaÆii. Se gåsesc chiar case cu trei caturi. Stråzile este mai mare deçi mai puÆin råsplåtit, dar pe care istoricii nu le
sunt prost întreÆinute, cred totuçi cå se îngrijesc mai mult aci ca la consemneazå adesea din cauza documentelor puÆine, iar cålåtorii
GalaÆi çi în Bucureçti. Apoi nu sunt aci atâtea bojdeuce mizerabile la le viziteazå rar datoritå inconfortului çi primejdiilor.
marginea oraçului». Oraçul are o societate de gimnasticå cu 80 de Abia secolul al XVII-lea, prin interesul expansionist al Casei de
membri, români çi greci care, la 2 ianuarie 1877, dådea o serbare la Habsburg çi intervenÆionismul polonez în æara Româneascå, apoi
«hotelul nemÆesc al lui Waidl». secolul al XVIII-lea, când conflictele frecvente ale Imperiilor Rus çi
La 12 ianuarie 1877 Flood era la Buzåu unde a tras la Hotel Otoman prefac Moldova çi Muntenia în permanent teatru de råzboi,
Moldova, cu un bucåtar care vorbea germana. Un vizitiu, de racordeazå vechiul drum intern românesc Buzåu - Râmnic - Focçani
asemenea germanofon, i-a aråtat oraçul timp de douå ore çi jumåtate la reÆeaua rutierå internaÆionalå. Aceasta explicå çi intensificarea,
pentru suma de 16 lei. Flood credea cå oraçul ar avea cam 6 - 700 începând din aceastå epocå, a referirilor la aceastå zonå în
de locuitori (deçi Almanahul Gotha pe 1876, p. 916, indica 25767!) însemnårile cålåtorilor, în rapoartele diplomaÆilor çi ale strategilor
çi cå ar fi situat în centrul Æårii. Râul Buzåu nu e navigabil. OfiÆerul stråini despre Æara noastrå. Epocå în care Æinutul dintre cotul
norvegian face o interesantå descriere a Buzåului acum un secol: CarpaÆilor çi Dunårea maritimå dobândeçte o asemenea importanÆå
«Toate stråzile sunt lungi çi largi, fårå a fi pavate, dar destul de bine internaÆionalå, încât La Harpe putea scrie: «Dans Focçani, Le Turc
çoseluite. CirculaÆia nu-i foarte mare, aça cå stråzile sunt ceea ce et la Russie/Décident en français du destin de l’Asie».

14 SAECULUM 4/2003
 prozå

Fånuç Neagu

CADENæE*
Dimineaþã de primãvarã vorbeascã mai mult decât le place bâlbâiþilor”.
— Bolboricã, bãiatule, ai ochi frumoºi, dar prea se
„Ce situaþie! rosti admirativ Miki-potaie când fu din uitã tot timpul unul la altul. Ce zici?
nou în curtea palatului, lângã havuzul umbrit de douã — Lui Bolboricã, domnu’ Miki, anunþã Ticu, nu-i plac
sãlcii înverzite. Ce ten, Dumnezeule! S-o bei într-un doamnele corpolente.
pahar de frumoasã ce e! Poþi muri de fericire lângã una — De... de... loc.
ca ea... Dar cred cã tot mai bine e s-o rupi la fugã când — Staþi cuminþi, alde Galicea, Sara Zackman e mai
îþi iese-n cale, altfel te duci în moarte. Va fi bucluc mare bine fãcutã decât sor-mea Andolina...
în casa asta când unghiile Veturichii date cu ojã galbenã — Vezi mã, cã eºti un prost ºi jumãtate! azvârli Ticu
se vor înfige în obrajii jidãncuþei. Se vor înfige ºi vor ara spre frate-su. Zãnaticule! Domnu’ Miki, ºtiu cã vã daþi
adânc, e scris în legile lumii”. în vânt dupã aºa ceva, avem niºte tipar afumat, sus, în
Un vuiet scãzut suia de pe Dunãre, nori clãtinãtori foiºor. Vreþi sã-l gustaþi? Duduia Andolina e o femeie
în rostogolire umpleau cerul între Insula Mare ºi fãrã pereche, pentru una ca ea orice bãrbat ar da foc
Dobrogea. Miki-potaie scoase din buzunarul pelerinei Brãilei!
albastre o muzicuþã, dãdu deoparte învelitoarea brodatã — Ce gu... gu... rå! îºi linse buzele Bolboricã.
cu perle ºi înålþã desuetul instrument cu fagurele — Dar mijlocul? dar pletele? braþele? genele? înºirã
aspirator în bãtaia vântului. Un zumzet de bondar rãsunã Ticu.
în palmele lui. „Ce tigroaicã! Ba, sã-þi fie þãrâna uºoarã, Pe scara în spiralã ducând în foiºorul clãdit deasupra
Necºari, nu mai ai scãpare”. Stãpânul, mai bine zis, magaziei, un iepure de casã alb ronþãia o bucãþicã de
despotul lui, dupã fuga Andolinei, îi impusese o viaþã în morcov. Miki-potaie se opri sã-l tragã de urechi.
contururi sarcastice, reci, dominatã de echivoc ºi În foiºorul cam friguros, fiindcã fraþii Galicea
spaime. ªtiindu-se riguros urmãrit din umbrã ºi insistent închiseserã caloriferul, pe o masã de ping-pong, fãrã
bãnuit de trãdare, în sufletul lui clocoteau, amestecate, plasã, o farfurie de cositor plinã cu felii de þipar afumat
invidia, rãzvrãtirea, panica. Fãrã sã i-o cearã cineva, ºi rondele de ceapã roºie, se mai aflau smochine ºi
adoptase o vestimentaþie indecisã, între ºef de personal curmale presate, o carafã de rachiu de pere, coltuce de
impunãtor ºi lacheu stilat, în care pelerina albastrã juca pâine rumenã. Pe un perete, harta Insulei Mari,
rol multiplu; sub faldurile ei, ceilalþi servitori, ºi erau vreo încadratã de cordoane de frânghie albã isprãvite-n
doisprezece, inclusiv bucãtãreasa, pãreau convinºi cã franjuri înspicaþi ºi douã chingi de clopoþei de alamã.
lunecã un consilier de tainã, un depozitar al secretelor Scoþându-ºi pelerina albastrã, Miki-potaie o atârnã
pe care se întemeia bogãþia lui Necºari, un codoº într-un cârlig de bronz, lângã rastelul conþinând toporaºe
insomniac, un cãlugãr invocând clemenþã Prea Înaltului de aramã ºi câteva ciocane de zinc.
pentru toate afacerile, un locotenent priceput în a întinde — Sub peretele asta, zise el, mã simt ca un cavaler
capcane duºmanilor ºi un spion de o desãvârºitã cruciat.
muþenie. Intrase în firea lucrurilor ca atunci când îi Bând ºi mestecând leneº, învãluit în mirosul plãcut
vedeau miºcându-se pe coridoarele casei, prin grådina al boabelor de cafea proaspãt prãjite, Miki-potaie
meticulos îngrijitã sau pe rãzoarele pogonului de vie zâmbea, cu gândul înclinat tot spre Sara Zackman ºi
nobilã, strãbãtutã de-a curmeziºul de un pârâu ce se asculta cu plãcere vorbele lui Ticu Galicea, parcã venind
vãrsa în Dunãre printr-un ºanþ cãptuºit cu olane, în urechile lui din susurul unei ploi binefãcãtoare:
servitorii sã se lase impresionaþi de doza de ermetism — Îi place la nebunie tipa, e cãzut în limba boierul.
pe care o rãspândesc iniþiaþii în mistere. Azi-noapte ne-a trimis poruncã sã ieºim pe podeþul de
Fraþii Galicea, bodigarzi ºi matrozi, oprirã aruncãrile lângã cireºul cu vârful tãiat ºi sã cântãm din trâmbiþe.
la coº, lãsând mingea în grija unui bãieþandru uscãþiv Cât mai dulce, cât mai gingaº. Ca sã vezi fandosealã
care dispãru cu ea în magazie ºi-l salutarã pe Miki-potaie pe capul lor.
cu veselie înflãcãratã: hip, hip, ura! — Solitudine, rosti Miki-potaie. Solinger...
Miki îi privi strâmb ºi dispreþuitor; în gura fraþilor — Maºinã de cusut sau marcã de brici, domnu’ Miki?
Galicea vorbele de salut cãpãtau o conotaþie trivialã, — Morfinå pentru crâncena lupoaicã, bãiete.
ca ºi cum cei doi ar fi strigat: sex, sex, sex. Dunãrea curgând prin noaptea fântânilor. Ce fel a fost
— Sunteþi catâri, alde Galicea. noaptea?
— Sus inima, catâri! reluã Ticu cel înalt, solid, cu — Rece ºi bãlþatã de lunã.
nasul cârn, turtit ca de negru. Frate-su, Bolboricã, mult — ªi voi, vestitorii primãverii: sturzi, mierloi,
mai scund, cârn, bãrbia dublã, tuns perie ºi cu ochii rândunici.
aprinºi, se opinti cãznit ca sã pronunþe: — Paiaþe, domnu’ Miki. Alãturi de el, Bolboricã,
— A... colo, ei, ei se joa... joacã cu fo... focul. aºezat pe un trepied, îºi smulgea în joacã jartierele care-i
De câte ori îl vedea chinuindu-se så închege o frazå, fixau ciorapii de mãtase neagrã, fãcându-le sã poc-
Miki îºi aducea aminte de vorba lui Jacques – fatalistul: neascã triumfal pe pulpele dolofane.
“nu existã pe lume oameni cãrora sã le placã sã — Astâmpãrã-te, neghiobule! urlå Ticã la el. Anul
trecut, domnu’ Miki, când Vijelia l-a fãtat pe Timur,
patronul a venit în miez de noapte sã-i mângâie copitele.
* Fragment din romanul cu acelaçi titlu aflat în lucru

SAECULUM 4/2003 15
 prozå

A pus la bãtaie o vadrã de þuicã. Iar acum aduc iepele creascã-n înãlþime.
alea pe lume douã minuni de mânji, îi trimitem vorbã ºi — Domnu’ Miki, sã mã iertaþi, eu nu prea-i am la
el face urechea surdå. Îl suie pe cruce Jidãncuþa. ªtiþi suflet pe americani. Stau la îndoialã dacã meritã sã-i
ce i-aº face eu Sarei Zackman? saluþi. Prea seamãnã cu curva care-þi trimite vorbã s-o
— E... e... eu ºtiu, râse Bolboricã. aºtepþi ºi vine dupã ce-i cad dinþii.
— I-ai rãsuci gura la ceafã? — Ai iubit comunismul, ticãlosule.
Bolboricã râdea cu poftå. — Cum iubesc þiganii viscolul.
— Ce i-ai face? Spune! ceru administratorul. — Într-o zi, o sã te încing cu biciul. Prea vorbeºti
— Întâi de toate l-aº chema pe domnu’ Necºari aici, neîntrebat.
în foiºor... — Vezi, mã, Bolboricã, urâtule, tu credeai cã s-a
— N-ar veni, nu vrea sã sufere; aici a petrecut prima sfârºit robia þiganilor. S-au dus de-a berbeleacu’,
noapte de dragoste cu Andolina. A doua zi a pus så se comuniºtii care nu permiteau ura de rasã ºi s-au iscat
ridice alea trei podeþe de lemn peste pârâu, în locurile din nou boierii. Fã bine ºi unge-þi spinarea cu seu cã iar
pe care-i plãcea ei sã le sarã cu pasul. Ca sã nu-ºi o sã þi-o sfâºie boierii cu harapnicul.
scrânteascã piciorul. — Ticule, replicå Miki-potaie, cei mai mulþi boieri sunt
— A... lint... a... lint, zise Bolboricã. acum din japiþa þigãneascã.
— L-aº lua pe sus pân-aici ºi i-aº spune: patroane, — ªi!? Cu ce sunt mai buni ca românii?
stai s-asculþi o poveste teribilã. — Nu te mai omoarã-n drum.
— Te-ri-bil... ããã. — Aºa e, ai noºtri te sugrumã-n casa, în ºanþ, în
— Ajunge, lua-te-ar dracu, nu-mi mai escorta orice pãdure.
vorbã cu bâlbâielile tale. — Supleþea democraþiei, Ticule, zorii libertãþii.
— E deplorabil bãiatul ãsta, conveni administratorul. Detensionarea relaþiilor umane.
Dã pe gurã, cu limba lui ºleampãtã, numai bolboace — ªi mai cum, domnu’ Miki? întrebã Ticu, de parcã
puturoase. Cum o cheamã pe pisicuþa din coçul de l-ar fi izbit în tâmplã o vâslã nevãzutã. Pe faþa lui rãtãcea
nuiele? Arãtã cu bãrbia coºul unde o pisica maronie umbra unui stol de pasãri în zbor, cu toate cã pe cer nu
torcea fericire persanã, cu trupul adunat colac pe nãluca fâlfâia nici-o aripã.
unui cuib de ºoareci trandafirii.. — Ninge din CrivåÆ, Ticule, plouã din Austru, iar la
— Eduard Confesorul. mijloc eroarea de fildeº a naºterii altei lumi.
— Ce spui?! Eduard Confesorul e numele safirului — Am presimþit eu, de cum am deschis ochii, domnu’
cel mai frumos de pe coroana reginei Victoria. Miki, c-o sã am o dimineaþã fãrã noroc, gemu Ticu
— Dragomir Mireasa i l-a dat. În ziua când a pus-o Galicea.
sã lingã lapte din scobitura claviculei Sarei Zackman. — Însoþit de Udgehan ºi Samugay, doi tãtari de vârstã
— Cio-co-la-tå! silabisi furios Bolboricã. mijlocie, scunzi, cu cizme, brâie ºi geci de piele, care
— În urmå cu trei zile i-am cårat pe-amândoi cu veneau în urma lui cãlcând neauzit, de parcã
ºalupa patronului pe ruta Brãila-Mãcin ºi retur. În salonul îndeplineau un cod misterios sau se aflau la o vânãtoare
de la pupa... de oameni în stepã, Miki-potaie pãrãsi ulicioarele
— Åla cu fotografiile lui Terente ºi-ale amantelor lui. înguste ce dau spre Dunãre, traversã Calea Cãlãraºilor
— Åla, da. Dragomir Mireasa a îmbrãcat-o pe Sara ºi intrå în Piaþa Concordiei plinã de-o lume tulbure.
Zackman într-o cãmãºuþã din fir de ciocolatã pe care a Mirosea aþâþãtor a buruieni de primãvarã ºi peºte sãrat.
lins-o de pe ea ca un câine. Frate-miu Bolboricå Vântul subþire, rãsucindu-se ca un ºoim pe sub norii cu
înnebunise, vroia sã-i ia gâtul lui Mireasa ºi sã termine burþi de pepenoaicå, stârnea în simþurile tãtarilor, în
el treaba. sângele lor colindat încã de zvârcolirile seminþiilor
— Faceþi bine ºi îngropaþi în voi povestea asta. nomade, miresme de Asie stând la pândã în memoria
Oricum eu n-am auzit-o. Miki-potaie dãdu pe gât ultimul Timpului. Poate cã pentru ei vântul venea direct din
pãhãrel, se ridicã ºi înhãþã pelerina. Bolboricã, dã fuga pragurile Niprului ºi duhnea
ºi scoate-i de unde ºtii pe tãtarii Udgehan ºi Samugay. a fum de tizic
— Cei din satul Spicul dropiilor, precizå Ticu. În satul a spice de iarbå rupte cu nagaica
alã, când se coace grâul, tãtarii ascut coasele pe o piatrã a sudoare de cal istovit în galopuri
de mormânt specialã. Se adunã sub smochinul care a potcoavã pierdutã
umbreºte piatra ºi umblã cu niºte trucuri de-ale lor. Nu a miel crud rupt în dinþi
le înþelege nici-un creºtin. a nisipuri vânturate-n sita zãrii
— Ei trãiesc sub altã constelaþie de cocori. a câini lingând mâna stãpânului
— Nu înþeleg nimic. Spuneþi mai pe ºleau. a cumâs oferit de tinere fete purtând numele de Nermin,
— Nici eu nu înþeleg mare lucru. Veturicã a plecat la Gulºeu, Leylufeº, Kaiseher, Peruziye, Mehlin... Miki-
Enisala, l-a luat ca ºofer pe tãtarul Genghiz ºi l-a potaie îi puse sã-l aºtepte într-un colÆ al pieþei, între
îmbrãcat în femeie. Ce poveste-i asta? douã cãruþe cu coviltir venite din zona Râmnicului, cu
— Într-un tãtar, se ºtie, vuieºte glasul Mãrii ºi al mere ºi rãtãci printre taberele pline cu discuri de muzicã
stepei, pe când femeia e o coþofanã. Dar nu vã supãraþi, uºoarã. Cumpãrã unul conþinând manele lãlãite de
supãrarea se adunã la inimã ºi-o atacã. Adrian Copilul Minune ºi Vali Vijelie, lãutari dupã care
— Americanii, când sunt negri de supãrare, aruncã se dãdea în vânt paþachina de Peliniþa Macu. La
niºte vorbe de toatã mirarea. înapoierea lui, cei doi tãtari, versaþi, ca întreg neamul
— De exemplu? lor, într-ale depãrtãrilor, jupãind la nesfârºit cu privirea
— Pãi, zice el, americanul: astãzi îmi merge atât de nãucã fâºii de piele de pe spinarea orizontului spre care
prost încât dac-aº avea un circ, piticii mei ar începe sã sunt gata oricând s-o porneascã în galop, îºi desfãtau

16 SAECULUM 4/2003
 prozå

ochii cu bogãþia de culori a vreo douãzeci de peruºi raci – zeci de coºuri, lãzi ºi gåleÆi doldora de raci
închiºi în colivii. Turele de ciripituri vesele încãrcate de forfotitori cu cruste vineþi-verzui, scoºi din respiraþia
pãsãri, fãrã ostenealã, le luminau chipurile rotunde, epicã a Dunãrii.
arãmii. — Sãptãmâni întregi oraºul Brãila, zise Miki-potaie,
— Aþi surzit? îi mustrã blând Miki. V-am strigat de va înghiþi munþi de raci. Tãvãliþi în mujdei de usturoi.
cel puþin cinci ori. — Þicnit la oraºu’ Brãila, declarã scârbit Samugay.
— Dat la ei boabe de cânepã, rãspunse Samugay. Când lipovencele înclinau lãzile ºi gãleþile în faþa
— Bine aþi fãcut. Acum veniþi dupã mine. Vântul ãsta muºteriilor s-auzea un zornãit ca de lanþuri.
de primãvarã v-a otrãvit rãu nãrile. — Urât, urât la fiinÆa lor, repeta Udgehan. Vãzându-l
— Vântul, zise Udgehan, trece ca tãtar cocoºat în cum se strâmbå, fiul unei pescãrese se porni sã strige
ºaua de la cal. Dumitale înþeleg tot, dumitale nãscut la întãrâtat:
Cazino de la Constanþa. În apã fiartã
— Aºa susþine mama, eu nu sunt prea sigur... racul roºeºte
— Acum tãtar iubeºte drum lung, adãugã Samugay, din cleºte-n cleºte
schiþând un gest larg cu mâna, care s-ar fi putut traduce: — Miki-potaie cumpãrã cinci coºuri: trei pentru casa
din inima fluviului pânã-n hotarele cerului. Acum tatar Necºari, cu care-l încãrcå pe Udgehan ºi douã pentru
nu pune geanã pe geanã. Peliniþa Marcu, pe care le încredinþã spinãrii lui
— Se oprirã lângã un ºir de lipovence care vindeau Samugay.

Aurel Råu
CIRCARII
Se opriserã acolo pentru hrãnitul ºi þesãlatul cailor, amãnunte, nimic neomenesc”, sã slãbeascã un laþ
totuºi plãcându-le locul se hotãrârã sã rãmânã pânã care-i este mijloc.
dimineaþã, aºa cã în înþelegere cu primarul se gândirã „Fiindcã te-ai îndoit (trebuind înþeles: te-ai implicat
ºi la un spectacol minim, în care scop, mulþumitã dobei în spectacol), te invit, dacã vrei, la un exerciþiu de
ºi plimbãrii unui lungan pe cataligi în lung ºi în lat, îndemânare, ºi atât, simplu. Ca altã datã sã crezi”. ªi
lumea venea la cãminul cultural, cârd. Majoritatea pe scenã s-a hazardat cel din rândul întâi, care a cârtit;
trupei rãmãsese la cutiile pe roate lângã râu, fiindcã fãcând doar un pas. Are de a-ºi reîmbrãca haina, pe
sala nu permitea nici o desfãºurare mai acãtãrii, care maestrul i-a cerut-o în prealabil o clipã, întorcând
aduseserã un clown vopsit roºu, un pitic cu maimuþã mânecile de pe o parte pe alta de mai multe ori. Sã
ºi un scamator, prea destul pentru taxa simbolicã de îndeplineascã nimicul acesta, repede, ºi acolo sus,
intrare ºi pregãtirile cu fripturi la grãtar, sub rãchiþi ºi ca un apucat învãþãcelul devenit livid întoarce de pe o
raiul cântecelor de pãsãri din începutul de april, care-i parte pe alta mânecile la loc, dupã ce n-a reuºit din
aºteptau, pentru o cinã cu bere ºi un somn refriºant, prima tentativã, iar ºi iar una e pe dinãuntru când alta
legãnat. Pe scurt vorbind, avurã un succes deplin rãmâne pe dinafarã, sau haina e îmbrãcatã cu dosul
punctele unu ºi trei, pe lângã giumbuºlucuri, tumbe, spre corp, ori cu susul în jos, de pominã. Sala râde cu
niºte anecdote ºi monoloage aduse la zi sau la mediu, poftã o vreme, apoi liniºtea ia mai enervant locul
ºi faptul cã fãptura plãpândã, deprinsã cu saltul prin zgomotului, la un moment dat haina e pe jos ºi cel
crengi de cocotieri, s-o compari cu o schiuriþã, cum îi speriat încearcã sã-ºi îmbrace mâinile înseºi, ba
spun în Pind unii la veveriþã, îl urma pe dresor printre stânga, ba dreapta, o calcã pe duºmancã de-a dreptul,
scaune ºi urca, prietenoasã, pe umerii cui i se fãrã sã vrea, în picioare, împleticindu-se, când, ca
poruncea, scãrpinându-ºi botul cârn cu o lãbuþã în printr-o formulã, magicianul pune capãt chinului,
formã de lingurã, de-þi îngheþa sângele-n vine, ci numai trebuind sã cearã vietatea rebelã de stofã de pe
pentru punerea în evidenþã a scamatorului. Fiindcã genunchii unui spectator. În acest punct mediumul se
acesta nu scãpa nicicum de un surâs dezarmant, crede chiar ameninþat, „Opriþi-l!” a strigat cineva, dar
drãcesc. Distanþa micã dintre rândul din faþã ºi estrada nu s-a putut deduce cãrui dintre cei doi circari de acum
scundå unde, pe masa cu postav verde, punea la cale i se adresa, iar maestrul i-a poruncit sã întindã braþele
extazele plebei, cu porumbei vii, dintr-o batistã pe care ºi i-a petrecut, ca pe un manechin, haina reîmblânzitã,
tocmai o netezise în palme, cu o paparã fãcutã ad- în plinå regulã, linsã, ajutându-l sã coboare, cãci se
hoc, la foc, într-o pãlãrie cilindru servind ºi de tigaie ºi clãtina.
de vatrã în acelaºi timp, ºi cu zeci de mingi de ping- Seara, ca nou, eroul nu ºi-a mai revenit din mirare.
pong scoase pe gurã, ca împinse în sus din stomac, „Are demon!”, îi veni în minte, dintr-o predicã sau
pe care în prealabil apãsa, sub zbaterile petromaxului, dintr-o lecþie de la ºcoalã. Începuse de-un timp sã
spori necredinþa, suspiciunea unei isteþiri a unui tânãr compunã mici proze, pe care apoi le uita în caiete,
neinspirat – ar fi zãrit una din bile luând locul alteia în aºternu totul pe hârtie, ºi de astã datã, fãrã sã
jocul degetelor agil, iscusit. Nici unuia nu ne place de transcrie, fericit la speranþa cã peste ani, dacã s-ar
tot sã înþelegem, sã fim scoºi din amãgire, e ceea ce regãsi exerciþiul numai al sãu, s-ar putea sã nu se
probeazã ºi artistul, care a avut de grijã sã incite cu observe trucul, neatenþia cu care a salvat totul, dintr-un
avertismentul „Totul e problemã de atenþie, de foc. ªi somnu-l învãlui.

SAECULUM 4/2003 17
 prozå

Magda Ursache

(Alte) BOLDURI PENTRU FLUTURI*

— SoluÆii? se apleacå reportera spre mine. („un antisovietic este un duçman al poporului” a devenit
— SoluÆia Vasile Voiculescu. Ministerul Culturii „un antiamerican este un antiromân”) metamorfozaÆi în
organizat cu grija cu care organizezi Ministerul Apårårii: aprigi agenÆi de influenÆå compromit, nåclå...
cum înzestrezi armata, aça trebuie så înzestrezi cul- Reportera îmi prinde braÆul, în felul apropiat al
tural populaÆia. Ce înseamnå a neglija cartea decât a tinerelor:
aluneca în necivilizaÆie? — AveÆi o poveste. Çi ceva de spus. Grav. Tare-aç
ïntind çi eu mîna spre teleobiectiv, ca Bebe Sex: vrea så beneficiez de un interviu lung-lung. Så profit de
— ïnchideÆi repede televizorul çi citiÆi, oameni buni, tot ce çtiÆi. CunoaçteÆi din interior coçmarul. Eu n-am
citiÆi! ïÆi treci timpul este egal cu îÆi trece timpul. apucat så fiu decât „çoim al patriei”. Çi pionierå, atâta.
Finalul nu i-a plåcut directorului de programe. A Direct, habar n-am cum a fost, aveam zece ani la
nåvålit în studio, odatå cu saltul de leopard din Rapsodia revoluÆie. HaideÆi, Iordana Marievici, acceptaÆi o carte
albastrå. de convorbiri.
— Noi aicea nu descurajåm telespectatorii ci nu-i Fata asta çtie ce vrea. Modalitatea dialogului e din
trimitem la bibliotecå. nou în modå. Nu intrå talk-show-ul în procedura demo-
„Ç”-urile çi „Æ”-urile se aud „ci”-uri, din cauza danturii craticå? De nobis ipse silemus. Så tåcem despre noi
de jos, delabrate, dar la reporterå tot urlå: înçine nu mai e un precept valabil. A fi bine cotat în-
— De ce n-aci bågat publicitatea la ci-un sfert? Publi- seamnå a fi prezent în mass-media. CårÆile lansate de
citatea intrå la ci-un sfert. Orice abatere va fi aspru Iosif Sava au avut succes de librårie. Chiar çi cele me-
sanccionatå. diocre.
O viaÆå a pedepsit GhiÆå Turcitu „abaterile” de la „sis- „M-ai våzut pe Antenå?” m-a abordat fostul coleg,
temul de lucru al Partidului”. Genosse. „Nu dau bine pe post?”
De ce-oi fi crezut, dupå eveniment ’89, cå va funcÆio- „Mai bine decât Breban”, i-am råspuns. Ironia n-a
na, în viaÆa culturalå, principiul distilårii lichidelor? Cå prins-o.
tot ce-i impur se va decanta çi va råmâne la fund? Cå Çi da, un dialog ar clarifica multe. Nu poÆi schimba
deasupra va ajunge ce-i pur, în stare purå? Atunci! trecutul, dar poÆi schimba ce se gândeçte despre trecut.
Acuma, la aproape 12 ani distanÆå, am certitudinea cå Må las duså spre maçina reporterei, un Tico galben
nici în juma’ de secol nu va fi posibilå curåÆirea moralå. ca o ciupercå. O dirijez spre strada Trompetei, colÆ cu
— Må pedepseçti dumneata? Eçti Dumnezeu? se Fulger. Fuge de rupe Eternitatea – roÆi.
enerveazå reportera. Mi s-a acrit de indicaÆii. Strada pe care stau e råmaså din altå vreme a Iaçului
Talk-show-ul are legile lui. Nu întrerup o frazå despre (îmi asum eroarea asta gramaticalå, dacå este eroare:
Vasile Voiculescu cu reclama la tampoane igienice. Iaçul, la singular, singularizat, cum a scris çi buna mea
— ïl întrerupi ci pe Pavarotti dacå trebuie. prietenå, Magda U., în cårÆile ei). Ca çi fundacul
Dacå trebuie, trebuie! „Ç”-urile çi „Æ”-urile se aud Abrahamfi, ca çi hudiÆa Italianå, ca çi Dochia, ca çi Golia,
„ci”-uri, dantura stå så-i sarå dintre fålci, dar Turcitu a strada Trompetei mårturiseçte despre un timp revolut
råmas acelaçi „factor accelerator”. Ieri – de socialism, al uriaçei grådini care era cartierul Tåtåraçi.
azi – de capitalism. S-a çi întors spre mine. Când coborâm din maçinå, mirosul de varå al
— Nåråvacio, nåråvaciå ai fost, nåråvaciå ai råmas, Tåtåraçilor, mirosul sånåtos de iarbå coaptå la soarele
Iordana. Sunt greceli ale tranziciei. Da’ de ce le ai numai de iulie, ne învåluie. Cer senin, steluÆe curåÆele, linse
pe ele în vedere, nu ci realizårile? ïn loc så cii cu ordinea ca puii de pisicå. Deschid poarta çi câinele meu – nåucul
nouå, o blamezi. Atencie, nu-i sånåtos. – latrå la mine.
Nu altfel îmi vorbea din scaunul de cenzor: ReporteriÆa e uçor intimidatå de farmecul casei roçii,
„Percepi deformat realitatea noastrå, tovaråça la cåråmidå, låsatå aça de când s-au oprit ai mei din
Marievici, vezi numai partea rea. Nu-i sånåtos. Contra- construit, în ’39. O intimideazå çi cårÆile multe, çi pianul
dicÆiile societåÆii, spune çi Tovaråçul Secretar General, cu placå de bronz, deasupra cåruia acelaçi Liszt, cam
sunt normale. Noi aicea...” schimonosit în severitate, îmi veghea truda zadarnicå.
I-aç zice câteva de la obraz, dar mi-e silå. Din timp N-am ureche çi pace. Cânt prost, numai dupå note.
în timp, sila (dublatå de dispreÆ) må face så nu mai reac- N-aç vrea så observe Ghiordezul trecut, sofaua
Æionez cum ar trebui så reacÆionez. La ce bun? Staliniçtii trecutå, pick-up-ul trecut çi el. ïi place vitraliul, må
întreabå cine l-a pictat („Da? E chiar de Rusalin Pop?”)
çi abia apuc så-i råspund la altå întrebare:
* Fragment din romanul în pregåtire Råu de România — LocuiÆi singurå?

18 SAECULUM 4/2003
 prozå

— Nici vorbå. Tråiesc în mijlocul unui „popor de

cårÆi”*, cå Tano face noc-noc cu coada, în uça de la
intrare. ïçi cere drepturile. Musafirele lui, Gipsy çi
DunguÆa, au råmas, ca Æåråncile, în spate. Nu-i chip så
må ocup de musafira mea pânå nu-l hrånesc, cå-mi
dårâmå. Apås tasta radioului çi o voce parcå transpiratå
umple livingul: „Domniçoarå, nu plecaaa, hai så bem
orice, cafea – nu plecaaaa... în noaptea grea din pårul
tåu vreau så må...”
— Am aflat, îi spun dupå ce reinstauråm dialogul,
cå o femeie americanå s-a cåsåtorit cu ea însåçi. Le-
gal, cu acte. Aç face la fel. M-aç cåsåtori cu mine înde
mine, dacå mi s-ar permite. Aça, concubinez. Må tråiesc
singurå, nelegitim.
Sper så nu-mi tremure vocea, când continuu:
— N-am copii. Cu mine se încheie un çir de vieÆi.
Reporterei („SpuneÆi-mi Çichi”; Cum se scrie? „Cu
cî çi cu i grec”) i se prinde privirea de-o pozå veche,
într-o ramå nelåcuitå. Adolescenta care-am fost se zbate
ca un fluture în boldul fotografiei. Hristoase, ce preÆio- Cântec între zi çi noapte
zitate am emis! Instantaneul e luat în vie, pe-un vânt în studioul Tele Next, mai nesigurå pe ea. Nici nu m-aç
teribil. æin un ciorchine, cu mâinile amîndouå. ïmi aduc låsa developatå la rece de nimeni. Poate cå încordarea
bine aminte, dumnezeieçte aromat. Abia zâmbesc, så asta e cauza, dar îi promit cå da, surioarå, o så facem
nu se vadå caninul ieçit din rând, cu tot pårul în ochi, ca cartea.
o Æigancå. Fusta, numai eu çtiu cât de roçie era, se laså — Så çtii cå am practicat çi au interviul. ïnregistram
umflatå de vânt. ïn spate, zåplazul cåzut al bunicii pe mag, transcriam... Am fåcut rost de casetofon abia
Leonora. în ’72.
— AveÆi çi altele? Må omor dupå fotografii alb-negru.
Mai am, prin mansardå, o cutie burduçitå cu instan- Aç putea så-i povestesc multe çi mårunte despre
tanee îngålbenite (albastrul de VoroneÆ, somptuosul reporterul socialist, care convorbea cu omul muncii, în
albastru de VoroneÆ rezistå de 450 de ani; cliçeele din fraze-çablon. Cu betonistul, cu oÆelarul, cu minerul, cu
anii 70 – nu), dar n-am chef så le dezgrop. De când excavatoristul, cu IlenuÆa tractorista çi cu Aurica turnå-
trupul meu se cam cheamå plecare, mi-e din ce în ce toarea. Dupå „dezgheÆul” çaizecist, cenzura acceptase
mai greu så må confrunt cu fata care am fost, cu tânåra çi dialogul cu scriitorul. Sigur cå nu oricine accesa la
care am fost. microfon; sigur cå cenzorii erau cu ochii-n paiçpe. Ia så
Am început romanul unei femei, echilibrate la anii se fi omis referinÆa obligatorie la documentele de partid,
ei, care învaÆå så îmbåtrâneascå. Artå cu mult mai dificilå la „teze”.
decât cealaltå – arta de-a muri. Nu credea så-nveÆe a — Iordana, må lua în primire redactorul çef adjunct,
îmbåtrâni vreodatå. E mai greu çi dureazå mai mult. citatul din tovaråçu’ unde-i?
Çichy çi-a låsat în jos nåsucul fin, de setteriÆå. Pasåre sesiza orice deviere de la dogmå. O fåcea
GropiÆele (erotice) din abraji îi vin bine. Are 22 de ani cu dåruire: braÆ drept – picior înainte, orientate spre
çi-un sfert, fårå un sfert, pe-aici. BåtrâneÆea n-o priveçte. måreÆul viitor. „Tråim un veac de împliniri måreÆe”, cum
Pe mine, da. lålåia Radio Bucureçti. ïçi asumase rolul activistului ide-
—„TentaÆia de-a exista” te duce drept la båtrâneÆe. alist, al propagandistului copleçit emotiv: deÆinea coçco-
N-ai nici un încotro: dacå vrei så tråieçti mai mult, trebuie gea rol în „procesul de edificare a socialismului”. I-am
så îmbåtrâneçti. Nu-i altå soluÆie. våzut odatå ochii frumoçi, albaçtri, în lacrimi: Cum, lui
Boemul meu câine (face numai ce vrea el så facå nu i-au dat un ordin, o medalie, acolo, de 23 August?
çi-l înÆeleg: nici eu nu sunt omul care face (tot) ce i se Doar a meritat. „Çi-a adus aportul”, cum formula çeful
spune) a apåsat clanÆa, a intrat înåuntru nonçalant, s-a statului.
lungit-låÆit pe duçumea çi-mi reproçeazå: — Nu, Iordana, constat o viziune negatoare în
— Sufår de cåldurå pentru cå-s mare. Nu m-ai spålat reportajele, în interviurile tale.
cu furtunul azi. ïncercam så-mi apår textele cu argumentele lui:
— Nu-i prea subtil mirosul lui Tano, må scuz eu. — Partidul a cerut så nu toleråm lipsurile. Scrie çi-n
ïmi spune cå are în pensiune o „tomberonezå” çi statut cå un „membru” (suna, cred, destul de ironic!) nu
revine la proiectul cårÆii-dialog. E mai încordatå decât are voie så nu fie critic.
— Tu te råfuieçti, tu caricaturizezi çi nu-i bine. ïÆi
* MulÆumesc, Adrian Alui Gheorghe! lipseçte optimismul revoluÆionar. (Çi ochii frumoçi,

SAECULUM 4/2003 19
 prozå

albaçtri i se abureau de emoÆie). Activistul nu-i corp exasperanta gândire unicå, spaima tuturor minÆilor
stråin în literatura nouå, e parte din ea. normale. Cum a fost posibil, cum s-a putut ca mai tot så
— Sigur, e organul. devinå tabu politic. Strategii, mecanisme, proces.
Cu Turcitu, o, era cu mult mai råu. Ce mai trecea de
Pasåre, era definitiv retezat de Turcitu. Tano a reuçit s-o surprindå pe Çichy. S-a lipit de fotoliu,
— Nu scrii de pe poziÆiile partidului, tovaråça cât så ajungå cu limba dupå urechea ei. Cu precizie.
Marievici. Pânå la nihilism nu-i decât un pas. Cred cå-i place parfumul Célèbre, de vreme ce-mi face
Så-l convingi pe Turcitu? Fusese bolçeviciat* de la çi mie, de multe ori, asta, cu o privire louche. Privire
începuturi, când compunea scrisori în versuri pentru dubioaså.
Zoia Kosmodemianskaia: — Eu te ling pe tine? Tu de ce så må lingi pe mine?
„Eu çtiu, prietenå, cå n-ai murit îçi strâmbå uçurel nåsucul fin reporteriÆa.
O, partizanå dârzå çi bålaie.” ïi spun så iaså çi se executå, bombånind:
Când s-a „abolit” DirecÆia Presei, s-a considerat — ’Çtele tåu de muiere
„îngropat de viu”, deçi l-au „rotat” în alt post, anume creat Çichy vrea så plece çi ea. „Vaai, ce târziu e!” Se ridicå
pentru un „cadru de nådejde”. çi privirea i se prinde iaråçi de vitraliul lui Rusalin – stilizåri
Turcitu avea orientare-beton. Acceptase så fie cenzor de berze, de måçti, de spinåri de deal, de roÆi de car, de
cu convingerea cå foarfeca lui opereazå sarcoame, då coarne de tåuraç, într-un vârtej de culori.
afarå tumori. El nu distrugea un eseu, aplica profilaxia Grådina a foçnit, în semn de recunoaçtere. Orga de
marxist-leninistå. Era convins cå el çi numai el planta çi vânt, atârnå în mårul cråpat pânå la jumåtate, ne
creçtea culturå sånåtoaså la Iaçi. Mirosea orice urmå de regaleazå cu câteva sunete. Tano scânceçte prelung. E
misticism, de sexualism, de simboluri anti-partinice. felul lui de-a se mårturisi, câineçte, cå-i place Çichy.
— Dirijorul titlu de poezie? Adicå cum (cacofoniile — ïÆi place fata, golanule?
nu-l speriau pe Turcitu) dirijor? Nu cumva e o aluzie la... Mai råmân afarå, pe båncuÆa de sub mår. Må simt
(çi aråta în sus, cu deget conspirativ). Noi aicea trebuie eliberatå, ca dupå o confesiune. Ferestrele luminate îmi
så ajutåm autorii så... zâmbesc. Cerul s-a acoperit, aerul e de antracit, ca rantia
— Nu-i mai ajutaÆi. PublicaÆi-i! bunicului. A murit fårå så bånuiascå – dar bånuia cineva
Iaråçi scåpasem piciorul, iaråçi zisesem ce nu trebuia atunci? – cå råzboiul rece va fi câçtigat de America. Dupå
så zic. ce ascultase liturgic Vocea Americii, l-a ajuns schija
— Nu, tovaråça. Noi aicea suntem puçi så påzim agonisitå în Primul Råzboi Mondial.
porÆile tiparului. Så nu intre oricând-orice-oricine. Cå dacå — Hai, bunuÆu, cå plouå, hai în caså.
nu, intrå ruçii peste noi. Era sub cåruÆå. Murise.
Asta era ameninÆarea forte a anilor çaptezeci: A plouat trei zile în çir.
„Intrå Ruçii!” A trecut prin închisorile lui Dej. L-au ridicat din garå,
Dacå scriem contra lor, dacå pomenim de Basarabia, pentru o glumå. Se cam întrecuse cu paharele (spunea
de Bucovina, de Nistru-Tisa, de Doinå, dacå, dacå, dacå, ca Sadoveanu, vutcå çi ca Alecu Russo, viçinap). Çi el çi
INTRÅ RUÇII! cei doi „båutori domneçti”, de vin gratis, plåtit, adicå, de
Çtiu acuma. Accentul cårÆii-dialog trebuie pus pe pårintele. ÇugubåÆ, a cerut la bufet „ruçi cu ceapå”. Aça li
se zicea hamsiilor sårate pe-atunci, „ruçi”.
„Vreau så månânc ruçi cu ceapå. Då-mi så månânc
ruçi.”
Duçi au fost la pârnaie, tustrei. S-a întors dupå cinci
ani, de nerecunoscut: tuns chilug, c-o sfoarå în talie, så-i
Æinå cumva zdreanÆa de palton.
„Aiçtia vor så dea jos raiul din ceruri, copchilå.”
Niciodatå bunica Leonora n-a mai simÆit, dupå ares-
tarea lui, pace adevåratå, pânå s-a stins. Securitatea a
transmis cå soÆul i-a murit, deçi nu murise. Buna mea
bunicå. Tot satul îi båtea în poartå.
„Ajutå-ne, coanå prioteaså.”
Aroma ceaiului ei de gålbioare, de sovârv, de laba
gâçtei, de mårul lupului o mai simt în nåri.
Eram la ea, la Æarå, la DorobanÆ, când s-a dus. Avea
„sågetåturi”, o durea, dar mi-a fåcut vårzoaice – çtia cå-mi
plac –, pe urmå mi-a Æesut çosetele la cålcâie, le-a
împåturit çi s-a dus.
Himerele spaÆiului
Buna mea, îi spun morÆii, buna mea moarte, buna
mea prietenå, buna mea bunicå.
* MulÆumesc, Luca PiÆu!

20 SAECULUM 4/2003
 eseu

Constantin Coroiu

MITUL DE LA CIUCEA
Volumul intitulat Cu Lucian Blaga , apårut cu mulÆi
ani în urmå la Editura Dacia din Cluj, este o carte de
amintiri semnatå de Lelia Rugescu, nepoatå de sorå
(LetiÆia) a poetului çi filosofului, devenitå prin cåsåtorie
Pavel.
ïn paginile volumului – cu un titlu din påcate cam
anodin – se înçiruie, precum într-o galerie a unui pictor
naiv de o expresivitate frustå çi de o candoare pe alocuri
cuceritoare, portretele rudelor apropiate ale lui Lucian
Blaga.
ïn fapt, de la prima paginå çi pânå la arborele ge-
nealogic care încheie volumul Leliei Rugescu, par-
curgem cronica (desigur, condensatå) a unei familii, o
familie scoaså dintr-o datå dintr-un cvasianonimat çi
aduså în lumina strålucitoare pe care o proiecteazå
numai prestigiul unei personalitåÆi excepÆionale. Dincolo MigraÆia luminii
de înålÆåri, coborâri, vicisitudini, izbânzi, înfrângeri, toate
povestite simplu, cu discretå cåldurå çi emoÆie reÆinutå, postului de miliÆie din localitate care, cu o superbå
ståruie aura simbolicå a unui mare destin. Pare cå toatå candoare, intrå în acest joc, raportându-i solemn toate
ascendenÆa lui Lucian Blaga nu a existat decât în întâmplårile çi evenimentele mai deosebite petrecute
vederea unui singur scop: ivirea poetului çi filosofului. pe raza localitåÆii çi adresându-i-se cu: „Am înÆeles, så
ïnsuçi autorul Poemelor luminii , de altfel întotdeauna tråiÆi doamnå prim-ministru!”
(çi încå de la o vârstå fragedå) conçtient çi mândru de Dintr-o datå personajul „sare” din contingent çi
valoarea çi menirea sa, hotårât så se consacre toatå råmâne suspendat, într-un timp revolut, încât nici måcar
viaÆa „blestematei” opere (epitetul pus în ghilimele îi mausoleul la care a trudit cu o tenacitate demnå de un
aparÆine; îl gåsim într-o scrisoare reproduså chiar de meçter Manole feminin nu îl mai leagå de realitatea zilei.
Lelia Rugescu), laså impresia, în diverse împrejuråri, Ba chiar îl îndepårteazå çi mai mult. Limitele realului
cå are aceastå neclintitå convingere. sunt literalmente spulberate çi ne pomenim, pentru
ïn monotonia oarecum de neevitat a depånårii câteva minute, cât dureazå lectura, în lumea parcå plinå
amintirilor de cåtre o fiinÆå pentru care Lucian Blaga a de mistere a cutårui roman din celålalt veac.
nutrit – scrisorile o atestå – o statornicå çi tandrå iubire O scenå elocventå privind ceea ce a însemnat çi
pårinteascå çi fråÆeascå, apare, la un moment dat spre înseamnå Blaga (çi) pentru familia sa este cea a sosirii
final, scena surprinzåtoare, scena tare care ridicå tem- unui grup de tineri vizitatori ceva mai curioçi, prilejuind
peratura unei naraÆiuni „cuminÆi”, aça-zicând obiective, prezentarea mândrå pe care amfitrioana o face LetiÆiei
stråbåtutå de o fireascå nostalgie, la incandescenÆa Rugescu: „Iar dânsa este nepoata lui Lucian Blaga” çi
marilor ficÆiuni, la tensiunea marilor drame. råspunsul la întrebarea cuiva: „— Cum, sunteÆi rude?”
La prima lecturå, îmi amintesc, aproape cå açteptam „— Da, suntem o familie ” (s.n.). Spiritul tutelar al familiei
episodul, fårå înså så am vreun semn, pânå aproape nu e altul decât Lucian Blaga. Chiar la Ciucea, la „curÆile”
de sfârçitul cårÆii, cå el va çi apårea. lui Octavian Goga, lucrurile nu stau altfel: o bancå pe
Protagonistå – Veturia GogaGoga, varå de gradul doi a lui care a adåstat poetul çi filosoful a cåpåtat de multå
Lucian Blaga doar la capitolul Alte rude din familia Blaga. vreme denumirea de „Banca lui Lucian Blaga”, precum
Ne aflåm açadar la Ciucea, cu vreo trei ani înainte „Teiul lui Eminescu” din Copoul Iaçilor. Iar aceasta i se
de moartea celei ce devenise demult un personaj datoreçte desigur tot Veturiei Goga, fiindcå cine
aproape legendar, ståpânå absolutå, cum relateazå altcineva ar fi putut întemeia çi ar fi putut da nume într-un
memorialista, pe un „domeniu” aidoma „unei curÆi prin- spaÆiu sacru în care nu sunt permise nici o ingerinÆå,
ciare din Germania de odinioarå”. Aici se produce de nici o atingere, decât numai ceea ce hotåråçte doamna
multe decenii, în fiecare zi, un joc, nu lipsit de accente prim-ministru?
puÆin cam groteçti, un joc „de-a grandoarea”. Veturia „Spectacolul” cotidian de la Ciucea (surprins într-o
Goga
Goga, acum båtrânå, îmbråcatå în negru, „cu toiagul doar aparent altå lecturå cu mulÆi ani în urmå çi de
înalt, voit tåiat ca din bardå, dintr-o bucatå de creangå Ecaterina Oproiu, într-un antologic reportaj-interviu cu
groaså”, stråbåtând în fruntea grupurilor de vizitatori Veturia Goga) çi protagonista lui sunt infinit mai
aleile parcului Muzeului „Octavian
Octavian Goga
Goga” la construcÆia convingåtoare çi mai definitorii, pentru biografia unei
cåruia a lucrat, cåÆårându-se temerar pe schele, cu o familii, decât orice arbore genealogic, oricât de orgolios
tenacitate de o înnobileazå cu adevårat, un çir lung de çi de riguros ar fi el întocmit, cum de altfel este çi cel
ani; apoi dând ordine precise çi severe, inclusiv çefului reconstituit de Lelia Rugescu.

SAECULUM 4/2003 21
 contemporanii nostri

Gheorghe Buzatu

Muncå, consecvenÆå çi curaj! Ajung atâtea çi veÆi vedea roadele!

Dialog realizat de Alexandru Deçliu

— Mai întâi, domnule profesor

profesor,, vå rugåm så faceÆi
câteva precizåri referitoare la originea dvs. familialå.
— Nimic mai simplu. Bunicul din partea tatei, tot
Gheorghe Buzatu, a fost decenii la rând cârciumar în
buricul Râmnicului-Sårat, deci în piaÆa oraçului, iar
bunicul dinspre mamå, Constantin Popescu, coleg la
Buzåu cu [Link], a fost învåÆåtor çi, totodatå, dascål
la Chiojdeni, pe Valea Râmnicului. Mama a fost casnicå,
iar tatål, Ilie Buzatu, dupå studii la Buzåu, a ajuns spe-
cialist în finanÆe, funcÆionând pe rând la Sihlea, Râmnicu-
Sårat, Oradea, Sihlea, CernåuÆi çi, din nou acaså, la
Râmnic. Trebuie så remarc un lucru deosebit, çi anume
cå era un mare iubitor çi cititor de istorie çi literaturå.

— Ce amintiri vå leagå de comuna natalå Sihlea?

— Sunt convins cå niciuna, fiind çi imposibil. ïn cursul
anilor 1939 - 1940, tata a funcÆionat pentru mai multe
luni la Sihlea, unde s-a mutat temporar çi mama. Aça
se face cå... am våzut lumina zilei la Sihlea, de unde,
apoi, am plecat cu toÆii çi nu aveam så mai revenim
nicicând.

—V -aÆi nåscut într-o familie de Æårani fårå mijloace

V-aÆi
de a-çi face o bibliotecå. Cum au apårut cårÆile în
viaÆa dvs.?
— Aça este... Pânå am devenit student bursier, în
1956, la 17 ani, am suferit mereu cå nu aveam bani
Gheorghe Buzatu, unul din cei mai prestigioçi cercetåtori ai istorio- pentru a-mi cumpåra cårÆile dorite. Apoi, lucru curios,
grafiei contemporane s-a nåscut la 6 iunie 1939 în comuna Sihlea, n-am mai avut probleme. Când a fost cazul, atunci ori
judeÆul Vrancea. çi acum, am cheltuit pânå la ultimul ban pe cårÆi ori pe
A absolvit Liceul „[Link]Æå” din Râmnicu-Sårat çi a urmat copierea documentelor, în Æarå ori în stråinåtate. Nici-
cursurile SecÆiei de Istorie a FacultåÆii de Filologie - Istorie a UniversitåÆii
„[Link]” Iaçi. odatå n-a contat preÆul, întrucât, când m-a interesat
România
ïn anul 1971 a obÆinut titlul de doctor în Istorie, cu teza „România un titlu, am plåtit çi mi-am procurat cartea. ïntr-un ase-
çi trusturile petroliere internaÆionale pânå în 19291929”, tipåritå din cauza menea context, vedeÆi dvs., este mai greu så identific...
cenzurii, abia în 1981, distinså în acelaçi an cu premiul Academiei începutul. Ceea ce vå pot spune, în mod sigur, este
Române.
S-a impus ca editor al colecÆiei Românii în istoria universalåuniversalå, cå, la un moment dat, pe la zece ani, tata mi-a cumpårat
reunind deja 100 de volume. Este un specialist reputat în domeniile: un DicÆionar al lui Lazår Çåincanu, din care am învåÆat
Istoria petrolului românesc, România în cadrul relaÆiilor internaÆionale foarte mult pentru vârsta mea; mai apoi, eu mi-am fåcut
(1938 - 1947) çi, îndeosebi, Al Doilea Råzboi Mondial. A efectuat stagii rost – printr-o întâmplare – de Istoria Românilor a lui
de documentare în unele din cele mai mari biblioteci çi arhive din lume:
URSS sau FederaÆia Ruså, Marea Britanie, Germania, Statele Unite ale [Link], iar în 1953 - 1956 am frecventat
Americii. biblioteca Liceului din Râmnicu-Sårat „Regele
Gheorghe Buzatu este autor al unei opere reprezentative, cuprin- Ferdinand I”, al cårui elev eram çi nu mai puÆin
zând sinteze çi monografii, bibliografii çi culegeri de studii, volume de Biblioteca Oråçeneascå din centrul urbei. Cu începere
documente, numeroase studii çi articole, ediÆii critice etc., tipårite în
Æarå sau în stråinåtate. Lucrårile sale se remarcå prin corelarea de la 1 septembrie 1956, când am devenit student la
naÆionalului cu universalul. Istorie la Universitatea „[Link]” din Iaçi, lucrurile,
„Explorator de arhive româneçti çi stråine, cititor avid al ultimelor aça cum am spus, s-au schimbat radical. Så judecåm:
noutåÆi din domeniul såu, pe scurt, cercetåtor de vocaÆie, Gheorghe aveam de-acum la dispoziÆie bibliotecile FacultåÆilor
Buzatu îçi afirmå cu tårie convingerile sale, indiferent de urmåri. PoÆi
så nu i le împårtåçeçti, uneori, dar nu-i poÆi contesta onestitatea de Drept çi Litere çi, mai cu seamå, Biblioteca Centralå
intelectualå: spune deschis ceea ce crede!” – nota undeva Florin Universitarå „[Link]” din Iaçi, una dintre marile
Constantiniu, membru corespondent al Academiei Române. biblioteci ale Æårii. Nu aveam de unde så çtiu, cu
Pentru toate acestea çi pentru multe altele, profesorul Gheorghe adevårat, cå acela era doar startul, pentru cå ulterior
Buzatu este un nume de „prim-plan” al istoriografiei române.

22 SAECULUM 4/2003
 contemporanii noçtri

çansa avea så fie de partea mea. Mai precis, aveam creatorilor, dar så admitem cå numai ea, munca, då
så vizitez çi så cercetez în marile biblioteci ale lumii, temei frumosului din orice bibliotecå, începând cu cea
unele dintre ele veritabile „imperii ale cårÆii”, aça personalå çi terminând cu Biblioteca de la Alexandria
precum: Biblioteca Academiei Române din Bucureçti, ori cu Library of Congress din Washington, DC!
Library of Congress din Washington, New York Public
Library, bibliotecile universitåÆilor Stanford, Columbus — Ce rol au jucat în formarea dvs. çcolile prin
(Ohio), Houston (Texas), Londra, Moscova, Leningrad, care aÆi trecut?
Kiev, Freiburg im Breisgau, Beijing çi – în cele din urmå — Cred cå sunteÆi de acord cå, dacå aç råspunde
dar nu cea mai puÆin importante – Biblioteca NaÆionalå negativ, aç spune o mare minciunå. Nici dacå aç preciza
din Paris ori cele din Moscova (fostå „[Link]”). Sunt enorm, n-ar fi nimerit, pentru cå aç respecta un çablon.
convins cå nimic n-a fost în zadar cât timp, pânå acum, Este suficient, de aceea, så relev cå çcolile prin care
mi s-au reproçat multe, dar niciodatå n-a fost pus în am trecut, cum vå place dvs. så må chestionaÆi, çi-au
cumpånå gradul de documentare. Ceea ce, trebuie så avut, toate, rostul lor în crearea mea ca specialist în
recunoaçtem, nu-i de ici – de acolo într-o lume care domeniul istoriei contemporane.
se pretinde, çi este, a informaÆiei!
— Care a fost prima dvs. întâlnire cu istoria?
— Cum se vede istoria dintr-o bibliotecå? — A fost una simplå çi la o vârstå neverosimilå.
— Cât se poate de firesc sau, mai bine zis, aça ïnchipuiÆi-vå un copil de trei ani, internat într-un spital
cum trebuie: adevåratå çi totalå! Çi iatå de ce. O din CernåuÆi, pierdut între råniÆii aduçi tocmai din zona
bibliotecå, dacå nu este modestå sub raport cantitativ frontului de la Stalingrad çi primind, de Sårbåtorile
çi calitativ, îÆi permite accesul în ceea ce se numeçte Cråciunului 1942, un ursuleÆ de paie din partea preçe-
– fårå pretenÆie – minunatul imperiu al cunoaçterii, dintei de atunci a Consiliului de Patronaj, d-na Maria
într-un domeniu sau altul, ori, de ce nu, în toate dome- Mareçal Antonescu!
niile; în cazul nostru, în domeniul istoriei. Vå rog så
reÆineÆi cå, aproape fårå excepÆie, cartea de istorie — Care dintre marii istorici români sau ai lumii
ocupå mai pretutindeni un loc aparte în biblioteci. Nu v-au marcat cariera?
pornesc de la principiul cå istoria e în toate, dar trebuie — Dintre istoricii români – [Link] çi [Link],
så admitem cå a fost çi a råmas o disciplinå de prefe- titanul istoriografiei naÆionale çi universale, cåruia i-am
rinÆå. Din multiple motive, dar, probabil, în primul rând, consacrat numeroase studii çi volume omagiale sau îi
pentru faptul cå nu se pot construi prezentul çi viitorul reeditez, în colaborare, monumentala Istorie a Româ-
fårå a cunoaçte, fie çi superficial, trecutul. Or, cum nilor (în zece volume). Dintre profesorii mei de la
poate constata oricare dintre noi, în cunoaçterea Universitatea din Iaçi îi menÆionez anume pe acad.
trecutului este suficient så începi, întrucât dupå aceea [Link]-DîmboviÆa, regretaÆii [Link],
este riscant – chiar imposibil – så te mai desprinzi... [Link]ç çi [Link], precum çi mereu tânårul meu
Çi nu vorbesc aici de cei care, prin profesiunea lor, se dascål Vasile NeamÆu. Referitor la istoricii stråini, vå
apucå ori ståruie în cercetarea istoriei naÆionale sau rog så aveÆi în vedere cå, întrucât din anul 1958 m-am
universale! ïn altå ordine de idei, pentru a da un aplecat asupra istoriei contemporane (epoca celui de
råspuns punctual, voi preciza cå marele avantaj al unei Al Doilea Råzboi Mondial), este natural så-i menÆionez
biblioteci constå în aceea cå îÆi îngåduie formarea unui pe cei care au ilustrat domeniul respectiv – çi sunt
punct de vedere obiectiv asupra problemei sau epocii atâÆia! -, dar fac menÆiune specialå pentru francezii
care te intereseazå, iar aceasta în momentul în care – Pierre Renouvin, Maxime Mourin, Henri Michel çi Jean-
presupun – te adresezi tuturor autorilor pe care-i depis- Baptiste Duroselle. Cred cå ajunge.
tezi într-un fond de carte çi nu te limitezi la câÆiva! Mai
apoi, intervine un alt factor, çi anume cå, în funcÆie de — Ce loc rezervaÆi intelectualului vremii noastre
mårimea unei biblioteci sau de profilul ei, ajunge så în influenÆarea conçtiinÆei publice?
cercetezi în profunzime, temeinic, trecutul, mai degrabå — Voi fi cât se poate de sincer çi de categoric: un rol
unele episoade. Pentru specialist, rezultatele unor esenÆial, deçi depinde de timp çi de spaÆiu... Cu toate
atare investigaÆii se resimt în cazul fiecårui studiu ori cå, în ultima vreme, acest rol este în scådere, ceea ce
al fiecårei cårÆi publicate, mai ales dacå urmeazå calea må confirmå...
normalå, adicå informaÆiile extrase din cårÆi sunt
îmbogåÆite çi coroborate cu acelea furnizate de — Nu credeÆi cå se manifestå nejustificat uneori
documentele descoperite în arhive. Trebuie så reÆinem o atitudine de indiferenÆå faÆå de valorile morale çi
cå aståzi, în epoca computerelor, nu mai este atât de patriotice în concurenÆå cu promovarea nonvalorilor?
greu så faci cårÆi din cårÆi, deci compilaÆii , ci este Nu cumva „demitizarea” marilor înaintaçi Æine çi de o
absolut necesar så ajungi la lucråri originale, la slabå cunoaçtere a istoriei?
contribuÆii în domeniul istoriei, singurele care înfruntå — Trebuie så vå confirm în toate. Din påcate, aça
timpul. Iatå de ce puteri conchide cå, înainte de orice, este. Totuçi, trebuie så fim çi optimiçti, pentru cå s-ar
istoria dintr-o bibliotecå nu-Æi poate apårea decât sub putea så fie çi mai råu. Så mai privim çi în alte pårÆi,
un chip frumos. Restul este muncå, care Æine de partea unde situaÆia a ajuns jalnicå.
nevåzutå çi nebånuitå a lucrurilor, necunoscutå decât

SAECULUM 4/2003 23
 contemporanii noçtri

— Suntem dupå decembrie 1989 într-o continuå Æilor de informare, „deschiderea” arhivelor în Æårile comu-
„tranziÆie”. Se cunosc çi alte perioade de tranziÆie în niste, relaÆiile internaÆionale excelente statornicite între
istoria modernå a României? istoricii de pretutindeni, istoriografia ajunge pe noi culmi
— Cum så nu! ïn fapt, trebuie så consemnåm cå în de afirmare çi de prestigiu. Apelând la o cunoscutå
epoca modernå, deci în cursul secolelor XIX-XX, în mod butadå çi interpretând-o, sunt convins cå nu este departe
practic am stråbåtut numai perioade de tranziÆie... Så timpul când se va putea spune cå, dacå istorie nu-i,
judecåm faptele înså. De la fanarioÆi la epoca nimic nu e!
regulamentarå, apoi RevoluÆia de la 1848, succedatå
de epoca Unirii çi de reformele lui Cuza, epoca post — Cum se vede istoriografia româneascå peste
1899, IndependenÆa çi Regatul, epoca „påcii armate” la hotare? Se vorbeçte pe undeva prin lume de o „çcoalå
nivel european la confluenÆa veacurilor XIX-XX, româneascå de istoriografie”?
Råzboiul Mondial din 1914 - 1918, epoca Marii Uniri de — Foarte bine çi cât se poate de exact. Cu toate
la 1918 çi a consolidårii ei pe plan intern çi extern, epoca defectele çi calitåÆile sale. ïn primul rând så nu se uite
interbelicå, Råzboiul Mondial din 1939 - 1945, cå, din rândul nostru, provin unii dintre marii istorici ai
comunizarea çi „era socialistå” (1944 - 1989), iar, lumii çi din toate timpurile – [Link], [Link]åtianu çi
actualmente, tranziÆia ce se tot prelungeçte de la 1989 [Link], acesta din urmå fiind un fenomen, prin
încoace. Rezultå, constat, vreo 14 - 15 perioade cantitatea scrisului såu çi, deopotrivå, prin varietatea
distincte, ceea ce, pentru aproape 200 de ani, cred cå preocupårilor. Vor trece secole çi o operå de proporÆiile
ne conduce la faze distincte de 10 - 15 ani... De unde celei iorghiste (aproximativ 1500 de cårÆi, mii de studii
deducem cå ne aflåm de-acum la fine de fazå?! de specialitate çi peste 30.000 articole de ziar) va fi
extrem de greu de depåçit, iar aceasta fie çi în condiÆiile
— Care sunt dupå pårerea dvs., domnule profesorprofesor,, domniei computerelor. Despre existenÆa çcolii române
prioritåÆile stringente ale istoricilor noçtri? de istoriografie, vorbesc de la sine studiile de specialitate
— Dupå cele petrecute în urma evenimentelor din care i-au fost consacrate în ultimii ani de prestigioçii
1989, istoricilor – în mod cu totul absurd – li s-au imputat Keith Hitchins çi Frederick Kellogg ori prezenÆa noastrå
o mulÆime de lucruri çi li s-a cerut, precum odinioarå, så activå la toate congresele mondiale de istorie din 1980
facå „totul”. S-a neglijat cå ei nu sunt la comanda (Bucureçti) încoace.
nimånui. Nu au fost, cu excepÆii bine çtiute, nici înainte
de 1989, dar acum în libertate çi fårå cenzurå! Oricum, — Cum s-a nåscut pasiunea dvs. pentru studierea
nu vreau så neglijez întrebarea dvs. çi voi preciza cå personalitåÆii complexe a Mareçalului Antonescu?
iatå, chiar ieri, 28 februarie 2003, unul dintre obiectivele — ïn mod sigur, ea nu s-a nåscut întâmplåtor. Mai
majore asumate de istoricii români – elaborarea çi înainte de toate, aça cum am menÆionat, m-a preocupat
publicarea Tratatului de Istoria Românilor – a fost atins. de timpuriu epoca celui de Al Doilea Råzboi Mondial,
ïncepând de ieri, açadar, cititorul beneficiazå de o evoluÆia/involuÆia României în context, astfel cå figura
sintezå globalå acoperind trecutul nostru, din cele mai Mareçalului Ion Antonescu mi s-a impus de la sine,
vechi timpuri çi pânå la pråbuçirea României Mari în natural. Apoi, aveÆi în vedere cantitatea impresionantå
1940. ïntreaga materie este tratatå în opt volume masi- de material documentar privind epoca çi personalitatea
ve, toate apårute, prin grija excelentei Edituri Enciclo- Mareçalului, iar acest material trebuia investigat çi
pedice din Bucureçti, sub egida Academiei Române. valorificat. ïn sfârçit, så nu ignoråm „tratamentul” post-
mortem ce i-a fost rezervat Mareçalului, unul cu totul
— Ce v-a impresionat cel mai mult din istoria necorespunzåtor çi imposibil de susÆinut din punct de
românilor? vedere strict çtiinÆific. Må întreb çi vå întreb, cum se
— De departe, epoca celui de Al Doilea Råzboi poate afirma în mod serios cå Ion Antonescu ar fi fost
Mondial, cu oamenii çi faptele lor. ïn acest moment nu vinovat de toate relele care s-au abåtut asupra României
sunt reunite cele mai bune condiÆii pentru o tratare dupå 1940. ïn consecinÆå, am publicat çi îi voi mai
corespunzåtoare a epocii anilor 1939 - 1945, dar acel destina Mareçalului mai multe cårÆi. Numai anul trecut,
timp, cu siguranÆå, va veni. Se va constata, atunci, cå deci în 2002, la împlinirea a 120 de ani de la naçterea
în ansamblu epoca a coincis uneia dintre cele mai mari sa, am tipårit douå volume: Mareçalului Antonescu în
epopei a neamului nostru. Poate va fi prea târziu, dar faÆa istoriei çi Mareçalului Antonescu la judecata
acest lucru nu conteazå, çtiut fiind cå „adevårul açteaptå, istoriei (volum colectiv).
numai minciuna se gråbeçte” ([Link]Æå).
— Adevårul trebuie spus totodeauna în istorie?
— Cum vedeÆi viitorul istoriografiei? — Da, cu orice preÆ, cu orice risc! El nu poate sau,
— Pornind de la realitåÆile ultimului deceniu, când a mai bine zis, nu ar trebui – så supere pe nimeni... Dar
devenit evident, la noi çi aiurea, cå totul porneçte çi se efectele propovåduirii adevårului sunt, din toate punctele
întoarce la istorie, natural cå trebuie så fim optimiçti. de vedere, binefåcåtoare. De aceea, oriçicând çi
Aceasta în ceea ce priveçte rostul social al istoriografiei. oriunde, istoricii au binemeritat de la Patrie. Dacå nu
Cât priveçte evoluÆia sa intrinsecå precum disciplinå sunteÆi de acord cu mine, vå rog så încercaÆi a tipåri çi
umanistå extrem de frecventatå, cutez så prevåd cå, difuza o carte intitulatå, så zicem, O istorie neadevåratå,
având în vedere modernizarea çi extinderea posibilitå- pentru a constata cå aÆi pierdut timpul, cå v-aÆi câçtigat

24 SAECULUM 4/2003
 contemporanii noçtri

o mulÆime de inamici çi cå, pe deasupra, aÆi råmas çi cu veritabili! Cât priveçte chestiunea în sine, vå recomand
opul nevândut! så întrebaÆi Academia Românå, cât timp ea decide,
nicidecum subsemnatul! E mai bine cå-i aça, vå asigur,
— Care este cea mai mârçavå faptå din istoria pentru liniçtea noastrå çi a æårii Româneçti! Despre
omenirii? dificultåÆi, e bine så çtiÆi cå sunt colegi çi „colegi”. Eu
— ...Au fost atâtea çi ar fi imposibil så încercåm o... nu-mi fac probleme, cât timp çtiu cå i-am ajutat pe toÆi,
„ierarhizare” a lor... De aceea, må voi limita la un fapt într-o formå sau alta...
precis cu cele mai grave consecinÆe pentru poporul meu:
târgul Marilor AliaÆi (URSS, Marea Britanie çi SUA) de — Ce aÆi açtepta så aducå omenirii anii care vor
prin 1943 - 1945 în privinÆa împårÆirii Europei Est- veni?
Centrale (inclusiv a României) în „sfere de influenÆå”. — ïn funcÆie de cuceririle formidabile ale çtiinÆelor,
Numai în urma lui a fost posibilå stabilirea sistemului ne putem açtepta la orice. Deci avem în vedere totul.
comunist la Bucureçti pentru un çir de decenii, apoi Deçi se impune så relev cå totul nu va însemna nimic
pråbuçirea sistemului çi tranziÆia actualå, toate cu cât timp individul nu va dispune, oriunde pe planetå, de
consecinÆe departe stråbåtåtoare în timp çi pe care nu mijloace de trai suficiente çi adecvate, çi de multå, de
le putem prevedea, nici sub aspectul amploarei lor çi cât mai multå liniçte. Nu må gândesc – så fie foarte clar
nici sub acela al duratei. ïn totului-tot a fost, oricum, un – la întronarea raiului pe påmânt, dar cutez så-l våd pe
dezastru, cel puÆin pentru Europa, prinså acum – cum individ cå dispune de timpul çi mijloacele trebuincioase
constatåm – în chinurile refacerii. unei educaÆii fireçti, unica çanså în care omul va
redeveni el însuçi, probabil cå aça cum a fost la început.
— SunteÆi considerat creator de çcoalå în dome-
niul istoriei contemporane a României. Pe care din — Care este modul dvs. de legåturå cu epoca?
discipolii dvs. îi apreciaÆi cel mai mult çi de ce? — ïn primul rând – cartea . Nu neglijaÆi cå, ocu-
— S-ar putea så fie aça. ïn ce må priveçte, prefer så pându-må de istoria contemporanå, am legåturile mele
fiu reÆinut. Chestia asta cu „çefia de çcoalå” este atât – le-aç numi „speciale” – cu publicul interesat
de fragilå, de relativå, încât propun så amânåm rås- pretutindeni de anume probleme controversate care au
punsul... Despre discipolii mei, prefer så-i las pe ei så fråmântat çi preocupå încå omenirea. Pe de altå parte,
vorbeascå. Oricum, vå asigur cå toÆi colegii mei de vå asigur cå obiçnuiesc så må întâlnesc çi så discut cu
institut çi de facultate sunt excelenÆi, dupå cum çi cei cititorii mei sau cu simpatizanÆii de istorie. Asta oriçicând,
peste 20 de doctoranzi, actuali ori foçti. Çi, înclin så atât înainte cât çi dupå 1989. ïn altå ordine de idei, vå
cred, cå, dacå nu vor vorbi domniile lor, operele lor îçi rog så nu pierdeÆi din vedere cå, începând din decembrie
vor spune cuvântul. Singurul adecvat çi obiectiv. 2000, sunt reprezentant în Parlamentul României, iar
de la 27 ianuarie 2003, çi membru al Adunårii Parlamen-
— AÆi colaborat intens cu mulÆi dintre reprezen- tare a Consiliului Europei de la Strasbourg.
tanÆii de seamå ai istoriei noastre naÆionale – Ion
Scurtu, Florin Dobrinescu, Ion Påtroiu ç.a. Cum — Domnule profesor
profesor,, dacå ar fi så mai abordaÆi o
apreciaÆi contribuÆia acestora la elaborarea istoriei temå de cercetare, asupra cårui moment din istoria
românilor? poporului nostru v-aÆi opri?
— Este perfect adevårat ceea ce aÆi consemnat. Iar —Nu este loc pentru un „dacå”. Chiar fiind ocupat
în cazul lor, precum çi în acela al colegilor de serviciu ca parlamentar, vå rog så reÆineÆi cå nu mi-am întrerupt
ori al doctoranzilor, voi apela la acelaçi termen: activitatea çtiinÆificå. ïn 2002, de exemplu, am publicat,
excelenÆi. Care, cred, spune totul. singur ori în colaborare, 5 cårÆi çi numeroase studii, iar
la acest început de an, am definitivat pentru Editura Enci-
— SunteÆi considerat o stea de primå mårime în clopedicå din Bucureçti un volum masiv de peste 800
istoriografia actualå a istoriei contemporane. Membru de pagini, intitulat R o m â n i a ç i M a r i l e P u t e r i
al Comisiei InternaÆionale pentru Istoria relaÆiilor (1939-1947), rod al cercetårilor mele de peste ani în
InternaÆionale, Comitetului Român pentru Istoria celui arhivele çi bibliotecile române çi stråine. ïn felul acesta,
de Al Doilea Råzboi Mondial, AsociaÆiei Americane deci, råmân fidel epocii celui de Al Doilea Råzboi
de Istorie, Clubului Istoricilor „[Link]”. Distins cu Mondial.
Premiul Academiei Române, Premiul „Mareçal Ion
Antonescu” al „Revistei de Istorie Militarå”, Premiul — Acum, la vârsta senectuÆii, dupå o îndelungatå
de ExcelenÆå UNESCO çi altele. ïn aceste condiÆii çi rodnicå activitate çtiinÆificå, cu ce îndemnuri vå
lumea çtiinÆificå se întreabå, domnule profesor
profesor,, cum adresaÆi tinerilor istorici?
se explicå faptul cå Academia Românå ocoleçte — ïmi convine postura în care må plasaÆi – aceea
admiterea dvs. în rândul Nemuritorilor
Nemuritorilor.. Så fie vorba de a da sfaturi. Ce poate fi mai plåcut? Nu çtiu cât ar fi
de invidie profesionalå, mai ales cå, se pare, tocmai de util. Voi încerca, totuçi, så må înclin voinÆei dvs. Ce
colegii dvs. ieçeni vå fac unele dificultåÆi? îndemn aç putea, açadar, så adresez colegilor mei mai
— Çi aceasta este perfect adevårat. Dar, vå asigur, tineri posedând calitåÆile de istoric? Atâta doar: muncå,
situaÆia îmi convine. Uneori må pune în situaÆii nostime consecvenÆå çi curaj! Ajung atâtea çi veÆi vedea
çi, culmea, chiar în raport cu unii colegi, academicieni roadele!

SAECULUM 4/2003 25
 poesis

ANNA ELISABETH DE NOAILLES

Contesa Anna Elisabeth de Noailles Noailles, nåscutå Amintirea stråbunilor
Brâncoveanu (1876 - 1933), de la a cårei timpurie
trecere în eternitate s-au împlinit în primåvara aceasta Elenei Våcårescu
çaptezeci de ani, este nu numai o stea albastrå de primå
mårime în constelaÆia açtrilor lirei franceze, ci çi o puter- Fata ce se nåscu în Galia latinå
nicå personalitate a literelor din neistovita cetate a Un vis tråi melodios çi pastoral
culturii europene. Legatå puternic de-un mister ancestral
Numele ei este prezent în toate panoramele çi Ce tainic de pe-un Æårm spre altu-o-nclinå.
istoriile literaturii franceze çi stråluceçte în toate anto-
logiile de marcå. Nicicând înaintea sa un nume de poetå Tu, FranÆå gânditoare sub soare de argint,
n-a atins o asemenea culme, precum Anna de Noailles, Cu sânge viu de tine inima mi-e hrånitå,
în acropola idealå a culturii, nicicând n-a cucerit ase- Çi-o patrie de vis departe-mi fu sortitå
menea lauri çi n-a råspândit prin versurile sale, de-o Cu-n harnic fus ursita-mi Æesând ca un alint.
originalitate frapantå, o mireasmå mai purå, mai subtilå
çi în acelaçi timp mai apropiatå de naturå çi de natura Tata-mi vorbi de Æårmuri cu oi çi cu påstori
umanå. De luminoase-ntinderi de porumb, de grâu;
Ea însåçi o naturå freneticå, era ultimul vlåstar dintr-o Printre brazde-l vedeam pe-al påmântului fiu,
nobilå çi veche stirpe care dåduse æårii Româneçti doi Un Æåran surâzând çi-ntristat uneori.
voievozi glorioçi, pe Matei Basarab çi pe Constantin
Brâncoveanu. Tatål ei, cåsåtorit cu o cretanå, era fiul Apoi îmi sunarå-ntr-o zi ciudate viori
domnitorului muntean Gheorghe Bibescu çi semna Strunele lor tulburarå întregul Paris,
Grégoire Bassaraba de Brancovan. Pe cåi råtåcitoare må îndemnau chemåri de vis
Açadar, brâncoveancå prin naçtere, în vine curgân- Prelung spre ele ochi-mi tânjirå arzåtori.
du-i tumultuosul sânge al stråmoçilor råsåriteni, franÆu-
zoaicå prin limbå çi culturå, Anna Brâncoveanu
Brâncoveanu, aça Un muzicant ales din turmentata ceatå
cum se iscålea pe albumele din copilårie, cunoaçte pe Cânta sålbatic din fluierul lui Pan.
malurile Senei, începând din 1901 cu le Coeur in- Poate cå viaÆa-mi de-a pururi însetatå
nombrable, data apariÆiei primei sale cårÆi, o glorie ce Atârnå de un cântec nomad, plin de elan.
nu se va vesteji pânå la sfârçitul zilelor sale. L’Ombre
des Jours (1902) a stârnit un adevårat entuziasm la Aça am mers acolo doar o copilå încå
apariÆie çi fiecare nouå carte a ei a însemnat în FranÆa ïn Æara aurie, dreaptå, cu blânde firi.
un eveniment literar. Urmåtoarele cårÆi de versuri, Les æin minte ziua solarå çi adâncå,
Eblouissement (1907), Les V ivants et les Morts
Vivants Copiii goi, brådeturi çi albele zidiri.
(1913), Forces eternelles (1920), L’Honneur de soufrir
(1927), Derniers vers et Poemes d’anfance , precum Çi am våzut palate, biserici çi morminte
çi romanele sale reprezintå date importante în istoria Toate ce-ntr-un adânc neçtiutor nåscurå.
literelor franceze din veacul care a trecut. Contesa de De când, o, voi columbe, voiaÆi så må alinte
Noailles a Æinut çi un cerc literar glorios, frecventat de Pur acel uguit, zeii ce-mi dåruirå?
elita literarå a FranÆei. ïn limba românå, numele Annei
Brâncoveanu de Noailles, prin traduceri, studii çi Çi prin Michelet, apoi, spiritul ce cuprinse
exegeze, a fost çi va mai fi cinstit. (Pan Izverna) CetåÆile, eroii, vechi legi çi pasiuni
Acel loc nobil în sufletu-mi învinse
Grådina de lângå mare Ce-ntinsa Romå-l scrise alesei naÆiuni.
A tråi e dar divin! Un vânt marin Mai auzii cå Æara lui tata mi-e vestitå
Udå garoafele în zori çi în grådina Prin muncå, vitejie çi artele cu har
Cu brazde-n somn, tainic precum un alin, De la o voce FranÆei eterne dåruitå,
Iscå parfum de vas plecând spre China... Ce-mi scrise* låudându-mi lutul originar,
Salutând lirica çi nobila ursitå:
O, ce viu farmec e-n astå ispitå – „De unde vii, precum cândva veni Ronsard!”
Spre Æåri de ceaÆå çi friguri eterne – ________________________
ïn blânda grådinå de zei dåruitå * Aluzie la Maurice Barrès, care dåruindu-i cartea sa, Le V
Voyage
oyage
Când livada crini çi alte flori Æi-açterne. de Sparte, i-a scris faimoasa dedicaÆie: „Vous êtes de Danube
comme Ronsard et de Bysance comme Chénier”.

26 SAECULUM 4/2003
 poesis

Urma
Puternic pe viaÆå må voi sprijini,
La piept strângând-o frenetic çi tare
Cå al zilei farmec când mi s-o råpi
Caldå va fi de-a mea îmbråÆiçare.

Cât de întinså-i peste lume-o mare

Påstra-va într-a apelor pieire
Gustul durerii mele amare –
Navå plutind pe-a zilelor undire.

Teleportare Printre dealuri voi låsa din mine

Dogoarea ochilor sub care-au înflorit
Vara Çi greierul tufei de måråcine
ïmi va striga dorinÆa ascuÆit.
Albastre vânturi! Våzduhu-i pur!
Surâd tåriile – înaltul Crudå verdeaÆa poienilor nouå
Un val uçor trece la altul, Çi de pe margini ierburi cuminÆi
Azur, azur dupå azur. SimÆi-vor palpitul aripilor douå –
Umbrele mâinilor mele fierbinÆi.
Ah! Ce suavå uimire,
Cåldura sclipeçte sonorå, Naturå-liman, – bucurie a firii
Auzi în marea aurorå Va respira mireasma-mi de duratå
Un foçnet de fericire? Çi pe surpata mâhnire-a omenirii
A inimii urmå voi låsa odatå.
O, ce elan dogoritor
Univers, sublimå varå Uimire
Le purtai în coastå oare
Cum fu al Evei trup uçor? Eram pe gânduri când grådina-ntinså
Lovi deodatå pupila-mi aprinså;
Azur divin! Zi creatoare! Tresar de-o purå desfåtare
Aripa lebedei semeaÆå Idilå a verii, râsete, candoare!
ïmi bate, Joe, lângå viaÆå, Sunt tulburatå, un farmec må-neacå
Din piept îmi curge-o lume mare. Çi merg încet; de pe-un arbust îmi pare
Cå bucuria în pieptul meu sare!
Cei vii au tåcut Sunt elan, iubire, o mireasmå bunå
Cu albastrul corpu-mi se-mpreunå,
Tåcut-au cei vii, o, morÆii mi-au vorbit Privirea mi-e uimitå dintr-o datå,
Tåcerea lor c-o dåinuire mare. Ochiu-n livadå mi-a-nflorit çi iatå
Departe de inimi trufaçe-am zidit Sub pleoapa mea închiså dac-aç vrea
Pe-al lor nisip o caså gânditoare. Soarele, trandafirul încå le-a vedea.

Vai, gravii morÆi tristeÆea lung o-ndurå... Traducere de Pan Izverna

Mi-arunc din somn o scrutare pågânå
A cuvântului boare uçor îmi sunå-n gurå,
Lumea ce piere în ochi va så-mi råmânå.

MorÆi aspri, blânzi, så nu doriÆi mereu

A fi prezenÆi cu-ale voastre suspine,
ïn neamul celor vii care atât de greu
Se apårå de timpul ce se adunå-n sine.

Vin la cenuça voastrå så stau pe înserat

M-asemån cu-n trecut, voi sunteÆi viitor.
Doar ce açtepÆi ai tu cu-adevårat: SpaÆii albastre
Sunt moartå de pe-acum, cå tot va fi så mor.

SAECULUM 4/2003 27
 poesis

Liviu Ioan Stoiciu

Rigi barbari PÅI, ÎN INTERIOR, la fiecare, am descoperit, întâi
Æipåtul drept buchet de flori, de gheaÆå çi numai
LA UN RÅZBOI de Æesut, mirosul mai apoi cuvintele: baci, balaur, brad, gard çi
familiar, arian, iese pânzå cu franjuri, bunå gorun, mal, mistreÆ, mânz, prunc, strugure çi
la ocazii, de împodobit cu obiecte de cult, de argint, strungå, urdå, vatrå, zgardå... noi, fiii Æåranilor, jucårii
ornamentate cu çnur indo- gigante, pline de promoroace, am avut copilåriile definitiv
european, zic: sunt, în plinå agitate (vin eu, aici çi zic) pentru ele am, çi acum,
fascinaÆie, un puçti, acolo, o privighetoare, carnivorå, cu o adevåratå vocaÆie: stop!... scrie: aveam deja arcul
bentiÆe, care çi undiÆa, secera de cupru, roata
îçi face planurile, în somn, vârtejuri de praf – pânå çi broboanele pe frunte: domesticisem boul çi
så intru eu în clasa pe cel mai mare fluviu
întâia, çcolar, zmeu, la 6 ani, în minte din Europa: acum ne desprindem noi de traci çi
cu istorii, despre rigi barbari, adevårate istoricii, antici, ne dau nume: geto-daci... noi, copiii,
dogori çi cu dantelele fetei picherului, cu ba: ne ungeam pårul cu unt çi aça ieçeam,. grozavi,
toate religiile copilåriei çi cu prostii, zici: cu-uc, din bordeie, direct în prima vârstå a
auzi, fratele meu, cum, în grafit fierului, înmiresmaÆi çi cu intuiÆii: ei, da, ceferiçtii
se picteazå ceramica, lucratå erau cu ochii pe noi, cât açteptau, în haltå, personalul, så
cu mâna, înainte de plece, så aibe o preocupare, acolo, så
a fi arså, cu motive albe çi negre, pe fond treacå viaÆa, acaså çi ne încurajau jocurile de
roçu, cu paralele çi cu spirale: acum echipå: numai så feriÆi linia, striga tata
este introdus calul domestic çi omul, çi så nu daÆi foc la zonå... çi mai tare decât el,
în trib, cultivå orzul... uneltele lui, din piatrå, os, cantoniereasa: çi så nu vå rupå, bå, åi mai mari
silex çi aramå îçi foçnesc, zgâlÆânate, cenuça çi oasele, aveÆi grijå...
çerpii, cu solzi, în ierburi lucioase, stau, vechituri,
martori ai trecerii noastre
prin vis: måi,
LA VIE la bunica, la çoseaua
naÆionalå, pe movila cu prepeleac, era
capul nostru de pod la porÆile orientului: Troia... ah,
MÅI, DAR REPEDE MAI TRECI tu de câte ori a fost ea fåcutå praf çi
prin rouå, Æåcånind armele çi uitând så de câte ori a fost ea ridicatå
inventezi vehiculul, cu patru roÆi... çi ce la loc, toamna... au fost, apoi, ele, civilizaÆiile
era åla un totem „heladicå, minoicå çi cicladicå”: le çtiam de la un nene,
al soarelui, pe atunci çi ce trecere a vinului Constantin, grec, de felul lui, venit, zicea el,
în oÆet, ehe!... dar melancoliile må låsau, mereu, în vilegiaturå, din sat, de la Adjudu-Vechi, trei
singur cuc, pe mine, în coteÆul de raÆe, la kilometri, la cantonul 248, unul
cantonul 248, în braÆe pomådat çi care se maimuÆårea, la noi, dupå ce
cu un borcan de dulceaÆå, în haltå la Adjudu-Vechi: termina o recitare liberå, chiar aça, din
fåceam de strajå la linie (aveam Homer... acum, eram în care de luptå, cu douå roÆi, în zale
çi çanÆ, de apårare, în jur... lucru mare, bre...), înarmat de fier çi cu platoçe de bronz, placarde,
cu pumnal, sabie, topor, sågeÆi, lance çi cu scåri de asediu, cu perle de faianÆå, la sâni çi cu
coif pe cap: ce må mai titireze în mâini: „Darius, e
cåutau ai mei!... eu, adormeam, e drept, cu fricå, la înfrânt de atenieni çi perçii, dupå
un moment dat çi aça, transportat, înÆelegeam Salamina, decad... vine secolul minus cinci: Atena,
din ce în ce mai clar, de ce e cuceritå de spartani...” aveam therme, ehe, acum,
pårinÆii, pe noi, fiii lor, ne trimiteau cu mozaicuri, teatre pentru dans, çi muzicå, arene
la distracÆii, care cu vaca, påstori, care pentru tauri, puçchea pe limbå, gårgåriÆe, boabe de grâu
pe bucatå, la câmp, agricultori, cu såpåliga de corn: avea, fiert, ghioagå, dar câte nu mai aveam noi
acum, loc, în lume, prima în vis
diviziune a
muncii, doar... (chiar?...)
28 SAECULUM 4/2003
 poesis

ACUMA, BARBARUL se hrånea cu lapte de cal çi

se îmbråca în blanå de çobolan, folosea
carul cu coviltir çi duhurile, armåsarii castraÆi Irina Mavrodin
çi Æestele morÆilor lor le luau drept epifanie
amfore: ehe, sålbåticia asta era, pentru noi, copiii
din jurul liniei, veniÆi totdeauna
care din sat, care de la cantonul 248, care de la oraç, din totul este pierdut
Adjud, pe câmp, vara, cu mamele, la muncit, pe bucatå, era, niciodatå
spun, o smintealå a tuturor: cine era ales, o zi, nimic nu este pierdut
scit, o påÆea urât, sfârçind adevår în alcåtuirea cea slabå
prin a fi Æintuit în cuçcå, în grajdul roç
al circului nostru închipuit... acuma, sacerdotul (nu învaÆå
te mai sclifosi, måi: îi zi, popå!...), aça, cum doriÆi, venit çi nu uita:
çi el în epoca fierului, o un sânge fericit curgea cândva
datå cu teatrul în aer liber, statul, centralizat, tråia, prin venele copacului
jongleur, în peçteri, bine mobilat, cu turte de care erai tu
tårâÆe, linguri de lemn, labirinturi çi mâncare sleitå, cu
buclå, luminat çi încålzit, cu råsuflåtori, solzi
de balauri çi cu pâcle pe trup: domnia lui nu
metapoem
se spåla niciodatå: aha!... ei, çi vine epoca
aceeaçi epifanie
macedonenilor: Hippocrate laså în urma lui numai
scriiturå despuiatå
brume (ba reÆete!... strigå fata morarului... gura, fa!...) moartea retoricii
iar Demostene numai poezii-pietre-de-Æinut-sub-limbå... bucurie çi dezastru
aça... (Æâcå, då ceva så bea
lui nenea...) aceeaçi salvare prin
instalarea în inima
contradicÆiei

AÇADAR, VINE ACUM ÇI ALEXANDRU cel

Mare, cålare pe poetul
o cometå... aici, tata era cel mai atent: pårintele lui,
bunicul meu, a venit direct din Æara lui Machedon, cå paçii lui imprimå
nu çtia româneçte nici bizare urme pe påmânt
nimica dar a tot pus el, curtezanul, cu a deprins mecanismul savant
scufie pe cap çi cu moriçcå, în mâini, proaspåt ras, al monotoniei
un picior în prag, la lumina
lunii, la Adjud, la Steliana çi gata: a avut unspreceze mersul deviat în joc
fii!... påi!... a trecut el, Alexandru, Istrul, dupå tribali, çi totuçi enigma
nu se învaÆå
cu bårci din pânzå, impermeabilå, umplute cu fân, så
zideascå uçile çi la noi, la
geÆi, în copilårie çi så ne sperie, aça, cu voce scåzutå: eu,
prietini, o så dårâm din temelii, Teba çi o så ridic,
din påmânt, un çarpe, cu pene: Alexandria, ba
la Luxor o så må çi semnez, pe temple, puncte-puncte... ehe...
çi Persia, Persepolis, Persida çi tot ce e cu P
mare, Babilonul çi satrapiile çi tot ce e
såmânÆå de ceapå (auzi, bre...) vor fi ale mele... aça e..
çi o så te însori, domnule, cu o
Roxanå, o så ai haremuri, cofetårii, måtånii, distracÆii çi
nåzåriri... çi o så cuceresc çi Indiile, fiarele, împåråÆia
lui Por: astea toate le voi face eu, dar voi,
voi ce veÆi face: måi, în istorie?... (apåi... noi... eu...)
ah, eu, båiatul çefului, de echipå, la L 4 Bacåu, de
aç fi avut un frate mai mare, ce
îi mai aråtam noi!... (fugi, båi!...)
ha
Focçani,
Fantoma albastrå
februarie 1978

SAECULUM 4/2003 29
 poesis

Florentin Popescu
Clonå I
Clonå II
Pe ecranul televizorului
am våzut un beÆiçor desfåcând Çi se fåcea cå vin cohortele lungi
celula, ca pe-o meduzå,
de ierburi, de copaci çi de râuri,
iar ea nu voia, parcå nu voia så se rupå.
çi se fåcea cå-mi bat în ferestre
Ni s-a spus cå astfel începe clonarea,
cu aripi, cu suliÆi, cu peçti,
desigur, într-un ritm controlat,
monitorizat, filmat, supravegheat. iar auzul çi våzul meu nu mai puteau så reziste
BeÆiçorul, penseta neliniçtii,-ntrebårilor lor:
ori ce-o fi fost acel instrument — Noi cum auzi-vom suirea stelei pe boltå?
împårÆea celula în douå, — Noi cum vom putea råsåri în aprilie?
ca pe-un mår o tåia. ziceau ierburile
Ni s-a spus cå micile jumåtåÆi — Noi cum çi de ce så-nflorim
vor fi doi oameni la fel, dacå ochii tåi, inima ta
ca douå pagini trase la xerox, nu le vom mai putea desluçi
ba chiar çi mai mult se-ndurerau copacii la geamuri.
de vreme ce çi gemenii, çtim,
— Iar noi de ce så rostim
au între ei mici diferenÆe.
murmurul trecerii noastre
„Aça ceva nu existå!”
când tu ne-ai trådat
a exclamat cineva, precum Moromete,
çi-a zâmbit mai apoi çi alte, multiplicate fåpturi
când comentatorul a-nçirat dezinvolt nu vor çti så-l asculte?
dezavantajele metodei clonårii... ziceau apele.
Era un apus de decembrie, Aça îmi gråirå în noapte
venise Cråciunul çi iatå de ce, dimineaÆa,
çi pe cer, pe påmânt m-am trezit alergând
lucea steaua singur alergând pe-o Æarinå goalå.
purtatå în mâini de copii
fericiÆi cå visul çi taina
venite atunci så se-arate
nu vor fi niciodatå clonate.

Clonå III
Doi arbori alåturi
plini de frunze-amândoi
stau mugurii gata så-nceapå:
taina-nfloririi într-unul,
golul så plece-n neant
în crengile celuilalt.
Açijderi gândul, açijderi privirea
luate de-un chip, tot al meu,
dar fårå de gând, fårå inimå;
alåturi, ca-ntr-o oglindå.
Doamne, alungå-l pe celålalt
pânå nu coboarå în noi
neçtiutul çi spaima
så ne cuprindå!

SfinÆii delfini

30 SAECULUM 4/2003
 poesis

Ecaterina æarålungå
Pasårea Alegere Çi nimeni...
Ieri s-a oprit la fereastrå CâÆi oare çtiu NepedepsiÆi vom arde peste vreme
o pasåre de luminå. ce rotund poate fi aceste bariere ce închid
O priveam. Ochii ei rotunzi påmântul alegerii? în noi ciudatele cascade
într-ai mei stråluceau. Çi ce încålÆåri, Doamne, cu pulbere din marele fluid
Må fåcusem de aer curat se pot rupe al lumii påmântene.
în casa de gânduri plinå. ca så-l stråbaÆi! NedomoliÆi vom pråbuçi prin ere
Cu mâini nevåzute prindeam Çi câte sågeÆi trimite speranÆa fiinÆa propriei speranÆe
din urmå trecutul din ochiul tåu arcuit! cå vrerea noastrå nu va piere
çi-l tot aruncam Târziu abia vezi çi cå-n urmaçi se vor alege
spre trilul clipei, cå te-ntorci de unde-ai pornit, cåinÆa, binele, frumosul.
spre geam. iar din tine råmâne Çi nimeni nu va çti atunci
doar Æinta în care-ai izbit! cum azi povara cea mai grea
Lest ne-a arcuit vertebrå cu vertebrå,
Oceanul cum ochiul nostru cel abrupt
Ceva este ars, a agåÆat de piatra durå
altceva a råmas, Atât de calm oceanul nesfârçit, fåptura fiecårui pas
foame adâncå, deçi la orizont dispar coråbii. dinspre durere spre måsurå.
între cenuçå çi glas. Çi-atât de tainic freamåtul påstrat din
duhul lor marinåresc... Imperialul
ïntrebare Mesajul unor omeneçti destine
se pierde pe nisipul fin Un vifor al muzicii
Dincolo de propriul meu contur, în timp ce arcurile zilei cresc. Sfâçiase drumul în douå.
tulpinå, fir cu fir spulberatå. Târziu, sub steaua albei nopÆi Trombe de aer m-au aruncat,
E greu? E bine så råmâi înåuntru vreun singuratic mai aude minusculå jucårie de ceaÆå,
totdeauna? Vreodatå? chemarea nesfârçirilor trecute spre bolta cu rouå.
Så çtii, så ignori çi atunci trimite-n valuri, neçtiut, De-atunci o tot sparg
gustul atâtor råni, constelaÆii, vedeta lui rapidå, sfâçiind în cristale mårunte
rådåcini? måtåsurile apei, pânå unde sorb forma deplinå a gândului,
Cel ce cunoaçte, existå? el çi coråbierii s-au recunoscut. de-atunci tot invoc drumul imens
Transformå adevårata sa formå? de dinaintea cuvântului.
Planete
Feed-back Limita
Existå în noi mai multe planete
De noi înçine pe care tråim nevåzuÆi. N-am våzut-o,
mereu vinovaÆi Mereu cåutåm în mårile lor dar o çtiam acolo
ne rostogolim adevårul celor necunoscuÆi. nedreaptå çi gravå.
într-o pândå continuå, Ei sunt måçtile noastre Tentacule iubitoare
victimele celor vânaÆi. printre care vâslim trimitea
spre versanÆii din nord. spre trupul meu de lavå.
Via reggia Privim prin ocheane palidul far N-am auzit-o,
care ne cheamå timid dar îi simÆeam
Lumile-s doar clipe dintr-o viaÆå departe-n adâncul sistem solar. Arsura finalå.
çi le privim stråfulgeraÆi, Bånuim pretutindeni planeta Påmânt, Çi n-am atins-o,
alunecând într-una... oceanul pierdut prin galaxii. så strig, copleçitå:
Iar vieÆile sunt lumi care ne-nvaÆå O iubim pân-la ultimul gând „Eçti tu, må ucizi,
cum tåinuit så le påstråm çi-i vom fi-n lumi dispårute, solii... må evitå!”
pe totdeauna...

SAECULUM 4/2003 31
 poesis

Virgil Panait
*** ***
cine-s eu un biet boem târziu
fårå tine sunt trist ca un cer
Cavaler în rezervå al cercului de rouå
pråbuçit într-o lacrimå sunt parcå
Çi sunt ståpânul unic al femeilor triste
cu care împart singuråtatea pe din douå
un îmblânzitor de iluzii naufragiat
pe o speranÆå fårå tine må
iar dacå vreÆi så çtiÆi cine mai sunt
priviÆi-mi chipul de forma vântului
înalÆ pânå în adâncul inimii
nu veÆi vedea decât o statuie de çoapte
beatificând durerea
uitatå vai în largul cuvântului
(p.s. fårå tine mângâi singuråtatea
*** pe sânii uciçi)
jumåtate din mine eçti tu ca o
cetate eleusis scoaså de poeÆi la
***
tråim se pare un veac al poesiei
licitaÆie jumåtate însuçi
ascultå iubito pulpele tale recitå
timpul interior al dublårii çi ce mai
mortua est de mihai eminescu coala de
råmâne este fiinÆa
scris îçi scrie în vers alb memoriile iar
*** måcelarul din colÆ cultivå poemul
Cuvântul cuvântul cuvântul
scurt (vin imediat primim marfå etcetera)
o evadare a spiritului din
deci hai så aprindem cerul c-un citat
logica tåcerii un profesor
d’amour din poetul bacovia
de melanholie interioarå

(eventual o alternativå a
***
oare ce-ar fi dacå ele cuvintele ar avea
durerii necesare)
ochi çi ne-ar privi çi ar plânge iar
*** vara ar purta ochelari de soare negri? asta
„continuu carnea må doare
pentru a nu vedea cå pentru noi disperarea e o
cumplit må doare ca çi cum cuvântul
artå condamnatå la suflet oare ce-ar fi
ar fi o ranå care må strânge”
dacå ele cuvintele ar înceta så mai fie o
(citat din tratatul mei de esteticå a suferinÆei)
radiografie a stårii de Æipåt o provocare
trei sunt dimensiunile vieÆii poetului
interioarå a imaginii (nota cititorului:
interiorizarea ca semn al neputinÆei
exact ce ar fi)
cunoaçterea (o råzbunare a erorii

de-a råmâne pur) çi permisul de

***
uneori dupå ploaie ochii tåi devin
fericire uitat de cele mai multe ori în
douå fântâni ale iluziei în care se
capotul iubitei
sinucid toate culorile curcubeului çi
când te gândeçti cå realitatea nu-i
***
ce ruginiÆi mai suntem doamnå melani
decât invenÆia celor visåtori un
ce ruginiÆi çi galbeni
naufragiu al firescului în întâmplare
ca douå statui de cearå câtå ruginå
femeia mea melanholie cu buletin de
(câtå glorie metafizicå vreau så spun)
ranå ce eçti tu disecÆie a stårii de doi
çi toamna aceasta
fåcând parada durerii prin sufletul tåu

32 SAECULUM 4/2003
 poesis

*** ***
cuvintele ce le rostesc un tangou al deseori ne doare clipa (o sucursalå
ne(fiinÆei) sunt såbii rånite de poesie a disperårii un sindrom al absenÆei)

o çi ce crimå sublimå så råneçti o ne schingiuie ne sfideazå çi cu

sabie cu poesia în lumea aceasta frigidå mâinile-n çolduri tot trece spre unde

livrescå çi indescifrabilå în lumea spre unde çi nici nu çtim cå adaptarea

aceasta pe care tot timpul avem la real ne-o face inconçtientul

senzaÆia cå o putem înçela dându-i çi nici nu credem cå murim spre a

nota zero la purtare vedea cât am fost de putrezi

*** ***
mai nimeni nu se-ntreabå de ce eu chiar dacå viaÆa e sigur un lux
autorul sunt nins de convingerea cå sânii chiar dacå prea multå speranÆå te-ntristeazå de

tåi trådeazå puritatea deçertului dintre tine însuÆi eu vin çi vå zic

noi (cålåtori captivi pe harta inofensivå moartea domnilor råmâne totuçi

spasmodicå a disperårii) sau de ce un joc de societate

noaptea må rog lunii så må spânzure cu oricât ne-am ascunde noi dupå deget

pletele tale de câte-un poem nimeni nu ***

se-ntreabå nici måcar banala râçniÆå de cafea naçterea poesiei înseamnå iubito o
moarte efemerå a ta o çanså de
***
astfel astfel se naçte poetul înfiere a banalului înseamnå o
ca o înscenare a verbului a fi ploaie de toamnå mereu interioarå

împotriva stårii de întuneric ca o urmare care må sfâçie pânå la ultimul vers

a juxtapunerii poesiei peste moartea lui viitoare pânå la ultima clipå de fericire mereu

(nota cititorului naçterea poetului îmbråcatå pe dos luminându-må

un incest) (dar dacå lumina e umbra puÆin
haçuratå a durerii dar dacå)

***
îmi dau dragostea la foc mic
pentru economie totul dispare

transformându-se în cenuçå çi cuvânt

totul se beatificå totul må conjugå la

timpul exterior când se naçte în mine

ca o capcanå ca o vinå ca o

ghilotinå poemul poemul

(poemul atletic)
***
poetul nu are destin el e o punte
între haos çi starea de graÆie a durerii cuvântul

poetul nu are destin ci o tråire-n plus

(dar oare ce-i destinul dacå nu

Atlante un trecut pierdut sau o iluzie câçtigatå?)

SAECULUM 4/2003 33
 pagini regåsite

Dumitru HuÆanu

NICOLAE LABIÇ – INEDIT

„Cântecul de-abia începuse, frumos çi adânc ” Ghizic. L-am gåsit în pat, chinuit de una dintre desele-i
(Demostene Botez), când „pasårea cu clonÆ de rubin” crize reumatice, fåcând eforturi vizibile de a ne primi cu
çi-a luat zborul spre neant, purtând cu ea o stea cåzutå bunåvoinÆå. Era o dupå-amiazå umedå çi rece.
în cea mai lungå noapte a anului 1956 – Nicolae Labiç. Despre ce s-a discutat la început, greu de spus acum.
ïn acel decembrie sângerat çi crud pentru poezia Sigur despre studenÆia noastrå, despre poezie. Liviu
româneascå am auzit pentru întâia oarå de Nicolae Labiç. [Link] era deja un obiçnuit, eu abia påtrunsesem, prin
Frecventam aproape såptåmânal cenaclul literar el, într-o lume prin care-çi plimbau paçii George Lesnea,
båcåuan, adåpostit în încåperile strâmte çi joase ale Sandu Teleajen, actorii Nicolae Çubå çi MiluÆå Gheorghiu,
Bibliotecii Publice de pe Strada Mare, condus, pare-mi-se, mai tinerii Emil Brumaru, Lucian Dumbravå, Florin Mihai
de profesorul Leahu. Petrescu, începåtorii Marin Sorescu, Ioanid Romanescu,
ïn locul atmosferei gålågioase al frazelor care se Mihai Ursachi, Mircea Radu Iacoban, ca så-i pomenesc
duelau dintr-un capåt într-altul al sålii, obiçnuitå pentru doar pe câÆiva.
începutul çedinÆelor, domnea o tåcere grea, apåsåtoare. Çtiam de la Liviu cå Sandu Ghizic încå tråia cu
A murit Labiç?! intensitate durerea despårÆirii de poet çi refuza cu
Fire timidå çi la o vârstå destul de fragedå (abia încrâncenare orice aducere aminte. Discutam çi, ce-i
terminasem liceul de tristå amintire – de zece clase) l-am drept, mai goleam câte un pahar de vin, açteptam clipa
cåutat cu privirea pe Corneliu Buzinschi, cu care înfiri- descåtuçårii. Abia târziu, spre miez de noapte, s-a ajuns
pasem o prietenie care avea så dåinuiascå pânå la la Nicolae Labiç. Abia târziu, spre miez de noapte, la
moartea prematurå a romancierului ce avea så devinå, început cu reÆinere, apoi continuu, ca o avalançå, a vorbit
m-am açezat lângå el çi, tåcut, nedumerit, am açteptat despre Nicolae, i-a recitat versurile.
apariÆia profesorului. Grav, cu o voce încårcatå de emoÆie Spre dimineaÆå, cu mâinile tremurânde, vlåguit
greu ståpânitå, a început så recite. Atunci, în acea searå sufleteçte, ne-a aråtat un caiet neliniat, scris mårunt çi
de sfârçit de decembrie, am ascultat pentru întâia oarå îngrijit: „Nicolae Labiç – Versuri”, cu un motto dedesubt:
Moartea cåprioarei. „Libertatea de a greçi: Sandu Ghizic”.
Dupå un an, ca student în filologie, la Iaçi, am påtruns Am tråit atunci o noapte de poezie çi suferinÆå a unui
într-o lume dominatå de personalitatea lui Nicolae Labiç. om pentru care Labiç era viu, clipå de clipå, am tråit o
Se citea çi se discuta despre poet în pauzele dintre cursuri noapte pe care n-am mai putut-o uita.
çi seminarii, pe stradå, la un pahar de vin, oriunde. Au trecut peste patru decenii çi încå o port în suflet.
Era ca o obsesie. Nu-s poet, nici prozator. Destinul m-a îndreptat spre
Era firesc så accept, cu emoÆie chiar, propunerea cercetarea istoricå çi muzeografie, dar noaptea „Labiç”
colegului çi prietenului meu, Liviu [Link], prin noiembrie nu s-a putut çi nici cå se va putea çterge din memoria-mi.
1960, de a face o vizitå unuia dintre cei mai sinceri çi S-a întipårit atât de adânc încât apropierea fiecårui
statornici prieteni ai lui Nicolae Labiç. Am urcat Dealul decembrie „cu clonÆ de rubin” îmi aduce retråirea ei,
Copoului, undeva în spatele cåzårmii, acaså la Sandu aidoma.
A venit momentul în care toatå fiinÆa lui Sandu Ghizic
refuza så accepte tragicul destin al poetului, când
zbuciumul ajunsese la un paroxism greu de înÆeles pentru
muritorii de rând çi, atunci, mi-a dat caietul lui Labiç.
Çoptit, Liviu Rusu mi-a spus: Miticå, mâine så i-l dai. Aça
face întotdeauna, apoi plânge, suferå.
ïntreaga zi care a urmat l-am citit çi tot recitit. ïmi era
greu så må despart de el çi toatå noaptea l-am copiat,
respectându-i grafia.
A treia zi i l-am înapoiat çi, pentru gestul meu, Sandu
Ghizic mi-a dåruit trei poezii, pe foi volante, ale poetului
de la Målini.
Am urmårit tot ce s-a publicat din Labiç çi nicåieri nu
am regåsit vreo urmå a caietului. Cine-l are? ïncå mai
sper în gestul firesc al omului de bunå credinÆå de a-l
dårui tiparului. ïncå o razå de luminå s-ar açterne pe chipul
poetului, dezvåluindu-i poate alte linii ce se vor încrusta
în bronzul timpului.
Ca un omagiu adus poetului care, prin Sandu Ghizic,
de dincolo, din lumea umbrelor, mi-a dåruit o noapte de
neuitat, ofer slovei tipårite cele trei manuscrise primite
Ploaia cu bulgåri de aur atunci.

34 SAECULUM 4/2003
 pagini regåsite

Frunza* Çi apoi te-açezi pe lut

Çi-l såruÆi çi-adormi într-însul Coliba så-çi îndoaie-n vântul mut
Cuiva
Se cutremurå çi mut Un subÆirel colac de fum spre soare;
Svârcolit se-neacå plânsul Så-mi dea pârâul – turbure sårut –
Frunzå putredå din crâng,
Çi o clipå regåseçti Povestea lui – adânc sfâçietoare.
Pentru ce nu cazi mai iute?
Pentru ce-Æi clåtini nåtâng Fericirea-n adormire
Pentru ca din nou så-Æi creçti ...Çi aståzi am venit ca-n alte dåÆi
ïnroçite-Æi-le cute?
Pentru ce atât de trist Fada-Æi suferinÆå-n fire. Çi apa s-a pornit så-mi çopoteascå
Limba-Æi rece linge vântul Cå-n munÆii nalÆi cu vârfuri de nåmeÆi
Çi spre zåri de ametist Suferi viaÆå çi nu plângi Era o colibioarå ciobåneascå.
ïÆi foçneçti prelung fråmântul? Dar când mori, regreÆi çi tremuri
Doar aici nu te-nÆeleg De mâna cui-fåcutå-nu s-a supus
Din copacii fårå çir Vagabond-hoinar prin vremuri, Destul cå-n ea doar vântul da spre searå
Destråmatu-te-ai sub ploaie Oriçicum, cu-aceleaçi legi Çi veçnic îi ardea în geam, supus,
Printr-al toamnei cimitir Vânt te rupe, vânt te-nvie – O lumânare galbenå, de cearå.
Prin cåråri ce se-ntretaie. Frunzå-inimå ce-alergi
Pentru ce-Æi suspini acum Prea såtulå de vecie. Veneau furtuni trosnind pe zåri de chit
Ne-nÆelesele-Æi balade Çi suroiau puhoaie-n stânci, adese
Când tu çtii cå-n seri de fum Dar facla la fereastrå, neclintit,
Oriçicum, la fel vei cade?
Balada pâraielor
Svâcnea cu pâlpâiri neînÆelese.

ïn atâtea ierni, pe glii E apa care gâlgâie pe prund

Când soarele-çi stropea lumina-n zori
Te-ai topit sub reci troene Cântarea de demult îmbåtrânitå
Pe picurii de rouå din cårare,
Ca în primåveri så vii Cu çopotiri venite din afund
La fel ardea la geam, nepåsåtor,
Çi så sui prin seve-alene Sub umbra tremuratå de råchitå.
Neturburata vremii lumânare.
Så deschizi din muguri plini
Buze proaspete spre soare... Eu vin pe mal çi-n val må oglindesc
Creçtinii de-o vedeau, se închinau
Pentru ce acum suspini Çi apa-mi duce chipul meu la vale
Çi-o ocoleau cu-nfriguråri temute.
Plânsetele-Æi foçnitoare? Çi stropii tremuraÆi argintuesc
Atunci copaci-n preajmå suspinau
Meleagurile våilor natale.
Çi lumânarea pâlpâia mai iute.
Rutinat, în toamne reci
Struna cerului când vibrå, Mi-i drag så stau aici, båtut de vânt –
Te îndoi çi te apleci Çi spune-se cå om de om n-a vrut
Coliba-n spate så-çi îndoiaie fumul –
Cu argint çi-aramå-n fibrå Så calce pragul sur ca faÆa humii –
S-ascult cum unda undue flåmând
Çi açtepÆi så mori çi plângi Cå prea era coliba de temut
Doinirile-i duioase cu duiumul.
Çi nestins alean te paçte Çi prea era necunoscutå lumii.
Cåci tu çtii cå-n zori nåtângi Så curgå printre cetini raze lungi
ïnc’odatå vei renaçte. Dar într-o zi prin codri cum trecea
Peste cråcuÆe putrede çi sparte –
Ciobanul çi cu fata cea bålaie
S-ascult cu tânguirile-i prelungi
Tot ce-Æi freamåtå sonor, Au fost våzut în geam cum strålucea
Vre-un tulnic cum se sbuciumå departe.
Tot ce-Æi plânge fårå çoapte Himerica çi veçnica våpae.
Se perindå trecåtor
Pe veçtedele frunze så må las
Zi de zi, noapte cu noapte; Ei mânå-n mânå s-au oprit uimiÆi
Çi frunzele din ramuri cearnå-mi chipul
Te destrami ca så învii Çi-au suspinat privind la toate cele.
Çi-n albie så plângå fårå glas
Çi învii spre destråmare – Iar ochii ei cåzurå råtåciÆi
Sub despletirea apelor, nisipul.
Frunza clarei bucurii, Spre ierbile cu rouå de mårgele.
Frunza lacrimilor clare.
Çi cerul netezit çi-ndepårtat
—„Iubite, adå-mi flacåra; întâi
Când te rupi din crengi de crâng Så se pogoare scârÆâind pe mine
Vreau la culcuçul meu så lumineze –
Trist rotindu-te în aer Çi eu s-ascult în inima-mi cum bat
Så stea iubirii noastre cåpåtâi
Çi când cazi çi când se frâng Hoinarele-i nemårginiri senine.
Çi inima-Æi aproape så-mi påstreze!”
Råsuflårile-Æi de vaer,
Ca o flacårå luceçti – Iar brazii så se nalÆe furtunos
—„Cum så-Æi aduc fåclia? tu nu çtii
Frunzå roçie, brumatå, Foçnind sonor zornåitoare salbe
Cå Fericire se numeçte, oare?
Çi-ntr-o clipå retråieçti Spre apa ce se frânge mai duios
Se spun poveçti la focuri sângerii
Tot ce ai tråit vreodatå. Sub sårutåri de curcubee albe.
Cå muritorul moare de o are.

* Din ciclul Flåcåri negre

SAECULUM 4/2003 35
 pagini regåsite

Vrei inima så-mi lege? E påcat! Ca niçte limbi albastre çi subÆiri Hai, soarbe tu, iubitå! Eu råmân
Doar inima-mi nu pleacå nicåierea! Gângånii de lumini icneau în fugå; Nefericirea-Æi s-o preiau în mine,
Hai, då pustiei gândul necurat Çi pe podea, sub slabe licåriri Så bat påduri uitate çi så-ngân
Çi så fugim mai repede, aiurea!” Çedea ciobanu ’ncremenit, a rugå. Iubirea-mi moartå-n triluri cristaline.

Vorbea... dar çi pe dânsul l-a påtruns Curgeau întunecimi în jurul lui – Te voiu simÆi în tot ce va miçca –
Våpaia fermecatå – stând så-l cheme – Çi pâlpâiri – slab aurie sloatå. ïn iernile cu flåcåri albe-n vânturi
Cu toate cå çtia îndeajuns Dar trupul lui, ferit de flåcårui ïn verile cu zarea-n tremur grea
Prea grele – båtrâneçtile blesteme. Se contura-n tåcerea ’nfricoçatå. Çi-n svârcolirea Æårnei pe mormânturi.

Çi el s-a dus; pe iarbå i-au foçnit El nu vedea nimic; ståtea aça Durerea-mi va spori ne-ntârziat
Paçi çovåelnici; a intrat pe uçå; Çi buzele i se miçcau, hoinare Cu cât Æi s-o’nvechi pe groapå lutul.
Çi mai aprins în geam a pâlpâit Çi ochiul lui, încremenit Æintea Cå senin, cå fårå margini te-a iubit
Verzuia flåcårue jucåuçå. Ulcica de smarald, clocotitoare. Nepotolitul, sufletu-mi, durutul!”

Copila-l açtepta; dar îndåråt –„Vai, ce faci tu?” a vrut så zicå ea Çi astfel el çi-apleacå fruntea lui
El nu se mai ivea râzând anume... Dar buzele-i råmaserå tåcute Çi-atinge uçur lespezile ude...
Çi håulirå munÆii de omåt Çi-n loc de vorbe – o flacårå ieçea Ci fata cea cu sufletul tehui
Çi clocotirå apele în spume. Cu pâlpâiri fugare çi sbåtute... Sloboade-n limbi de parå-vorbe crude:

Çi nopÆile gâlgâitor au curs —„Vai, ce faci tu?” cu grai de foc i-a zis. —„O, nu, ce spui, eu singur nu te las
Çi zilele au curs pe ea, sprinÆare Iar ochii lui au scânteiat subÆire: Cå mi-i cå te-i îndrågosti de alte
Çi-au tropotit furtuni cu paçi de urs —„Am dat de fericire” parc’au zis Çi pentru alte mândre da-va glas
Çi vânturi noi cu paçi de cåprioare. Çi ea a înÆeles – „de fericire”. Al tåu cobuz cu trilurile’nalte.

Dar ea sta tot aça çi açtepta —„Vezi tu ulcica-n clocot çi-n fråmânt? Çi ce-i dacå mi-i plânge numele?
Çi flacåra ardea nemilostivå Otrava fericirii clocoteçte – Repaosul acesta må-ngrozeçte!
Çi-o sfredelea în piept çi o chema... De-o soarbe muritorul, sub påmânt ïmpråçtii-se’n vânt cu spumele
Çi a intrat çi fata în colibå. Spre vecinicie liniçtea-çi gåseçte. Stihiile de moarte, diavoleçti!

Miros de ierbi uscate; aer cald Ci-i numai pentru unul dintre noi – De când te çtiu ai vrut ca så må laçi –
Çi-un întuneric jilav, ca de sânge, Doar unul – în påmânt så se topeascå – Oricând tu råtåceai fårå de mine
Pe jarul roç, o oalå de smarald Iar celålalt, în soare çi noroi Pe piscurile munÆilor golaçi
Bolborosind fierbea pårând a plânge. Spre vecinicie dorul så-i jeleascå. Pe firele pâraielor senine

Nu, amândoi a ne topire vreu –

Cåci niciodatå Æi-am crezut cuvântul...
Frumosul meu påstor, frumosul meu
Cu firea fermecatå – cum Æi-i cântul!”

Çi flåcårile prinserå-a svâcni

Râdea cu gâlgâire neagra tinå –
Çi lumânarea prinse-a hohoti
Cu cascadåri nebune de luminå.

Påstoru’nfiorat se råsvråti,
Cuprins de-o’nnegurare fårå samån:
—„Aça! atunci de-aice om fugi
Çi ne-om lua cuvântul-frate geamån.

Ce-i bunå fericirea pe sub glii

Când morÆi-s morÆi çi viii lutul calcå
Te las aici, ferice pe vecii
ïn neguroasa scânteierii coalcå.

Cålåtorie galacticå

36 SAECULUM 4/2003
 pagini regåsite

Eu dorul Æi-l voiu duce cât voiu fi...

Çi într-o zi... voiu ispråvi cu dorul..
Acum ori mai târziu, tot voiu muri...
De ce så-mi caut moartea prea cu zorul?!...”

Çi-a dat så fugå; fata dupå el

Pe uça nevåzutå dând så piarå...
Dar i-a’mproçcat cu flåcåri de oÆel
A fericirii torÆie de cearå.

—„ïn odihnire fericire-aÆi vrut!

Vå dårui pentru veci, neodihnire –
Så råtåciÆi mereu pe pat de lut –
Çi niciodatå så n-aveÆi oprire!”

Çi-çi plânse cerul fulgerele çi

Pornirå vânåt tunete så tune
Çi un gåvan de sânge se scobi
ïn munÆii neguroçi, ca de tåciune.

ïn mijloc, oalå de’nverzite stânci

A slobozit un pârâiaç la vale –
Såltat prin scobiturile adânci
Çi rotilit hoinar, rotocoale.

Cei doi gonesc pe valurile lui

Mereu aproape, dar nicicând tot una –
Çi pânå azi se fugåresc tehui
NepotoliÆi, nepotoliÆi într-una.

Pe la bolboane-n vågåuni de grind

Pe luturi înroçite, ca de sânge
Ei se învârt în jur çi nu se prind RåÆuçca
Çi-atunci, bolborosirea undei plânge.
Surioarei mele, Dorina,
de la Lucu
Cåci veçnic de atunci le este dat
Ca peste stânci çi praguri de ponoare „Uite, bate-bate-bate ploaia pe codiÆå
Så osteneascå fata-n alergat Çi råÆuçca din codiÆå fâÆâie semeÆ.
Dupå ciobanul apelor fugare. Hai så mergem tipa-tipa lângå ea, bådiÆå,
Så-i pupåm numai oleacå clonÆul låtåreÆ.
Se speri cå s-ar gåsi pe undeva?
Nu, nicåieri! Gonind, ei timpu-nfruntå... „I, ce bine, i, ce bine! am gåsit o râmå!
Cå-i nemurirea – jalea cea mai grea Na, råÆuçcå, papå, papå, din mânuÆå - aça...
Cå-i nemurirea – jalea cea mai cruntå. Bu! Bu! mi-o ciupit mânuÆa! Hai, bådiÆå, vinå,
............................................................. Bate Æuçca, cå se râde de mânuÆa mea.

Ascult pârâul; chipu-mi oglindit „Ha, c-am lunecat! ïmi trece; çi må spalå ploaia.
M-a påråsit curgând pe-oglinzi de valuri Gata; îs curatå; uite; numai ici mai am!
Aça bate-bate-bate ploaia-ploaia, ploaia.
Purificat çi singur m-am trezit
M-a våzut måmica! Uite, m-a chemat la geam!”
Printre buçtenii putrezi de pe maluri.
— Dacå te-a chemat, hai, du-te!... eçti muratå bine!
De mori, la fel doini-va apa çue... Da så nu îl spui pe Lucu, cå ai fost cu el!
Da, nici în moarte fericirea nu e Çi s-a dus...
Må duc împleticit; çi mângâios må doare capul; vreau så se-nsenine!
Mi-aleargå-n urmå, câine credincios, Aça bate-bate-bate ploaia, mårunÆel.
O frunzå-n vânt purtatå-flåcårue. 24 Iulie ’52
8 - 20 oct. 52 Buc. Våleni
SAECULUM 4/2003 37
 inedit

DRUMUL „CALOIANULUI” DE ION LÅNCRÅNJAN –

„DRUMUL CÂINELUI” (I)
Este în afarå de orice îndoialå rostul documentelor încredinÆate publicaÆiilor vremii („România literarå”,
în clarificarea problemelor istoriei noastre literare. ïn „Luceafårul”, ”Cronica”, „Ateneu” ç.a.), pentru apariÆia
primul rând a acelora care, prin forÆa lucrurilor, au fost cårora – releva Ion Låncrånjan – se derulaserå „discuÆii
çi au råmas controversate. ïn context, se impune så mai mult decât penibile”, care s-au purtat în legåturå cu
reÆinem cazul prozatorului Ion Låncrånjan (1928-1991), problema „çantierului de creaÆie”, lucru ce nu s-a mai
incontestabil unul dintre creatorii preferaÆi ai cititorului petrecut, din câte cunosc eu, cu nici un scriitor” (?!)
român din anii ’60 - ’70, în primul rând pentru volumele Trebuie så precizåm cå, în raport cu momentul
Cordovanii (1963), Drumul câinelui (1974) çi Caloianul „informårii” adresate lui [Link]çescu (martie 1973), Ion
(1975), dar nu numai. Examinând cu atenÆie çi înÆelegere Låncrånjan avea så întâmpine mai departe dificultåÆi,
opera lui Ion Låncrånjan, dl Eugel Negrici îi releva, re- care au determinat apariÆia Drumului câinelui çi
cent, calitåÆile çi limitele, pentru a conchide neiertåtor: Caloianului cu un an - doi întârziere. ïntr-un loc al
„Curajul tematic al acestui scriitor funciarmente „informårii” sale, un veritabil memoriu incriminator, Ion
anticomunist, ca orice Æåran legat de amintirea gliei, s-a Låncrånjan – reÆinând replica unui oficial la demersurile
întemeiat pe antiteza dintre prezentul (ceauçist) çi trecutul insistente pentru tipårirea creaÆiilor sale – a consemnat
(dejist), dintre practica çi teoria comunistå. Ea avea, se cå „vinovatul principal (singurul vinovat, de fapt, pentru
înÆelege, girul autoritåÆilor” (vezi Eugen Negrici, Literatura toate întârzierile, pentru faptul cå nu am voie så public
românå sub comunism. Proza Proza, Bucureçti, Editura etc., etc.) sunt numai çi numai eu, pentru cå m-am situat
FundaÆiei PRO, 2002, p. 246). Pentru a afla în ce måsurå çi må situez «pe o poziÆie de suspiciune», pentru cå
o asemenea concluzie se justificå, se impune, desigur, sufår de «mania superstiÆiei», pentru cå i-am jignit pe
så apelåm la corespondenÆa ineditå a prozatorului. ïn «tovaråçii de la edituri» de foarte multe ori, la foarte
cazul în speÆå, ne referim la mesajul adresat de scriitor, multe discuÆii. Aceste complimentåri çi eliberåri de cer-
la 19 martie 1973, secretarului de cabinet al lui N. tificate de bunå purtare çi de sånåtate au culminat, într-
Ceauçescu, cåruia – în anexå – i se transmitea o amplå un fel, cu afirmaÆia fåcutå chiar de tovaråçul Dumitru
„informare” (31 de pagini dactilografiate), datatå 15 martie Popescu, care a spus cå eu aç avea impresia, nici mai
1973. GraÆie „informårii”, pe care o publicåm integral în mult, nici mai puÆin, cå împotriva mea s-a Æesut «un
paginile prestigioasei reviste focçånene Saeculum
Saeculum, aflåm complot naÆional», cu alte cuvinte aç fi bolnav în ultimul
detalii nebånuite çi folositoare privind viaÆa literarå la hal, am deviat demult de la condiÆia fireascå a oricårui
începutul anilor ’70 çi, îndeosebi, informaÆii despre om normal...” Este foarte probabil ca prozatorul så se fi
odiseea incredibilå de la stadiul de manuscris la acela dovedit extrem de susceptibil, înså, în acelaçi timp, nu
de carte al unor creaÆii binecunoscute precum nuvela putem oricum neglija faptul cå documentul tipårit relevå
Drumul câinelui
câinelui, romanul Caloianul sau diverse eseuri [Link]
o stare de lucruri realå. ([Link]
[Link])

Stimate tovaråçe Manea, posibilitate de care am fost frustrat, în numele unei

exigenÆe excesive çi fals argumentate, de nenumårate
Materialul alåturat cuprinde aproape toate proble- ori. Mi-au fost oprite astfel de la publicare articole
mele în legåturå cu care am solicitat o audienÆå tovarå- publicistice, schiÆe sau fragmente de roman, mi-au fost
çului Nicolae Ceauçescu. Din påcate, ele nu au cåpåtat, oprite sau amânate, acceptate sau respinse, luate din
practic, nici o rezolvare. V-aç ruga, dacå socotiÆi cå e nou în discuÆie, ca så se creeze probabil o nouå „argu-
necesar, så-l informaÆi de acest lucru çi pe tovaråçul mentaÆie”, cårÆi întregi, cårÆi în care am crezut çi cred,
Secretar general al partidului nostru. cårÆi de actualitate, despre care nu voi spune cå sunt
perfecte din punct de vedere artistic, aç fi nedemn, care
[Link].1973 se situeazå înså în afara tålmåcirilor çi råstålmåcirilor
Cu stimå deosebitå, la care au fost supuse. Lucrurile au culminat cu inter-
s.s. Ion Låncrånjan dicÆia de a fi menÆionate aceste cårÆi la o rubricå modestå
din „România literarå” – e vorba de „çantier de creaÆie”
Informare – unde au fost pomenite tot felul de cårÆi, existente sau
inexistente. Faptul, ca atare, e fårå precedent, fiindcå
ïn ultimul timp, cam de vreo trei-patru ani de zile, în nu s-a verificat nici o carte care a fost pomenitå la acest
activitatea mea profesionalå au intervenit o serie de „çantier”, aça cum nu s-a verificat în mod special nici
dificultåÆi, Æinând toate de posibilitatea de a publica, un roman din care s-au publicat çi se publicå fragmente

38 SAECULUM 4/2003
 inedit

în presa literarå çi culturalå, lucru recunoscut çi de nimica în legåturå cu ele, ceea ce mi se pare cam ciudat,
tovaråçii care au dat dispoziÆii severe de interdicÆie dacå nu chiar neprincipial, incorect, mai ales cå pe de
asupra lucrårilor mele, – numai asupra unora dintre ele, altå parte s-au dat indicaÆii foarte severe, prin DirecÆia
spun dumnealor – dar o asemenea interdicÆie, odatå presei, ca nici måcar titlul acestei lucråri så nu fie
datå, devine generalå. Tovaråçii respectivi au pomenit – de publicarea unor fragmente din lucrare
recunoscut, de altfel, cå nu existå nici o hotårâre, a neputând fi vorba, în nici un caz çi pe nicåieri. Singurele
nimånui, pentru a nu se publica fragmente din romane ecouri care le-am avut în aceastå perioadå în legåturå
care nu au „bun de tipar”, sunt sau vor fi în discuÆie, cu Drumul câinelui nu erau prea favorabile, dimpotrivå.
adåugând înså cå aici, în cazul meu, e altceva. De ce e Primul, despre care am aflat mai târziu, s-a propus în
altceva nu am înÆeles, cu toate cå ar fi cam trebuit så primåvara lui 1968, când m-am angajat cu o jumåtate
înÆeleg, mai ales cå acest altceva s-a transformat cu de normå la revista „Luceafårul”. ïn perioada anterioarå
încetul într-o urmårire îndârjitå çi consecventå, în angajårii, când se mai duceau unele discuÆii în legåturå
împiedicarea de a må manifesta ca scriitor în cu aceastå angajare, un reprezentant al securitåÆii
nenumårate împrejuråri. N-aç putea spune cu certitudine statului, Ion Bujor Pådureanu, care e çi scriitor, l-a
dacå aceastå continuå hårÆuire, care nu are nimic de a mustrat pe redactorul-çef al revistei, pentru cå vrea så
face cu îndrumarea, fiindcå nu are nimic de a face cu må angajeze în redacÆie. Reprezentantul securitåÆii,
principialitatea, este rodul lipsei de råspundere sau al fiindcå în aceastå calitate se afla el acolo, nu în presu-
subiectivismului de care mai dau dovadå unii tovaråçi pusa lui calitate de scriitor, a afirmat cå subsemnatul ar
care activeazå în acest sector. S-ar putea så fie çi una fi un bandit, nici mai mult, nici mai puÆin, argumentân-
çi alta, întrucât lipsa de råspundere este urmatå du-çi opinia cu pårerea pe care o avea în legåturå cu
îndeaproape de subiectivism, care, o datå dezlånÆuit, mine tovaråçul general, care citise, susÆinea el, nuvela
nu se mai poate opri, comite noi greçeli, pentru a le Drumul câinelui .
îndrepta pe cele vechi. Alt episod, cam de aceeaçi calitate, a avut loc mai
Så låsåm înså consideraÆiile generale çi så trecem târziu, când am fost dus acaså de cåtre un çofer de la o
la fapte, la ceea ce s-a întâmplat cu unele scrieri de ale instituÆie culturalå, în urma unei discuÆii sau a unei
mele çi så începem cu lucrårile mai ample: Drumul çedinÆe. Çoferul respectiv m-a întrebat la un moment
câinelui, Caloianul çi volumul de însemnåri çi confesiuni dat dacå e adevårat sau nu cå eu aç avea o lucrare prin
Albastru de V oroneÆ .
VoroneÆ care aç vrea så aråt cå Æara noastrå a fost puså dupå
1) Nuvela Drumul câinelui, un mic roman de fapt, a cel de al doilea råzboi mondial în situaÆia de a alege
fost predatå în 1968, în ianuarie, Editurii Pentru Litera- între soluÆia legionarå çi soluÆia noastrå comunistå...?!,
turå, împreunå cu încå cinci nuvele, fiindcå fåcea parte referindu-se în cele din urmå la Drumul câinelui, direct
dintr-un volum. ïn iunie, dupå ce au mai avut loc unele çi concret. I-am råspuns cå nu e vorba de aça ceva în
discuÆii, referitoare la întregul volum, nuvela a fost lucrarea respectivå çi cå aceastå rezumare era mai mult
înaintatå forului de resort, pentru vizå. Au urmat obiç- decât o råstålmåcire...
nuitele açteptåri, care s-au prelungit pânå în septembrie, Trebuie så precizez, în legåturå cu aceste douå
când volumul de nuvele a venit de la DirecÆia presei, împrejuråri, cå nu le-am amintit aici pentru cå aç fi
fårå Drumul câinelui . Mai precis spus, aceastå lucrare înclinat så colectez orice opinie, indiferent de cåtre cine
nu avea „bun de tipar”, råmåsese în suspensie, pentru este ea vehiculatå. Le-am amintit pentru a aråta, pur çi
cå de råspuns nu mi-a råspuns nimeni nimic în legåturå simplu, cå în legåturå cu aceastå problemå se purtau
cu ea, nici cå e bunå, nici cå e rea. DirecÆia presei çi niçte discuÆii – çi încå ce discuÆii?! – fårå a mi se comu-
probabil cå çi alte foruri, avuseserå niçte obiecÆii, altfel nica ceva, ceea ce, aça cum încercam så aråt mai sus,
i-ar fi dat drumul spre tipar. Tovaråçul Ion BånuÆå, mi s-a pårut de-a dreptul ciudat.
directorul Editurii Pentru Literaturå, mi-a spus într-un De altfel nici eu nu m-am mai interesat prea ståruitor
târziu cå lucrarea va fi cititå de tovaråçul Paul Niculescu- de aceastå problemå. ïn 1969 abia, în februarie, când
Mizil, dat fiind faptul cå existau niçte obiecÆii în legåturå am fost invitat la o discuÆie la tovaråçul Dumitru
cu aceastå lucrare. Pe urmå înså nu am mai aflat nimic, Popescu, pentru Fragmentarium înså, nu pentru
nici de bine, nici de råu. ïn noiembrie abia, când a avut Drumul câinelui , am întrebat çi de aceastå lucrare.
loc Adunarea generalå a scriitorilor, fiind invitat la Tovaråçul Popescu mi-a fågåduit cå va prelua aceastå
tovaråçul Paul Niculescu-Mizil, am våzut nuvela pe problemå (la discuÆie a participat çi tov. Ghiçe) çi cå voi
biroul domniei sale. De fapt, domnia sa mi-a aråtat-o, primi råspuns într-o lunå de zile. Luna înså s-a fåcut
spunându-mi cå o va citi într-o lunå de zile, ceea ce nu an, nu un an, ci mai mulÆi, probabil tot din motive obiec-
s-a întâmplat, din motive pe care eu înclin så cred cå tive, nu-mi dau seama, nu çtiu exact. Ceea ce çtiu ex-
au fost obiective, pentru perioada respectivå. Sau poate act e cå abia în 1972, în perioada pregåtitoare a confe-
cå a citit-o çi n-a avut timp så-mi comunice opiniile rinÆei pe Æarå a scriitorilor, am fost invitat la o altå discuÆie
domniei sale. Sau poate cå aceste opinii erau prea la tovaråçul D. Popescu, în legåturå cu nuvela Drumul
drastice, nefavorabile lucrårii, în care este prezentatå câinelui, exact dupå trei ani de zile, mai precis spus
drama unei femei din Ardeal, a unei mame, care çi-a dupå treizeci çi çase de luni, nu dupå o lunå cum mi se
pierdut mai toÆi feciorii în råzboi... Så nu deviem înså çi spusese.
så revenim la obiecÆiile care existau în legåturå cu Så nu anticipåm înså, mai ales cå între timp am mai
aceastå lucrare, mai ales cå mie nu mi-a spus nimeni avut anumite confruntåri în legåturå cu aceeaçi proble-

SAECULUM 4/2003 39
 inedit

må, care putea fi rezolvatå prin comunicarea unui urmåtoarea invitaÆie, semnatå de [Link]:
råspuns, lucru care nu s-a fåcut, nu pricep nici aståzi
de ce, aça cum nu pricep acum de ce vor neapårat unii EDITURA EMINESCU Bucureçti
tovaråçi så facå din mine ceea ce nu sunt: un om tene- Bul. Ana Ipåtescu nr. 39-Sect.I
bros, un scriitor dezorientat, care cautå çi vede numai tel. 12.40.70 - 11.65.90
råul din viaÆå etc. etc., în timp ce dumnealor våd numai ____________________________________________
frumosul çi utilul, fårå a umbla cu favoruri, fårå a-çi tipåri
în condiÆii excelente cårÆile proprii, låudându-se apoi Stimate tovaråçe Låncrånjan,
reciproc çi fårå sfialå?!... Vå rugåm så binevoiÆi så veniÆi la o discuÆie referi-
Revenind la Drumul câinelui , trebuie spus cå în toare la lucrarea dvs. „Drumul câinelui” în ziua de marÆi
1969, la scurt timp dupå ce a fost numit vicepreçedinte 20 octombrie, orele 10.
la Comitetul de Artå çi Culturå, am avut o întâlnire cu Redactor çef,
tov. I.D.Bålan, cåruia i-am spus câteva lucruri în legåturå s.s. [Link]
cu aceastå nuvelå, întrebându-l dacå nu ar vrea så o
citeascå. Domnia sa a fost de acord, cu o singurå Am întrebat editura, în scris, dacå au primit toate
condiÆie: så nu fie consideratå aceastå lecturå un act obiecÆiile care s-au formulat în legåturå cu aceastå
oficial al lui, de vicepreçedinte, ci ca o chestiune nuvelå, faÆå de care editura çi-a spus o datå pårerea, în
personalå çi particularå. Am acceptat çi aça, cu toate 1968, când a înaintat-o forurilor de resort, pentru vizå,
cå problema intra în sfera preocupårilor çi sarcinilor pe cum am aråtat la începutul acestor însemnåri. La 20
care le avea tov. I.D.Bålan, ca vicepreçedinte al oct. 1970 editura mi-a trimis altå scrisoare, semnatå de
Comitetului de Artå çi Culturå, cum se numea atunci data aceasta de [Link] çi de L.Cålin. Iatå scrisoarea:
Consiliul Culturii. Iar mai apoi, dupå o lunå de zile, fiindcå
tov. I.D.Bålan a citit lucrarea în timpul promis, s-a Æinut EDITURA EMINESCU Bucureçti
de cuvânt, drept pentru care i-am çi mulÆumit, am avut Bul. Ana Ipåtescu nr. 39-Sect.I
o altå întâlnire în cadrul cåreia tov. I.D.Bålan mi-a spus tel. 12.40.70 - 11.65.90
cå i-a plåcut foarte mult lucrarea çi cå o considerå, ca ____________________________________________
nuvelå, printre scrierile cele mai reuçite de dupå 23 Nr. 3673/ 20 oct. 1970
August, dacå nu chiar cea mai reuçitå. Rezervele pe vv
care le avea dumnealui erau neesenÆiale, la ora aceea.
Spun neesenÆiale pentru cå mai târziu, în mai puÆin de Mult stimate tovaråçe Ion Låncrånjan,
un an, în 1970, tov. I.D.Bålan çi-a schimbat opinia, adop- Am primit scrisoarea dv. referitoare la nuvela „Drumul
tând o poziÆie complet opuså, e drept oficialå çi probabil câinelui” çi dorim så vå reconfirmåm invitaÆia de a
mai responsabilå, dupå socotinÆa domniei sale. Atunci, discuta la editurå aceastå problemå. Ne exprimåm, cu
în 1969, îmi fågåduise cå se va interesa de aceastå acest prilej, regretul de a nu fi venit în întâmpinarea
problemå çi cå va face tot ce se poate face pentru ca propunerii noastre referitoare la nuvela „Drumul
lucrarea så aparå. Acum, în 1970, mi-a spus, în acelaçi câinelui”. De comun acord cu forurile superioare am
birou çi de pe acelaçi scaun, cå e greu så se ajungå la apreciat ca utilå pentru dv. çi pentru editurå o dezbatere
publicare, fiindcå lucrarea nu avea nici o perspectivå, deschiså. Editura Eminescu îçi påstreazå punctul de
era prea sumbrå. Am întrebat care este perspectiva altor vedere al redacÆiei care a citit aceastå lucrare prin mai
scrieri, dându-l exemplu pe N. Breban, care era atunci mulÆi membri ai såi. Concluzia exprimatå în 1968 råmâne
principalul favorit al tovaråçilor care îndrumau arta çi în vigoare, nuvela fiind trimiså la foruri pentru consultare.
cultura, la care tov. I.D.Bålan mi-a råspuns cå asta este Precizåm faptul cå Editura Eminescu nu a fost autorizatå
altceva çi cå mai sunt probleme çi în alte lucråri care au så vå transmitå observaÆiile unor foruri la care vå referiÆi
apårut çi apar, dar cå aceastå lucrare nu poate så aparå. dv.
DiscuÆia s-a încheiat cu altå promisiune: ca eu, ca autor,
så primesc un råspuns în legåturå cu aceastå problemå. Redactor çef,
Am acceptat soluÆia, bineînÆeles, rugându-l pe tov. s.s. Lucian Cursaru s.s. Liviu Cålin
I.D.Bålan un singur lucru: så fie conÆinut în råspunsul
pe care îl voi primi çi opiniile forurilor care citiserå ïn încheierea scrisorii se fåceau câteva referiri la o
lucrarea pânå atunci, indiferent la ce nivel va avea loc eventualå reeditare a Cordovanilor , care nu au nici o
discuÆia, la Comitetul de Artå çi Culturå, la nivelul legåturå cu problemele discutate aici. Råspunsul pe care
conducerii editurii sau în redacÆia editurii, n-avea l-am trimis editurii conÆinea, în esenÆå, aceeaçi propu-
importanÆå acest lucru, importantå era centralizarea nere, de a avea loc o singurå discuÆie, indiferent de loc
tuturor obiecÆiilor, dacå se poate spune aça, ca så nu çi nivelul la care s-ar fi Æinut ea, în cadrul cåreia så mi
mai am alte çi alte discuÆii sau sferturi de discuÆii. Tov. se transmitå toate obiecÆiile formulate în legåturå cu
I.D.Bålan mi-a fågåduit cå va face tot posibilul pentru aceastå lucrare. Çi cum nu am mai primit nici un rås-
ca lucrurile så ajungå la o rezolvare, ceea ce nu a fåcut puns, m-am referit çi la aceastå problemå, în cadrul unei
înså, fie cå nu a putut, fie cå nu a vrut, adoptând soluÆii çedinÆe de partid de la Uniunea Scriitorilor, amintind de
mai ocolite, ca så nu le spun altfel. S-a întâmplat astfel promisiunile care mi se fåcuserå, precizând totodatå
cå am primit de la Editura „Eminescu”, la 17 oct. 1970, cå nu pretind decât o discuÆie låmuritoare, indiferent de

40 SAECULUM 4/2003
 inedit

nivel, lucru pe care l-am mai spus. Nu intru în alte amå- interesantå çi utilå. ObiecÆiile care s-au fåcut asupra
nunte privind çedinÆa, nu pomenesc nici de råstålmå- lucrårii, asupra variantei luatå în discuÆie, vizau unele
cirea unui text semnat de mine, råstålmåcire såvârçitå asperitåÆi de expresie cât çi conflictul care ståtea la baza
de tov. [Link]çe. Precizez doar cå tov. [Link], care acestei lucråri, în centrul cåreia se aflå o femeie de la
reprezenta atunci secÆia de literaturå a Comitetului Cen- Æarå, o mamå, ai cårei ultimi doi copii (pe ceilalÆi i-a
tral, a venit çi a spus în chip oficial cå problema ridicatå pierdut în råzboi) se întâlnesc într-o noapte de iarnå în
de mine a fost rezolvatå de tov. I.D.Bålan. FaÆå de propria ei caså, unul din ei fiind venit pe ascuns în Æarå,
aceastå situaÆie falså, fiindcå nu se produsese nici o dar nu ca så facå råu, ci pentru cå altfel nu putea veni
rezolvare, pe nicåieri, m-am ridicat çi am reprodus atunci (prin 1953), iar celålalt fiind ofiÆer de securitate.
conÆinutul celor douå discuÆii pe care le avusesem cu Confruntarea dintre cei doi fraÆi e asprå pentru cå e
tov. I.D.Bålan în legåturå cu aceastå chestiune, citind neaçteptatå çi pentru cå se petrece în prezenÆa mamei,
totodatå o paginå din textul romanului Caloianul, de- care ar vrea cu orice preÆ så-i împace. Aceastå confrun-
naturat de tov. [Link]çe, n-am înÆeles de ce. tare înså nu poate fi confundatå cu confruntarea dintre
ïn urma acestei çedinÆe am primit de la Editura cele douå sisteme, socialist çi capitalist, cum mi s-a
Eminescu urmåtoarea scrisoare: spus pânå çi în discuÆia de la tov. [Link]. O ase-
menea apreciere schematizeazå dintr-o tråsåturå de
EDITURA EMINESCU Bucureçti condei lucrarea, îi denatureazå sensul çi datele ei
Bul. Ana Ipåtescu nr. 39-Sect.I exacte, pentru cå Jilu, eroul care vine din occident, nu
tel. 12.40.70 - 11.65.90 vine aici cu gânduri ostile, dimpotrivå, se întoarce acaså
____________________________________________ dupå o serie întreagå de peregrinåri, în care a fost împins
Nr. 4067/ 14 XI. 1970 de råzboi. El ar vrea så se integreze în realitåÆile de
vv aici, nu poate înså, din motive subiective, dar çi obiec-
tive. Motivele subiective vizeazå propriile lui prejudecåÆi,
Stimate tovaråçe Låncrånjan, faptul cå judecå inerÆial niçte lucruri, prin ceea ce çtia
Regretåm cå nu aÆi acceptat nici una din invitaÆiile din auzite despre ele. Motivele obiective vizeazå
noastre pentru a discuta la editurå asupra problemelor atmosfera care exista atunci la noi, atmosfera care nu
care privesc nuvela Drumul câinelui. ïn aceastå situaÆie putea så favorizeze o rezolvare de acest fel. A mai fost
nu simÆim obligaÆi så vå comunicåm din nou cå Editura formulatå în aceastå discuÆie, pe aceeaçi linie, a înfrun-
Eminescu nu poate publica aceastå nuvelå pe care, de tårii celor douå sisteme, o obiecÆie care funcÆioneazå çi
altfel, a recitit-o cu toatå atenÆia prin membrii conducerii acum, devenind calul de båtaie al tuturor celor care s-au
sale. ridicat împotriva acestei lucråri, citind-o totuçi cu interes.
æinem, de asemenea, så vå comunicåm cå editura Ea, obiecÆia aceasta, vizeazå realizarea celor doi eroi,
nu are posibilitatea så organizeze o dezbatere la care insuficienta realizare ca erou a fratelui care lucreazå la
så invite forurile sale superioare, aceasta încålcând securitate, fiind, bineînÆeles, çi utecist çi comunist, atâta
raporturile normale de lucru. cât putea el så fie la vârsta aceea çi în vremea aceea.
Avem convingerea cå vom putea discuta, pentru Aceste amånunte înså nici nu mai conteazå. Conteazå
viitor, într-un spirit de deplinå înÆelegere, alte proiecte concluzia care se naçte dintr-o asemenea „inegalitate”
de lucru ale dv. de realizare artisticå: sistemul nostru este slab repre-
Redactor çef, zentat în dezbatere. O datå pronunÆatå o asemenea
s.s. ind. sentinÆå, aproape cå nu mai ai ce discuta. Am aråtat,
cu toate acestea, cå lucrurile nu se prezintå tocmai aça.
A urmat o altå perioadå de açteptåri çi de tergiversåri, Mi-am susÆinut, cu alte cuvinte, punctul meu de vedere,
dupå care, în februarie 1972, am fost invitat la o discuÆie fårå a respinge toate obiecÆiile care mi se aduceau, fårå
la tovaråçul Dumitru Popescu, în legåturå cu aceeaçi a utiliza un ton necuviincios, cum s-a spus mai apoi,
lucrare, discuÆie la care a asistat çi tov. I.D.Bålan. Nu cum mi-a spus chiar tov. Popescu, într-o altå discuÆie,
çtiam de fapt pentru ce sunt chemat, am aflat abia acolo, avutå de curând, asupra cåreia voi reveni cåtre sfârçitul
cu oarecare uimire, fiindcå trecuserå trei ani de zile din acestor însemnåri. Dimpotrivå, m-am comportat
februarie 1969, iar lucrarea aflatå atunci în discuÆie avea cuviincios, neaducând în discuÆie nici o altå problemå,
180 de pagini. Tovaråçul Dumitru Popescu înså nu era cu toate cå aveam destule çi atunci.
nici uimit çi nici gråbit, a spus cå a reuçit, în sfârçit, så ïn încheierea acestei discuÆii s-a stabilit så revåd încå
citeascå aceastå lucrare, invitându-må så aråt ce am o datå lucrarea çi så-i comunic tov. I.D.Bålan ce
vrut eu så spun prin aceastå scriere. Am råspuns socotesc eu cå se poate face în continuare, pentru ca
invitaÆiei, relatând în linii mari problematica lucrårii, ceea lucrarea så ajungå în stadiul de publicare, lucru pe care
ce am intenÆionat så aråt çi så dezbat prin ea, l-am fåcut, în scurt timp. Am intrat apoi în discuÆie cu
exprimându-mi totodatå regretul cå e luatå în discuÆie Editura Cartea Româneascå, unde am çi prezentat
varianta din 1968 çi nu ultima, fiindcå eu mai refåcusem lucrarea, într-o nouå variantå, revizuitå çi îmbunåtåÆitå,
lucrarea de douå ori, în chip substanÆial, în urma unor în spiritul discuÆiei avute cu tov. [Link], fiindcå eu
lecturi ale unor prieteni çi colegi de scris. Am precizat, am acordat toatå importanÆa acestei discuÆii, cu toate
açadar, cå varianta pe care discutåm era depåçitå cå aveam în spate o experienÆå nu prea veselå. La
întrucâtva, dar nu am refuzat discuÆia, care a fost Editura Cartea Româneascå am lucrat direct cu redac-

SAECULUM 4/2003 41
 inedit

torul çef al editurii, care a citit lucrarea, a mai formulat „Caloianul”, vå rugåm så participaÆi la discuÆia ce va
unele obiecÆii de amånunt, le-am operat çi pe acelea, a avea loc la Consiliul Culturii çi EducaÆiei Socialiste, marÆi
urmat încå o lecturå, dupå care, cum era çi firesc, s-a 16 mai a.c. orele 9.
mai formulat încå un rând de obiecÆii, mai puÆine, ce-i Vicepreçedinte,
drept. O datå „operate” çi acele modificåri, lucrarea a s.s. I.D.Bålan
devenit bunå pentru a fi publicatå, din punctul de vedere
al editurii. Tovaråçul Mihai GafiÆa mi-a spus cå a vorbit Nu m-am dus la aceastå discuÆie, fapt din care s-a
cu tov. Marin Preda, directorul editurii, çi cå domnia sa încercat çi se încearcå så se facå un capåt de acuzare,
este de acord cu publicarea nuvelei. Când s-a pus înså pentru cå tov. I.D.Bålan, vicepreçedinte al Consiliului
problema ca lucrarea så fie trimiså la DirecÆia presei, a Culturii, mi-a fågåduit un lucru çi a fåcut altceva. Poate
intervenit un fapt nou: tov. Gh. Stroia, directorul de atunci cå avea acest drept, nu çtiu, dar çi eu cred cå am avut
al DirecÆiei editorial-literare din Consiliul Culturii, i-a çi am dreptul minim de a cere respectarea unei hotårâri.
sugerat tov. [Link]Æa så nu trimitå lucrarea nicåieri, Alte motive care m-au determinat så nu merg la aceastå
având în vedere faptul cå fusese o discuÆie pe seama discuÆie Æin de faptul cå în aceastå perioadå, în preajma
acestei lucråri çi cå tov. I.D.Bålan, care asistase la conferinÆei pe Æarå a scriitorilor, mi-au fost oprite de la
aceastå discuÆie, lipsea din instituÆie etc. etc. „Sugestia” publicare la revistele literare patru fragmente de roman
era açadar motivatå, era argumentatå çi principialå çi çi un articol publicistic, adicå tot ce înaintasem spre
dacå era çi este ceva de discutat în legåturå cu aceastå
publicare, lucru asupra cåruia voi reveni în cuprinsul
sugestie, este singularitatea ei, caracterul cam special,
acestui material, aça cum voi reveni çi asupra
fiindcå în foarte multe alte cazuri, când editura a vrut så
Caloianului.
facå un anumit lucru, l-a fåcut, fårå a i se pune în cale
ïn ce priveçte Drumul câinelui , am discutat în
vreo „sugestie”, råmânând totul la latitudinea çi pe
continuare cu Editura Cartea Româneascå, cåreia i-am
seama propriei sale råspunderi.
comunicat cå eu am respectat sugestiile çi indicaÆiile
Så nu deviem înså generalizând, så înaintåm pe firul
evenimentelor, fiindcå generalizårile çi concluziile vor care au reieçit din discuÆia avutå la tov. [Link] çi
veni de la sine dacå vom urma cu fidelitate acest fir. dacå se doreçte, într-adevår, o rezolvare a problemei,
ïn acest context, am avut o întrevedere cu tov. ea nu poate fi realizatå printr-o înmulÆire necontenitå
I.D.Bålan, la sfârçitul lunii aprilie 1972, la cererea mea, a lecturilor çi prin organizarea de noi çi noi discuÆii.
bineînÆeles. Tovaråçul Bålan mi-a spus, faÆå de situaÆia Precizarea, fårå a avea caracterul unei condiÆionåri,
prezentatå de mine, cå va vorbi cu tov. [Link]Æa, så-i nici vorbå, nu era lipsitå de temei, mai ales cå lucrarea
dea drumul la lucrare, dacå e de acord cu publicarea fusese cititå de doi „consilieri” tineri: F.Båileçteanu çi
ei, çi cå îi va cere explicaÆiile necesare directorului Gh. [Link]. Tov. I.D.Bålan, care fusese la discuÆia
Stroia, mergând pânå la a-l critica foarte serios pe linia amintitå, nu mai citise nuvela, lucru pe care l-a
de partid, fiindcå nu era prima datå când fåcea dovada comunicat editurii „consilierul” F.Båileçteanu. ObiecÆiile
unor resentimente faÆå de anumiÆi scriitori. Lucrurile erau acestor tovaråçi, dupå câte am aflat de la editurå,
açadar rezolvate în ceea ce priveçte Drumul câinelui. priveau „insuficienta realizare” a eroului care reprezintå
ïn ceea ce priveçte Caloianul, fiindcå am discutat despre ideile noastre, în raport cu celålalt erou, despre care
amândouå lucrårile atunci, tov. I.D.Bålan mi-a fågåduit s-a spus çi se spune cå e legionar, cu toate cå nu este
cå va discuta cu tovaråçii din conducerea Editurii aça, cu toate cå lucrurile sunt foarte clare în nuvelå în
Albatros, så vadå exact cum stau lucrurile, çi cå se va privinÆa aceasta. Dar ce conteazå asta, conteazå
consulta cu scriitorii care citiserå cartea pânå atunci, inventarea de noi çi noi „obiecÆii”, mai ales cå autorul
så afle çi opiniile lor, indiferent dacå înaintaserå sau nu acestei lucråri are prostul obicei de a vorbi prin çedinÆe
referate cåtre editurå. ïn afarå de asta, tov. I.D.Bålan çi de a-çi spune pårerea despre felul cum lucreazå
mi-a spus cå va citi çi domnia sa Caloianul. Nu çtiu tovaråçii editori, drept pentru care problema a stat çi
dacå a fåcut acest lucru atunci, çtiu în schimb cå nu a stå nerezolvatå, cu toate discuÆiile care au avut loc, în
vorbit cu nici unul dintre „lectorii externi” ai romanului, ciuda tuturor modificårilor la care a fost supuså aceastå
çi cå a dat alt curs întregii probleme, vorbind cu tov. lucrare în cei cinci ani de zile de când a fost înaintatå
[Link]Æa altfel decât îmi spusese mie, neÆinând cont, spre publicare. ïn discuÆia de la 5 martie a.c. abia mi
într-un cuvânt, de nici unul din lucrurile asupra cårora s-a spus cå problema a fost „rezolvatå” çi cå nici nu
cåzusem de acord în discuÆia amintitå. Am råmas are rost så discutåm despre ea, dat fiind faptul cå
surprins, tocmai de aceea, când am primit de la Consiliul Editura Cartea Româneascå nu este de acord cu
Culturii urmåtoarea invitaÆie: publicarea nuvelei, lucru pe care l-a comunicat DirecÆiei
editoriale printr-o notå semnatå de directorul editurii,
Republica Socialistå România tov. Marin Preda, çi cei doi redactori çefi, tov. Mihai
Consiliul Culturii GafiÆa çi Gh. Iacob. Tov. [Link]Æa înså, cu care am
çi EducaÆiei Socialistå vorbit la trei zile dupå discuÆia amintitå, mi-a sus cå nu
Cabinetul Vicepreçedintelui Bucureçti, 12 mai 1972 existå o asemenea notå, pe care, ce-i drept, nici eu nu
nr. 3001
am våzut-o, fapt ce må determinå så înclin så cred cå
ea nu existå, mai ales cå în aceastå discuÆie s-au spus
Stimate tovaråçe Ion Låncrånjan,
çi alte lucruri inexacte, dacå e vorba så întrebuinÆåm
Venind în întâmpinarea solicitårii d-voastrå cu privire
un eufemism...
la publicarea nuvelei „Drumul câinelui” çi a romanului

42 SAECULUM 4/2003
 portrete în timp

Al.Såndulescu

DELAVRANCEA ÎN EPOCA LUI

I s-a spus „Trubadurul”, dupå numele unuia dintre de origine dacicå, çi tot prin el çi prin lectura lui Balzac,
eroii såi, romantic, revoltat, pesimist, vehiculând idei la însuçirea metodei fizionomice, recognoscibilå în Hagi-
schopenhaueriene, rod al influenÆei lui Eminescu, peste Tudose çi mai ales în portretul pe care i l-a fåcut lui
care se suprapune aceea a naturalismului francez. Dupå Haçdeu însuçi, atunci când comenteazå tabloul lui
un stagiu de doctorand la Paris, unde frecventase cursuri [Link].
juridice çi filosofice, dar çi cu mai multå convingere Romanticul çi romanÆiosul Delavrancea din Sultå-
celebrele muzee, sålile de teatru çi de concerte, nica, parodiatå de Caragiale (v. SmåråndiÆa), pesimistul
cultivându-çi astfel bogate înzestråri native çi devenind cam limfatic din Trubadurul çi pozitivistul de strictå
unul dintre cronicarii plastici de marcå români de la finele observanÆå naturalistå, pun în circulaÆie, alåturi de
veacului al XIX-lea, Delavrancea debuteazå ca nuvelist VlahuÆå, tipul „inadaptatului”, al „învinsului”, care va face
cu volumul Sultånica çi totodatå îçi pune în valoare çi carierå în literatura românå. Personajul avea o mai
mai mult marile virtuÆi de gazetar care avea så se înscrie veche genealogie, urcând, prin Sårmanul Dionis, pânå
curând – în tradiÆia unui Heliade Rådulescu, Haçdeu çi la Manoil al lui Bolintineanu, dar sub condeiul noilor
Eminescu. scriitori, el îçi reliefa amprenta socialå çi în plus
Fiu de Æårani – se nåscuse în mahalaua Delea-Nouå biologicå.
din Bucureçti la 11 aprilie 1858, în acelaçi an cu Duiliu Romantic prin fibra çi structura sa temperamentalå,
Zamfirescu çi [Link]Æå – cunoscând bine viaÆa clasei Delavrancea exceleazå în povestirea autobiograficå, în
cea mai numeroaså çi mai vitregitå atunci ca çi azi, evocarea copilåriei çi a adolescenÆei. Poate prea duios
tânårul însufleÆit de idealuri înalte înÆelege så vorbeascå uneori ( Bunicul , Bunica ), prea pamfletar altådatå
în numele alor såi çi ca scriitor, iar mai târziu, çi ca ora- (Bursierul , alåturi de care se situeazå la acelaçi nivel
tor çi om politic. Colaboreazå o vreme la junimista stilistic Trubadurul , ParaziÆii), prozatorul då o pieså cu
România liberå
liberå, timp în care se împrieteneçte cu adevårat memorabilå în Domnul V ucea, unde impre-
Vucea
VlahuÆå çi Caragiale, apoi, la Epoca lui Nicu Filipescu, sionantå e psihologia copilului, cu proiecÆia ei fantasticå
încredinÆându-i-se chiar un efemer supliment literar, asupra lumii, fåcând ca lucrurile så aparå mårite pânå
ambianÆa conducându-l så citeascå la Junimea nuvela la monstruos. La fel transpar ele çi în Hagi-T udose ,
Hagi-Tudose
Trubadurul . O cronicå negativå despre drama istoricå capodopera scriitorului, dar acum din pricina unei
Despot-V
Despot-Vodå odå a lui [Link] îi atrage inimiciÆia lui pasiuni paroxistice, avariÆia, tratatå la modul clasic
Maiorescu, punerea la punct din articolul „PoeÆi çi critici”, (zgârcitul e un caracter amintindu-l pe La Bruyère) çi
în care tinerii Delavrancea çi VlahuÆå erau aspru dojeniÆi cu mijloace de observaÆie balzaciene, într-o naraÆiune
pentru încålcarea teritoriului criticii, în fapt, pentru cå de tip obiectiv, singura de altfel în opera lui Delavrancea.
minimalizaserå meritele lui Alecsandri în comparaÆie cu Oricât l-ar atrage mediul citadin (fie çi de mahala
Eminescu, despre care VlahuÆå tocmai Æinuse o confe- semiruralå) çi condiÆia intelectualului (inadaptat),
rinÆå la Ateneu. ReacÆionând emoÆional, sub imperiul redactorul Revistei noi se întoarce mereu spre lumea
unui orgoliu juvenil, „Trubadurul” abandoneazå Junimea obârçiei sale Æåråneçti, nostalgic çi eminescian în
çi publicaÆiile de orientare junimisto-conservatoare, Odinioarå, cu o viziune realistå, abia mascatå în basme
trecând la Lupta radicalului [Link] (çi el fost, o vreme, ca NeghiniÆå sau Norocul dracului. Scriitorul n-a avut
junimist), iar din punct de vedere literar, la Revista nouå forÆa så creeze un erou Æåran, comparabil – ca realizare
a lui [Link]çdeu (redutabil adversar al lui Maiorescu), – cu Hagi-Tudose, de pildå; în schimb, gazetarul çi apoi
unde figureazå printre redactori çi unde publicå între oratorul ne-au låsat pagini de înaltå vibraÆie liricå, de
1887 - 1894 cele mai importante nuvele çi basme: Hagi- mare devotament pentru cauza Æårånimii çi pentru
Tudose, Domnul V ucea, Bursierul, NeghiniÆå, Norocul
Vucea cealaltå mare cauzå a românilor, pe care, de asemenea,
dracului. a îmbråÆiçat-o din tinereÆe, cauza naÆionalå a unirii, a
Dacå pe mentorul Convorbirilor literare îl cunoscuse înfåptuirii statutului român unitar. Discursurile Cestiunea
oarecum de la distanÆå, la prelegerile de filosofie de la naÆionalå çi, mai târziu, chiar în ajunul sfârçitului, På-
Universitate sau la un banchet al „Junimii” la Iaçi, de mânt çi drepturi au påstrat în fibra lor nu numai vigoarea
[Link]çdeu îl va lega o prietenie ca între discipol çi ideilor, dar çi prospeÆimea emoÆiei. ïn cåutarea unei trib-
maestru. De la acesta învaÆå foarte mult Delavrancea une de unde så poatå milita pentru asemenea idealuri,
în materie de folclor çi folcloristicå, de istorie çi chiar de Delavrancea devine cel mai important gazetar al ziarelor
artå literarå. Prin Haçdeu (mai probabil decât prin liberale VoinÆa naÆionalå çi DemocraÆia. Dupå expresia
Maiorescu) a venit în contact cu teoria schopenhaue- lui [Link], articolele sale „tåiau råni adânci în sufletul
rianå a basmului (cu echivalent artistic al visului, al unei adversarului”. Va fi deputat, iar în 1895, când, ajuns la
a doua realitåÆi), prin Haçdeu a ajuns la Dimitrie putere, Dimitrie Sturdza nesocoteçte, ca så nu spunem
Cantemir çi la definirea doine ca un cântec råzboinic, trådeazå, lupta românilor din Transilvania (sistând

SAECULUM 4/2003 43
 portrete în timp

subvenÆia çcolilor de acolo), „Trubadurul” demisioneazå doarie. Cu asemenea permanenÆe (folclor, artele plas-
din Parlament, råtåceçte prin alte grupåri politice, pentru tice, prietenii scriitori çi artiçti) çi asemenea resorturi ce
ca în 1899 så intre în Partidul Conservator. Va fi primar se sprijineau pe opera lui de prozator din tinereÆe,
al Capitalei, apoi ministru, iar în anii neutralitåÆii din 1914 Delavrancea s-a putut regåsi ca scriitor, de astå datå
- 1916, unul dintre cei mai populari oratori, partizan al ca dramaturg, dând la ivealå în 1909 - 1910 trilogia
intrårii României în råzboi alåturi de Antantå, în vederea Moldovei (Apus de soare, Viforul, Luceafårul ). Ea
eliberårii Transilvaniei çi a împlinirii visului secular, ce constituie punctul de confluenÆå al temperamentului såu
avea så se împlineascå la 1 Decembrie 1918 çi pe care romantic çi al luptei de o viaÆå pentru unitatea naÆionalå,
el, din påcate, nu va mai ajunge så-l vadå, cåci se stinge a dragostei pentru trecutul istoric ce s-a forjat la çcoala
în Iaçiul refugiului, în primåvara aceluiaçi an (29 aprilie). multidisciplinarå a lui Haçdeu, ca çi la aceea a dramatur-
De prin 1894, scriitorul se abandonase cu totul giei naÆionale çi universale. Savantul i-a putut oferi
politicii, urmând så-l cåutåm, pentru destui ani, în temele çi vasta informaÆie bibliograficå; marii dramaturgi
dezbaterile parlamentare çi în paginile marilor cotidiene. (ca Shakespeare, de pildå), unele modele. DiscuÆiile
Oratorul „cel mai strålucit al României contemporane”, s-au dovedit aprinse çi nu o datå contradictorii din epocå,
cum avea så-l numeascå fostul adversar, Titu Apus de soare fiind când un poem sublim, când „un
Maiorescu, era un împåtimit al cauzei naÆionale, spectacol într-un fotoliu”. Adevårul e cå trilogia a fost
înfiorând mulÆimile prin patosul çi prin verbul såu ce conceputå unitar çi cå trebuie apreciatå ca atare, ea
împrumutå culoarea çi pitorescul vorbirii populare. Era, desfåçurându-se în jurul unui personaj central çi
de asemenea, un admirator çi cunoscåtor al folclorului simbolic: Çtefan, întruchipare a dragostei de Æarå. El se
– Æinuse un curs la Facultatea de Litere – va scrie despre numeçte aça în Apus de soare , poartå numele de
doinå, accentuând caracterul ei dinamizator, çi îçi va Arbore în Viforul çi Rareç în Luceafårul, aceastå din
inaugura intrarea în Academia Românå (în 1912) rostind urmå pieså (mai puÆin izbutitå) låsând så stråbatå cu
discursul Din estetica poeziei populare, în care marile destulå claritate ideea atât de scumpå lui Delavrancea,
noastre balade (MioriÆa , Meçterul Manole , Toma a unitåÆii naÆionale. Oratorul pe care-l reîntâlnim cu tot
Alimoç) sunt examinate ca opere literare çi situate în patosul såu liric în unele tirade celebre ale lui Çtefan,
context universal. este totodatå un fin psiholog în descifrarea dramei
Delavrancea se manifestase din tinereÆe, am spus, interioare a viteazului domn çi un creator de tipuri, ca al
deopotrivå, ca un iubitor al artelor plastice (låsase a-i fi lui ÇtefåniÆå, tiran, amintindu-l pe Alexandru Låpuçneanu
publicate unele desene – ca çtiutul portret al lui Anton al lui [Link].
Pann), era, ca çi VlahuÆå, prieten cu pictorul ïn epoca lui, Delavrancea a fost una din marile
[Link], a cårui prodigioaså activitate o comen- personalitåÆi: „trubadur”, artist çi insurgent în tinereÆe,
teazå în câteva rânduri. Cronicile cele mai substanÆiale sustrågându-se „disciplinei” maioresciene, despre care
çi mai pline de intuiÆie criticå sunt înså acelea consacrate vorbeçte într-un târziu cu nostalgie, orator spectaculos,
lui Ion Andreescu. Fiul cåruÆaçului din Delea-Nouå are om al tribunei çi al scenei la maturitate, când fluierat
nu numai vocaÆia artei, ce se va transmite fiicelor sale, (vezi cåderea lui Hagi-T udose), când aclamat în delir.
Hagi-Tudose
çi în primul rând pianistei Cella Delavrancea, dar çi pe Oricât am constata cå „dateazå” o bunå parte din
a prieteniei. Ea îl poartå adesea la Dragoslovenii lui povestirile çi nuvelele lui, prea idilice çi sentimentale,
VlahuÆå (ca ministru, va dispune construirea çoselei care cå unele piese n-au nerv dramatic, va trebui så recu-
leagå conacul poetului de cea mai apropiatå garå, noaçtem cå, în momentele lui de veritabilå inspiraÆie,
Gugeçti), çi în Berlinul unde se autoexilase Caragiale, Delavrancea båtea, cum spune G.Cålinescu, „dintr-o
pe care-l apårase, cu puÆin înainte de plecarea acestuia aripå cåtre cer”.
din Æarå, în procesul Caion, dezvoltând o magistralå ple-

Valeriu Anghel

DELAVRANCEA – AVOCAT ÇI ORATOR

La 145 de ani de la naçterea celui ce a fost Barbu lativ, între 1906 çi 1918. Axioma ar trebui înså întregitå:
Çtefånescu Delavrancea çi 85 de ani de la trecerea lui Românul se naçte poet çi orator, mai ales orator. Dacå
în eternitate, într-o perioadå în care justiÆia pare så-çi fi orice Român care se respectå este, måcar o datå în
pierdut busola, îndepårtându-se impasibilå de menirea viaÆa lui, cuvântåtor, urmeazå, cu o logicå de silogism,
ei, iar viaÆa parlamentarå repetå impardonabil eçecurile cå la noi se vorbeçte mult, foarte mult, dar nu totdeauna
politicianismului din România începutului de secol XX, prost; iar dacå la baza cuvântårilor ar fi mai multå culturå,
se cuvine så rememoråm figura unuia dintre cei mai pe lângå inteligenÆa nativå a rasei, mai puÆinå patimå
stråluciÆi oratori pe care i-am avut. politicå, ce trivializeazå caracterele çi mercantilizeazå
„E o axiomå cå Românul se naçte poet – scria Henri convingerile, cred cå oratorii noçtri n-ar fi mai prejos,
Stahl în SchiÆe parlamentare (I), alcåtuite pe baza ca talent, de cei mai de frunte oratori ai Apusului”. Tem-
observaÆiilor directe, ca stenograf al înaltului for legis- perament „ardent, excesiv, patetic”, Barbu Çtefånescu

44 SAECULUM 4/2003
 portrete în timp

Delavrancea a fost unul dintre oratorii care puteau intonaÆiunilor vocii,

oricând improviza un discurs bun, poate çi datoritå nazalizând puÆin, prin
faptului cå „ avea plåcerea cåutårii de efecte numeroasele comparaÆii
surprinzåtoare, spectaculoase, pe care le împråçtia exu- çi antiteze ce presarå.
berant” – cum îl caracterizeazå Gabriela Drågoi în ïçi tråieçte discursul, se
DicÆionarul literaturii române de la origini pânå la încålzeçte de focul
1900. ideilor pe care le evocå,
Avocat în Baroul Ilfov, conferenÆiar la Ateneul Român în general pesimiste,
ori Sala Dacia, deputat çi ministru în mai multe rânduri, bånuitoare de oameni,
membru activ al Academiei Române, cel al cårui bunic çi în curând fruntea i se
plecase cu oile din MunÆii Vrancei çi se stabilise pe lângå acoperå de sudoarea ce
Bucureçti avea o mare putere de seducÆie asupra lunecå pe tâmple, peste
auditoriului mai ales prin impetuoasa desfåçurare a unei pometele proeminente,
logici dominant afective. Istoriile noastre literare reÆin se adunå în vârful barbi-
înså doar pledoaria de råsunet în favoarea prietenului çonului imperceptibil al
såu Caragiale
Caragiale, în procesul intentat de acesta în 1902 unei bårbii prea mici çi
lui [Link]-Caion
[Link]-Caion, care îl acuzase de plagiat în picurå la påmânt.
drama Nåpasta. Delavrancea este
„Avocat mare în înÆelesul curent al cuvântului, oratorul ce impre-
Delavrancea n-a fost – scria Mihail Mora în Almanahul sioneazå cel mai
„Univers” din 1920. Greu s-ar gåsi o jurisprudenÆå creatå puternic marele public,
dupå un asalt dat de el împotriva unei soluÆii mai vechi; care-l ascultå cu gura Desen de Tråilå
rar îi întâlnim numele în procesele civile în care siste- întredeschiså, privindu-l
mele opuse din literatura dreptului s-au ciocnit sub cu ochii holbaÆi, legånându-se la fiecare armonie de
scuturile ilustraÆiunilor de barou... Sub impulsiunea frazå, urmårindu-i fiecare gest...”
temperamentului såu nåvalnic çi rob al artistului din el, Un portret la fel de viu îi face çi Tudor V ianu într-o
Vianu
Delavrancea nu putea så nu çovåie în faÆa civilului, conferinÆå Æinutå în 1958, publicatå çapte ani mai târziu
pentru a lua direcÆia corecÆionalului. Aici a triumfat. A în Studii de literaturå românå : „ La 11 aprilie.
strålucit ca puÆini alÆii, çi într-o luminå personalå care a Delavrancea a împlinit deci o sutå de ani çi, în aceastå
putut så aibå concurenÆi çi imitatori, dar egali çi superiori împrejurare, ne-a plåcut så ni-l închipuim oarecum
– nu. Dacå ar fi fost numai un poet al barei, încå era de schimbat faÆå de chipul în care ne-a apårut în primele
ajuns ca figura lui Delavrancea så råmânå. Dar am avut momente ale deschiderii noastre cåtre lume. CâÆi dintre
un profund analist al sufletului omenesc, în corecÆional cei care nu împliniserå douåzeci de ani în epoca
çi penal, unde defileazå întreg cortegiul pasiunilor, dinaintea primului råzboi mondial nu-çi amintesc de
patimilor, instinctelor, impulsiunilor...” bårbatul înalt çi firav, cu faÆa adânc bråzdatå, cu pletele
Un portret aidoma celui din realitate îi face înså Henri rebele, cu glasul puternic, capabil så råscoleascå mulÆi-
Stahl în amintitele SchiÆe parlamentare: „Dintre toÆi mile? Era în expresia lui o tristeÆe care nu era visåtoare,
oratorii pe care i-am notat, Barbu Çtefånescu ca la VlahuÆå, ci mai degrabå mânioaså. Ochii lui priveau
Delavrancea este cel mai iubitor al formei, cel mai cu severitate çi din gura strânså, deasupra cåreia
ståpân pe arta oratoricå çi çtie, prin gesturi largi, prin muståÆile Æâçneau ca niçte fulgere scurte, açteptai så
intonaÆiile vocii, prin mlådierea trupului, så dea o auzi cuvinte amare. ïn anii lui båtrâni, pe care nu i-a
deosebitå putere cristalizårii ideii. Slab, cu pår mare, atins niciodatå, Delavrancea n-ar fi fost mai albit, fiindcå
aruncat nedisciplinat pe spate, cu cravata Lavalière pårul lui era nins încå din tinereÆe, dar poate cå pe figura
fluturând peste haina de o croialå specialå, vecinic lui ar fi coborât seninåtatea çi surâsul, ca un semn cå
închiså pânå sub bårbie, care îi då un aer de artist- marile lui tensiuni interioare s-au dezlegat. Ni-l închipuim
pictor; când vine la tribunå, îi place så se rezeme, adus înaintând cåtre noi mai încovoiat, pentru a ne întreba,
din spate, cu mâna dreaptå pe masa de la care vorbeçte, nu cu glasul de tunet al marelui orator, dar aproape în
stând la stânga ei; mâna cealaltå o Æine în buzunar, çoapte, în ce fel ne-am îndeplinit datoriile faÆå de naÆiune
picioarele çi le încruciçeazå çi açteaptå så se liniçteascå çi faÆå de popor, bucuros så audå cå nici una dintre
aplausele. Apleacå apoi capul, se uitå în påmânt, marile tradiÆii naÆionale n-au dispårut din sufletul nostru
îndesând bårbia în guler de nu i se vede decât pårul çi cå celor mulÆi, poporului pe care îl iubea cu toatå
încreÆit çi sbârlit, o bucåÆicå din nasu-i sumes çi douå aprinderea inimii sale, am încercat a-i da condiÆia mai
sfârcuri de mustaÆå nedisciplinatå. Reflecteazå astfel înaltå, dreptatea, libertatea çi cultura dorite de el cu atâta
câteva clipe çi apoi ridicå încet ochii såi frumoçi albaçtri, putere. Delavrancea este un martor al tuturor faptelor
priveçte mulÆimea çi începe a vorbi grav, potolit, cu o noastre, çi, ori de câte ori întreprindem ceva în viaÆa
voce catifelatå care te farmecå prin ea însåçi. Din ce în publicå, este bine så-l invocåm, pentru a putea cântåri
ce se încålzeçte de propriu-i subiect, de lirismul tablo- ce este bun çi ce poate deveni bun în acÆiunile noastre”.
urilor pe care le zugråveçte ca un artist çi cårora le då o Despre ceea ce a însemnat çi înseamnå Barbu
deosebitå viaÆå prin gesturile plastice care-i fråmântå Çtefånescu Delavrancea pentru conçtiinÆa publicå
trupul çi ajutå parcå la desåvârçirea ideii prin gama româneascå este inutil så mai vorbim...

SAECULUM 4/2003 45
 eseu

Irina Mavrodin

REFLECæII PE TEXTUL ESTETICII (I TEORIA)

LUI BENEDETTO CROCE
Deçi nu s-a vrut niciodatå „filosof de meserie” çi crea- logie croceanå, cel puÆin aça cum apare ea din lectura
tor de sistem filosofic în sensul clasic al termenului, Esteticii.
Benedetto Croce este unul dintre – totuçi – filosofii care ïncå din primele rânduri ale acesteia sunt abordate
nu numai cå au dominat gândirea europeanå din prima douå din principalele concepte ale gândirii lui Croce:
jumåtate a secolului XX, dar continuå – chiar dacå intuiÆia çi expresia. Primul este pus de Croce în relaÆie
într-un mod mai puÆin direct decât în timpul vieÆii – så o cu cunoaçterea, definitå ca având douå forme: cunoaç-
hråneascå în mod substanÆial çi acum, la o jumåtate de terea intuitivå çi cunoaçterea logicå. Cunoaçterea
secol dupå moartea sa. Prin ceea ce am putea numi intuitivå este o cunoaçtere prin imaginaÆie, cea logicå o
„aproximåri”, „retuçuri” succesive, repetate „miçcåri de cunoaçtere prin intelect. Prima este o cunoaçtere a
du-te-vino” de la practicå la teorie çi viceversa – mod individualului, a lucrurilor considerate fiecare în parte,
de a proceda în care se vådeçte opoziÆia sa faÆå de cea de a doua a universalului, a lucrurilor considerate
spiritul sistematic, faÆå de filosofie ca sistem –, el a în relaÆiile lor. Cunoaçterea intuitivå este producåtoare
elaborat un corpus de gândire complet, în sensul cå se de imagini, în timp ce cunoaçterea logicå este produ-
aplicå la toate domeniile unei filosofii, cuprinzând o cåtoare de concepte. Dupå Croce, în viaÆa obiçnuitå se
ontologie, o epistemologie, o esteticå çi o politicå. recurge întruna la cunoaçterea intuitivå: „Se spune cå
Pornind de la un nucleu reflexiv iniÆial – de la o intuiÆie, anumite adevåruri nu pot fi definite; cå ele nu pot fi de-
am spune, tocmai în spiritul gândirii lui Croce –, ea se monstrate prin silogisme; cå trebuie cunoscute în mod
constituie açadar treptat, prin acele „aproximåri”, intuitiv. Omul politic reproçeazå celui ce raÆioneazå ab-
înglobând sau, dimpotrivå, suprimând unele dintre stract cå nu are intuiÆia vie a condiÆiilor de fapt;
elementele ei, dar menÆinând în permanenÆå coerenÆa pedagogul insistå asupra necesitåÆii de a dezvolta mai
ansamblului, adicå, la urma urmei, caracterul lui de presus de orice facultatea intuitivå la cei pe care-i educå;
sistem, cåci fiecare element funcÆioneazå doar în raport în faÆa unei opere artistice, criticul îçi face un punct de
cu toate celelalte. Så precizåm – pentru a face mai bine onoare din a låsa la o parte teoriile çi abstracÆiile çi de a
înÆeleaså natura acestei construcÆii sistemice – cå o judeca intuind-o direct; în fine, omul practic declarå
sistemele clasice (Kant, Hegel etc.) procedau nu cå tråieçte din intuiÆii mai mult decât din raÆionamente”
inductiv, ci deductiv, pornind de la o schemå generalå (p.75). Totuçi, remarcå Croce, în domeniul teoriei çi al
stabilitå printr-un demers intelectual. filosofiei intuiÆia nu se bucurå de aceeaçi autoritate ca
Obiectul acestui microeseu nu-l va forma înså formå de cunoaçtere. Cu greu este admiså o „çtiinÆå a
filosofia lui Croce în general, ci doar o parte a acesteia, cunoaçterii intuitive”, în timp ce cunoaçterea prin intelect
çi anume estetica sa, aça cum apare în latura ei çi-a construit din vremurile cele mai îndepårtate o çtiinÆå
teoreticå, în celebra carte – adevåratå biblie pentru orice general admiså, logica, fårå de care cunoaçterea
teoretician al literaturii – Estetica privitå ca çtiinÆå a intuitivå e consideratå a fi „oarbå” çi ca „un servitor fårå
expresiei çi lingvisticå generalå – Teorie çi istorie, ståpân”. Croce stabileçte, înlånÆuind argument dupå
publicatå în 1902. argument (pe cale logicå, deci) urmåtorul adevår, „care
Fie çi numai simpla enumerare a titlurilor de capitole trebuie bine fixat în minte”, spune el: cunoaçterea
çi subcapitole, minuÆios organizate, ar constitui o foarte intuitivå „nu are nevoie så se sprijine pe nimeni”, „nu
bunå introducere în structura çi problematica Esteticii trebuie så cearå cu împrumut ochii altcuiva, fiindcå îi
lui Croce – în partea ei teoreticå –, precum çi în ceea are pe ai såi proprii, foarte buni” (p.76). Croce face cu
ce am putea numi metodologia ei. Avem aici numite, çi acest prilej o observaÆie de mare subtilitate: chiar dacå
uneori chiar succint definite, principalele concepte cu în multe intuiÆii se pot gåsi çi concepte ce formeazå cu
care opereazå, problematizarea lor prin diferite raportåri primele un amestec, existå çi intuiÆii pure, fårå urmå de
relevante çi pertinente ce sunt urmårite çi analizate, fie asemenea amestec; pe de altå parte, conceptele
în plan preponderent teoretic, fie în planul ocurenÆelor amestecate, contopite în intuiÆii, „nu mai sunt concepte,
istoric concrete (ca Descartes, Leibniz, Vico, Kant, pentru cå çi-au pierdut orice independenÆå çi autono-
Schelling, Hegel, Shopenhauer etc.), adicå într-un plan mie”, ele devenind „elemente de intuiÆie”. „DiferenÆa între
al practicii. Aceastå verificare necontenitå a practicii – o operå de çtiinÆå çi o operå de artå, adicå între un act
istoriei – prin teorie çi a teoriei prin practicå, prin care o intelectual çi un act intuitiv, stå în rezultatul, în efectul
structurå se construieçte çi se organizeazå treptat, ar diferit pe care fiecare din ele îl vizeazå çi care determinå
fi poate demersul cel mai semnificativ pentru o metodo- çi îçi subordoneazå fiecare din pårÆile ei, çi ea nu stå în
aceste pårÆi separate çi considerate în mod abstract,
1. Am lucrat pe textul ediÆiei publicate de Editura Univers în fiecare pentru sine” (p.77). Spre exemplificare, Croce
1971, în traducerea lui Dumitru Trancå

46 SAECULUM 4/2003
 eseu

aratå cå o operå de artå poate abunda în concepte care posedå o mai mare aptitudine çi o mai frecventå
filosofice, dar, cu toate acestea, „rezultatul ei este o dispoziÆie decât alÆii de a exprima din plin anumite ståri
intuiÆie”; invers, o disertaÆie filosoficå poate fi plinå de sufleteçti complexe; ei se numesc, în limbajul curent,
intuiÆii, rezultatul ei fiind un concept. Cu alte cuvinte, artiçti; unele expresii, foarte complicate çi dificile, se
folosind un limbaj utilizat de noua criticå (structuralistå obÆin mai rar, çi ele se numesc opere de artå. Limitele
çi poststructuralistå), nu natura fiecårei pårÆi luatå expresiilor intuiÆii, care se numesc artå, în raport cu cele
separat este semnificativå çi pertinentå, ci felul cum care în mod comun se numesc nonartå, sunt empirice:
funcÆioneazå fiecare parte în raport cu celelalte, adicå este imposibil så le definim” (p.87). Astfel, Croce „susÆine
cu ansamblul. Propunând diferite delimitåri – între intuiÆie ferm” aceastå „identificare” pentru cå „faptul de a fi
çi percepÆie, între intuiÆie çi conceptele de spaÆiu çi de despårÆit arta de viaÆa spiritualå comunå, de a fi fåcut
timp („Noi avem intuiÆii fårå spaÆiu çi fårå timp”), intuiÆie din ea nu çtiu ce cerc aristocratic sau ce exerciÆiu straniu,
çi asociaÆie etc. – Croce ajunge la definirea unei limite a fost printre principalele cauze care au împiedicat
inferioare în raport cu intuiÆia: senzaÆia, cu care nu se estetica, çtiinÆa artei, de a ajunge la adevårata ei naturå,
confundå çi care este „materia informå pe care spiritul la adevåratele ei rådåcini” (p.88). Orice om este deci
n-o poate sesiza în ea însåçi, ca purå materie”. Pentru un potenÆial artist, iar conceptul de geniu artistic nu poate
a distinge intuiÆia adevåratå (sinonimå cu reprezentarea fi nici el definit, în raport cu cel de nongeniu (omul
adevåratå) de ceea ce îi este inferior, pentru a diferenÆia comun) decât tot printr-o diferenÆå cantitativå. Dacå marii
actul spiritual de „faptul mecanic, pasiv, natural”, trebuie artiçti au darul de a ne descoperi pe noi nouå înçine,
så vedem dacå ceea ce noi credem a fi intuiÆie este spune Croce (citând un loc comun), înseamnå cå existå
totodatå çi expresie. Ajungem cu aceasta la punctul o identitate de naturå între fantezia lor çi a noastrå, cåci
central al gândirii estetice croceene: „Orice intuiÆie altminteri (adicå dacå diferenÆa ar fi de naturå calitativå
adevåratå sau reprezentare este totodatå çi expresie expresie. çi nu doar cantitativå) lucrul nu ar fi posibil. ïn loc de
Ceea ce nu se obiectiveazå într-o expresie nu e intuiÆie poeta nascitur, spune Croce, ar trebui så se spunå homo
sau reprezentare, ci senzaÆie çi naturå. Spiritul nu nascitur poeta, existând doar poeÆi mici (majoritatea
intuieçte decât fåcând, formând, exprimând”. „Activitatea oamenilor) çi poeÆi mari (cei pe care-i numim artiçti).
intuitivå intuieçte în måsura în care exprimå” (p.82). „Cultul” çi „superstiÆia” geniului s-au nåscut tocmai
Dând cuvântului expresie un sens care nu se reduce pentru cå o diferenÆå cantitativå a fost consideratå a fi o
numai la cel de expresie verbalå, ci care-l cuprinde çi diferenÆå calitativå. „Genialitatea nu e ceva venit din cer,
pe cel de expresie nonverbalå (exprimarea prin linii, ci e umanitatea însåçi”, spune Croce (p.88).
culori, muzicå etc.). ïn concluzie, existå identitate, spune O altå idee tipic croceanå, care prefigureazå ultimele
Croce, între intuiÆie çi expresie, cunoaçterea intuitivå teorii ale noilor poetici, este refuzul mult afirmatei
fiind o cunoaçtere expresivå. „Independentå çi autono- dihotomii între conÆinut çi formå. Croce, întrebându-se
må faÆå de cunoaçterea prin intelect (...) intuiÆia sau dacå faptul estetic constå numai în conÆinut sau numai
reprezentarea se deosebeçte de ceea ce se simte çi se în formå, sau în ambele la un loc, îçi råspunde: „Trebuie
suportå, de unda sau fluxul senzitiv, de materia psihicå, så respingem atât teza potrivit cåreia actul estetic ar
ca formå
formå; çi aceastå formå, aceastå luare în posesiune consta numai în conÆinut (adicå numai în simplele impre-
este expresia. A intui înseamnå a exprima çi nimic sii) cât çi cealaltå, potrivit cåreia el ar consta în adåu-
altceva (nimic mai mult, dar çi nimic mai puÆin) decât a garea formei la conÆinut, adicå în impresii plus expresii.
exprima ” (p.85). ïn actul estetic, activitatea expresivå nu se adaugå
Acestea sunt premisele, fundamentele esteticii lui faptului impresiilor, ci acestea sunt elaborate çi formate
Croce, de la care pornind, acesta identificå cunoaçterea de ea. (...) Actul estetic este, de aceea, formå çi nimic
intuitivå sau expresivå cu faptul estetic. Existå totuçi o altceva decât formå” (p.89). Expresia fiind cea care
concepÆie foarte råspânditå care se opune acestei identi- informeazå, înÆelegem acum mai bine de ce Croce a
ficåri, concepÆie ce considerå arta drept „o intuiÆie de o dat Esteticii sale subtitlul: privitå ca çtiinÆå a expresiei
calitate cu totul proprie”. Cåci, admiÆând cå arta ar fi o çi lingvisticå generalå, aici expresia fiind în primul rând
intuiÆie, intuiÆia nu e totdeauna artå, intuiÆia artisticå fiind, privitå ca expresie lingvisticå.
conform concepÆiei aråtate, o specie particularå care Un alt corolar al acestei concepÆii despre expresie
„se deosebeçte printr-un ceva în plus faÆå de intuiÆie în ca activitate esteticå este unitatea çi indivizibilitatea
general”. Or, Croce observå cå nimeni n-a çtiut vreo- operei de artå. Orice expresie fiind o expresie unicå,
datå så stabileascå în ce constå acest plus. Dupå Croce, activitatea esteticå este „fuziunea impresiilor într-un tot
nu existå o diferenÆå specificå între intuiÆia artisticå çi organic. Unitatea operei de artå este o unitate în varie-
intuiÆia nonartisticå. Ceea ce numim artå surprinde intuiÆii tate, expresia fiind o sintezå a variatului sau a multiplului
mai vaste çi mai complexe decât cele ce existå în mod în unul.
obiçnuit, dar intuieçte tot senzaÆii çi impresii. Pe de altå Elaborând impresiile, adicå informându-le prin
parte, între cele douå (intuiÆia artisticå çi cea nonartisticå, expresie, omul se elibereazå de ele. „FuncÆia elibera-
obiçnuitå) nu existå nici o diferenÆå de intensitate, cåci toare çi purificatoare a artei este un alt aspect çi un alt
ambele acÆioneazå sub acest raport în acelaçi fel, mod de formulare a caracterului ei de activitate. Activita-
asupra unei materii similare. Existå în schimb o diferenÆå tea este eliberatoare tocmai pentru cå alungå pasivita-
extensivå, cantitativå, deci, spune Croce, indiferentå tea” (p.94). Cu asemenea aserÆiuni çi terminologie
filosofiei, care este o scientia qualitatum . „Existå unii suntem aproape pe terenul poeticilor ce våd în artå

SAECULUM 4/2003 47
 eseu

activitatea umanå, contestând ideea de inspiraÆie çi artistului se aflå minciuna çi ipocrizia, forma pe care el
înlocuind-o cu cea de „muncå” (Valéry, grupul Tel Quel). le-o då, tocmai fiindcå este esteticå, nu poate fi min-
Totuçi, deçi autonome, cele douå forme de cunoaç- ciunå, artistul purificându-çi eul când îl reprezintå artisti-
tere, esteticå çi intelectivå sau conceptualå, diferite, nu ceçte. Iar dacå prin sinceritate se înÆelege „plenitudinea
sunt rupte una de alta, între filosofie çi artå existând o çi adevårul expresiei”, atunci acest concept nu are nici
legåturå indisolubilå: fårå intuiÆii nu sunt posibile o legåturå cu conceptul etic de sinceritate. „Legea
conceptele, aça cum fårå materia impresiilor nu e posi- care-çi spune totodatå eticå çi esteticå se dezvåluie a fi
bilå intuiÆia însåçi. Raporturile, aça cum sunt ele stabilite în acest caz nimic altceva decât o vorbå folositå totodatå
de Croce, între cunoaçterea intuitivå sau esteticå çi alte çi de eticå çi de esteticå” (p. 125). Altfel spus, pentru
forme de cunoaçtere, duc la critica unor teorii ce au Croce esteticul este absolut autonom în raport cu eticul.
dominat în trecut, ca aceea a verosimilului çi a naturalis- Indivizibilitatea expresiei în moduri sau trepte (prin
mului, a imitårii naturii. De asemenea, la critica teoriei expresie înÆelegându-se activitatea artisticå) este atât
tipicului în artå, dat fiind cå toate aceste teorii erau im- de radical conceputå de cåtre Croce, încât el nu acceptå
plicit subîntinse de ideea separårii conÆinutului de formå nici un fel de descrieri çi catalogåri ale caracteristicilor
çi de cea a predominårii conÆinutului asupra formei. Mai artei, dupå cum nu acceptå nici împårÆirea expresiilor
mult, çi chiar în mod surprinzåtor, dat fiind cå adeseori în diferite trepte aça cum este ea cunoscutå în literaturå
simbolul a fost considerat a fi esenÆa artei çi ca insepa- sub numele de doctrina exprimårii ornate sau a catego-
rabil de intuiÆia artisticå, tezele esteticii croceene duc în riilor retorice. El refuzå deci modelåri în funcÆie de
mod necesar la o criticå a simbolului: „Dacå apoi sim- categorii ca: realist, simbolist, obiectiv çi subiectiv, clasic
bolul este conceput ca separabil, dacå, pe de o parte, çi romantic, simplu çi ornat, propriu çi metaforic etc.
se poate exprima simbolul, çi, pe de altå parte, lucrul „Nu trebuie så spunem cât råu au produs distincÆiile
simbolizat, se cade din nou în eroarea intelectualistå: retorice. (...) ïn literaturå, categoriile retorice au
acel pretins simbol este expunerea unui concept ab- contribuit, dacå nu la a face så prevaleze, cel puÆin så
stract, este o alegorie
alegorie, este çtiinÆå sau artå care maimu- justifice teoretic acel mod particular de a scrie prost care
Æåreçte çtiinÆa” (p.107). înseamnå a scrie bine sau a scrie dupå retoricå” (p.140).
Eroarea intelectualistå se vådeçte înså în modul cel Asemenea concepÆie a unitåÆii indivizibile dintre
mai evident în doctrina genurilor artistice çi literare. ïn conÆinut çi formå, ce se produce de fiecare datå într-un
acest caz, „eroarea începe atunci când din concept vrem mod irepetabil çi neclasificabil, îl obligå pe Croce så
så deducem expresia, iar în faptul care se substituie afirme teza „imposibilitåÆii traducerilor”. Traducând
vrem så regåsim legile faptului substituit”. Conceptualis- sensul, „conÆinutul”, se pierde de fapt esenÆa, care e
mul care dominå teoria genurilor literare o face absolut numai formå, iar aceasta, unicå çi ireparabilå, nu poate
inadecvatå, ba chiar nocivå, în viziunea lui Croce: „în fi de fapt transpuså într-o altå limbå. Totuçi, Croce con-
faÆa unei opere de artå, în loc så se stabileascå dacå cede cå existå o posibilitate relativå a traducerilor: „nu
este expresivå çi ce anume exprimå, dacå vorbeçte sau ca reproduceri (ceea ce ar fi zadarnic så se încerce)
tace pur çi simplu, se pune întrebarea: este ea conformå ale aceloraçi expresii originale, ci ca produceri de expre-
legilor poemului epic sau celor ale tragediei, legilor sii asemånåtoare çi mai mult sau mai puÆin aproape de
picturii istorice sau ale peisajului?” (p.109). Or, orice acelea. Traducerea pe care o consideråm bunå e o
adevåratå operå de artå încalcå, într-un fel sau altul, aproximaÆie, dar ea are valoarea originalå de operå de
regulile acestor genuri. Altminteri spus, fiecare operå artå çi poate exista de sine ståtåtor” (p.144).
de artå este unicå çi cu neputinÆå de clasificat, de Aceeaçi viziune a operei ca expresie indivizibilå çi
înseriat; chiar dacå trebuie, într-o dorinÆå de ordine, så autonomå pânå la a nu suporta nici cea mai vagå
recurgem la asemenea tipologizåri, så o facem cu clasificare, îl face pe Croce så adopte în mod necesar
sentimentul cå tocmai ceea ce fåcea specificitatea acelei o perspectivå similarå asupra chestiunii urâtului çi a
opere, ireductibile la o alta tocmai pentru cå este pro- frumosului în esteticå. Ca çi în cazul sinceritåÆii, funcÆio-
dusul unei activitåÆi intuitiv-expresive (çi nu concep- neazå çi aici ideea cå urâtul este expresia greçitå. Çi
tuale), nu poate fi surprins în schema noastrå. pentru operele de artå nereuçite – spune Croce – e
Faptul estetic se epuizeazå complet în elaborarea valabil paradoxul cå frumosul ne prezintå o unicitate de
expresivå a impresiilor (in-formarea lor). „Când am frumuseÆe, iar urâtul o multiplicitate. CalitåÆile operelor
dobândit cuvântul interior, când am conceput clarå çi nereuçite pot fi de grade diferite, pe când frumosul nu
vie o figurå sau o statuie, când am gåsit un motiv prezintå grade. Nu existå urât sau frumos în sine,
muzical, expresia (citeçte: opera de artå) s-a nåscut çi precum un conÆinut preexistent, ci doar reuçitå sau
e completå: ea nu are nevoie de nimic altceva” (p.122). nonreuçitå a operei. Croce nu acceptå ideea frumuseÆii
ïn acest sens, arta nu are un caracter practic, un scop pure înÆeleaså ca un lucru mistic çi transcendent.
çi o utilitate. Ea nu-çi poate alege conÆinutul (atunci când FrumuseÆea purå este pentru el cea care e „purå de tot
çi-l alege eçueazå în nonartå, în didacticism çi tezism) ce nu e formå spiritualå a expresiei”.
çi în aceasta constå independenÆa ei: „Imposibilitatea ïncå un punct de vedere Æinând de aceeaçi concepÆie
de a alege conÆinutul constituie teorema independenÆei integratoare: pentru Croce nu existå dihotomia „semne
artei
artei, çi aceasta este chiar singura semnificaÆie legitimå naturale” çi „semne convenÆionale” în artå. Toate sunt
a devizei: artå pentru artå ”. ïn acest context se poate convenÆionale, fiind „condiÆionate istoriceçte”.
pune çi chestiunea sinceritåÆii în artå. Dacå în sufletul ïn istoria artelor çi a literaturii opereazå criteriul

48 SAECULUM 4/2003
 eseu

progresului, dar prin progres Croce înÆelege „conceptul individualitåÆii ireductibile în lingvisticå: „Lingvistica a
însuçi al activitåÆii omeneçti care, acÆionând asupra descoperit çi ea principiul individualitåÆii ireductibile a
materiei oferite de naturå, învinge obstacolele çi o faptului estetic, atunci când a afirmat cå cuvântul este
supune scopurilor sale” (p.203). ïn artå çi literaturå ceea ce e realmente vorbit çi cå nu existå douå cuvinte
criteriul progresului ia o formå diferitå de cea pe care o cu adevårat identice (...) Limbile nu au o realitate în
ia în istoria çtiinÆei, neexistând o linie unicå de progres. afara propoziÆiunilor çi pårÆilor de legåturå realmente
Se poate admite cå istoria „produselor estetice prezente pronunÆate sau scrise, la anumite popoare, în anumite
reprezintå cicluri progresive, dar fiecare cu propria lui perioade; adicå în afara operelor de artå (mici sau mari,
problemå çi progresiv numai în raport cu acea proble- orale sau scrise, curând uitate sau mult timp Æinute minte,
må” (p.205). Ceea ce ne aduce iar la ideea operei de nu are importanÆå) în care ele existå în mod concret”
artå unicå çi ireductibilå çi, de asemenea, (p.215). Croce respinge ideea posibilitåÆii de clasificare
incomparabilå. „Nu numai cå arta sålbaticilor nu e a limbilor, aça cum o respinsese çi pe cea a clasificårii
inferioarå, în måsura în care e artå, faÆå de arta operelor de artå. æinând de o activitate expresivå
popoarelor mai civilizate dacå e corespunzåtoare cu (creatoare), mai exact vorbirea, limba în act, are, ca çi
impresiile sålbaticului; dar orice individ, ba chiar orice opera de artå, un caracter ireductibil çi individual. De
moment al vieÆii spirituale a unui individ, are lumea lui unde çi imposibilitatea – tot dupå Croce – a unei
artisticå, iar lumile acelea sunt toate, din punct de gramatici normative. Mergând mai departe cu analogia,
vedere artistic, incomparabile între ele” (p.206). mai mult chiar, cu ideea de „identitate” dintre lingvisticå
Aceastå primå parte teoreticå a Esteticii , de care çi esteticå, Croce comparå confuzia care se face între
eseul de faÆå çi-a propus så se ocupe, se terminå faptele lingvistice elementare çi faptele de limbaj,
printr-o formulå simetricå în raport cu titlul çi subtitlul: primele fiind, dupå el, doar o „segmentare de serii mai
Concluzie. Identitatea lingvisticii cu estetica. Iatå cum lungi de sunete fizice în serii mai scurte”, cu cea care
se explicå Croce: „ Cine se ocupå de lingvistica se face între „formele elementare ale frumosului”, fizice,
generalå, adicå de lingvistica filosoficå, se ocupå de naturale, cu formele propriu-zis estetice. „Identitatea”
probleme estetice çi invers. Filosofia limbajului çi merge încå çi mai departe: aça cum existå o prejudecatå
filosofia artei sunt acelaçi lucru” (p.221). Lingvistica, a unei norme raÆionaliste a frumosului – numitå de Croce
asemenea esteticii, are ca obiect expresia. Ea nu are, „falsul estetic absolut” – tot astfel existå o prejudecatå
pe de altå parte, drept obiect o categorie specialå de a unei limbi-model, care cautå så reducå uzul lingvistic
expresii deoarece, conform demonstraÆiei fåcute de la o unicå limbå („chestiunea unitåÆii limbii, cum i s-a
Croce, nu existå categorii de expresii. Croce comparå spus la noi în Italia”). Or, limbajul este o creaÆie perpetuå,
gramatica, teoria pårÆilor de vorbire, cu teoria genurilor precum arta çi literatura sunt creaÆii perpetue, çi a le
artistice çi literare, ambele criticate de el. Ca çi despre fixa la un model înseamnå doar a repeta, a reproduce,
caracterul ireductibil al operei, el vorbeçte de principiul a imobiliza miçcarea.

GheorghiÆå Geanå

ARHETIPURI CREÇTINE ÎN MIORIæA

1. Punerea problemei în Mioriþa niºte elemente de creºtinism, înseamnã cã
acestea îºi primesc o validare în plus.
Exegeza Mioriþei prin prisma modului creºtin de Lucian Blaga a fost, se pare, cea dintâi autoritate care
simþire ºi de gândire înregistreazã doi antecesori de a intuit fondul creºtin al celei mai populare dintre creaþiile
geniu: Lucian Blaga ºi Mircea Eliade. Nici unul din cei poporane româneºti: „Vom face loc mirãrii – scria marele
doi nu a fost gânditor propriu-zis creºtin, de felul lui poet ºi gânditor – cã învãþaþii noºtri, în pasionatã goanã
Nichifor Crainic ºi Dumitru Stãniloae la români, Gabriel dupã motive ancestrale, naiv apreciate dupã vechime
Marcel ºi Etienne Gilson la francezi, Vladimir Losski ºi ca vinul, n-au remarcat elemente foarte ortodoxe, ºi de
Nikolai Berdiaev la ruºi etc. Mai mult chiar, Blaga ºi-a o semnificaþie care umblã încã, ale Mioriþei”. Douã sunt
mãrturisit distanþarea fatã de metafizica creºtin-orto- elementele creºtine remarcate în context: moartea ca
doxã, fapt ce i-a atras o criticã asprã din partea ortodo- nuntã ºi nunta ca bisericã. Ambele satisfac viziunea
xismului doctrinar. Asupra lui Mircea Eliade a planat, blagianã asupra ortodoxiei ca descensus
de asemenea, bãnuiala cã ocupându-se, ca istoric al transcendentiae, altfel zis ca ipostaza sofianicã a
religiilor, de quasi totalitatea sistemelor de credinþe, ar experienþei religioase.
fi devenit inapt de a adera la vreuna din ele. Faptul cã, Deloc strãin de aceastã viziune, ba am zice cå în
dupã sãvârºire, trupul savantului a fost incinerat con- prelungirea ei, Mircea Eliade aduce în discuþie ideea unui
form unei dispoziþii testamentare, a sporit suspiciunea, „creºtinism cosmic”, mentalitate religioasã care, „pe de
întrebarea vizând în mod expres afinitatea lui Eliade o parte, proiecteazã misterul hristologic asupra Naturii
faþã de creºtinism. Interpretãrile celor doi sunt, deci, întregi, iar pe de altã parte neglijeazã elementele istorice
imune la orice acuzã de parti pris, iar dacã ei au vãzut ale creºtinismului, insistând, dimpotrivã, asupra

SAECULUM 4/2003 49
 eseu

dimensiunii liturgice a existenþei omului în lume”. Carac- Mai este încã un fapt asupra cãruia se convine sã
teristic þãranilor români ºi celor din Europa de Rãsãrit, atragem atenþia: creºtinismul constituie el însuºi un
creºtinismul cosmic îºi aflã expresia exemplarã în sistem de motive (imagini, credinþe) cu funcþie de reper
Mioriþa
Mioriþa. (altfel zis, cu funcþie arhetipalã) pentru comportamentul
Viziunile lui Blaga ºi Eliade se întemeiazã pe intuiþii tuturor oamenilor care au aderat la el. În virtutea unui
prea profunde spre a arunca asupra lor sãgeþi de reproº. principiu absolut, care e Dumnezeu (fie în ipostaza
Rãmânând deci în cercul admiraþiei pe deplin îndreptã- Tatãlui, fie în aceea a Fiului Sãu), aceste motive sunt
þite, nu putem totuºi sã nu observãm cã acele viziuni nu desãvârºiri ale altora de dinaintea lor. Criteriul valorii
se încheagã drept interpretãri în sine ºi pentru sine ale unui fenomen cultural nu mai e, în acest caz, vechimea
Mioriþei
Mioriþei. Ambele pleacã, în fapt, de la motivaþii exteri- lui, ci gradul de participare la acel principiu absolut. Nu
oare superbei poeme, aceasta din urmã îndeplinind nu poate fi vorba, în cele ce urmeazã, de a nesocoti pre-
atât funcþia de obiect al exegezei, cât pe aceea de zenþa în Mioriþa a unor elemente precreºtine; creºtinis-
ilustrare a unei idei mai generale. Mai lãmurit, la Blaga mul însã pune în jurul unora dintre ele o aurã de incom-
elementele creºtine din Mioriþa sunt invocate ca ilustrãri parabilã strãlucire.
ale sofianicului, solidar, ce-i drept, cu „spaþiul mioritic”,
dar ºi acesta, la rândul lui, nu-i decât ilustrarea (fie ºi 2. Arhetipurile
paradigmaticã) a teoriei despre matricea stilisticã. Cât
despre „creºtinismul cosmic” propus de Mircea Eliade, Existã în Mioriþa o excepþionalå concentrare de
el nu reprezintã la drept vorbind concluzia unei exegeze simboluri creºtine fundamentale, sau, mai bine zis, de
metodice ºi minuþioase, ci o formulã inspiratã ºi de (sau, arhetipuri ale simbolicii creºtine. Patru la numãr ni se
oricum, solidarã cu) imaginea blagianã a naturii/bisericã, par acestea: a) pãstorul, b) oaia, c) maica în cãutarea
formulã ce desemneazã „o noua creaþie religioasã”, una fiului ºi d) nunta. Sã le înfãþiºãm pe rând.
între multe altele.
În ambele cazuri, aºadar, fondul creºtin din Mioriþa a) Pãstorul
apare mai degrabã semnalat decât analizat, iar, în gene- Simbolica creºtinã din Mioriþa s-a întâlnit cu ocupaþia
ral vorbind, analiza acestui fond adastã încã în deschi- de bazã a românilor: pãstoritul. Pãstorul este personajul
derea unei invitaþii. Cui se datoreazã oare întârzierea principal în aceastå ocupaþie, el jucând însã acelaºi rol
unei astfel de abordãri? Prima tentaþie e sã îndreptam central ºi în drama liturgicã ºi în drama mioriticã.
arãtãtorul spre regimul comunist, a cãrui grilã a funcþio- În drama liturgicã, pãstorul poartã un nume, unic ºi
nat ca o cenzurã de netrecut pentru orice interpretare intransferabil: Iisus Hristos. El e Pãstorul suprem ºi
spiritual-creºtinã. Totuºi, comunismul a dominat scena universal. Pãstor al tuturor oamenilor ºi al tuturor
istoriei româneºti timp de patru decenii, în vreme ce neamurilor. Pãstor de suflete, Hristos îºi pune El însuºi
Mioriþa are în urmã aproape 150 de ani de când – prin sufletul pentru oile Sale. Aceste atribute fac din El
Alecu Russo, la Soveja, în 1846 – a pãtruns în conºtiinþa pãstorul exemplar, pãstorul-arhetip.
de sine a culturii noastre. Atunci? Cauza întârzierii stã Nu putem sã nu observãm, în acest punct, dubla
în însãºi balistica interpretativã – general adoptatã – ipostazã a Påstorului liturgic: El este deopotrivã ºi pãstor
care, de regulã, proiecteazã ipotezele în epoca ºi miel. Aceastã dublã ipostazã corespunde dublului
precreºtinã, sãrind deci à rebours peste întreaga epocã statut ontologic al lui Hristos, deopotrivã Fiul lui
creºtinã ºi fãcând fixaþie pentru mitologia geto-dacicã Dumnezeu ºi Fiul Omului. Într-adevãr, Hristos este
ºi, mai departe, pentru substratul indo-european al întruparea lui Dumnezeu pe pãmânt, ca singura soluþie
fenomenelor comentate. Rolul cel mai important în de mântuire a oamenilor. Filosofic vorbind, este
impulsionarea acestui salt, altminteri întru totul lãudabil, uimitoare aceastã soluþie: vasãzicã, Absolutul îºi iese
l-a jucat B.P. Haºdeu cu „Pierit-au dacii?” – articol ce a din sine ºi ia chip concret, se întrupeazã, dar nu sub
rupt o barierã (cea latinistã) ºi a fãcut demersuri precum ispita unei pervertitoare aventuri terestre, cum se
acelea ale lui Th. Speranþia, C. Brãiloiu, sau, în anii întâmplå adesea cu Zeus ºi cu alte vulnerabile zeitãþi
noºtri, ale lui O. Buhociu, Al. Amzulescu, sau chiar ºi precreºtine, ci din iubire pentru om, care nu e în definitiv
pe acela al unui N. Brânda. decât creaþia Sa, a Absolutului.
Un act de ordin axiologic – valabil nu doar în cazul Întrebarea fireascã e: ce împrumutã pãstorul mioritic
Mioriþei
Mioriþei, ci extins la cercetarea tuturor obiceiurilor ºi de la Pãstorul liturgic? În primul rând grija faþã de oi.
credinþelor folclorice – explicå aceastå (cum tocmai am Nu sunt oile sale „mândre ºi cornute”, dovadå a unei
vãzut cã Blaga o numea) „pasionatå goanã dupã mo- bune pãstoriri? Apoi, nu doreºte el sã fie înmormântat
tive ancestrale”: e vorba de sentimentul cã vechimea astfel încât sã rãmânã cât mai aproape de turmã, adicã,
conferã valoare, mai exact cã valoarea unui motiv aºa cum îi spune Mioarei: „În strunga de oi,/Sã fiu tot
sporeºte odatã cu vechimea lui. Fireºte, nu avem a cu voi...”?
umbri o astfel de opticã, se impune însã ca ea sã nu Grija faþã de oi trebuie înþeleasã ca un fapt de iubire
devinã surså de denaturãri prin invenþie imagisticå. ºi ea se explicã prin aceea cã pãstorul nu e un strãin, ci
Într-adevãr, cu cât un motiv e mai vechi, cu atât mai e chiar stãpânul oilor, anume un bun stãpân, pe când
mult el scapã de sub controlul instrumentaþiei ºtiinþifice, „cel nãimit ºi cel care nu este pãstor, ºi ale cãrui oi nu
imaginaþia exegetului (dacã stãpânul ei nu ºi-o poate sunt ale lui, vede lupul venind ºi lasã oile ºi fuge, ºi
înfrâna) având câmp liber de invenþie. lupul le rãpeºte ºi le risipeºte”. Se pare, totuºi, cã

50 SAECULUM 4/2003
 eseu

aceastã explicaþie nu este suficientã. Într-adevãr, poezia Iisus, iar la Judecata de Apoi, Acesta va despårÆi oile
pastoralã a lumii ne oferã un caz asemãnãtor, cu o de capre, adicå pe cei virtuoçi de cei neastâmpåraÆi çi
rezolvare însã complet diferitã. E vorba de pãstorul stricåtori. Iatå çi douå ateståri ale acestei însuçiri sacre;
sumerian Dumuzi, care, prevenit printr-un vis cã va fi prima vine de la un clasic al etnografiei româneçti,
urmãrit de demonii Galla, stãpânitori ai celuilalt tãrâm, Simion Florea Marian: „Despre oaie, care e cea mai
o rupe la fugã ºi încearcã sã se ascundã. Fuga lui e curatå çi nevinovatå dintre toate animalele, se crede cå
zadarnicã, fiindcã pânã la urmã demonii îl prind, tabloul scuturându-se de apa cu care a fost stropitå, atinge cu
final fiind dezolant: „Sfãrâmat e putineiul, nu mai dânsa nu numai focul prin care are så treacå sufletul
primeºte lapte,/Cãuºu-i sfãrâmat ºi Dumuzi o mort,/Iar celui repausat în calea sa ce duce spre locul predestinat,
turma i-a rãmas s-o pãstoreascã vântul!...” ci chiar çi focul cel nestins al iadului, în care cade sufletul
Nu s-ar putea spune cã lui Dumuzi îi lipseºte grija celor nebågåtori de seamå, indiferenÆi çi neascultåtori
pentru oi; îi lipseºte înså o a douå trãsãturå de atitudine, de poruncile dumnezeieçti. Ba oaia, fiind simbolul
contaminatå, de asemenea, de la Påstorul liturgic la nevinovåÆiei çi al sfinÆeniei, nu se teme, dupå credinÆa
pãstorul mioritic: seninãtatea în faþa primejdiei. Ca ºi poporului, nici chiar de diavol, ci ea, mergând çi intrând
Pãstorul cel Bun, care nu fuge în faþa primejdiei lãsân- fårå fricå în iad, råcoreçte sufletul celui ce se munceçte,
du-ºi oile singure, pãstorul mioritic vãdeºte ºi el o indubi- prin stropirea apei de pe lâna sa, de våpaia iadului çi le
tabilã predispoziþie la jertfã. Semnificaþia acestei pre- alineazå arsurile çi ranele cauzate prin focul cel nestins”.
dispoziþii suportã o anume diferenþiere: Pãstorul liturgic Cealaltå atestare vine din partea unui reputat sociolog,
are în faþã viziunea Învierii; dar pãstorul mioritic, ce Traian Herseni, care a efectuat cercetåri çi în mediul
viziune poate avea el de nu se lasã copleºit în faþa tradiÆional pastoral. „Ciobanii – constata Herseni – spun
morþii? Sã fie în joc aceeaºi viziune a Învierii? Sau poate cå oaia e sfântå; de aceea, când o oaie se balegå în
imaginea unei post-existenÆe (a unei lumi de apoi) lapte, ciobanul scoate cåcårezele cu mâna çi mulge mai
similare existenþei acesteia? Sau poate, încã, intuiþia departe, întrucât nici måcar cåcårezele de oaie nu
criteriului pascalian de superioritate prin conºtiinþã spurcå laptele”.
asupra unui univers strivitor dar inconºtient? Oricare ar ïn perspectivå comparativå, arhetipul creçtin al oii
fi motivaþia, dindãrãtul seninãtãþii sale în faþa primejdiei, poate fi integrat unui arhetip mai vechi çi mai cuprinzåtor,
pãstorul mioritic împãrtãºeºte cu modelul sãu liturgic acela al animalului oracular. Cu rezerve, deci, faÆå de
sentimentul unei existenþe faþã de care moartea este, asimilarea Mioarei drept „epifanie zoomorfå a divinitåÆii
cum ar spune Constantin Noica, o limitaþie ce nu feminine a vegetaÆiei”, oarecum vaca Hator, çoimiÆa Isis,
limiteazã. juninca Anat, sau purceaua Demetra (v. Nicolae
Brânda), ni se pare în schimb firesc så vedem în oaia-
b) Oaia mioarå ipostaza indigenå a animalului oracular, aça cum
Oaia este simbolul turmei umane. Iisus vorbeºte de apare în acest rol la egipteni vaca, iar la slavii din råsårit
oile care ïl cunosc ºi care ïl urmeazã; ele reprezintã, calul. O astfel de analizå comparativå pretinde înså un
se-nþelege, mulþimea credincioºilor. Dar de ce tocmai demers aparte.
oaia ajunge sã joace un asemenea rol?
ïntâi de toate, oaia deÆine puteri prevestitoare: „Oaia c) Maica în cãutarea fiului
presimte o nenorocire care se poate întâmpla ciobanului. Iatã un motiv celebru în hermeneutica hristologicã,
Cum? ïn multe feluri, prin multe semne: zbiarå, îçi foarte frecvent ºi în folclor, atât de frecvent încât
schimbå rânduiala la påscut (se culcå, sau o ia razna), [Link] socotea cå izvorul Mioriþei e tocmai legenda
se scuturå, e tristå. Sunt multe semne, dar nu le poate care o înfãþiºeazã pe Maica Domnului cãutându-ºi Fiul,
omul înÆelege pe toate. Un båtrân mi-a povestit cå un despre care aflã cã a fost rãstignit.
tovaråç de-al lui nu s-a mai putut înÆelege într-o zi cu Aºa cum s-a cristalizat în folclor, legenda conþine un
oile. La trei zile dupå aia a murit”. Sau, mai departe: ºir de episoade cu funcþie explicativã asupra unor
„Cu vreo såptåmânå înainte (de întâmplarea ce urmeazå fenomene particulare (întâlnirea Maicii cu lemnarul, cu
– Gh.G.) nu må mai puteam înÆelege cu oile. Eu nu mân fierarul, cu broasca, iar în final roºirea ouãlor din coºul
oile cu båÆul, eu numai din gurå çi din fluier merg cu ele. pe care maica îl avea la ea). Linia de acþiune este însã
Trec cu ele prin lanuri fårå så strice ceva. Ei, de vreo orientatã, ca ºi în Mioriþa
Mioriþa, de cãutarea fiului aflat în
såptåmânå nu må mai înÆelegeam cu ele: zbierau, nu primejdie, dupã cum ºi dialogul interogativ cu cei întâlniþi
Æineau rândul, dådeau buzna peste mine... Dupå aia am în cale e similar ºi mai ales plin de aceeaºi încãrcãturã
primit veste cå mi-a cåzut copilul din pom...”. emoþionalã. Iatã un fragment de colind din Zarand, unul
Mai sunt, totuçi, în jurul omului çi alte animale domes- din multele colinde cu acest subiect: „Umblã Maica dupã
tice prevestitoare: câinele (de tråsnete), asinul (de Fiu,/Raza soarelui,/ Tot plângând ºi întrebând:/ — N-aþi
vreme) etc. ïntrebarea devine deci recurentå: de ce vãzut pe Fiul sfânt?/ — Poate cã noi l-am vãzut,/ —
tocmai oaia dobândeçte funcÆia simbolicå amintitå? Fårå Darå nu l-am cunoscut!/ — Dacã cumva l-aþi vãzut,/ A
îndoialå, faptul se petrece fiindcå oaia este un animal cunoaºte l-aþi putut,/ Cãci pe faþa Fiului/Scrisã-i raza
blând, întruchipare în alt regn a ceea ce în sfera uma- soarelui,/ ªi pe frunte lunã plinã,/ Lunã plinã de luminã,/
nului se numeçte„smerenie”, însuçire care, în ortodoxie, Iar pe ai lui umerei/ Strãluceau luceferei!”
este postulatå drept virtutea supremå. Pe scurt, în Dacã e o exagerare a vedea întreaga poemã a
mentalitatea folcloricå oaia e sfântå. Ea îl urmeazå pe Mioriþei ca izvorând din acest motiv, e în schimb limpede

SAECULUM 4/2003 51
 eseu

cã episodul „maicii bãtrâne” din Mioriþa se structureazã se cãsãtoreascã. Pe de altã parte, nunta liturgicã
în baza aceluiaºi motiv ca ºi colindul în care Maica semnificã biruinþa credinþei asupra fiarei. În ambele
Domnului îl cautã pe Iisus. Din care parte sã se fi produs cazuri însã, nunta încununeazã moartea înnoitoare,
inducþiunea? E mai plauzibil ca aceasta sã fi avut loc în moartea care afirmã viaþa.
registrul creçtin spre cel profan, întrucât primul, întreÆinut Valoarea filosoficå a unei asemenea atitudini rezultå
de doctrina creçtinå, va fi avut o mare forÆå de a pro- de la sine. Ea câçtigå înså în evidenÆå prin comparaÆie.
duce un fapt cu semnificaÆie de generalitate, adicå un Çi cum mai toÆi filosofii de seamå çi-au pus problema
fapt arhetipal. morÆii, nu ne putem opri, deocamdatå, decât la Hegel:
„Nu viaÆa care se sfieçte de moarte çi care se prezervå
d) Nunta purå faÆå de distrugere, ci aceea care suportå moartea
ïntre riturile de trecere, nunta ocupå un loc central, çi se påstreazå în ea este viaÆa spiritului”. Titanului
în dublu înÆeles: de mijloc în succesiunea temporalå a dialecticii adaugå apoi, explicit: „spiritul îçi câçtigå
evenimentelor vieÆii çi apogeic în privinÆa intensitåÆii de adevårul numai întrucât el se regåseçte în sfâçierea
expresie a sårbåtorescului. A se observa cå mai toate absolutå ”. Aceastå din urmå precizare exprimå çi
basmele româneçti se terminå cu o nuntå (çi ce forÆå distanÆa dintre viziunea hegelianå çi cea creçtin-mioriticå
de proiecÆie în ideal închide în el un basm). Surprinde, asupra morÆii: la Hegel viaÆa çi moartea se insinueazå
deci, o anumitå lipså de concordanÆå: în viaÆa realå, una în cealaltå, coexistând la nesfârçit, nåscându-se
nunta se situeazå la mijloc, între naçtere çi moarte, în una din alta, într-o realitate continuu sfâçiatå; în viziunea
timp ce în proiecÆiile ideale nunta auroreazå momentul creçtin-mioriticå moartea a fost biruitå de Påstorul litur-
final. ExplicaÆia constå în refuzul spiritului de a accepta gic, care, „cu moarte pre moarte cålcând”, a înviat,
un sfârçit absolut. „ïnceputul çi sfârçitul sunt a lumii douå vestind învierea generalå çi ivirea unei lumi înnoite,
feÆe”, spune undeva Eminescu. Moartea, deci, nu e un transfigurate, imperisabile, inundatå în toate colÆurile ei
sfârçit, ci, cum am våzut, o limitaÆie ce nu limiteazå, un de lumina necreatå.
alt început, care trebuie consacrat sårbåtoreçte. Atmosfera luminoaså din MioriÆa e o prefigurare a
Aceasta ni se pare o cale de a înÆelege – atât cât se acestei generalizate lumini taborice, la realizarea ei nu
poate înÆelege – misterul sfârçitului lumii ca „nunta numai nunta ci toate cele patru arhetipuri creçtine din
Mielului”: „FericiÆi cei chemaÆi la cina nunÆii Mielului”. poemå contribuind din plin.
Tainicå asociere de cuvinte: „cinå” cu „nuntå”! ïn mod
obiçnuit, cina e masa de searå, masa de la sfârçitul 3. Concluzii
zilei, iar nunta e ritul de trecere situat între naçtere çi
înmormântare. Dar cina eshatologicå nu poate fi o cinå Nu putem încheia aceste succinte comentarii fårå a
obiçnuitå çi nici nunta Mielului nu poate fi o nuntå sublinia câteva idei ce se desprind. Orice exegezå a
oarecare. ïn primul rând, masa aceasta trebuie så fie o MioriÆei care ignorå simbolistica creçtinå din poemå
cinå, fiindcå Iisus a fost vândut la o cinå (mai exact, råmâne neîmplinitå. Existå acolo çi elemente pre-
atunci, la Cina cea de tainå, le-a fåcut cunoscutå creçtine, dar rostul lor se desåvârçeçte în simbolistica
ucenicilor revelaÆia cå va fi vândut de unul dintre ei), iar creçtinå.
cercul trebuie så se încheie: biruinÆa asupra trådårii, Se înÆelege, o datå mai mult, cå non-acÆiunea påsto-
asupra råului din lume, trebuie sårbåtoritå nu printr-un rului din poemå nu trebuie tålmåcitå ca o resemnare
prânz, ci tot printr-o cinå. Apoi, nunta Mielului marcheazå obiçnuitå, ci ca o formå de eroism spiritual.
momentul înnoirii lumii, care devine incoruptibilå, Se înÆelege, de asemenea, o datå mai mult cå MioriÆa
transparentå, îndumnezeitå, de o frumuseÆe nebånuitå; ne reprezintå; anume, MioriÆa ne reprezintå nu numai
dar „pentru a se face capabilå de o astfel de înnoire, ca excepÆionalå creaÆie artisticå, adicå în faÆa istoriei,
trebuie så moarå forma actualå a lumii, cum trebuie så dar çi ca excepÆionalå Æinutå moralå, adicå în faÆa lui
se strice forma actualå a trupului pentru a învia într-o Dumnezeu. Spre deosebire de alte popoare (mai mari,
formå capabilå de a fi vas deplin al Duhului dumne- sau mai orgolioase), poporul român (cu rådåcini pre-
zeiesc” (Dumitru Ståniloae). creçtine în actualul såu spaÆiu) s-a plåmådit odatå cu
Aceste observaþii pot aduce lumini noi asupra creçtinismul çi s-a plåmådit creçtin. Fårå a constitui un
Mioriþei
Mioriþei, unde nunta apare, de asemenea, ca apoteozã motiv de mândrie etnocentricå, acest fapt e unul real,
finalã. Analogia de destin între Pãstorul liturgic ºi istoric, menit a ne insufla încredere în destinul nostru.
pãstorul mioritic se desãvârºeºte într-un cadru nupþial. Aça cum am afirmat cu un alt prilej, MioriÆa se va fi
Ca ºi pãstorul mioritic, Påstorul liturgic îºi trãieºte moar- cristalizat tocmai în perioada de constituire a poporului
tea ca o nuntã. Datorãm lui Mircea Eliade descoperirea român. Så nu uitåm cå a fost epoca martirilor çi cå
ºi interpretarea în acest sens a unui text din Sf. Augustin: påmântul românesc a fost spålat çi el cu sânge de
„Asemenea unui mire, Hristos veni spre patul nupþial al martiri, între care cei ale cåror nume au ajuns pânå la
Crucii ºi urcând acolo sãvârºi cãsãtoria”. noi – Dasius, Sava Gotul, Zotikos, Attalos, Kamasis,
Existã, fireºte, ºi deosebiri între cele douã nunþi; în Philippos – reprezintå doar o micå parte. Iar seninåtatea
principal nunta din Mioriþa nu poate fi total despãrþitã påstorului mioritic e prea izbitor asemånåtoare cu
de substratul ei etnografic, ºi de obiceiul înmormântãrii/ seninåtatea martirilor çi, cum am aråtat deja, cu aceea
nuntã în cazul tinerilor sãvârºiþi înainte de a putea sã originarå a Påstorului liturgic.

52 SAECULUM 4/2003
 eseu

Petru Ursache

Scrierea ca suferinÆå sau crucificarea poetului

Scrierea ca suferinÆå predictatå este la Cezar început era Cuvântul çi Cuvântul era la Dumnezeu çi
Ivånescu idee cristologicå. Asta înseamnå cå poezia Dumnezeu era Cuvântul”. Cine „plutea” pe ape,
religioaså are la el rådåcini foarte adânci çi cuprinde asemenea nufårului mirific din mitologia indianå sau
aproape în totalitate inventarul de forme imagistice. bradului din legenda cosmogonicå româneascå, Dum-
Multe fire par aruncate la întâmplare, înså cititorul expe- nezeu ori Cuvântul? Logosul (Cuvântul) în expansiune
rimentat çi cålåuzit de privire hermeneuticå påtrun- era „la” sau chiar Dumnezeu? Açadar, Dumnezeu se
zåtoare constatå cå liniile îçi gåsesc, în cursul lor, puncte exprima pe sine, fårå så se împuÆineze, în lucruri çi în
de întâlnire, de armonizare, de geometrizare, de co- fiinÆe. Cerul, munÆii, apele, vietåÆile sunt forme vizualizate
semantizare, dupå o logicå tåinuitå; nu se råtåcesc în ale Logosului çi ale dumnezeirii. ïn timpul de graÆie al
miçcarea lor fireascå, dat fiind cå în orice tip de gândire începuturilor, lumea era îndumnezeitå, perfectå. Dumne-
conteazå în mod hotårâtor punctul de pornire, mai pre- zeu se putea contempla pe sine în tihnå çi-çi spunea
cis, cine îl urneçte, actantul, cine „aruncå” piatra. Acesta mulÆumit „e bine”, adicå zidirea e frumoaså.
este el, poetul. Nimic evenimenÆial nu se produce în Dupå cåderea adamicå, Logosul se retrage în tainå
afara voinÆei sale. Orice esteticå sistematicå aici îçi are çi încearcå så refacå zidirea, så-l salveze pe om. Dar
originea. nu i se mai aratå acestuia la copacul Mamvri, ci prin
E lungå povestea dramaticå a artistului care repetå semne çi minuni, în sensul cå înlocuieçte Logosul, ca
fårå sfârçit gestica actului instaurator de valoare; de la înfåÆiçare nemijlocitå, cu scrierea aluzivå: coboarå
celebrul text horaÆian, Exegi monumentum, de avântare printre oameni ca Fiu, îl înfruntå pe diavol în pustie,
orgolioaså în etern, la marile tristeÆi leopardiene, de la urcå pe Golgota cu grea suferinÆå, sângerându-çi chipul
rigorismul clasicist al Goethe, cel din Convorbirile cu çi mâinile. Logosul este ziditor çi glorios, nevåzut çi
Eckermann, la fantasmele delirante ale moderniçtilor çi secret; patimile Fiului sunt semne ale „scrierii” çi ale
postmoderniçtilor, iatå doar câteva direcÆii çi personalitåÆi suferinÆei. ïntre Logosul ziditor („e bine”) çi scriere existå
creatoare (Liviu Rusu a consacrat problemei o carte o relaÆie foarte strânså, ca între Tatå çi Fiu. Çi în folclorul
întreagå, la bazå teza de doctorat susÆinutå la Sorbona, românesc ideea apare poetizatå, dar într-o manierå
din perspectiva „eului originar”) care aratå cå poezia, derivatå, secundå, subînÆeleaså. Citez un fragment
ca artå, angajeazå fiinÆa umanå în totalitatea ei selectat de Lucian Blaga în legåturå cu imaginea fetei
incomensurabilå. frumoase: „Aça merge de frumos/ De parcå scrie pe
Cådere, înålÆare, sau çi una çi alta? ïn nici o zonå de jos”. Tålmåcire: scrierea înseamnå culturå, de unde
miçcare a spiritului uman nu este mai roditor paradoxul, posibile comentarii legate de Logosul-naturå. Numai un
cådere în înålÆare çi în bucurie, cu faÆa lui întoarså: ochi exersat, cultivat este în måsurå så observe mersul
ridicarea prin cådere çi suferinÆå. Nici zeilor cosmocratori ales al fetei. ComparaÆia nu trebuie reÆinutå în favoarea
nu le-a fost necunoscutå suferinÆa sublimå çi întåritoare. actantului, ci, mai ales, în folosul estetic al privirii. Mersul
La capåtul actului genezic, din primordialitate, când se poate fi cel obiçnuit, din toate zilele, înså privitorul îçi
decide pentru zidirea celor våzute çi nevåzute, zeul se creeazå iluzia unui mesaj destinat så-l recepteze di-
simte copleçit de povara efortului peste fire. Este rect. Tocmai asemenea subiectivitate purå reprezintå
momentul de „obosealå”, de retragere çi de meditaÆie. esenÆa judecåÆii de gust, despre care ne vorbeçte
Aça trebuie înÆeles çi „Gânditorul” de la Hamangia: o Immanuel Kant.
divinitate cosmocratoare. Dupå ce çi-a încheiat opera, La Cezar Ivånescu întâlnim astfel de opoziÆii çi
çi-o contemplå. Poate îçi spune „e bine” ca în Cartea corelaÆii Logos/scriere, învåluite în constituenÆii lor, dar
Facerii a iudeo-creçtinilor. Çi Dumnezeu-Tatål din Biblie identificabile pe anumiÆi versanÆi ai judecåÆii subiective
se vede nevoit så-çi opreascå lucrarea dupå çase zile de gust. Mai multe poezii poartå titlul comun Turn (sau
genezice. Naratorul (nu çtim dacå era scriptor autorizat, Turnul), fårå alte legåturi formale între ele, cu atât mai
dupå cum nici Homer nu cred cå se exprima prin scriere) puÆin de fond. ïntrucât constituie totuçi o serie, lectura
a dat un sens festivist „oboselii”, adicå Domnul s-a trebuie începutå cu Turnul (din volumul întâi al ediÆiei
odihnit în sårbåtoare. Nu çi-a sleit puterile prin facerea basarabene, publicatå de Editura Cartier), pentru unele
sacrå, ci „a dåruit pentru a dobândi”, în aça fel încât detalii semnificative destinate så fixeze un fir cålåuzitor.
orice creçtin så-l urmeze cu credinÆå, pe måsura puterilor Dar, înainte de toate, se cuvine så învåÆåm (çi asta mi-o
lui omeneçti. spun mereu, în ce må priveçte) pânå unde ne putem
Dar så se observe cå Dumnezeu pune Logosul în încrede în partea discursivå a textului. Primul vers, de
miçcare, cu intenÆii ziditoare (tablele Legii au fost pri- pildå, mi se pare de-a dreptul derutant: „!Tatå al meu,
mite de Moise pe munte), opereazå prin çi cu ajutorul tu, care ai ridicat Turnul Babel”. Iatå o informaÆie cultu-
lui. Despre ce înseamnå Logos, puÆine lucruri se cunosc. ralå comunå çi aparent låmuritoare: un binecredincios
Aflåm câte ceva de la Ioan, din celebrul verset: „La se adreseazå Tatålui ceresc pe ton de rugåciune,

SAECULUM 4/2003 53
 eseu

recunoscându-i puternicia nemåsuratå. Dar ceva nu e cuvinte cunoscute din dicÆionar, dar dominate de alte
în regulå. Çtie oricine cå nu Dumnezeu, nu Iahve a înålÆat sensuri.
Turnul Babel, ci oamenii imediat postadamici. Ei sperau Versul al doilea din Turnul , din care am mai citat, ne
cu naivitate cå pot urca pânå la cer pentru a-l îmbuna pune çi el pe cåutare: „Tatå al meu, din såmânÆa ta am
pe marele ståpân care, între timp, devenise otiosus. crescut...” Cum „din såmânÆa ta”? Suntem aduçi iaråçi
Domnul i-a pedepsit pentru îndråznealå. Cât adevår cu picioarele pe påmânt, adicå la sensurile strict
biblic çi cåtå legendå se aflå aici, numai textele lexicale? Nicidecum, pentru cå urmeazå iaråçi un vers
autorizate sunt în måsurå så decidå. Prin urmare, versul insubordonabil: („...din såmânÆa ta am crescut”)/ c-o
citat stå sub semnul credinÆei, dar çi al îndoielii. Çi totuçi voce mai bunå pentru cântare çi amintire”. Poetul se
istoria, în speÆå teoria mentalitåÆilor, susÆine cå turnul a considerå a fi imitator al tatålui, din „såmânÆa” cåruia (a
reprezentat în toate timpurile un semn al culturii, un act se citi „dragoste”) a moçtenit cuvântul çi cântarea. Textul
de voinÆå asumat cu råspundere de cåtre omenire, în continuå, pentru a schiÆa portretul unui poet tragic çi
dorinÆa ei de a da înfåÆiçare proprie açezårilor locuite çi trubadur, recunoscându-se chipul autorului însuçi:
în curs de civilizare. Turnul trece drept un element „vocea mi-am modulat-o continuu,/ cu chitara pe
distinctiv al oraçului, al cetåÆii çi al castelului. Chiar în genunchi am cântat/ cântece despre mama çi moartea
„episodul Babel”, observa Jacques Le Goff, se bånuieçte ei,/ despre seminÆele ce-n mine le port”. Ultimul vers
„dorinÆa oamenilor de a crea o comunitate çi de a clådi”, poate fi, simplist vorbind, o metaforå a lui Eros, dar mai
deçi intenÆia lor „se loveçte de împotrivirea Domnului, curând aluzie la darul moçtenit de la Tatål. Oricum,
care vrea ca oamenii så råmânå despårÆiÆi unul de altul poezia råmâne dominatå de jocul cu M(m)oartea. Ea
spre a le impune voinÆa sa çi a-i pedepsi mai uçor.” apaså çi terorizeazå întreaga existenÆå a poetului, ca
(Jacques Le Goff, Imaginarul medieval, ediÆia româ- Femeie, Fecioarå (Sfânta Nåscåtoare de Dumnezeu,
neascå, p.310). Tema geloziei divine permite çi alte de Om çi de om), Marie, mamå.
comentarii, mai puÆin tendenÆioase. Deocamdatå, så Imaginea morÆii este atât de vibratoare în poezie, ca
reÆinem cå imaginea turnului îçi gåseçte locul în poezia çi în multe altele, încât orice vers trebuie citit prin aceastå
citatå, nu cu referinÆå limitatå la realitatea biblicå, ci în grilå. Avem libertatea så raportåm primul vers din Turnul
generalitatea istoricå çi umanå. („Tatå al meu...”), fie la înÆelesul lui biblic çi teologic, fie
Altå poezie, Turn , avanseazå çi mai mult în ambi- la cel cultural, semnalat de teoria mentalitåÆilor. Poetul
guitåÆi, pentru a se scurta, în mod paradoxal, calea cåtre opteazå pentru un înÆeles imaginar, asumându-çi riscul
punctul de ajungere. Textul, în întregime, este: „!Când råsturnårii datelor problemei. Aça se ivesc douå posibile
m-a nåscut, mama/ pe-o maså, întinså,/ cumplit cåi de interpretare, fårå ca una s-o anuleze pe cealaltå:
suferea,/ mama mea cea bunå/ pe-o maså;/ dar pe dacå Dumnezeu i-a pedepsit çi nimicit pe oameni pentru
cealaltå/ mama mea Moartea,/ goalå, lungitå, surâdea;/ încercarea acestora de a se apropia de tronul ceresc,
atât de frumoaså/ mama mea Moartea/ surâdea,/ cåci înseamnå cå El însuçi este cauza morÆii çi a råului.
copilul ei må nåçteam, fårå ca ea så sufere!”. Se presu- Prigoana n-a încetat o clipå, dupå cum moartea nu
pune cå turn nu înseamnå numai construcÆie trainicå çi oboseçte så curme vieÆile oamenilor din generaÆie în
înaltå din piatrå, cum se crede despre Turnul Babel, ci generaÆie; iar dacå Dumnezeu se aratå a fi autor al
orice formå de întemeiere, fie çi un început, cum ar fi Turnului Babel, fie prin fapta nevåzutå a Logosului, fie
naçterea, cu condiÆia så aibå o adreså: moartea ca prin eforturi similare omului, se deduce cå a fåcut vizibil
finalitate, în cazul acesta. Bucuria suferinÆei deÆine toate çi activ chipul morÆii.
cotele. Greu de spus înså ce înseamnå turn, mamå, Pânå una alta, se cuvine så repetåm lectura poeziei
tatå, viaÆå, moarte, iubire, urå, bucurie, tristeÆe etc. Sunt pentru a ne opri asupra motivului care l-a fåcut pe autor
så-çi „modeleze vocea”. Mai întâi trista constatare pe
care çi-o asumå: Turnul Babel, simbol al morÆii este
opera lui Dumnezeu. Se subînÆelege o moarte roditoare
(sub semnul lui Rod a debutat çi evoluat Cezar
Ivånescu), harnicå çi orgolioaså are multiple chipuri çi
se iveçte pe neaçteptate, „ca o leoaicå” frumoaså. Dar
citim: „çi am råmas cu mama-n faÆå”. Emistihul ar fi
confuz çi rebel dacå n-ar fi însoÆit de altul complementar:
„çi am råmas cu Moartea-n faÆå!” Revenind, obsesiv
adesea, în cuprinsul aceluiaçi text, cuvântul poetic sapå
mai spornic în adâncurile cutremurate ale eului. Ter-
menii îçi pierd individualitatea lexicalå pentru ca så se
facå resimÆitå doar impresia deciså de modulaÆii çi de
ritmuri variabile, fapt ce duce la benefice interferenÆe
între muzicå çi poezie.
ïncå persistå ideea cå Poetul e Fiul (fiul) lui Dum-
nezeu, înså versul: „e demn de tine fiul tåu? råspun-
de-mi!”, cuprinde ironie amarå, iar: „iatå cântarea ce-Æi
Fetele mårii cânt fårå a fi” poate fi recuperat mai bine în lecturare cu

54 SAECULUM 4/2003
 eseu

o Doinå ce poartå ca subtitlu Bing Bang , pentru a se çi a hârtiei albe;”. SuferinÆa curge din cotidianul banal.
face translaÆia de sens de la religie la çtiinÆå, de la zidirea Ea se înscrie pe faÆa poetului, laså urme çi semne. Este
lumii prin calitåÆile energizante ale Logosului la ceea ce ca o scriere. Aça se întâmplå în Baaad. Ideea de scriere
fizicienii numesc explozia cosmicå în serie, sub semnul se contureazå mai bine din momentul în care faÆa se
nucleului generator de forÆå vitalå denumit Bing Bang. asociazå cu hârtia, neapårat albå, ca çi tinereÆea
Açadar: „!o, Doamne-Dumnezeule,/ care-nmulÆit-ai imaculatå a poetului („Când eram mai tânår çi la trup
lumile,/ numai tunând, numai tunându-Æi vocea,/ çtiu, curat”): „blândå hârtie, tu-mi eçti ca o mascå/ pe care o
fårå de speranÆå e/ så-mi mai înalÆ pân’ la tine,/ så-mi scot de pe faÆå/ çi pe spatele cåreia îmi scriu viaÆa”.
mai înalÆ pânå la tine vocea!” ïn Turnul urnul, Poetului îçi Meditând în singuråtate cu întristare çi având întipårite
„modela vocea”; în Doina citatå el se vede asemenea pe faÆå semne ale „scrierii”, poetul se laså învåluit de
tatålui, ba se încumetå så se ia la întrecere: „! aça-mi halucinaÆii thanatice pe care le ermetizeazå în cuvinte:
era, aça-mi era,/ aça-mi era çi vocea mea,/ numai „zic o vorbå: între perfecÆiunea vieÆii/ çi a morÆii un vierme
tunând, numai tunându-mi vocea,/ cu mult mai mult cât un cal sålta,/ între perfecÆiunea vieÆii çi a morÆii/ un
strålucitor/ decât un milion de sori,/ numai tunând, numai vierme cât un cal miçca, çi-apoi tac...”. Atât. Simple
tunându-mi vocea!”. De data asta nu Moartea pare så repetiÆii. ïn asemenea versuri se traduce cotidianul,
fie cauza amåråciunii çi sleirii puterii Poetului, ci Råul suferinÆa de peste zi, revårsatå pe faÆå ca scriere: vorbe,
din lume, în deplinå abstracÆiune, la drept vorbind, o râsete çi plânsete. Dar de ce „perfecÆiunea vieÆii çi a
variantå a Turnului. Çi Råul capåtå chipuri diverse, morÆii”? Cezar Ivånescu este un trubadur al morÆii, dar
sinistre, hidoase. Se simte în largul lui în Baaad, un fel n-o elogiazå, aça cum cântåreÆii medievali îl divinizau
de „zonå Zoster”. Råul se înalÆå în lume ca un Turn çi pe Eros. Nu moartea ca dat existenÆial îl preocupå
pune ståpânire pe toatå existenÆa. înainte de toate, ci rotirea, schimbarea diabolicå a
De regulå Poetul se menÆine în sfera eteratå a prin- rolurilor dintre Eros çi Thanatos, mai bine zis, perfec-
cipiilor çi stårilor de suferinÆå. Oricând poate stråbate Æiunea jocului traumatizant.
çi în lumea comunå, subordonatå. ïn Turnul nu-i uitå ïn Doina (Carte plângând) relaÆia foaie albå-mascå
pe bieÆii „nemuritori poeÆi”, supuçi çi ei MorÆii, iar în Doina este reluatå în aceeaçi manierå antropomorfizantå. Så
(Bing Bang) Råul capåtå chip în defecte umane, ne imaginåm momentul post genezic propriu poetului:
identificabile în formele de viaÆå tip Baaad ale României lupta cu sinele la masa de lucru, acolo unde „çezum çi
ultimelor decenii. Unele sunt caricate. Versul „numai plânsem”. Foaia albå a cåpåtat chip de Carte, copleçitå
tunând, numai tunându-mi vocea” pare så aibå o justifi- de suferinÆå çi ea, ca o fiinÆå vie. Ea (adicå el, poetul),
care superioarå, în corelaÆie cu modelul, pus pe seama chiar plânge: „! nici nu te pot scrie/ çi nici cuvânta,/ Carte
divinitåÆii, din primele structuri metrice: „!o, Doamne- de hârtie,/ plângi ca faÆa mea;”. Se spune cå totdeauna
Dumnezeule,/ care-nmulÆit-ai lumile,/ numai tunând, råmâne un rest. ïn culturologie se are în vedere ceea
numai tunându-Æi vocea”. Ca textul så continue: „çtiu, ce se moçteneçte valoric, pentru a fi transferat la altå
fårå de speranÆå e/ (... så-mi mai înalÆ pân’ la tine,/ så-mi scarå a timpului; psihanaliza plaseazå restul în sfera
mai înalÆ pânå la tine vocea!”). Ni se semnaleazå o actelor ratate (francezul acte manqué ), urmare a
posibilå îndepårtare a Poetului de divinitate. Ar fi pripit conflictului dintre acÆiunea recuperatoare a conçtientului
så se înceapå de aici comentarii pe linie ateistå. ïn çi tendinÆa de refulare a subiectului. Realitatea poeticå
realitate, altå strofå, care nu trebuie scåpatå din vedere semnalatå aici la Cezar Ivånescu ar putea fi identificatå
în acest context, depune mårturie cå este vorba de o prin termenii abisali din limba germanå, mai expresivi
realitate impuså: „! venirå alÆii çi mai çi,/ crescuÆi în pustå decât în alte limbi, das Verlesen (eroare de lecturå) çi
pe pustii,/ cårora iar nu le plåcurå vocea-mi,/ punându-mi Fehleistung (eroare de parcurs). Sensul de rest îl reÆine
degetul în piept,/ m-au sfåtuit så må îndrept,/ så nu-mi çi Cezar Ivånescu, în cele ce urmeazå: „tot ce se laså/
mai nalÆ tot cåtre ceruri vocea!”. Iatå vizatå cenzura spus çi-n Carte strâns,/ ca çi o mireaså,/ se pune pe
totalitaristå, impuså de interese stråine çi cu efecte plâns;”. Rostirea salveazå fiinÆa de apåsarea sumbrå
malefice asupra vieÆii naÆionale, sociale, politice. („Vino iar la sân nepåsare tristå”, spune Eminescu),
ïntr-o poezie, tot Turn
urn, cuvântul din titlu este, aparent, elibereazå. Cartea ar fi deci o suferinÆå plângândå çi
pur formal. Autorul nu då atenÆie amånuntului, çi asta parÆial spuså. Durerea nu se stinge, în fond, cåci råmâne
nu pentru cå se obiçnuieçte în poezia modernå så nu nespusul, „tot ce nu se laså/ spus...”, restul. Nu „omul
se respecte relaÆia dintre titlu çi text, ca o sfidare. La fårå carte n-are parte”, ci Cartea „n-are parte”. Un cuvânt
Cezar Ivånescu titlul îçi dobândeçte sensul, în ase- (Carte, om) împrumutå sensul çi locul altuia, indiferent
menea situaÆii, prin capacitatea textului de a se deschide de natura fiecåruia. Aici Carte ia locul omului (-poetului),
spre alte zone semantice corespondente. Cum am dupå ce a suferit substituiri çi intermedieri: faÆå, mascå
aråtat, Turnul (poezia care începe cu: „!Tatå al meu, tu, foaie albå: „Carte, tu n-ai parte/ de nici un cuvânt,/ umbli,
care ai ridicat Turnul Babel”) figureazå Råul çi suferinÆa Albå Carte,/ Cartea mea plângând”.
umanå în generalitatea abstractå. ïn altå parte, suferinÆa Schimbarea rolurilor face ca imaginea omului så
se fixeazå în lumea concretå, capåtå adreså preciså, ni treacå pe un plan secund çi Cartea så capete o nouå
se dezvåluie în viaÆa de zi cu zi a poetului: „!faÆa mea identitate, så umble în lume ca „o persoanå”, cum ar
supuså la câte n-a fost, peste zi,/ ca untdelemnul, au spune autorul însuçi. Omul, la rândul såu, nu mai este
curs pe ea/ vorbe, râsete çi plânsete; noapte, te invoc!/ „o persoanå”, ci o scriere, o Carte fårå cuvinte („...tu
vin acaså çi când toÆi adorm,/ må trezesc çi faÆa mesei n-ai parte/ de nici un cuvânt”) pentru cå are cuvintele

SAECULUM 4/2003 55
 eseu

înscrise pe faÆå. Este de ajuns doar så se arate, ca så bolnav, mânca-m-ar Moartea.../ nu pot Æine-n mânuri
poatå fi citit. Çi Iisus „se aratå” ucenicilor çi mulÆimilor. darå/ nici chiar sufletul tåu, Darå!”. Sau, în plan social,
Poetul îl imitå. Çi la unul çi la altul, „aråtarea” Æine de precum urmeazå: „! cine vrea må scuipå;/scuipå cine
simbolismul gestic. Fapta îi uneçte. Pentru primul, Fapta vrea,/ eu mereu tot urcu,/ urc pe Golgota”. De asemenea:
înseamnå urcarea pe Golgota; la al doilea se traduce „! voi ce må priviÆi în faÆå,/ îndrågiÆi-mi faÆa mea;/ mai
prin transfigurarea fiinÆei în scriere çi în Carte, ca într-o îngåduiÆi-mi faÆa,/ fiindcå mult va sângera;/ mai îngå-
euharistie. duiÆi-mi faÆa,/ fiindcå mult va sângera!” . ExerciÆiile
Gestica Poetului este agitatå, freneticå, pentru cå el christologice au ca finalitate, dacå existå una, iniÆierea
joacå pe o (cu o) singurå Carte, aceasta fiind propria lui în semnele divine, garanÆia unei cunoaçteri superioare.
existenÆå. Pentru o Doinå consacratå scrierii ca suferinÆå Altfel spus: „...patru suliÆi bune numa/ dacå trupul mi-au
çi predestinare, Cezar Ivånescu se foloseçte, ca motto, stråpuns// çi încep vorbirea Limbii/ ce-o-nÆelege
de cunoscuta frazå a lui Mihai Eminescu: „ca så scriu Dumnezåu”. Scrierea prin suferinÆå çi crucificare poate
iar, så scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt, cåpåta un sens pur religios. ïntr-o Sutra, braÆele eliberate
çi n-aç mai fi ajuns så tråiesc”. Aceastå frazå este de povara CårÆii se învrednicesc de zboruri înalte,
transcriså astfel: „! må dor mâinile de scris/ de la stânga asemenea unor påsåri sacre, pentru ca versul (scriere,
înspre dreapta,/ chinu-mi-s, alinu-mi-s,/ numai scrisu-mi cântec) så fie açezat ca prinos sub privirile mulÆumite
este Fapta”. Sau: „scriu cu dreapta çi cu stânga,/ de la (în spiritul lui „e bine”) ale divinitåÆii: „! çi/ mâna mea/
Dracul cåtre Domnul,/ de la Domnul cåtre Dracul,/ pânå care/ acuma scrie,/ ca Pasårea,/ veni-Æi-Va-n/ preajmå
må omoarå somnul”. ïn acest absurd camusian existå, æie,/ çi/ viersul meu/ pe care-l scrie mâna,/ ca Luna/ va
totuçi, un reazem, Fapta cu majusculå. Fapta este, în lumina,/ de-l va cetire FaÆa Ta, Ståpâna”.
fond, un punct de ajungere çi de însângerare. Aici Poetul Se poate pune punct. Poetul pare împåcat cu pro-
se întâlneçte cu Iisus Hristos, cel de pe Golgota: „! cu pria-i existenÆå, în suferinÆå çi în såråcie, pentru cå a
aceste mânuri pot/ învârti çi eu talantul/ Abstractior çi reuçit så-çi „moduleze” vocea dupå tunetul lui Dumne-
Savaot,/ pot cu ele-ucide-un altul,/ pot cu ele face tot;/ zeu ca çi al oamenilor. E aici o poeticå axatå pe destinul
ce faci tu! ele-mi sunt Christul,/ numa-n cuie mi le port,/ tragic al artistului din toate timpurile. Nu este vorba de
mi le vând cu tot cu scrisul,/ milå mi-i de-a mele mâni,/ o teorie abstractå, care så punå în circulaÆie concepte
de la stânga înspre dreapta,/ zile-ntregi çi såptåmâni,/ çi definiÆii. Asta a fåcut-o Benedetto Croce la 1902
luni çi ani ele-mi fac Fapta!”. (Estetica ) çi la 1936 (Poezia ), ca så îngheÆe orice
Se spune cå suferinÆa uneçte, cå poate avea un rol interes în aceastå privinÆå. Mai profitabile pentru cunoaç-
întåritor, fapt credibil în condiÆiile în care fiinÆa coboarå tere sunt, în epoca modernå, poeticile tip mårturie, con-
în sine, se „introverteçte”, cum se spunea în psihologia fesiune, jurnal, pentru cå suntem introduçi direct în labo-
plasticå. De aceea poezia lui Cezar Ivånescu då impre- ratorul creatorului, devenim copårtaçi la experienÆele
sia de uniformitate çi de monotonie, la prima lecturå, lui grele. Dacå Cezar Ivånescu ar fi neglijat acest as-
de perseverare într-o imagisticå sumbrå. De fapt, pect al personalitåÆii sale, cu siguranÆå, cititorii ar fi
suferinÆa ca faptå çi scrierea se afirmå ferm în mai multe råmas cu multe necunoscute. Marii creatori au grijå så
tipuri de pulsiuni çi de întrupåri formale. Iat-o angajatå sugereze repere orientative, dar se menÆin la cuvenitå
în plan erotic: „! sunt bolnav çi nu-Æi pot scrie/ nici cå distanÆå, prin diferenÆiale strategic plasate între ei çi
sunt bolnav eu Æie,/ azi mi-s blândul çi umilul,/ nu pot cititori, ca întrebarea neliniçtitoare så-i solicite cu
Æine-n mânå stylul,/ nu pot Æine-n mânå cartea ,/ sunt insistenÆå çi fårå încetare.

Constantin Coroiu

ROMANUL UNUI VEAC DE RÅSTURNÅRI ÇI MIGRAæIUNI

Recitind recent romanul lui Alejo Carpentier
Carpentier, care tinde så fie – precum moartea – o sferå perfectå,
Ritualul primåverii, mi-am reamintit dezbateri, polemici, adicå fårå nici o fisurå. Carpentier însuçi a încercat,
interviuri dintr-o epocå nu prea îndepårtatå privind ceea într-un magistral eseu, så dea o definiÆie, raportând
ce în acest secol, dar mai ales dupå Al Doilea Råzboi condiÆia çi evoluÆia genului la contextele istorice, sociale,
Mondial, s-a numit romanul politic, despre care s-a spus, geopolitice, psihologice etc. A definit înså mai bine
nu o datå, cå are ca temå mecanismul çi resorturile açazicând prin faptå, prin creaÆia sa, cu atât mai mult
puterii, ca çi – vezi îndeosebi marile romane ale proza- cu cât ceea ce l-a preocupat pe marele prozator este
torilor latino-americani – maladiile puterii atât de grave nu doar politica, puterea, ci çi procesul complex çi subtil
çi devastatoare, cu consecinÆele binecunoscute asupra al politizårii çi radicalizårii conçtiinÆelor.
umanitåÆii. ïntr-adevår, romanul politic este, prin exce- Nimic prea însolit în epica romanului çi în biografia
lenÆå, roman despre putere çi, nu o datå, despre puterea protagoniçtilor din Ritualul Primåverii , chiar dacå

56 SAECULUM 4/2003
 eseu

aceçtia luptå în Brigåzile internaÆionale din Spania, chiar iluminåri decisive, iar una dintre cele mai triste çi mai
dacå trec prin momente çi experienÆe-limitå care le definitorii mårturisiri pe care çi le fac cei ce se întâlnesc
schimbå brutal çi dureros viaÆa, atunci când nu-i întrerup çi se confruntå în Ritualul primåverii sunå astfel: „De
definitiv firul: Vera çi Enrique pierd cele mai iubite fiinÆe multå vreme – zice un personaj – conçtiinÆa mea e la
în vâltoarea ucigåtoare a Istoriei ieçite din matcå. Dar li casa de amanet”.
se întâmplå iatå ceva fundamental acestor oameni, „... A cålåtori – observa Marguerite Yourcenar –
acestor intelectuali autentici, pentru cå sunt niçte înseamnå o experienÆå umanå fundamentalå. Orice
intelectuali superiori, spirite neliniçte, interogative, cålåtorie este un act de cunoaçtere, chiar çi cålåtoria în
problematice: tocmai întâlnirea, întâlnirile cu Istoria interiorul unei camere.” Ritualul primåverii, titlul fai-
(cuvântul este ortografiat cu majuscule în textul moasei opere a lui Igor Stravinski, împrumutat nu
romanului). Ele sunt tot atâtea impacte inevitabile, dure, întâmplåtor de Carpentier – operå care o obsedeazå
tragice, dar çi regeneratoare, care îi modificå, îçi pun literalmente pe balerina çi profesoara de balet Vera –
definitiv pecetea pe întreaga lor existenÆå. „ïncå o datå se încarcå aici de noi simboluri, iar cålåtoria constituie
– constatå la un moment dat cu amåråciune Vera, cu adevårat iniÆiere. ïn roman se articuleazå, de altfel,
personajul cel mai complex çi cel mai tragic al romanului la un moment dat, o propoziÆie fårå echivoc din punctul
– Istoria îmi ieçise în întâmpinare”. de vedere al semnificaÆiei drumului, la rostului exodului
Simptomatic, eroii ajung la astfel de întâlniri cruciale, în aceastå naraÆiune ca un fluviu tumultuos: „...orice
întotdeauna revelatoare, cålåtorind efectiv. Motivul cålå- practicå de iniÆiere implicå trecerea prin proba unei
toriei este dominant în vasta, polifonica naraÆiune a Cålåtorii”... IniÆierea ca aventurå a cunoaçterii, a påtrun-
marelui prozator cubanez. ïn ce o priveçte pe Vera, cålå- derii sau a încercårii de påtrundere la esenÆe çi a redes-
toriile sunt, de fapt, niçte exoduri, niçte drumuri silnice, coperirii de sine.
dar care trebuie parcurse cu orice preÆ. Nu te poÆi ïntre însuçirile prozatorului pur sânge care este
sustrage tot timpul curentului puternic, nepåsåtor de Carpentier a fost remarcatå, çi pe bunå dreptate,
sufletul çi viaÆa oamenilor, al Istoriei. Çi cu atât mai puÆin erudiÆia. Ai sentimentul reconfortant cå scriitorul çtie tot,
nu poÆi så i te împotriveçti. E drept cå ea, Istoria, cere a tråit, a citit çi a våzut totul. Fårå ostentaÆie çi mizând
individului, îndeosebi în vremuri de cumplitå restriçte, întotdeauna pe virtuÆile povestirii, pe plåcerea lecturii
ca acelea evocate în roman, sacrificii greu de suportat, care trebuie întreÆinutå, susÆinutå (mai ales când sunt
suferinÆe care invalideazå. Iar Vera vrea parcå så se abordate subiecte de factura çi anvergura acestuia), cu
råzbune pentru „sacrificiul viselor mele”, pentru „renun- çtiinÆa çi cu pana sa regalå, romancierul dominå
Æarea la cele mai nobile nåzuinÆe ale mele”. Istoria çi autoritar, ståpâneçte cu dezinvolturå teritorii vaste,
puterea nu Æin înså seama de durerile çi rånile indivi- îndeosebi pe cele ale Artei.
dului. Vera cålåtoreçte, mai bine zis fuge, cum recu- Prin cele douå voci – cuplul Vera-Enrique – care se
noaçte ea însåçi, de evenimente, de revoluÆie, pânå rotesc alternativ, romanul constituindu-se în fond din
când i se impune un adevår: ocolirea Istoriei sau evada- confesiunile acestora, prin cålåtoriile reale çi imaginare
rea din ea sunt imposibile; de fapt, pentru a supravieÆui ale celor douå personaje, prin „drumurile” în memoria
ca „trestie gânditoare”, nu ai decât o singurå çanså: så lor, påtrundem în medii sociale çi politice diverse, în
înÆelegi Istoria, sensul ei, çi så Æi-o asumi: „Må predau. ambianÆa unor mari oraçe, ne reîntâlnim cu personaje
Am obosit så fug, så fug mereu. Am vrut så ignor cå celebre ale scenei politice mondiale, ale cåror nume se
tråiesc într-un secol de schimbåri profunde çi, fiindcå leagå de evenimente cruciale, asiståm la naçterea unor
nu am admis acest adevår, sunt goalå, neajutoratå, mituri çi la pråbuçirea altora. De la politicå la literaturå,
lipsitå de apårare în faÆa unei Istorii care este cea a picturå, sculpturå çi muzicå, de la filosofie la balet, de
epocii mele – epocå pe care am vrut så o ignor. Çi îmi la economia politicå la sociologie, psihologie çi pedago-
dau seama acum, ca într-o scurtå stråfulgerare de gie, de la gazetårie la çtiinÆa (çi arta) reclamei, de la
luminå, cå nu poÆi tråi împotriva epocii, nici privi mereu urbanisticå çi arhitectura colonialå creolå la ars amandi
cu nostalgie spre un trecut ce se mistuie în foc çi se – ce finå introspecÆie a sufletului feminin este în acest
pråbuçeçte, fårå så te transformi într-o statuie de sare”. roman! –, totul e menit så compunå imaginea unui „veac
Replica unui filosof român – „Istoria a fåcut pipi pe mine, de råsturnåri çi migraÆiuni” – teribilul veac 20. InvenÆia
fac çi eu pipi pe Istorie” – datå într-o anumitå împrejurare, epicå se sprijinå la tot pasul pe fapte çi figuri reale –
este memorabilå ca retoricå, dar, ca idee, utopicå. Tolstoi din Råzboi çi pace pare a fi zeul tutelar –, fic-
ïn proiecÆia unei asemenea revelaÆii „fuga” eroinei Æiunea este dublatå de document, metafora çi simbolul
de la Baku la Petrograd, de aici la Londra, la Paris, în stau alåturi de relatarea nudå, într-un savant çi rafinat
Spania, apoi la Havana çi în Mexic se dovedeçte a nu dozaj, poezia se însoÆeçte cu mårturia directå çi cu eseul
fi decât o lungå agonie, iar vocaÆia çi aspiraÆiile sale de idei.
artistice cu totul insuficiente pentru un om adevårat Existå cårÆi cårora e total contraproductiv så le aplici
într-o vreme când „politica ne intrå pe ferestre”. Çi „grile” çi så le „supui” schemelor, analizelor naratologilor
astfel, stråbåtând drumurile a douå continente ce nu o datå simplificå çi sterilizeazå. Asemenea cårÆi
despårÆite de un ocean, eroii se descoperå pe ei înçiçi trebuie rescrise, recitindu-le... Scriitor çi Cititor tråiesc
– cine cautå lumea se regåseçte pe sine! –, ajung la astfel Literatura într-un plan esenÆial: cel al conçtiinÆei.

SAECULUM 4/2003 57
 eseu

Al. Såndulescu

NECESITATEA LECTURII
A citi a fost actul esenÆial çi suprem al intelectualului întregul proces de parcurgere çi asimilare a literaturii,
de totdeauna, al omului cultivat sau al celui care aspirå pentru cå despre ea vorbim, în numele ascultåtorului
spre culturå. A citi a însemnat în toate timpurile a te sau telespectatorului. Çi de ar fi numai aspectul acesta
instrui, a te informa, a te educa, a te rafina, a te delecta. al timpului fizic!
NoÆiune cardinalå, semnificând însuçi sensul de a exista Lectura e un act cu prilejul cåruia omul gåseçte acel
al omului modern, gestul sublim de înålÆare a condiÆiei moment preÆios çi necesar de a fi cu sine însuçi, de a
sale. Dar, cu timpul, activitatea aceasta unicå çi medita, de a tråi bucuria interioarå a ideilor, de a
primordialå çi-a pierdut unicitatea, n-a mai constituit contempla o lume, un univers. Låsându-se în voia
singura surså çi singurul mijloc de formare a culturii çi lecturii, cititorul devine scafandru pe fundul unor måri
a culturii literare. Descoperirile çi invenÆiile tehnicii au necunoscute, pe care le cerceteazå çi le descoperå cu
început încå din pragul secolului XX så se alåture ochiul avid çi încântat al primului venit. El se încor-
lecturii, s-a sprijine, s-o facå mai expresivå, så o poreazå unei atmosfere, unor ståri psihice, împårtåçeçte
transmitå mai rapid çi mai comod cititorului, devenit în experienÆele personajelor, extazul sau disperårile
câteva decenii spectator de film, ascultåtor de radio sau poetului. Lectura e o expediÆie, uneori anevoioaså, pe
de benzi audio, telespectator çi, în ultima vreme, care el a condus-o çi din care cititorul se întoarce mai
servindu-se confortabil de internet. Omul dispune azi fortificat, mai ståpân pe cunoçtinÆele çi pe gustul såu
de un sistem complex de informare, de multiple estetic. E un drum stråbåtut cu piciorul, pe îndelete, cu
posibilitåÆi de a-çi îmbogåÆi cultura çi de a-çi cizela gustul popasuri dupå voie, care permit îmbråÆiçarea specta-
estetic. Este suficient så apese pe un buton sau pe o colului magnific al naturii din foarte multe unghiuri, într-o
tastå spre a se pune în contact cu cele mai diverse imagine mereu mai bogatå, mai variatå çi mai profundå.
domenii ale activitåÆii umane, putând så urmeze chiar ïn procesul lecturii, cititorul se dispenseazå de eventua-
un curs de literaturå pe calea undelor. Date fiind ase- lele interpretåri, våzute sau ascultate, el devine singurul
menea facilitåÆi, aproape de neînchipuit cu un secol în interpret al operei dupå libera sa judecatå çi preferinÆå,
urmå, o întrebare ståruie probabil pe buzele multora: creând o versiune idealå, singura care îl satisface pe
care este locul pe care-l ocupå lectura în actualele deplin. El regizeazå spectacolul, el deruleazå filmul în
condiÆii, care este individualitatea ei în sistemul gene- ritmul care-i convine, el stabileçte reluårile çi antractele.
ral de pregåtire cultural-artisticå çi în viaÆa spiritualå a ïntre cititor çi carte se stabilesc adesea raporturi aça de
fiecåruia dintre noi? strânse, încât nu mi se pare greçit så vorbim, în anumite
O anume comoditate ar fi tentatå så considere cå cazuri, de un fenomen de osmozå, de contopire, de
filmul, radioul, televizorul sunt suficiente pentru asigu- identificare. Dupå lecturå, te simÆi contaminat, respirând
rarea satisfacÆiilor noastre literare. Am întâlnit cândva parcå aerul naraÆiunii sau al poemului, absorbit de un
studenÆi care, trebuind så råspundå la chestiuni privi- personaj, pe care ai senzaÆia cå l-ai întâlnit aievea,
toare la Faust sau la Råzboi çi pace se îndepårtau în marcat poate pentru totdeauna de o metaforå fundamen-
chip întriståtor de subiect, povestind... filmele ce se talå. Nu numai autorul tråieçte confundat cu eroii såi,
realizaserå dupå cele douå capodopere. Departe de obsedat de pasiunile lor, dar çi cititorul. Flaubert declara
mine gândul de a minimaliza în vreun fel valoarea cå el este Madame Bovary çi cå simÆim însåçi otrava
filmului artistic reuçit care ecranizeazå acÆiunea unui arsenicului în momentul sinuciderii eroinei, dar câte alte
roman (exceptând prea numeroasele filme comerciale), destine bovarice nu çi-au gåsit afinitate cu celebrul
a emisiunilor de radio çi televiziune. Din contra, sunt de prototip! Ibråileanu mårturisea cå se îndrågostise de
pårere cå ele ajutå la propagarea culturii çi a literaturii Nataça din Råzboi çi pace, ca de o fiinÆå vie, pe care îi
în speÆå, cu mijloace de plasticizare ce fac uneori så plåcea s-o revadå, recitind anumite pasaje ale roma-
gråiascå, în anume sens, pagina mutå a cårÆii. Dar ele nului. Sunt cårÆi care ne cuceresc pentru toatå viaÆa çi
nu trebuie privite ca substitute ale lecturii, ci numai ca pe care le cåutåm din timp în timp, dorind så ne
auxiliare, ca alte canale prin care ajungem så comu- cufundåm încå o datå în lumea lor, så le guståm încå o
nicåm cu fenomenul de culturå çi de literaturå. Canale datå farmecul. Sunt replici memorabile pe care le rostim
rapide, reliefând cel puÆin intenÆional conturul imaginii aproape în fiecare zi (ca, de exemplu, din Caragiale) çi
artistice, înså cu o capacitate de cuprindere reduså, prin poezii ce nu pot fi citite decât arareori, pe çoptite, ca så
excelenÆå selectivå, antologicå. Cineva care ar açtepta nu le alteråm puritatea. Lectura e într-un fel ca çi muzica.
så ia cunoçtinÆå pe cale audio-vizualå de Balzac sau Ce trist ar fi så nu mai fredoneze nimeni måcar o frânturå
de Proust, priviÆi în totalitatea creaÆiei lor, s-ar nutri cu o de cântec pentru cå lumea posedå aparate cu tranzistori
deçartå iluzie. Radioul çi televiziunea prezintå opere sau ascultå casete la cåçti! A nu çti så te retragi însoÆit
(mai ales piese de teatru), fragmente de opere exem- de o carte (çi înÆeleg o carte de valoare), så råmâi cu
plare, semnaleazå, recomandå. Ele nu pot påtrunde, tine çi cu lumea ei câteva ceasuri, fåcând abstracÆie de
ca un lector avizat (critic), decât în prea micå måsurå în contingent, înseamnå a refuza så deschizi o nouå
inima operei artistice, nu au posibilitatea så efectueze fereastrå spre lume. A nu ajunge så çtii cå aceastå

58 SAECULUM 4/2003
 eseu

izolare temporarå, care-Æi adânceçte dimensiunea de seamå cât de såracå çi de pocitå a devenit limba
interioarå, e a tråi, în fapt, la suprafaÆa alunecoaså çi multora dintre noi. Auzim tot mai frecvent jargonul „de
sterilå a lucrurilor. cartier”: „marfå”, „supermiçto”, „naçpa” (popularizat
Deçi comoditatea oferitå de tehnica modernå ar uneori çi pe diverse canale de televiziune) çi pronunÆii
pårea så fi umbrit întrucâtva rolul covârçitor al lecturii, agramate, extrem de råspândite ca „ora doisprezece ”
aceasta va reprezenta mai departe forma principalå çi sau „doiçpe”, ba chiar „doiçpe mii”, care echivaleazå
cea mai adecvatå de instruire, educare çi desfåtare cu un dezacord cras, cu încålcarea regulii gramaticale
esteticå. Radioul, televiziunea, manualul çcolar, adåo- elementare çi anume cå substantivul se acordå cu
gim, în ce-i priveçte pe tineri, fixeazå jaloane, oferå determinantul lui în gen, numår çi caz. Dupå aceastå
mostre, ajutå sugestiv procesul de însuçire a unei culturi schemå aberantå, s-ar putea så ne trezim cå se spune
literare. Dar asimilarea organicå çi temeinicå, formarea „ora doi” sau chiar „doi femei”!
gustului se desåvârçeçte în activitatea nemijlocitå, Fenomenul se explicå nu numai prin tendinÆa limbii
independentå, meditativå çi tåcutå a lecturii. Acolo se de simplificare, de abreviere „ora doiçpe” e o formulå
ascunde çi adevårata mare bucurie esteticå, vraja mai expeditivå decât „ora douåsprezece”, dar çi prin
lumilor çi frumuseÆilor plåsmuite, pe care o descoperå, såråcia lecturii, din ce în ce mai mult suplinitå de tot
el însuçi vråjit, numai cititorul. Acolo, prin lungi exerciÆii, felul de „înlocuitori”. E adevårat cå televizorul prezintå
el învaÆå limba românå, îçi îmbogåÆeçte çi nuanÆeazå numeroase avantaje, punând altfel în valoare însuçi
vocabularul, se deprinde så pronunÆe corect, så abando- textul literar, dar el nu va putea så intermedieze niciodatå
neze jargonul sau numai oralitåÆile curente, ce se abat contactul direct cu Luceafårul çi cu Amintiri din copi-
çi uneori destul de grav de la norma comunå. Dialogul lårie . Farmecul çi dulceaÆa acelei limbi nu avem cum
telenovelelor, când se întâmplå så nu frizeze vulgari- så le guståm decât cu simÆurile noastre proprii. Çi astfel
tatea, este sumar, accentul cåzând pe imagine, ca çi în så ne delectåm, så ne rafinåm çi så ne îmbogåÆim
cazul filmului artistic. Materialul în care lucreazå scrii- spiritul, apropiindu-ne de acel „fagure de miere” de care
torul se aflå redus la minimum. Limba nu se poate însuçi vorbea Eminescu în Epigonii çi så-i aspiråm miresmele,
decât prin lectura directå, care a scåzut îngrijoråtor în pururea dåtåtoare de viaÆå. A-l ignora, cum se întâmplå,
anii din urmå. Nu se mai citeçte din cauza såråciei, vai, din påcate, înseamnå så atentåm inconçtienÆi la
cartea e prohibitiv de scumpå, çi apoi s-a creat prejude- fiinÆa noastrå naÆionalå, a cårei caracteristicå
cata cå televizorul poate suplini totul, fårå så se bage fundamentalå este înainte de toate, limba românå.

Ioan Adam

ÏNAPOI LA CARAGIALE!
Sub semnul unei esenþiale interogaþii începe abrupt mãduvã”; critica criticii trebuia deci abandonatã ca un
eseul Anti-Caragiale, publicat de Gelu Negrea la Editura lest greu ºi duhnitor.
Cartea Româneascã. Întrebarea sunã aºa: ”Ce-mi pasã Înapoi la „lectura directã”!, acesta este, simplificând
mie ce-a vrut sã spunã Cervantes ºi ce a spus la maximum, discursul asupra metodei aplicate în acest
într-adevãr?” Ar fi vorba deci de un clivaj între intenþie eseu nonconformist.
ºi text sau, mai cãrturãreºte, între literã ºi spirit. Cel Ce foloase (ce „roade”, ar fi zis Eminescu) aduce
care o lansa primul, Miguel de Unamuno, autorul Vieþii debarasarea deliberatã de anterioarele lecturi forma-
lui Don Quijote…, nu era cel dintâi, ºi, cu siguranþã, tive ºi, mai ales, deformative? Prima ºi esenþiala
nici cel din urmã care sesiza respectiva neconcordanþã. revelaþie este sesizarea unei mistici a textelor cãreia
Scriind despre Homer, Montaigne se întreba într-unul personajele caragialiene nu sunt capabile sã i se
din Eseuri: ”Este oare cu putinþã ca el sã fi vrut sã spunã sustragã. Lumea lui Caragiale nu e deci doar una a
tot ceea ce i s-a pus în gurã de teologi, legiuitori, cãpitani, „marii trãncãneli”. În vremuri grele, eseul lui Mircea
filosofi, ºi tot soiul de oameni ce se ocupã de ºtiinþe?” Iorgulescu era o probã de „scris adânc”, þintind „infernul
Îndoiala, regula de aur a oricãrui om care judecã, nu-i fanfaron” bazat pe violenþã ºi pe negarea discursului
poate ocoli nici pe critici, adicã acele personaje raþional. Unde-i teroare nu mai încape „vorrrbã”, ci doar
eminesciene „cu flori deºerte” care sporesc prin glose cuvinþele estropiate, avortoni siniºtri aruncaþi de organul
incertitudinile ºi scepticismul. Cu Caragiale nu s-a fonator; or, la noi tocmai asta se petrecea în 1988, când
întâmplat altfel. La 90 de ani de la moartea autorului apãrea (sub un titlu neutru, menit sã adoarmã bãnuielile
Scrisorii pierdute, caragialeologia (termen inventat de prostocraþiei de sus!) Eseu despre lumea lui Caragiale.
Valentin Silvestru!) pare a fi intrat într-o fundãturã. Când Abia dupã ’89 acesta putea fi republicat cu titlul exact,
proletcultiºtii anilor ’50 se întâlnesc în afirmaþii cu elitiºtii originar – Marea trãncãnealã. Operã de Esop ºi de
sfârºitului de secol, singura salvare poate fi întoarcerea Procopius totodatã, acest eseu scânteietor era însã ºi
la textul pe care puzderia de glose l-a întunecat ºi restrictiv: priva umanitatea lui Caragiale de douã plãceri
desfigurat. Înþepenitã în formule, „critica criticii” a sfârºit fundamentale. În aceastã lume nu se trãieºte numai
prin a secãtui, vorba lui Rabelais, „substantifica vorbind, ci mai curând scriind ºi – surprizã! – citind.

SAECULUM 4/2003 59
 eseu

Caragiale ne propune o lume de scriptori, de inºi un carismatic albatros politic cu aripi prea mari pentru
contaminaþi de „boala autorlâcului”. Scriu frenetic un orãºel de provincie. Lucifericul, titanicul Caþavencu
prefectul ºi amploaiatul mãrunt, ipistatul ºi bãrbierul, are nevoie de o scenã mai largã, naþionalã, ascensiunea
modista ºi avocatul. De aici „teribilul foºnet de hârtie” lui nefiind decât o chestiune de timp. E, desigur, de
care, observã Gelu Negrea, însoþeºte „viaþa ºi literatura discutat în ce mãsurã Caþavencu e un vizionar vizionar,, ºi nu
lui Caragiale”. Observaþie exactã, la care subscriu cu doar un simplu avocat gargaragiu cu lecturi economice
plãcere, mai ales cã, iertat fie-mi orgoliul, am fãcut-o en vogue. În treacåt fie zis, la ora când el îºi etala orgo-
primul. În prefaþa volumului O scrisoare pierdutã lios liberschimbismul, teoreticianul acestuia, englezul
(Editura Porto Franco, Galaþi, 1993), pe care am reluat-o Richard Cobden, era de douã decenii plecat dintre cei
în volumul Inelele lui Saturn (Editura Albatros, 1998), vii.
semnalam cum se instaleazã papirofagia: ”«Microbul Un puseu de îndoialã îmi provoacã ºi ipoteza („zgu-
bolii», scriam atunci, se propagã pe calea pasivã ºi biliticã ºi nu prea”, recunoaºte Gelu Negrea), conform
paralelã a lecturii pe care pãºesc, ca într-un cortegiu cãreia „numele viitorului iubit (sau, de ce nu? soþ) al
carnavalesc, personaje de toatã mâna. Ele suferã, de Zoiþicãi va sã fie… Nae Caþavencu” (v.p.108). Iubitã,
altminteri, de o stranie bulimie a cititului […] Cititul oferã poate, soþie, niciodatã!... În O conferenþã, schiþã publi-
un ascendent social, «onorabilitate», suportul lui (ziarul, catã în 20 februarie 1909, deci ulterioarã Scrisorii
cartea, scrisoarea) un fetiº. Construcþia dramaticã se pierdute cu fix 25 de ani, sunt date certe („tipãrite,
reazemã de altfel pe el ca pe un element vital, stimabile!”) cã preºedinta S.P.M.D.R., „venerabila
indispensabil”. „Intoxicaþi de lecturi «romantice», madam’ Trahanache, trãieºte mai mult la Paris, ºi afarã
pãtrunºi de cultul cuvântului tipãrit («E tipãrit, de asta este, cum zice viceprezidenta, «ramolisitã»”.
stimabile!») eroii caragialieni, scriam tot acolo, intrã în Sã-ºi fi permis conu Trahanache (tãieþel, în româneasca
concurenþã cu ziarele ºi cãrþile. Nelipsitele scrisori ºi strãbunicilor noºtri, care consumau cu delicii otomana
bileþele, în care abundã comentariile, sunt forma lor de ciorbã de trahana) încã vreun amor conjugal? Greu de
a face «literaturã». E însã o literaturã «canonicã», cu crezut, peste poate!
norme imuabile, de care sunt conºtienþi cu toþii”. Mai interesantã, prin schema comparatistã utilizatã
Lecturile la care se dedau, cu lãcomie, eroii lui ingenios, este ecuaþia sufleteascã a lui Tipãtescu, vãzut
Caragiale ni-i fac ºi mai simpatici într-un timp în care ca un Oblomov mioritic cu prestaþie administrativã
cititul a început sã dea surmenajul pe care-l pronostica precarã. Cu Trahanache, plonjãm împreunã cu eseistul,
Ralea încã de-acum ºaptezeci de ani. în abisurile „raþiunii de stat” ºi în „metafizica prieteniei”.
Alt atù al eseistului (nu spun al criticului, cãci Gelu Asemenea piste, urmãrite cu o perseverenþã de
Negrea s-ar supãra!) e tocmai aceastã privire prepelicar care nu se lasã amãgit de urme false, fac din
simpateticã asupra umanitãþii caragialiene. Nu ºtiu, de suculentul eseu consacrat de Gelu Negrea Scrisorii
la Steinhardt încoace, o descindere mai destinsã, mai pierdute, o lecturã pasionantã ºi (adesea) novatoare.
relaxatã, mai iubitoare, în interiorul ei. Gelu Negrea Creditabil în analizã, dar vulnerabil în sintezã (mã refer
divorþeazã de criticismul unidimensional cu sila cu care îndeosebi la capitolul final intitulat În loc de cuvânt dupã
se lepãda de Satana un mistic medieval. Metoda lui de în care se cautã numitorul comun al unor epoci
lecturã e iubirea sau mãcar înþelegerea ºi aceastã româneºti explorând vârfurile, nu podiºul) eseul lui Gelu
perspectivã de bun samaritean îl ajutã sã descopere Negrea fixeazã un jalon în caragealeologie. Aºtept
vieþi acolo unde nu erau decât formule, fizionomii, acolo impacient viitoarea lui carte despre Marin Preda!
unde alþii nu vedeau decât mãºti, diagrame sufleteºti,
acolo unde firoscoºii distingeau doar marionete mânuite
de un sforar încruntat.
Simpatia ºi, uneori, empatia, nu înãbuºã totuºi
spiritul critic, ci, dimpotrivã, îl ascut. „Lectura atentã”
înseamnã ºi detectivism, à la Sherlock Holmes (psiho-
logic, social, moral, istoric) ºi subliniere de noi evidenþe,
atât de orbitoare cã e de mirare cã pânã acum n-au fost
sesizate. (Dar, scria cândva C. Stãnescu, lumina
orbitoare orbeºte… ) Una este rolul esenþial pe care îl
joacã textele non-orale în literatura lui Caragiale. Nu
am spaþiu aici sã insist asupra acestora, deºi funcþio-
nalitatea lor certã este de o varietate deconcertantã.
Mai profitabilã îmi pare semnalarea, fie ºi fugitivã, a
axelor psihologice în funcþie de care se structureazã
personajele Scrisorii pierdute. Un portret captivant,
scutit de poncifele exegeticii anterioare, este acela
desenat lui Caþavencu în capitolul Prea mare pentru
un rãzboi atât de mic. Spre deosebire de predecesori,
care au reþinut caricatura, Gelu Negrea remarcã statura,
grandoarea. Caþavencu, conchide întemeiat autorul, e Loc de poveste

60 SAECULUM 4/2003
 eseu

Emil Manu

FARMECUL „DUREROS DE DULCE” AL POEZIEI

Insurecþia împotriva academismului poetic, ºi lupta domeniul nonfigurativului, explicat cu noþiuni din sfera
contra formalismului liric se confundã cu istoria modernã figurativului? Pentru noua poezie, pentru noua accepþie
a poeziei; dupã simbolism, cãutându-ºi propriul sãu a poeziei e nevoie ºi de altã criticã a poeziei, de un
obiect, poezia începe sã nu mai fie o poezie a existenþei comentariu care sã nu traducã linear „misterul” poetic sã
sau a istoriei omului, începe sã nu mai spunã ceva despre nu-l explice ci sã-l reveleze. Criticul nu trebuie sã ºtie ce
lume, ci lumea sã se spunã prin ea, ajungând aparent sã „este poezia”, ci „cum este poezia”, altfel ar face un act
nu mai aibã un conþinut pozitivat. Teoreticienii moderniºti de falsã depoetizare.
considerã poezia veche o meta poezie, iar pe cea nouã În creaþia poetica existã douã faze: o faza psiholo-
o dramã a cuvintelor. Poetul modern se joacã sau poate gicã, de apariþie a poeziei ca stare ºi o fazã de comuni-
practica un joc al cuvintelor, înþeles fie ca o iraþionalã care, de scriere a poeziei. Revolta anticalofilã se adresa
asociere, fie ca o organizare geometricã, dusã pânã la ultimei faze, dar nu prelucrãrii benedictine a cuvântului
incifrare. Prin cuvinte, omul îºi spune totul – dincolo de care ar strica (dupã unii) artificializând starea poeticã, ci
cuvinte el nu mai înseamnã nimic. comunicãrii poetice prin locurile comune ale frumosului,
În realitate, teoria modernã a poeziei, prin care se prin modalitãþile (tehnicile) ºi prin cuvintele obosite, uzate,
vorbeºte de degradarea imaginii poetice ºi de fenomenul cãzute în desuetudine.
depoetizãrii nu e o invenþie prea insolitã pentru noi. ªi Se spune cã din cauza ziaristicii care uzeazã prea
Arghezi, promovând o estetica a urâtului, ºi Camil mult de metaforã, aceastã figurã de stil s-a compromis –
Petrescu lansând atacul împotriva calofiliei, ºi dintr-un sens al poeziei a devenit un trucaj stilistic. Dar
G.Cãlinescu prin Universul poeziei , au arãtat mai poeþii care au talentul de a asocia în mod insolit cuvintele
elocvent decât mulþi esteticieni, luaþi drept repere, aceastã (în fond, în întâlnirile cât mai extraordinare dintre cuvinte
tendinþã a liricii contemporane. constã poezia), pot reabilita aceastå nouã formã a
Tradusã în limbi de circulaþie, lucrarea lui G.Cãlinescu poetizãrii prin abuzul de metafore. Poetizarea metaforicã
ar produce o revelaþie în poetica de azi. n-au fãcut-o marii poeþi, ci poeþii care au învãþat tehnica
Lucrurile nu sunt, în fond, prea noi; în fiecare epocã metaforei ca pe o convenþie poeticã, ajungând la o poezie
putem înregistra revolta marilor poeþi sau, mai exact, artizanalã.
revolta creatorilor de ºcoalã împotriva frumosului devenit Se mai spune în poetica modernilor ºi mai ales a
loc comun; depoetizarea nu se referã la gonirea poeticului contemporanilor, cã marii poeþi înlocuiesc estetica
din poezie, ci la contestarea poetizãrii. Camil Petrescu, printr-o altã esteticã; ºi poeþii noºtri interbelici au fãcut-o
lansând anticalofilia, nu se revolta decât împotriva poeziei ºi contemporanii noºtri o fac, dar aici intervine posibili-
(sau a literaturii) ilustrate, împodobite, prea cursive, prea tatea de a se introduce falsul artistic. Comunicarea
cantabile. Scrisul frumos era pentru teoreticianul român poeziei se face prin cuvinte, nu prin gesturi sau prin
o prejudecatã, frumosul cel nou era egal cu autenticul ºi semne coregrafice. Expresia artisticã e obiectivã în mod
caracteristicul, noþiuni viabile mai ales dupã Renaºtere, fatal, chiar în subiectivismul ei nelimitat. Starea de
dar compromise apoi ºi reabilitate din nou, azi. poezie, comunicându-se, devine operã de artã; dacã
Prozaizarea sau adaptarea poeziei la tehnicile ziaristicii nu devine operã de artã, nu ni se mai comunicã starea
a fost ºi este un fenomen estetic ºi nu antiestetic, o de poezie, ci o stare patograficã. Comunicarea nepoeti-
subliniere a unei alte modalitãþi de expresie literarã, o zatã este poezie sincronizatã, cu sensibilitatea ºi ne-
definire a unei alte accepþii a frumosului. liniºtile omului contemporan, nerezumând ºi nedescriind
Existã un vagabondaj al termenilor, al cuvintelor, al aceste neliniºti, ci doar exprimându-le prin simboluri,
sensibilitãþilor; ajuns la faza unei oboseli, cuvântul transmiþând sau transmutând în lectorul de poezie
compromis sau noþiunea esteticã uzatã nu mai spune starea de poezie, recepþionatã de fiecare în mod origi-
nimic unei noi sensibilitãþi, unei noi epoci. Vechea nal. Poezia europeanã contemporanã, reacþionând
mentalitate a cuvintelor nu mai satisface pe noii împotriva poetizãrii, a ajuns la dogma depoetizãrii, la
„consumatori”. Dar depoetizarea poate deveni ºi un ac- izolarea poetului printr-un limbaj inaccesibil.
cident atunci când nu e decât o experienþã în sine, un joc Abstractizarea exageratã a limbajului, ermetizarea sau
gratuit ºi fãrã determinãri, un contratimp, o imposturã. intelectualizarea formelor poetice duse pânã la incifrare,
Un exemplu îl oferã letrismul. ªi abuzul de conþinut fusese jocul steril au dus poezia într-o crizã de comunicare,
în fond o depoetizare; dar nici cãutarea formei nu într-un fel de autodevorare funcþionalã; din acest mo-
înseamnã neapãrat formalism, ci cãutarea poeziei ment, poezia începe sã nu mai aibã un public.
nepoetizate, o dovadã cã mulþi poeþi scriu versuri albe. Accesibilitatea depinde ºi de cultura ºi de educaþia
În cãutarea „dulcelui stil clasic” sau în „necuvintele” lui omului, poezia fiind domeniul în care se întâmplã cele
Nichita Stãnescu e cea mai elocventã revoltã împotriva mai multe falsuri; e ºi domeniul cel mai controversat.
depoetizãrii conþinutiste. Ne întrebãm însã dacã inefabilul Pentru poezia româneascã, cel mai mare fals îl constituie
poetic, elementul limitat de personal, poate fi figurat într-o mimarea unor experimente ºi mode poetice care-ºi au o
structurã, poate fi sesizat ºi explicat printr-o asemenea raþiune oarecare numai în culturile peste care au trecut
relatare. Nu cumva avem de-a face cu un element din secole de poezie, secole de filosofie.

SAECULUM 4/2003 61
 eseu

Constantin Coroiu

CRONICA SPECTACOLULUI CÅLINESCU ÎN INTERVIURI

I. Opriçan i-a intervievat pe cei ce l-au cunoscut ori adolescenÆå, Nicå a lui Çtefan a Petrei, în toamna anului
s-au aflat foarte aproape de G.Cålinescu
G.Cålinescu. Fireçte, nu 1855 – n. mea), unde çedeam, era cam dificil iarna pe
pe toÆi. Ar fi fost çi imposibil. 14 dintre ei devin naratorii ger. Bolovanii cåpåtau un polei care-i fåceau alunecåtori.
çi, totodatå, personajele volumului de aproape 500 de Atunci puneam taçca jos çi, açezat pe ea, må rostogo-
pagini – G.Cålinescu. Spectacolul personalitåÆii , carte leam pânå în vale, în Påcurari. De câte ori acum câÆiva
pe care am citit-o cu oarecare întârziere, dar cu un inte- ani, trecând spre Facultatea de Litere din Iaçi, la curs,
res çi o plåcere deosebite. Dialogurile adnotate cuprinse n-am meditat la drumurile mele infantile! ïn acea epocå
în ea sunt, fårå îndoialå, mårturii, documente importante aproape n-am cunoscut mai mult decât strada Påcurari,
nu doar de istorie literarå. Perioada la care se referå cu Râpa Galbenå çi o datå Teatrul NaÆional, unde am
toÆi cei ce se rostesc în Spectacolul personalitåÆii, deci luat un premiu. Dacå la Botoçani am cunoscut emoÆiile
çi cel care îi provoacå, îi chestioneazå, este înså çi senzaÆiile obscure, aici pot afirma a-mi fi completat
aproape în exclusivitate cea postbelicå, bucureçteanå, experienÆa sufleteascå cu sentimentele tragice çi înalt
când principala operå aça-zicând a lui G.Cålinescu a patetice”. ïn acelaçi text çi cu aceeaçi discretå nostalgie,
constituit-o Institutul ce avea så-i poarte numele. din care transpare recunoçtinÆa, Cålinescu rememo-
Lipseçte din spectacol – cåci evocarea Çtefanei Velisar- reazå a doua epocå ieçeanå din biografia sa: „Aici am
Teodoreanu, cam påtimaçå, nu e decât o micå çuetå luat eu doctoratul, aici mi-am început cariera univer-
fårå relevanÆå – partea cea mai strålucitoare, cea mai sitarå, aici am elaborat Istoria literaturii române çi tot
grandioaså, dacå mi se permite superlativul. Ea „s-a aici am tipårit Jurnalul literar ajutat de niçte tineri
jucat” la Iaçi. Aici a avut loc de fapt marele spectacol studenÆi vioi, dinamici çi plini de entuziasm”. Cât priveçte
Cålinescu, inegalabil çi ireparabil, inclusiv de Cålinescu cariera universitarå, am mai citat çi altå datå o mårturie
însuçi. Aici a „interpretat” el toate rolurile, la cota cea demnå de toatå încrederea, cea a unuia dintre „tinerii
mai înaltå a genialitåÆii sale: critic, istoric literar, prozator, studenÆi” de care aminteçte Cålinescu: [Link] [Link]. O
poet, eseist, ziarist, polemist, constructor de publicaÆii reproduc dintr-un amplu dialog cu profesorul [Link],
çi, bineînÆeles, profesor. S-a îndreptat spre Iaçi, spre datat februarie 1976, pe care l-am publicat în revista
prima Universitate a Æårii, dupå ce Ibråileanu scrisese, Convorbiri literare çi apoi în primul dintre cele douå
cum se çtie, entuziasmat despre V iaÆa lui Mihai cårÆi de dialoguri literare (1976, Editura Junimea; 1980,
Eminescu (1930), marele critic de la ViaÆa Româ- Editura Eminescu). Iatå ce îmi spunea cel ce a avut
neascå, revistå ale cårei frâie le va låsa „dupå 27 de norocul så-l cunoascå pe Cålinescu încå tânår çi så-i
ani” lui Ralea çi lui Cålinescu, våzând în autorul ei pe fie apoi alåturi pânå la moarte: „Memorez îndeosebi din
cel trimis så dialogheze cu Eminescu de la egal la egal. aceastå perioadå (cea ieçeanå – [Link]) în care am
Ibråileanu nu s-a înçelat nici de aceastå datå. De altfel, stat lângå profesorul meu, Gheorghe Cålinescu (aça
când, în 1936, G.Cålinescu revine în oraçul în care îçi se numea de fapt), neuitatele lui prelegeri de la Univer-
petrecuse o parte din copilårie çi din viaÆa de çcolar el sitatea din Iaçi care cred cå au fost cele mai strålucite
se „legitimeazå” nu doar cu biografia poetului naÆional, prelegeri de literaturå ce s-au fåcut vreodatå în Æarå la
ci çi cu Opera lui Mihai Eminescu (1934 - 1936), noi. Ele adunau un public imens. Aproape toÆi intelec-
ambele neîntrecute pânå aståzi çi, pe cât omeneçte se tualii din Iaçi le frecventau. Aceste prelegeri s-au repetat
poate prevedea, neîntrecute pentru totdeauna. Descins apoi la Bucureçti, dar parcå nu mai aveau farmecul celor
într-un Iaçi aureolat de gloria atâtor întemeieri çi pre- de la Iaçi care pentru noi, studenÆii de atunci, au constituit
miere absolute în plan naÆional, de nobleÆea ce i-o con- un adevårat regal”. La fel de singular „în Æarå la noi”
ferea çi i-o conferå Iaçului atâÆia mari clasici, nu doar ai fusese examenul de doctorat susÆinut de Cålinescu la
literaturii, sigilaÆi la rândul lor, de destinul såu unic, Universitatea ieçeanå, în faÆa unei comisii din care
Cålinescu pårea så dea curs unei tainice çi irezistibile fåceau parte Mihai Ralea, Iorgu Iordan, [Link]ç, Octav
chemåri. Era, oricum, tulburat de revenirea, dupå dece- Botez, acesta din urmå fiind fratele scriitorului Jean
nii, în oraçul pe care el, italienistul, l-a numit „FlorenÆa Botez, succesorul lui Ibråileanu la catedra de Istoria
României”, ba chiar în acelaçi cartier, unde copilul de literaturii române. ïn folclorul universitar ieçean, a råmas
odinioarå încercase „sentimentele tragice çi înalt pate- celebrå o replicå a acestuia la întrebarea, deloc formalå
tice”. Va evoca, nu fårå unele accente psihanalitice, acel în acea vreme când a Æi se conferi titlul de doctor
„paradis pierdut”, într-un admisibil text pe care Eugen constituia suprema recunoaçtere a consacrårii çi nu ca
Simion l-a selectat în Falsul jurnal : „La Iaçi mi-am în zilele noastre abia începutul unei posibile, probabile
continuat «studiile», înscriindu-må în clasa întâi primarå consacråri, dacå cineva are de fåcut vreo interpelare
a Çcoalei „Carol I”, din str. Toma Cozma (çcoalå tip candidatului. Fascinat de spectacolul intelectual la care
„Spiru Haret”, perfect funcÆionalå çi aståzi – n. mea). asistase mai bine de douå ore, Octav Botez nu ar mai fi
Accesul în ea, din strada Påcurari (pe aceastå uliÆå, putut spune decât atât: „ce så te mai întrebåm noi
îndreptându-se spre Seminarul de la Socola, a intrat în domnule Cålinescu, dumneata ar trebui så ne întrebi
Iaçi çi în Literaturå humuleçteanul tocmai ieçit din pe noi”. Existå înså çi o altå mårturie, conform cåreia

62 SAECULUM 4/2003
 eseu

Cålinescu, la un moment dat, a început så-i chestioneze

pe cei din comisie, iar un membru al acesteia i-ar fi
atras atenÆia cå el este candidatul, el este cel care
trebuie så råspundå la întrebåri. Nu-i exclus ca într-un
astfel de context så se fi produs çi intervenÆia lui Octav
Botez. Fapt e – dincolo de asemenea amånunte – cå
doctoratul lui G.Cålinescu se înscrie ca un episod cu
totul deosebit în „spectacolul personalitåÆii” sale. Dar
asupra a ceea ce aç numi pe scurt „Cålinescu çi
Universitatea din Iaçi”, voi reveni într-un urmåtor foileton,
când voi relata ceea ce am auzit noi, peste decenii, de
la unul dintre profesorii noçtri de literaturå la Univer-
sitatea ieçeanå, care nu era altcineva decât fostul asis-
tent al lui Cålinescu, ginerele lui Ibråileanu, Gheorghe
Agavriloaiei. Acum må întorc la reacÆiile ce le-a provocat
mereu incomodul Cålinescu în rândurile intelectualitåÆii
çi scriitorimii ieçene. O datå instalat în capitala Moldovei,
Intimitate
profesorul, contravenind normelor nescrise ale vieÆii
universitare de aici, iese – aça cum povesteçte memo-
rialistul Aurel Leon – hotårât în agora, påçind pragul precedent, anii petrecuÆi aici constituie perioada cea mai
redacÆiilor, colaborând la suplimentul såptåmânal al fertilå a biografiei sale. S-a instalat într-o caså cu cerdac,
ziarului Lumea , angajându-se în dispute, inclusiv la care existå çi aståzi, neschimbatå, în stradela Ionescu
Libråria „Athanasie Gheorghiu” – cel care îi va edita nr. 4, la doi paçi de locuinÆa çi uliÆa copilåriei, în imediata
Jurnalul literar –, iar în 1938 înfiinÆeazå cenaclul Noua vecinåtate a Çcolii „Carol I” – o clådire din cåråmidå
Junime, în a cårui primå çedinÆå au citit Magda Isanos Isanos, roçie, perfect funcÆionalå çi în prezent, care, dacå va
Eusebiu Camilar çi Nicolae æaÆomir æaÆomir. Revista care ieçi întreagå din tranziÆia demolatoare, va mai rezista
teoretic îçi propusese så continue ViaÆa Româneascå, multå vreme – unde, dupå propria-i mårturisire, îçi
mutatå la Bucureçti, era ïnsemnåri ieçene, o publicaÆie „continuase «studiile»” în primul deceniu al secolului.
mai mult a profesorilor, cu o anumitå Æinutå, dar „cuminte” Pânå la Universitate, distanÆa este de câteva sute de
çi îndeajuns de tradiÆionalistå. Or, Cålinescu – scrie metri. ïn drumul såu spre facultate, Cålinescu trecea
Aurel Leon – „era de altå facturå”. Deçi colaborarea i-a pe lângå çcoala care îi evoca „paradisul pierdut”, iar
fost acceptatå cu satisfacÆie, noul venit voia mai mult: apoi pe lângå impunåtoarea çi austera clådire a
så o conducå çi så o restructureze. N-a reuçit så spargå celebrului Liceu Internat, ce avea så se numeascå çi
reduta, care s-a întårit pentru a rezista viforului „Costache Negruzzi”, unde fuseserå elevi sau/çi pro-
Cålinescu, ceea ce – rememora [Link] – a dus la „o fesori mulÆi dintre cei care îi erau acum colegi la cea
oarecare polemicå” a lui cu cei de la ïnsemnåri ieçene, dintâi Universitate a Æårii. Aici i-a avut elevi (çi apoi cola-
inclusiv în unele discuÆii directe cu ei. Cum o atestå çi boratori la Jurnalul literar) pe Alexandru Piru, Adrian
cartea lui [Link]çan – a se vedea scena de la doctoratul Marino, George Ivaçcu, G.Mårgårit, acesta din urmå,
lui [Link], când i-a spus lui Vianu cå nu înÆelege pierdut prematur, cel mai strålucit, cel mai înzestrat,
nimic, lui Perpessicius – „niciodatå n-ai çtiut în ce lume cåruia Cålinescu i se adresase într-o împrejurare:
tråieçti”, iar pe Novicov l-a lichidat cu un ghilotinant „eçti „Domnule Mårgårit, dumneata eçti de o inteligenÆå peri-
prost ca o ciubotå” – Cålinescu era necruÆåtor. La o culoaså chiar çi pentru mine”. Mårgårit, prieten mai târziu
discuÆie cu cei de la ïnsemnåri ieçeneieçene, unui cunoscut cu Nicolae Labiç, necruÆåtor ca çi Cålinescu, îçi înfrun-
scriitor i-a dat o replicå memorabilå: „Dumneata eçti de tase maestrul...
o ignoranÆå vastå!” ïn aceastå atmosferå oarecum Ajuns student, în deceniul al 7-lea, la facultatea unde
conflictualå, Ionel Teodoreanu – apropo de ceea ce-çi fusese profesor G.Cålinescu, am putut repede constata
aminteçte Çtefana Velisar – a scris pamfletul Jim cå el era unul dintre spiritele tutelare ale UniversitåÆii
Fecundatorul çi noul junism. Regretabil din cel puÆin ieçene, alåturi de Titu Maiorescu çi [Link]åileanu. Existå,
douå puncte de vedere: în primul rând, pentru cå suavul aç putea spune, un mit Ibråileanu çi chiar un mit
metaforel ridiculiza o anchetå publicisticå, mai mult Cålinescu, deçi autorul lui Çun era încå în plinå acti-
decât låudabilå, printre cititori, începând cu numårul 2 vitate, îndeosebi în calitatea sa de director al Institutului
al Jurnalului literar, apoi fiindcå tråda o aroganÆå de Istorie Literarå çi Folclor. Cei ce avuseserå norocul
generalizatå de beÆia unei popularitåÆi nu nemeritate, så fie studenÆii lui Ibråileanu çi ai lui Cålinescu
dar supradimensionate în raport cu valoarea. AroganÆå rememorau formidabilele prelegeri ale acestora, poves-
ce o redescopår cu surprindere la femeia de mare teau despre spectacolul unic care fusese doctoratul celui
delicateÆe çi de exemplarå modestie, care i-a fost soÆie. ce avea så scrie monumentala Istorie çi Principiile de
ïn fond, omeneçte de înÆeles, de vreme ce este motivatå esteticå , vorbeau cu un fel de pietate pânå çi despre
de o iubire fårå seamån! amfiteatrul unde examenul de doctorat avusese loc. ïn
ïn momentul în care çi-a început cariera universitarå, ce må priveçte, eram fascinat. AdmiraÆia sans rivages
la Iaçi, G.Cålinescu avea 37 de ani. Era aça-zicând în pentru Cålinescu o datoram mai ales profesorului meu
vârful creativitåÆii. De altfel, cum subliniam çi în foiletonul de literaturå românå de la Liceul „Unirea
Unirea
Unirea” din Focçani,

SAECULUM 4/2003 63
 eseu

Aurel Budescu, fost student, çi el, al lui Cålinescu, la Gheorghe Agavriloaiei. Amfiteatrul, de fapt o aulå, se
Universitatea din Iaçi. La îndemnul såu, m-am abonat, umpluse pânå la refuz cu circa o orå înainte de înce-
fårå întrerupere, din toatå såråcia mea, în ultimii trei ani perea cursului. Veniserå çi colegi din alÆi ani de studiu,
de liceu, la Contemporanul, seria Ivaçcu, cea mai precum çi de la alte facultåÆi, nu doar de la cele uma-
europeanå revistå format gazetå care a apårut vreodatå nistice. Se ståtea efectiv într-un picior. Sala, balconul,
în România. Consultând recent o parte din colecÆia culoarul din faÆa celor douå intråri erau arhipline. ToÆi,
Contemporanul, aproape nu-mi venea så cred cå a curioçi så auzim ce va spune Agavriloaiei, detractorul
existat în aceastå Æarå – çi încå în „obsedantul deceniu” lui Cålinescu, dacå va spune ceva (exista aceastå
– o asemenea revistå, deçi am citit, la vremea apariÆiei, îndoialå), cum va marca el evenimentul care ne îndo-
din scoarÆå-n scoarÆå, fiecare numår al ei. Celor care îi liase. Profesorul a venit, a urcat la catedra care în acea
tot dau cu „Siberia spiritului” – între altele, uitând în aulå semåna cu un amvon, çi-a pus ca de obicei nelipsita
troglodismul çi „corectitudinea lor politicå” pânå çi faptul geantå preistoricå pe maså, s-a uitat cu privirea sa albå
cå în puÆine zone ale planetei existå o spiritualitate atât în sus çi în jos (niciodatå nu privea pe orizontalå) çi a
de profundå çi o mitologie atât de bogatå precum în început: „Aståzi, în cele patru ore rezervate cursului de
Siberia! – ar trebui så fie pocniÆi în cap (çi) cu colecÆia Istoria literaturii române, vå voi vorbi despre Gheorghe
Contemporanului, deçi må îndoiesc cå ar simÆi ceva. Cålinescu. Vå voi spune despre el adevårul çi numai
Citeam, açadar, în marea revistå a lui George Ivaçcu Ivaçcu, adevårul, ca unul care l-am cunoscut bine, deoarece
în primul rând Cronica optimistului, sårbåtoarea de am avut çansa çi neçansa så fiu asistentul såu. Vom
neuitat din fiecare vineri. Çi tot în acei ani am citit roma- face patru ore fårå pauzå. Cine crede cå o så aibå
nele lui Cålinescu, despre care discutam cu profesorul necesitåÆi fiziologice çi nu se poate abÆine så plece de
nostru nu doar în orele de claså, ci çi în afara lor, aflând pe acum. Când moare Cålinescu nu mai putem lua
de la domnia sa multe alte lucruri privind opera divinului pauzå...”
critic care, din motive çtiute, nu puteau fi spuse atunci Ce a urmat a fost un regal. Cel puÆin din punctul de
într-un cadru mai larg, instituÆionalizat. vedere al informaÆiei, în cea mai mare parte ineditå
A venit çi anul al III-lea de studii. Titularul pentru pentru noi la vremea respectivå. Cåtrånitul nostru pro-
epoca marilor clasici (la Istoria literaturii române) pe fesor, cel care n-a scris decât vreo câteva texte practic
care o parcurgeam acum, era profesorul Gheorghe fårå importanÆå – întrucât, motiva el, nu voia så spo-
Agavriloaiei, ginerele lui Ibråileanu, fost asistent al lui reascå prostia din lume – ne-a Æinut atunci o prelegere
Cålinescu, primul pomenit din çirul celor cårora criticul cu adevårat memorabilå. O mårturie, înfioratå de o emoÆie
le mulÆumeçte în PrefaÆa la Istorie... pentru cå „ne-au bine temperatå, care, dacå ar fi fost înregistratå, ar fi
procurat cårÆi, reviste ori fotografii ”. Profesorul constituit un document de excepÆionalå însemnåtate
Agavriloaiei, un spirit total opus celui tumultuos çi privind spectacolul personalitåÆii lui. G.Cålinescu;
constructivist al lui Cålinescu, cum îl caracterizeazå mårturie a unui om care nu numai cå fusese aproape de
Constantin Cålin în recent apåruta sa carte Despre Cålinescu, dar care, din motive obscure, psihanalizabile
çapcå çi alte lucruri demodate, ne impresionase totuçi în orice caz, cred cå îl çi ura. Oricum, atitudinea sa faÆå
pe noi, studenÆii, çi nu numai pe cei de la Filologie, ci çi de Cålinescu era una de victimå. Portretul lui Cålinescu,
pe alÆi colegi ai noçtri, de la Filosofie, Istorie sau Drept, „pictat” de Agavriloaiei, în acea zi de martie, când genialul
prin pitorescul comportamentului (venea la curs cu o cårturar tocmai îçi încheiase traiectoria terestrå, era de
geantå jerpelitå, din care îçi scotea însemnårile o expresivitate çi de o complexitate pe måsura
împreunå cu un toc çi o cålimarå cu cernealå), prin personajului. Am aflat atunci pentru prima datå cå autorul
„curajul” de a spune lucrurilor pe nume, curaj ce nu-l Bietului Ioanide este „copil din flori”. Am aflat cum
aråtau alÆii, printr-un nonconformism care nu era, aveam decurgea scrierea monumentalei Istorii în stradele
så-mi dau seama mai târziu, decât o formå de dogma- Ionescu, acolo unde veneau sacii cu cårÆi din bibliotecile
tism, inclusiv ideologic, cå de esteticå nu putea fi vorba. publice çi particulare, pe care îi cåra çi Agavriloaiei. Am
Oricum, comportamentul såu, cu totul insolit, îl fåcuse aflat mai ales cum se desfåçurau faimoasele prelegeri,
popular çi chiar admirat de unii studenÆi. Eu însumi, deçi frecventate de un public imens. Profesorul Cålinescu îçi
îl divinizam literalmente la acea vârstå, nu doar biolo- fåcea apariÆia escortat de o întreagå armatå de
gicå, dar çi a lecturilor, pe Cålinescu, îi treceam cu vede- colaboratori çi admiratori, ce semåna cu o impresionantå
rea înÆepåturilor veninoase çi adesea grosolane la gardå de corp. ïncepea så vorbeascå încå de la lift, încât,
adresa idolului meu, ce nu lipseau din nici o prelegere ajuns în salå, pårea så continue o conferinÆå începutå
a sa. ïncât am fost sincer îndurerat çi indignat când am demult. Pe niçte çuviÆe de hârtie, pe care avea notate
citit în revista Ateneu, la vreo trei luni de la moartea lui câteva date, se uita din când în când. Nimeni nu avea
Cålinescu, un articol intitulat Titanul, în care, tânår pe voie så-çi ia notiÆe, iar cine îndråznea era „executat” pe
atunci, Constantin Cålin îl ataca, într-o „manierå loc. Dar câte nu am aflat atunci de la atipicul profesor
pamfletarå”, pe care el însuçi o considerå „regretabilå” care tråise „pe viu” spectacolul Cålinescu în cel mai
(vezi vol. Despre çapcå çi alte lucruri demodate, pag. strålucitor „act” al såu – cel, inegalabil, produs la Iaçi.
188), pe profesorul Agavriloaiei, al cårui student fusese Sub impresia celor patru ore am citit volumul de
cu mai mulÆi ani înainte, criticul de la Bacåu fåcând parte interviuri adnotate al lui [Link]çan în care sunt evocate
din promoÆia ce absolvise, dacå nu må înçel, în 1963. episoade, unele definitorii, altele, fatalmente, mai puÆin
S-a întâmplat ca, în chiar prima zi dupå moartea lui relevante, dar toate utile çi interesante, ale spectacolului
Cålinescu, så fie programate patru ore de curs cu unei personalitåÆi excepÆionale.

64 SAECULUM 4/2003
 eseu

Mircea Radu Iacoban

INTERNET BY NIGHT
Ciudatå çi necuprinså este lumea Internet-ului! Vrem- care zâmbesc, care rânjesc çi, dacå eçti slab de înger,
nu-vrem, çtim-nu-çtim, chemate-nechemate, în jurul intri pe navigare, apeçi pe enter çi ieçi în zori de zi,
nostru se-nvârt çi se bulucesc mii çi milioane de unde aiurit de cap çi cu ochii cârpiÆi. Necuprinså mi se pårea
purtåtoare de informaÆie. Stai liniçtit în fotoliu çi n-ai mica noastrå Românie; acum, Europa e-o bagatelå, iar
habar cå, la tine-n caså, ai toatå vremea musafiri din planeta, mai simplu de citit decât „Mersul trenurilor”!
Austria, din Canada, din Albania, de la Beijing, Bagdad, Må-ntreb ce s-ar întâmpla dac-aç acÆiona Internet-ul în
Roma... Plutesc prin aer, nu-i vezi, nu-i simÆi, n-au miros, judecatå: dom’le, nu te vreau, ia-Æi de lângå mine
n-au fiinÆå, da-Æi dau mereu târcoale, açteptându-çi impulsurile electronice, n-am chef så-Æi çtiu emisarii
rândul la citire pe desk-top. S-a dus naibii singuråtatea vibrând în våzduhul camerei, clåtinându-se printre cårÆi,
çi izolarea çi turnul de fildeç çi intimitatea: cum så te mobile, oale çi açternuturi! Må deranjeazå çi faptul cå
izolezi doar cu tine însuÆi, câtå vreme alÆii existå în jur pudicul din mine n-are cum çti ce tråsnåi s-or fi insinuat
çi, fårå agresivitate, se insinueazå în liniçtea încåperii, în eterul ce må înconjoarå, ce site-uri abrazive,
plutind placid printre carpete, bibelouri, plante çi papuci licenÆioase ori de-a dreptul criminale, tolerez în spaÆiul
de caså? ïn trusa mea de bårbierit s-a cuibårit meu, pentru care plåtesc impozit la stat! E-o întrebare
www .[Link]. Dacå-l accesezi, începe så vâjâie
.[Link]
[Link] retoricå: oricând mi s-ar putea råspunde cum cå
Niagara. Tot pe acolo s-o fi aciuat www .[Link]
[Link]
.[Link]: apeçi emisarii... nu-s, nimeni nu må obligå så-i accesez,
un buton çi te preumbli printre cratere çi måri secate. tråiesc în veacul XXI çi-s cât se poate de liber – dar
Alte adrese, mai timide çi fragile, dau târcoale pe la mereu înconjurat de parçivele tentaÆii ale cunoaçterii,
poartå çi depinde de capacitatea computerului så le exprimate în hertzi. Am întreaga operå a lui Eminescu
hinghereascå, aducându-le, cuminÆi, pe ecran. Site-urile în memoria hard-ului, toatå creaÆia lui Beethoven pe
porno plutesc pe undeva, prin preajma trotuarelor cu CD-uri çi câteva zeci de cårÆi noi, rânduite pe noptierå,
fetiÆe fårå prejudecåÆi; açteaptå doar un semn pentru a în açteptarea cuvenitei råsfoiri. Toate-s condamnate så
se înfige pe ecran, de unde le scoÆi cu trudå, apåsând råmânå mereu în stand-by, fiindcå, nu-i aça, e mai
îndârjit pe uninstal. Prin zona marilor magazine s-or fi tentant så vezi ce scrie „Le monde”-ul de mâine, ori så
învârtejind invitaÆiile la cumpåråturi, alåturi de protestele afli noutåÆi proaspete de la Festivalul de måçti din Sar-
asociaÆiilor de protecÆie a animalelor çi denunÆurile dinia. Ralea spunea cå o hartå tenteazå ca o femeie
privind tortura în Algeria. ïn vârfurile bradului din curte frumoaså; atunci, Internet-ul tenteazå mai abitir ca Maja
bånuiesc a locui undele purtåtoare de noutåÆi privind Desnuda. Çi nu te obligå, dar te subjugå; nu te agre-
ispråvile VIP-urilor çi revendicårile fotbaliçtilor. Mai seazå, dar te supune. Çtiam cå nu çtiu destul; acum,
fiecare adreså te trimite la altele, într-un lanÆ nesfârçit: sunt invitat (ba chiar sunt, omeneçte, somat) så çtiu
parcå-s râuçoare ce se varså în fluvii, din care ne nasc prea mult. Aferim! – exclam, în încheiere. Dar må-ntorc
iar pâraie, bålÆi, lacuri, mlaçtini, estuare – cine are çi zic: bine cå-i aça råu!
îndoieli privind fiinÆarea çi legitimitatea infinitului, n-are
decât så intre pe Internet! Dacå, din joacå, butonezi
aiurea, afli cå Wilhelm Snitzel din Hamburg vinde un
Opel Kadet, cå secta mormonilor din Idaho este dispuså
så-Æi trimitå prin e-mail adeziuni çi prospecte, iar
InchiziÆia-i gata oricând så-Æi prezinte sculele consacrate
pentru cråpat capul çi întins mådulare. Imposibil de
înÆeles cum de-ncap toate în våzduhul camerei, cum
de se tolereazå çi nu-çi dau coate în lupta eternå pentru
nevåzutå fiinÆare! Måi, fir-aÆi ai naibii de spiriduçi, cine
v-a dat voie så-mi treceÆi pragul çi så må racordaÆi cu
de-a sila la pulsul planetei? Nu-mi amintesc så-l fi invitat
la cinå nici pe www .[Link]
.[Link], nici pe www
[Link] .[Link]
[Link]
.[Link],
nici pe [Link] .[Link]
[Link]
.[Link]. Ce cåutaÆi, bå, în casa
mea? Aç putea, desigur, så vå ignor çi så må rezum la
deliciile acestui zenit al tehnicii care-i telefonul mobil;
cum så refuzi înså, obtuz, veçtile despre târgul de foci
de la Murmansk, ori comunicatul oficial privind dimen-
siunile umeri-bust-çolduri ale divei Minogue, câtå vreme
iatå-le, gata de start, ghemuite sub abajurul låmpii de
pe birou! Pânå çi-n cutele pijamalei se ascund, ca niçte
acarieni, unde trimise çi de la Vatican çi de la Al-Jazirra; Balul fantomelor

SAECULUM 4/2003 65
 eseu

Constantin Frosin

BRAVURA CONTRADICÞIILOR
ªI TERIBILISMELE JUVENILE ALE LUI CIORAN
Lectura interviurilor acordate de CIORAN este a majoritãþii aforismelor este, probabil, una din piedicile
beneficã nu numai pentru clarificarea anumitor aspecte pretextate, de obicei, în calea înþelegerii rândurilor lui
ale operei cioraniene, ci ºi prin plusul de informaþie, CIORAN.
revelator pentru o anumitã faþetã a personalitãþii Scriitorul pare obsedat de eventualitatea perceperii
scriitorului. lui de cãtre cititori, de aceea, face tot ce-i stã în putinþã
Când spunem faþetã, avem în vedere, desigur, cel pentru a îngreuna gãsirea cãilor ce ar putea duce la
puþin trei componente ale personalitãþii celui în ieºire, prezervându-ºi, astfel, opera în stadiul de „situaþie
chestiune: e vorba de CIORAN cel din operã (nu spune fãrã ieºire”.
el oare cã toate cãrþile lui nu sunt, în fond, decât o Vom cita, în continuare, din volumul CONVORBIRI
autobiografie mascatã?), cel care se dezvãluie, puþin CU CIORAN, apãrut la Editura Humanitas, Bucureºti,
câte puþin, în interviurile date, ca ºi CIORAN cel din în anul 1993.
corespondenþa cãtre pãrinþi, prieteni ºi fratele Aurel. Întrebat de François Bondy, în anul 1972, dacã scrie
Dacã, uneori, interviurile aduc clarificãri, venind în cu plãcere, CIORAN rãspunde cu o stupefiantã
prelungirea operei propriu-zise, alteori, paradoxurile se dezinvolturã: „Urãsc scrisul ºi am scris foarte puþin”.
amplificã, petele de neluminã devin pete de întuneric, Afirmaþia lui Cioran este cel puþin contrariantã,
menite parcã sã facã ºi mai dificilã întreprinderea contrazisã atât de lectura operei sale, cât ºi de Cioran
cititorului întru descâlcirea inextricabilelor - sau aproape însuºi, în alte interviuri, dupã cum se va vedea în cele
– reþele semnificante, în ochiurile cãrora te poþi pierde ce urmeazã.
ca într-un dedal nemãrturisit. În cel acordat lui Fernando Savater în 1977, autorul
Încãrcat de posibile regrete, CIORAN pare sã ofere, nostru buclucaº declarã a îndrãgi scrisul peste poate,
în ceasul al unsprezecelea, chei ºi soluþii pentru cãci: „Oricât de puþin ar însemna, m-a ajutat sã trec de
înþelegerea operei sale - atât de puþin înþeleasã de cei la un an la altul, deoarece obsesiile exprimate rãmân
mai mulþi, în ciuda aprecierilor unanime la adresa stilului pe jumãtate atenuate ºi depãºite. Sunt sigur cã, dacã
ºi calitãþii scriiturii cioraniene. n-aº fi înnegrit bine hârtia, m-aº fi omorât de mult. Scrisul
O face, însã, cu ferealã, indicându-ne parcã, mai e o uºurare extraordinarã. La fel, publicatul”.
degrabã, uºi desenate pe zid, decât adevãrata ieºire De astã datã, aflãm de la CIORAN cã, pentru el,
din labirintul vijelioaselor sale meandre de gândire. scrisul reprezintã o chestiune de viaþã ºi de moarte, un
Pistele, atunci când existã, sau se poate vorbi de aºa aspect sine qua non a însåºi existenþei sale nu numai
ceva, sunt, de cele mai multe ori, false, sau complicã ºi ca scriitor, dar ºi ca om.
mai mult lucrurile. Pe firul gândirii antifilosofului nostru, vom spune cã
O face cu bunã ºtiinþã, dar ºi cu arta inegalabilã a CIORAN nu s-a mulþumit sã „renvoyer la balle”, cititorilor
maestrului paradoxului ºi aforismului, oferindu-ne ºi preopinenþilor sãi, de cele mai multe ori, a preferat sã
incursiuni în zonele eterate ale unei gândiri decantate le „renvoyer l’ascenseur”.
pânã dincolo de abstracþiune. Cât de naiv putea fi el oare, el care nu avea, practic,
Ne face plãcere sã credem cã despre un mare cum sã fie naiv, cãci deborda de luciditate, pentru a
maestru al paradoxului, al ironiei ºi îndoielii nu se poate afirma cu oarece seninãtate, cã: „(...) nu cred niciodatã
vorbi decât îndoindu-ne în permanenþã atât de autorul în cititor: scriu pentru mine”. Nu se întreabã el oare, la
respectiv, cât ºi de propriile noastre descoperiri, folosind tot pasul: ce-or sã zicã francezii?!
din belºug ironia ºi autoironia, accentuând, astfel, latura În interviul acordat lui Gerd Bergfleth în 1984,
paradoxalã a operei cioraniene, uneori chiar paro- CIORAN nu uitã de ura nutritã de el împotriva scrisului,
doxisticã (sic!)... ºi de cititor, în care, pânã atunci, nu credea deloc, ºi
Vom spune, astfel, cã CIORAN penduleazã, antre- vorbeºte despre scris ca „ valoare terapeuticã”. La
nându-ne ºi pe noi, cititorii lui, în acest du-te-vino între pagina 120, va afirma cu aerul unui mare expert în
simulare ºi disimulare, între formularea ºi ocultarea ideii medicinã: „Scrisul e singurul tratament, atunci când nu
prin însãºi exprimarea ei. Altfel spus, între fals ºi iei medicamente”. Iatã o apoftegmã cu valoare de
non-fals. individualitate! Oricât ar pãrea de paradoxal, afirmaþia
Autorul nostru uzeazã pânã la abuz de procedeul lui nu se poate aplica decât, cel mult, scriitorilor!
numit impropriu <contradicþie în termeni>, mai simplu În compania publicistei Lea Vergine, prozaforistul
spus, se contrazice cu o nedisimulatã voluptate, în nostru va pretinde: „Fiecare scriere a mea este o victorie
cursul aceleiaºi fraze. asupra descurajãrii”.
Împinsã la extrem, limpezimea luci(-d-)fericã a Lui Esther Selingson îi va spune cã: „În general,
scriiturii cioraniene nu poate fi perceputã, receptatã ºi scrisul e inutil”; Mai apoi, reporterul îi va spune, uzând
gustatã decât cu mintea limpede. Mai exact, limpezitã ºi el de paradox: „ Aºadar, scrisul v-ar putea fi
de orice alte preocupãri sau influenþe exterioare, documentul de identitate”. Am putea deduce – cu ce
abstrase oricãror lecturi anterioare. Subtilitatea imensã riscuri – cã identitatea lui Cioran s-ar rezuma la
inutilitate?! Nu s-ar putea mai frumos cântec de lebãdã

66 SAECULUM 4/2003
 eseu

pentru detractorii lui ! proferat cea mai neagrã blasfemie din câte se pot
Una din afirmaþiile extrem de controversate ale lui închipui, în completarea, dar ºi în contradicþie cu o afir-
CIORAN este: „Gândirea mea nu este un proces, ci un maþie a sa anterioarã, prin care spunea cã însuºi princi-
rezultat, un reziduu, un rest. Este ceea ce rãmâne dupã piul de identitate este bolnav. Iatã o asemenea perep-
fermentare, zaþul, drojdia”. Interesant este cã aceastã torie sentenþã pe care ºi-o dã sieºi, în disperare de
replicã face parte dintr-un interviu acordat în 1988 cauzã, decelabilã în interviul dat reporterului Lea Vergine
publicistei Sylvie Jaudeau, la doi ani dupã ce Cioran îi în 1984: „Vreau sã fiu fãrã patrie, fãrã identitate!”.
declarase lui Fritz Raddatz: „Cred azi cã ar fi fost mult Atâta neagrã disperare (mai mult sau mai puþin
mai bine pentru mine dacã aº fi rãmas ajutor de cioban disimulatã), uºor voalatã de hohotele sãnãtoase de râs
în micul sat din care provin. Aº fi înþeles esenþialul la fel gros ale sociabilului CIORAN, are ca debuºeu – se putea
de bine ca ºi acum. Aº fi fost acolo mult mai aproape altfel – problema sinuciderii. Surprinzãtor, paradoxul fiind
de adevãr”. probabil cel mai puternic din opera cioranianã, scriitorul
Dacã lui Fritz Raddatz îi declara, în 1986: „Negarea gãseºte o soluþie mai mult decât onorabilã de a ieºi din
este foarte adânc înrãdãcinatã în mine”, Sylviei Jaudeau aceastã crizã majorã, ºi anume prin scris. Lui Gerd
avea sã-i spunã, în 1988, cu totul altceva: „Nu sunt un Bergleth îi declara, în 1984: „O carte este ca o sinucidere
nihilist, deºi negaþia m-a ispitit întotdeauna”. Faptul cã amânatã”.
Cioran nu deosebeºte între ispitire ºi ducere în ispitã, În 1986, CIORAN ridicã sinuciderea la rangul de
între tentaþia pãcatului ºi cãderea în pãcat, între intenþie religie, fie ea una inversã sau perversã, în interviul acordat
ºi materializarea acesteia, ne duce cu gândul la lui Fritz Raddatz. Reporterul: „Punctul de reper din viaþa
inconºtienþa trecerii la altã limbã, la alegerea altei limbi, dumneavoastrã este ideea sinuciderii ?” Cioran: „Da, ea
aºa cum ai alege o hainã, din capriciu sau de dragul de m-a însoþit întreaga viaþã ºi, pe deasupra, cu succes”.
a fi la modã... Reporterul: „Dupã cum se vede”. Cioran: „Este o religie
Trecut prin filtrul negaþiei, scrisul capãtã o singurã rãsturnatã, un fel de religie perversã”.
funcþie: „Singura funcþie a scrisului este rãzbunarea fãrã Scepticul de serviciu al acelei jumãtãþi de secol
riscuri”. Câteva rânduri mai sus, Cioran afirmase: împinge îndrãzneala dincolo de exagerare ºi exces, în
„Scrisul este o neîncetatã cãutare de sine. Eu-l e unica interviul intitulat: „Un baraj de aforisme”, datat 1989:
temã a scriitorului”. Aºadar: pe cine va fi voit acum „Doar ideea sinuciderii face viaþa suportabilã”.
Cioran sã se rãzbune? Pe sine, pentru faptul cã exista Sinuciderii, non-existenþei, CIORAN îi preferã
la modul inutil? Întrebãri primejdioase, mai ales prin existenþa, alt mare paradox cioranian. Spre pildã, Helgãi
rãspunsurile posibile la ele. Revenind – parcã - cu Pertz îi declara, în 1978: „Deºi am o pãrere cât se poate
picioarele pe pãmânt, Cioran devine de îndatã conciliant: de sumbrã despre viaþã, am fost întotdeauna pasionat
„Sunt momente când ne simþim deznãdãjduiþi, iar scrisul de existenþã. (...) Paradoxul fiinþei mele este cã sunt
îþi îngãduie sã te eliberezi prin cuvinte”. pasionat de existenþã, în timp ce toate gândurile mele
(...) Perseverent, CIORAN pare sã nu se dea bãtut se îndreaptã împotriva vieþii. Mi-am dat seama de la
în faþa evidenþei, pe care o contrazice cu o evidentã bun început de caracterul negativ al vieþii, ºi am simþit
frivolitate, ºi, intervievat de Sylvie Jaudeau, face niþel cã totul este neant. Am suferit fundamental de
haz de necaz sau, mai degrabã, demonstreazã cã tot plictisealã”. La o atentã analizã, rezultã cã pentru Cioran
rãu-i spre bine: „Eºecul este versiunea modernã a viaþa era echivalentul neantului, pe care l-a iubit cu
neantului. Întreaga mea viaþã am fost fascinat de eºec. pasiune, fiind totodatã împotriva lui, deci, urându-l, de
Un minimum de dezechilibru este necesar”. ªi mai unde marea plictisealã cioranianã.
conciliant, împãcat definitiv cu ideea eºecului, deci, ºi Scufundarea lui în neant s-a soldat, în final, cu
cu sine, se dovedeºte a fi Cioran în interviul acordat, scoaterea la suprafaþã a nimicului, esenþa acelui Ennui
patru ani mai târziu, publicistei Branka Bogavac Le fundamental pentru CIORAN, pe care se clãdeºte însãºi
Compte: „(...) popoarele balcanice au vitalitate, dar existenþa sa.
eºecul este destinul lor – e ºi ãsta un mod de viaþã”. Mai mult sau mai puþin insondabilã, cãci nu gãsim
Contradicþiile ce frizeazã adesea paradoxul continuã, unitate de mãsurã pentru excesul ce leagã între ele
însã. Dacã, în 1984, îi mãrturisea lui Gerd Bergfleth, extremele cioraniene, atunci când autobiografia cade
cã: „Îndoiala universalã poate fi un mijloc de calmare”, în ficþiune, nu putem sã nu apelãm din nou la ºtiinþã.
patru ani mai târziu se plânge Sylviei Jaudeau: „Sufãr Iatã ce spune despre aceastã perpetuã agonie în care
de o îndoialã incurabilã”. se petrece CIORAN, un mare psiholog – Dumitru
Conºtient cã a mers cam prea departe cu Constantin: „O astfel de atitudine nu corespunde, în
contradicþiile sale, existând riscul de a-ºi pierde creditul primul rând, realitãþii. Nimeni n-ar putea trãi clipã de
ºi cititorii, CIORAN îi declara reporterului Lea Vergine, clipã o neîntreruptã suferinþã, pentru cã orice proces
în anul 1984: „De aceea, scriu fragmente, ca sã mã pot fiziologic se epuizeazã ºi este înlocuit temporar cu o
contrazice. Contradicþia face parte din natura mea”. altã stare”. Aºadar...
(...) Firul logicii ne conduce, inevitabil, ºi la problema În doze mici, e adevãrat, CIORAN acceptã sã ne
identitãþii, aºa cum rezultã ºi din interviul acordat lui ofere alte ºi alte soluþii de lecturã, de interpretare a
Fewrnando Savater, în 1977: „Acum ar trebui sã mã operei sale atât de greu de aprehendat în toate
simt european, occidental, dar nici gând sã fie aºa. Dupã ramificaþiile ei. El concede, în final, cã singura boalã –
o existenþã în care am cunoscut multe þãri ºi am citit stare de non-sãnãtate de la care îi plãcea atât de mult
multe cãrþi, am ajuns la concluzia cã þãranul român are sã se reclame, ºi pe care o considera o adevãratã
dreptate. Ideologia asta de victimã este ºi concepþia cununã de lauri, este plictiseala: „Plictiseala a fost ºi
mea actualã, filosofia mea despre istorie. Realmente, continuã sã fie rana deschisã a vieþii mele, de
toatã formaþia mea intelectualã nu mi-a servit la nimic !” neconceput fãrã o bazã fiziologicã (evidentã, chiar la
Tonul lui CIORAN devine tranºant, de parcã ar fi modul ostentativ, apropierea de Baudelaire!). Ce se

SAECULUM 4/2003 67
 eseu

întâmplã, este cã sentimentul vacuitãþii care precede Compte: „Îmi ajunge cât am ocãrât Universul ºi pe
sau chiar este plictiseala însãºi, se transformã într-un Dumnezeu”. Superb aforism, prin care maestrul geniului
sentiment universal care înglobeazã totul, fãcând astfel îºi rezuma întreaga activitate de scriitor.
ca baza organicã sã disparã”. De la teribilismele cioraniene, de la nebunia lui
Un an mai târziu, avem revelaþia beneficitãþii prefãcutã (conform unei stupide dar utile propoziþiuni
plictiselii, care poate conduce la marile descoperiri ce populare, în pragmatismul ei: Cine-o face pe nebunul,
marcheazã umanitatea, aºa cum se vede din interviul obþine întotdeauna ce vrea !), la nebunia cu care
acordat lui Gerd Bergleth în 1984: „ (...) plictiseala, închipuite Inchiziþii ºi Tribunale tip Nuremberg se ocupã
aceastã cheie a tuturor descoperirilor abisale”. de soarta lui CIORAN, pe câtã vreme marile probleme
Câþiva ani dupã aceea, plictiseala îºi pierde efectele ale omenirii sunt în continuare nerezolvate ºi marii ei
terapeutice ºi devine motiv de mare deznãdejde pentru criminali se plimbã nestingheriþi pe culoarele
CIORAN: „A fost o experienþã capitalã revelaþia directã Congreselor sau Palatelor de tot felul, e cale lungã. ªi
a zãdãrniciei a tot ceea ce existã. Oricum ar fi, nu te totuºi, ce uºor e sã scoþi castanele din foc cu mâna
întorci niciodatã acelaºi din paradis sau din infern”. altuia, sã dai vina pe alþii... Se cautã în continuare, oi
Obsedat de eventualitatea ca cititorii sã-ºi facã o negre ºi þapi ispãºitori, dar cu condiþia sã fie de rasã, sã
anumitã impresie, o imagine ce ar putea fi cea aibã pedigree ºi sã cocheteze cu literatura sau filosofia...
adevãratã, CIORAN oferã cu dãrnicie nenumãrate piste Stãpânii lumii uzeazã, din lipsã de imaginaþie, de acelaºi
false, tot în interviurile acordate. Astfel, în 1977, mo- tembel ºi banalizat dicton: Pâine ºi circ!
ment în care demonismul se purta cu mult succes pe Cum altfel se explicã faptul cã în chiar þara în care
piaþã ºi în librãrie, scriitorul îi declara lui Fernando CIORAN a devenit celebru, gratulat cu cele mai
Savater: „(...) dacã vreþi, sunt ca diavolul, care este un elogioase cronici, adulat la modul encomiastic, publicat
tip activ, un negator, care pune lucrurile în miºcare” de cea mai mare editurã francezã, Gallimard, tocmai în
(culmea, Cioran un tip activ, el care detesta miºcarea þara în care s-a spus cã este cel mai mare stilist ºi mora-
ca activitate de orice fel, fiind adeptul orizontalitãþii!). list nu doar al acestui secol, ci chiar de la Voltaire
Dus de val, CIORAN pare cã se simte bine în noua încoace, în aceastã þarã, deci, apare din neant o anumitã
lui posturã de slujitor al Adversarului ceresc, doamnã (nomina odiosa!) ºi-l face praf pe CIORAN, la
supralicitând în dorinþa, probabil, de a-ºi îngrozi cititorii câþiva ani dupã ce un alt pigmeu intelectual, Pierre-Yves
(în anul respectivului interviu, 1986, horror-ul era în mare Boissau, îl învinovãþea într-atât pe CIORAN, încât ai fi
vogã, desigur...): „Dar, în chip abstract, aº putea fi un crezut cã toate relele lumii acesteia se datoreazã
demon. Dacã aº avea posibilitatea sã distrug lumea, exclusiv lui... CIORAN. Discutând cu scriitori ºi critici
aº face-o”. Sunt cuvintele vreunui psihopat, maniaco- francezi, mi-au declarat ritoºi cã, de când l-a atacat atât
depresiv sau nebun de legat ?! Dacã ar fi fost aºa, nu de nedelicat pe marele CIORAN, m’sieu Boissau ºi-a
ar fi avut acea coerenþã stilisticã de invidiat, acea teribilã pierdut toþi prietenii, iar colegii îl evitã, nu-i mai vorbeºte
logicã internã a fiecãreia dintre aserþiunile sale, nu ar fi nimeni... Deh, istoria se rãzbunã ºi ea cum poate... dar
conferit acea strãlucire de aurã fiecãruia dintre întotdeauna cumplit!
aforismele sale... Erau doar capricii de copil teribil, Oricum, alergãtura asta între extreme, naveta asta
doritor sã atragã atenþia (ºi) asupra lui... între cele douã capete ale tunelului, în cãutarea luminiþei,
În acelaºi interviu, CIORAN pare predispus la un soi a acelui (imposibil) licãr de speranþã, se instituie într-un
de autocriticã: „Deºi sunt un om sociabil, m-am simþit soi de artã, ce se cheamã, în cazul marelui CIORAN,
întotdeauna solitar, sfâºiat între autodispreþ ºi auto- aforism paradoxal sau paradoxala aforizare a lumii...
idolatrie”. Când totul este paradoxal de... îndoielnic, nu poþi decât
E momentul sã spunem cã CIORAN penduleazã între sã te îndoieºti de toþi ºi de toate, cultivând paradoxul,
judecata lucidã – umor ºi autoderiziune. Potrivit clãdind cu propriile puteri, o altã lume, sau un alt univers,
raþionamentului cioranian, bãtându-ºi singur joc de sine, fie el interior... De aici pânã la a-l confunda pe CIORAN
va fi scutit de batjocura celorlalþi. Autoderiziunea este cu un demolator= demon imolator, e cale lungã, iar un
dovada nesiguranþei de sine, a propriei valori. scriitor nu a ucis niciodatã pe nimeni cu pana sa...!
Deriziunea este un fel de beþie, de exaltare, capabilã Sugerãm acelor procurori rataþi de aici sau de aiurea,
sã ameþeascã, cãci durã ºi amarã, semnul clar al unui care viseazã la restaurarea Inchiziþiei, sã se apuce de
dezechilibru nervos. Pe câtã vreme umorul este indul- literaturã adevãratã, sau sã mai studieze, sã descopere
gent, iar indulgenþa dovedeºte siguranþã de sine. Fiicã nu paiul din ochiul aproapelui lor, ci bârna din propriul
a suspiciunii, deriziunea, îndreptatã la început împotriva lor ochi (cã sigur n-au decât unul!). Iar acei emisari
propriei persoane (ºi împinsã pânã la patimã), ea se nevolnici, dupã ce istoriile lor literare s-au împãunat cu
poate apoi îndrepta împotriva tuturor, devenind comunã meritele ºi gloria unui CIORAN sau ELIADE, sã nu se
ºi universalã, cumplitã maladie a acestui secol (ce apuce sã-i facã albie de porci dupã moarte, doar pentru
tocmai s-a încheiat), ce a marcat, între atâtea existenþe simplul motiv cã sunt români, iar o þarã micã nu poate –
remarcabile, ºi pe cea a lui CIORAN. sau nu are voie - avea o culturã mare. ªtim cã
Cu puþin timp înainte de boala ce avea sã-l doboare, deranjeazã la culme cã într-o recentã Istorie a
sã-l facã sã uite definitiv de limba francezã, CIORAN îi personalitãþilor care au schimbat soarta lumii, România
declara lui George Caryat-Focke: „În felul meu, suport figureazã cu 10 personalitãþi, iar mari state europene
viaþa destul de bine. Pe de altã parte, însã, mã obse- cu doar 5 sau 7, dar asta este o altã poveste...
deazã senzaþia provizoriului, a damnaþiei, a inevita- Oricum, între teribilismul de copil nãzuros al lui
bilului, a sfârºitului iminent”. CIORAN ºi teribilele acuzaþii ce i se aduc de cãtre cei
În acelaºi an, în care se considerase un epigon al orbiþi de o gelozie pseudointelectualã ori de un sindrom
lui Iov, avea sã-i declare, resemnat ºi parcã împãcat cu ºi mai teribil: cel al cocoþofiliei pe mormintele celor deja
sine (marele neîmpãcat CIORAN!) Brankãi Bogavac Le pe piedestale, nu este nici o legãturã!

68 SAECULUM 4/2003
 eseu

Ioan Adam

PROVINCIA CÅRTURARULUI
La 25 octombrie 2002 s-au împlinit 100 de ani de la (11 sau 12) al Vieþii Româneºti. Nu v-am rãspuns mai
naºterea istoricului literar Dumitru Popovici, compara- degrabã pentru cã, de vreo ºase ani, nu mai iau parte
tist eminent, de anvergurã europeanã. Evenimentul a activã la alcãtuirea sumarului revistei ºi nu mã mai ocup
trecut aproape neobservat. Funcþionând de ani buni în de corespondenþa redacþionalã – deci nu vã puteam da
regim de avarie, cultura românã pare a fi divorþat de un rãspuns pozitiv.
memorie. Totuºi, în „România profundã”, în România ªi þineam sã vã dau un rãspuns pozitiv.”
umilitã, ofensatã ºi despuiatã de cei care dirijeazã Transferat la Iaºi în 1930, produce mediului
dansul nebun al miliardelor, se mai gãsesc din fericire intelectual din aceastã „Florenþã a României” o atât de
oameni care ºtiu cã trecutul nu e doar o arhivã colbuitã, bunã impresie încât i se acordã o modicã bursã de
un calendar inert, ci ºi un suport pentru prezent, un specializare la Paris. Lector la Sorbona ºi la ªcoala de
îndreptar
îndreptar.. Douã cãrticele, firave tipografic, dar dense Limbi Orientale, audiazã cursurile lui Daniel Mornet, Paul
în materie, îmi oferã motive de speranþã. Încet, timid, Hazard, Mario Roques ºi-ºi elaboreazã teza de doctorat
mai greu de observat, începe sã se petreacã ºi în Ideologia literarã a lui Heliade Rãdulescu, lucrare de
România a cel proces de demetropolizare a culturii, de referinþã în domeniu apãrutã în 1935. (Când, risc o
transfer al efortului spiritual dinspre marile centre spre confesiune care nu-mi stã în fire, 40 de ani mai târziu
oraºele mici, ba chiar ºi spre comune. Caietele revistei am început sã-mi elaborez propria-mi tezã de doctorat,
Sud, publicaþie al cãrei sediu se aflã la Bolintin Vale, Oglinda ºi modelele. Ideologia literarã a lui Duiliu
judeþul Giurgiu, a consacrat vara trecutã un substanþial Zamfirescu, acest strãlucit reper mi s-a fixat în memo-
Omagiu lui Bolintineanu, cu prilejul împlinirii a 130 de rie.) Din acel an e numit profesor-agregat la Catedra de
ani de la moartea poetului. istorie a literaturii române din Cluj, al cãrei titular devine
Mai la vest de Giurgiu, adicã la Slatina, Editura în 1940. Era unul din acei „regãþeni” sudiºti ce-au
Fundaþiei „Universitatea pentru toþi” a publicat construit prestigiul universitãþii clujene, care, lãsatã pe
opusculul Dumitru Popovici. Omul ºi opera, autorii mâinile celor din jurul lui Iuliu Maniu, s-ar fi scufundat
lui fiind trei dascãli de provincie: profesorul doctor într-un provincialism rizibil.
Dumitru ªerban Drãgoi, temeinic exeget al operelor A trãit drama sfâºierii Ardealului ºi, refugiat la Sibiu,
lui Ion Pillat ºi Gib Mihãescu, cãrora le-a dedicat câte a editat reviste, a publicat studii dedicate lui
o monografie de referinþã, ºi colegii sãi Gheorghe Mihai Kogãlniceanu, Bolintineanu, Eminescu.
ºi Liliana Ghiþã. Au rãmas de pe urma lui sinteze care fundamenteazã
Se recompune în paginile lui un destin emblematic, o concepþie modernã asupra istoriei literare, care nu se
de o frapantã actualitate. Dumitru Popovici a fost un poate dispensa de critica esteticã. Dupã propria
self made man, un om care s-a construit pe sine luptând expresie, a nãzuit ca lucrãrile lui „sã fie o contribuþie la
cu vitregiile economice. Era fiul unui învãþãtor de þarã definirea spaþiului cultural cãruia îi aparþine poporul
din comuna Dãneasa, judeþul Olt. Dupã moartea român, cu tangenþele sale orientale ºi occidentale”.
timpurie a tatãlui, s-a întreþinut singur din meditaþii, Stins la 50 de ani, Dumitru Popovici a lãsat ºi
drãmuindu-ºi apoi banii de învãþãtor suplinitor, pentru exemplul unei vieþi de o probitate moralã fãrã cusur.
a-ºi cumpãra cãrþi ºi reviste. Student mai întârziat decât Din pãcate, ea, viaþa lui, este puþin ºi eronat cunoscutã.
colegii de an, a stârnit admiraþia unor magiºtri precum E de mirare câte regretabile greºeli de informaþie (de la
Nicolae Iorga, Ovid Densuçianu, Nicolae Cartojan ºi prenumele real, Dumitru, pânã la locul naºterii) stãruie
Dumitru Caracostea, ultimul încredinþându-i funcþia de în cazul sãu, chiar sub pana unor istorici literari precum
asistent universitar onorific la Seminarul de literaturã Aurel Martin, Teodor Vârgolici, Paul Cornea, [Link],
românã modernã pe care-l conducea. Ov. [Link]ãlniceanu (ºi, aº adãuga eu, Marian Popa),
Profesor secundar, între 1927-1930, la Slatina, unde erori pe care cei trei cãrturari din provincie le amendeazã
preda româna, latina ºi istoria, a elaborat un excelent discret, dar ferm, într-un discurs intelectual care atrage
manual, Elemente de istorie a limbii ºi literaturii prin miºcarea epicã a argumentelor ºi prin reconstituirea
române, bine primit de critica de specialitate. Scria detectivisticã a unor existenþe conexe, mã refer la acelea
concomitent la gazeta Oltul, încercând, mãrturisea el, ale urmaºilor naturali ºi spirituali ai magistrului: istoricii
„sã scoatã din pragul prãpastiei – prin o diversiune literari Ioana Emanuela Petrescu (fiica eruditului) ºi Liviu
culturalã – partea cea mai bunã a naþiunii acesteia”. Petrescu, de a cãror prietenie m-am bucurat.
Studiul Poezia lui Cezar Bolliac, trimis în 1929 revistei Dumitru Popovici. Omul ºi opera este istoria
V iaþa Româneascã, îi aduce preþuirea lui George simplã, austerã ºi totuºi emoþionantã a unui intelectual
Topârceanu, care a þinut sã-i notifice epistolar admiraþia: care a luptat cu vremurile grele ºi le-a biruit. Cei trei
„Stimate Domn, Eri s-a dat la tipar articolul dvs. despre profesori din judeþul Olt ne-au oferit un preþios îndreptar
poezia lui Cezar Bolliac, pe care l-am citit cu mult interes, moral, bun ºi astãzi, când nu suntem prea departe de
încã de când l-am primit. Va apãrea în numãrul viitor „pragul prãpastiei”.

SAECULUM 4/2003 69
 eseu

Florin Paraschiv

NIETZSCHE ÇI SACRUL
În Gaia Scienza - Die fröliche Wissenschaft , Steiner ( ºi de ce n-ar fi avut ºi Nietzsche aceastã intuiþie
Nietzsche aduce în prim plan un nebun cu felinarul în fulgurantã?) în Basm regele de bronz ar simboliza
mânã, care-i apostrofeazã pe trecãtori:” Eu Îl caut pe voinþa, cum cel de aur – cunoaºterea, iar cel de argint –
Dumnezeu!” ºi cum aceia cam rânjeau ºi produceau simþirea.
glumiþe fãrå perdea transcedentalã, nebunul le-o Ce sugereazã Goethe? „Statuia de bronz a celui de
trosneºte de la obraz:” Noi suntem ucigaºii lui Dum- al treilea rege, rezemat de o ghioagã; era foarte voinic,
nezeu”?? E nebunul cumva un nihilist care profitã de purta pe cap o cununã de laur ºi putea fi asemuit mai
„Moartea lui Dumnezeu”?? curând cu o stâncã decât cu un om. Al patrulea rege nu
A nu se uita cã autorul, Friedrich Nietzsche, cel care putea fi zãrit de la început... Poate cã dincolo de „voinþã”
tulburã pe atâþia prin anxietatea influenþei, este fiu ºi nu mai existã decât umbre? Dar „rãsunã vocea puternicã
nepot de pastor. Cum s-a format în timp la urmaº a regelui de bronz: — Când mã voi ridica? — Curând;
complexul de sentimente faþã de creºtinism ce-l fac sã — Cu cine sã mã întovãrãºesc? — Cu fratele tãu mai
parã un apostat al credinþei? Spune Nietzsche cã omul vârstnic”. Cu „argintul” adicã simþirea, sau cu
cautã un principiu în numele cãruia sã poatã el dispreþui „aurul”(cunoaºterea), fericitã ambiguitate...Al patrulea
nestânjenit omul, astfel e inventatã o altã lume spre a rege este un aliaj din cele 3 metale, decisivã se arãta
putea calomnia ºi mânji lumea aceasta. În fapt, omul „masa de bronz”(Voinþa!), ceea ce dãdea statuii o
nu sesizeazã vreodatã decât neantul ºi produce din înfãþiºare neplãcutã. De ce „neplãcutã?” În Basm,
acest neant un „Dumnezeu”, un „adevãr”, chemate statuile sunt strãmoºii . Aºadar ºi „Voinþa” þine de
ambele instanþe într-una singurã sã judece ºi sã strãmoºi? s-ar întreba Nietzsche. în aliajul necesar
condamne existenþa de aici... strãpungerii unui fatum al vieþii ºi istoriei, bronzul voinþei
Friedrich Wilhelm Nietzsche s-a nãscut la 15 trebuie sã domine ºi Nietzsche, sã zicem, poate înfiripa
octombrie 1844 la Rocken, în Prusia. Are doar 4 ani pe muteºte încã una din triadele sale dragi: voinþã-
când tatãl sãu moare accidental ºi amintirea acestui strãmoºi-anamnesis.
sfârºit tragic îl va determina ºi motiva pe bãiat, Acest veac al voinþei, al XIX-lea, al voinþei nu numai
constituindu-se în primul eveniment capital al vieþii sale. germane...Nietzsche are obsesia foarte germanã a re-
Ca student la Leipzig, Nietzsche citeºte în 1863 Die cunoaºterii, ea va apare de altfel ºi la Ernst Jünger sau
Welt als Wille und V orstellung ºi aceastã întâlnire cu
Vorstellung Thomas Mann. Winkelmann ºi Goethe se apropiaserã
Schopenhauer se constituie în al doilea eveniment capi- îndestul de gândirea elinã, pentru a pregãti o bunã
tal al vieþii sale.”Voinþa”(Wille)... însuºire a lumii germane. E vorba de anamnesis-ul pla-
În 1868, Nietzsche obþinuse toate diplomele tonic.
necesare ºi acceptã numirea ca profesor de filologie Cioran credea probabil cu raison a descoperi în
elinã la Universitatea din Basel (Elveþia). Desigur, ca zbaterea de gând ºi viaþã la Nietzsche urma naivitãþii,
sã fie mai aproape de amicul intim Wagner, care rezida ce trimitea la originarul „suflet inocent”, iar Giambattista
la Triebschen, lângã Lacul celor Patru Cantoane. Vico ºi [Link] ne instruiesc ºi dumnealor despre
Întâlnirea cu Richard Wagner se constituie în al treilea complexul „naiv” al poeziei primitive, bineînþeles fãrã a
eveniment capital al vieþii lui Nietzsche! Curând se va neglija prezenþa perfidã a melancoliei (latura „senti-
petrece unificarea Germaniei ºi i se pare genialului tânãr mentalã”!) ce va degrada ireversibil în duratã aceastã
cã acest al II-lea Reich începe sã joace un rol de preþioasã notã „naivã”. Nietzsche va cugeta îndelung ºi
„Grecie”, de urmaº legitim al Statului înfloritor, în care spornic la aceastã feericã struþo-cãmilã a „voinþei”
situaþie von Bismarck ar fi conducãtorul, Moltke-soldatul, combinate cu „inocenþa”, intuind naºterea unui nou sacru
Wagner-poetul liric, ºi el Nietzsche-filosoful(politic), al omului.
poate chiar legislator al noii Ellade. Die Geburt der Altfel, se ºtia prin Medioev cã e tare micã deosebirea
Tragödie (Naºterea tragediei) dãdea suficient seamã dintre înflãcãrarea Serafimilor ºi ardoarea lui Lucifer,
de viziunea exaltatã a tânãrului filosof despre sacru în pur ºi simplu pentru cã acestea iau naºtere iarã ºi iarã
raporturile sale cu esteticul ºi cu politicul. dintr-o aprindere exageratã a Voinþei, o simte ºi
Marile vieþi au un secret motor demonic, Freud nu e Nietzsche. Adicã a cãlãuzi Voinþa spre bine sau spre
singurul sã fi gândit astfel. Nu-i exclus în aceastã rãu, aceeaºi Voinþã... Dar ne iartã Nietzsche, însã voinþa
perspectivã credibilã ca motorul demonic, mobilul însuºi liberã este tot un cadou al lui Dumnezeu cãtre om ºi
al ostenelilor creatoare ale vieþii lui Nietzsche sã fie dacã biblicul Isaiia grãia: „Dai voinþã, iei putere”, bunul
reprezentate de „Voinþã” ºi de noua încadrare a sacrului. nostru pãrinte Arsenie Papacioc adaugã aspru: „Dacã
Ca orice tânãr german cultivat, nu ne îndoim cã çi voinþa este pusã în miºcare, harul ne ajutã, altfel nu.”
Nietzsche a traversat lectura Basmului (Märchen) lui Dan Stanca adaugã un reproº bine plãsmuit:
Goethe. Dar în plus sau în rãspãr faþã de alþi exegeþi, transformarea persoanei lui Christ dintr-un soi de impuls
credem cã un ce indefinit de „Voinþã” ajunge la Nietzsche revanºard în „Übermensch”-ul doctrinelor profane se
ºi din aceastã lecturã. Cum aºa? Dupã pãrerea lui Rudolf aratã a fi calea prea simplã a falsificãrii ºi este teribil sã

70 SAECULUM 4/2003
 eseu

vezi cum tot ce a însemnat mister ºi smerenie a devenit Încununând pitoresc sfinÆenia, ar spune Cioran!
în vremi „voinþã de putere”. Aºa e, nu s-a negat, dar s-a Ocupându-se de domeniul sacro-sanctului (das
degradat creºtinismul, ºi Nietzsche nu poate pãrãsi Heilige), Rudolf Otto surprinde în noþiunea de Numinõse
cadrele mentale iudeo-creºtine, chiar dacã el a rãsturnat întreaga încãrcãturã de intuiþie a caracteristicilor
revanºard sensul creºtinismului. Personalitatea în exces „sacrului”. Acest Numinõse se exercitã asupra omului
a fiinþei umane reprezintã, orice ar face Nietzsche, tot o teroare pe care [Link] o numeºte „tremendum”. Pe
inversarea persoanei christice! Iisus ispãºitorul devine Nietzsche îl putea alarma cã eroziunea sacrului în
astfel Iisus stãpânul, iar „voinþa de putere” nietzscheanã vremea sa, sub loviturile decadenþei, nihilismului,
ar tulbura impur arderea spiritualã. Nu refuzãm, dimpo- pozitivismului, ar putea conduce la disparþia oricãrei
trivã, contribuþia de autoritate a lui Dan Stanca, dar gân- transcendenþe. Un om cu sensibilitatea lui nu ºi-ar mai
dul ne poartã ºi la poetul Nietzsche care se tortureazã afla menirea într-o lume stãpânitã de pro-fanum ,
în nu puþine izbucniri lirice: Necunoscutului divin º.c.l. vasãzicã în afara „incintei rezervate”!
Nietzsche îºi expune vederile asupra istoriei valorilor Cãrturarul ia sacrul drept un concept analitic, ce se
ºi moralei în opere precum: Jenseits von Gute und poate aplica studiului faptului religios. Dar omul religios
Böse (Dincolo de bine ºi de rãu ) ºi Genealogie der vede în sacru un mister!? Dar ºi cãrturarul poate fi în
Moral (Genealogia moralei). E limpede pentru filosoful ceasurile sale un om religios, cu conºtiinþã adecvatã...
rupturii, „ cei slabi sunt fãrâmaþi, cei puternici distrug tot În vremea lui Nietzsche încã nu se studiase sacrul ca
ce a mai rãmas printre ruine, cei ºi mai puternici trec fenomen religios. În diverse societãþi ºi mentale, sacrul
dincolo de valori”. Tot spectacolul acesta de forþã a funcþionat ca realitate autonomã ºi a presupus
contureazã moderna epopee tragicã. Egalitarism demo- dintotdeauna un tabù, aºadar o izbire de interdicþie ºi
cratic, sau ierarhie? se întreabã Nietzsche. Poate cã pe aici pe undeva intervine decisiv Nietzsche!
Nietzsche nu se doreºte decât un legislator al sacrului Începând de la Menschliches, Übermenschliches
într-o lume confuzã. (Omenesc, preaomenesc ), Nietzsche posedã con-
În Ecce homo, Nietzsche se mãrturiseºte imunizat ºtiinþa alesei sale însãrcinãri, nu alta decât surmontarea
de la naturã în contra dilemelor transcendenþei, el se metafizicii (Überwindung der Metaphysik). Filosoful
vrea o sintezã a lui Dionysos ºi a Crucificatului! Poate rupturii nu ignorã cã diverse centre de dominaþie
cu bun temei, Gide îl va bãnui pe Nietzsche de gelozie (Herrschaftsgebilde) îºi disputã din vremea vremurilor
faþã de Christ, pe care ar vrea sã-L resuscite ca pe puterea de a lua în stãpânire omul. Au aceºti indivizi cu
„Christ adevãrat”. ifose dominatoare vreo bazã de nãdejde în însuºi omul?
Boala latentã îl face pe Nietzsche sã exalte bucuria, Cum nu, Nietzsche cunoºtea prea bine cã refulãrile
fericirea, puterea. Exaltatul se poate îndelung crede un fiinþei duc la schlechtes Gewissen (rea conºtiinþã) ºi în
Locotenent al divinitãþii... La acest filosof ludic poþi gãsi linie dreaptã la Geist (spirit). Dar nu se liniºtesc forþat
oricând exact contrariul judecãþii de valoare emise cu (sublimare?!) „instinctele sãnãtoase” ale omului, se
vreo altã ocazie, astfel cã ºi opiniile despre sacru promit întreabã bãnuitor Nietzsche? Ba bine cã nu, doar chiar
de pildã ateilor ºi agnosticilor aceeaºi încredinþare ca preotul creºtin insistã necuviincios pe aceastã rea
ºi devoþilor cristianizanþi, gânditorilor liberi deopotrivã conºtiinþã, spre a modela conºtiinþa pãcatului, îºi zice
ca fanaticilor. Nietzsche, proiectând Voinþa de Putere (Der Wille zur
Impresia umanã pe care o trezeºte Nietzsche, mai Macht) tocmai spre o re-spiritualizare a omului pãcãlit
cu seamã în Italia, este excelentã. ”E un santo!”, de viclene manipulãri...
exclamã de pildã locuitorii din Torino. Poate cã instinctul Heidegger þine sã ne convingã cã, prin Nietzsche,
popular are o percepþie mai proaspãtã asupra legãturilor filosofia se situeazã o clipã într-o zonã (periculoasã,
de fiinþã ale lui Nietzsche cu sacrul decât pot sesiza fermecatã, adãugãm noi) de uitare a eului, ceea ce e
cãrturarii momentului, nãrãviþi de Feuerbach, Marx, oriºicât altceva decât uitarea iresponsabilã de sine a
Bruno Bauer... atâtor colegi-semeni ai lui Nietzsche, artiºti ºi filosofi!
Filologul Nietzsche nu se putea sã nu chibzuiascã Din punctul de vedere al lui Nietzsche, de la
la variaþiile indo-europene ale termenilor legaþi de sacru. Parmenide a început ontologia metafizicã, perpetuatã
Astfel, latinescul sacer trimite la consacrare ºi la patã, pânã în zilele veacului al XIX-lea, o ontologie metafizicã
opunându-se hotãrât lui sanctus (=izbit de sancþiune). cu trimitere spre eu. Se sfârºeºte cu Nietzsche meta-
Nietzsche îl admira nespus pe Dostoievski, poate ºi fizica occidentalã, cum crede Heidegger? Aºadar, de la
pentru cã iubea în „idiotul” prinþ Mîºkin trãsãturile dragi, Parmenide ºi pânã acum, în al XIX-lea veac dupã Christ,
re-cunoscute ale lui Christ! Uite cã un catolic nu prea ar Fiinþa, Existenþa (Sein-ul) se identificã în Realitatea
îndrãzni sã accepte apropierea între „idiot” ºi suprema transcedentalã. Un soi de „Hinterwelt” apreciazã
sfinþenie... Sigur cã boala nu desacralizeazã nici pe Nietzsche.
Mîºkin, nici pe filosoful german, Thomas Mann nuanþând S-ar zice cã omul se pune - înþelept sau laº? - la
cã nu trebuie privit omul sfânt numai prin latura adãpost de suferinþã, pare a fi deranjat Nietzsche. Presu-
„evlavioasã”, dar ºi prin latura sa neliniºtitoare, doar punem convingãtor raþionamentul moral al filosofului
astfel poate fi omologat ºi Nietzsche ca un „santo”, deconstructor: sã nu-i rãmânã omului nici un eroism, a
depãºindu-i pe înþelept, erou, geniu. De fapt Nietzsche devenit prea plicticos acest om-substanþã?! Creºtinismul
a evitat din bun simþ sã devinã un sfânt, cãci nu s-ar fi consumå pentru Nietzsche o minciunã în prelungire a
putut limita ca Pascal (cu care semãna în vocaþie) ºi ar ontologiei metafizice ºi a „idealismului” vezi bine.
fi dat drumul pasiunilor sale temperamentale nebuneºti. Nu-i greu de observat, exegeþii ºi mai ales diletanþii

SAECULUM 4/2003 71
 eseu

culturali încearcã prin pretexte ºi devieri lãturalnice sã (pretre) nu vine din gr. hiéreus, dar din presbutéros,
neutralizeze întrebãrile teribile ale lui Nietzsche ºi cel aºadar cel mai bãtrân dintr-o comunitate. Vezi bine,
mai puþin în acest scandal eternizat, are drept la cuvânt creºtinismul primitiv refuzase sã specializeze o castã
Nietzsche însuºi! ªi apoi, ce-i foarte drept, vorbele sacerdotalã ºi Nietzsche avea de ce sã exulte !
tãioase ºi lirice ale lui Nietzsche (un regal, plin de Nietzsche se întreabã în Genealogie der Moral cui
gãselniþe, al limbii germane literare) capãtã sensuri îi aparþin aievea propoziþiile pe care le rosteºte! Dar
divergente, numai în funcþie de absolutul placului reflexiv ºtim aceasta de la Rimbaud („le moi c’est l’autre”), de
ºi contextual al autorului, ca un imperativ categoric... la povestea „strãinei guri” a lui Eminescu, ca ºi din
Aºadar, avansând în opera sa nonconformistã, expresiva scindare a Sfântului Augustin. ªi sã nu uitãm,
Nietzsche îºi propune o „autodepãºire a moralei” câteodatã în noi vorbeºte „celãlalt, nebunul”, poate asta
(Selbstaufhebung der Moral). Decompozitorul ia ideea ºi înþelege nietzschenianul Cioran când ne sugereazã:
voinþei de putere foarte probabil de la Heraklit (cel care „Nici un mare liric fãrã o scânteie de nebunie interi-
pornea de la o intuiþie a rãzboiului), plus ideea lui Homer oarã”... între ego ºi alter-alius, povestea urcã pânã la
de „competiþie” (Wettkampf)... Nietzsche propune cu un Lacan, cu diagnosticarea ca ºi definitivã a privirii
aer sacerdotal, social ºi mistic, visul lui Ewige narsiciace a „eului” cãtre oglinda sa „alterã”. Bolnav,
Wiederkehr (Eterna Reîntoarcere ), crezând cã se Nietzsche mai putea exclama la spectacolul operelor
bazeazã pe chiar ºtiinþa vremii (fizicã, astronomie) de sale: „Possible que j’ai eu tant d’esprit !?”.
fapt simple fumisme cãci s-a ignorat totuºi o cucerire a Sunt ºi primejdii legate de opera ºi ideile lui
epocii: principiul entropiei! Nietzsche are în vederile sale Nietzsche? Cine le-ar putea ignora? De la Luther,
cã „Ewige Wiederkehr” înlãturã providenþialismul fatal trecând prin romantism pânã la Marele Decompozitor,
ºi dãruieºte o inocenþã viitorului... diavolul se iþeºte înveºnicit în necesitate lucrãtoare, ca
Nietzsche nu propune nicicând vreun model de „ultim o ironie germanã la adresa realitãþii. Da, ne ajutã
om”, trebuincios unei speranþe de fericire derizorie. În Thomas Mann, spectacolul vieþii lui Nietzsche este de
Also sprach Zarathustra (Aºa grãit-a Zarathustra) e o mãreþie „mitic-înfiorãtoare”. E atunci imoralismul lui
pomenit deloc întâmplãtor „cel mai hidos dintre oameni” Nietzsche chiar atât de prãpãstios ? Goethe îºi putea
ºi tragedia sa înruditã desigur, cu a inºilor care anunþã permite sã fie antimoralist ºi admirator al „naturalului”
cavernos, rãzbunãtori, „Moartea lui Dumnezeu”... Prin statuând o olimpianã atitudine „frumoasã”, seninã ºi
urmare ºi Übermensch-ul (supraomul) nietzschean se clasicã, pe când prin Nietzsche are sã se împlineascã
cuvine imaginat ca lipsit de vulgaritãþile ºi insanitãþile un antidestin, un curs al vremii spiritului ºi numai
gândirii banale, mercantile! mediocrii se împotrivesc ! Da, loveºte Thomas Mann,
Ce are un preþ, n-are nicicând valoare, e lecþia lui Nietzsche era condamnat la exact stilul sãu: euforic,
Nietzsche asupra „voinþei de putere”, dar ºi a grotesc, spre plinãtatea suferinþei Crucificãrii, spre
„supraomului”, sau atâtor alte subiecte generoase ale criminal chiar, altfel nici cã se putea.
operelor sale. Amiaza cea înaltã ºi dreaptã, când umbra Fi-va Nietzsche dinspre acestea, un precursor al
metafizicã este cea mai scurtã ºi când Idealul vetust se nazismului? Un oarece R. Schlosser zis „dramaturgul
retrage tiptil în faþa soarelui lui Apollo, cel care este Reich-ului” credea cam pripit, cã visul lui Nietzsche „der
totuna cu râsul lui Dionysos. Aici, acum este sensul Wille zur Macht” s-a împlinit deja sub naziºti ºi intituleazã
pãmântesc al sacrului. De aici – acum, se poate porni, o mizerie de a sa „Wille und Macht Macht”. Eºti vinovat ca
îºi spune Nietzsche. autor de afinitãþile demente pe care le trezeºti? Lui Hitler
În 1887, Nietzsche proiecteazã marea sa carte, Der îi plãcea sã citeze cu fervoare din autorul sãu preferat
Wille zur Macht, iar în 1888 contureazã cele patru (o ediþie luxoasã de opere complete din Nietzsche îi va
volume: Antichristul , Spiritul liber , Imoralistul ºi face cadou ºi lui Mussolini, probabil ca sã înþeleagã ºi
Dionysos. Dar viaþa filosofului rupturii, cea creatoare acela cum devine „vivere pericolosamente”): „Ca sã
cel puþin, se aratã a fi, dupã metafora lui Balzac, asemeni trãieºti în chip total, trebuie sã trãieºti în chip primejdios”,
pielii de ºagren. Nietzsche apucã sã termine doar primul adãugând visãtor Führer-ul. „Nietzsche a scris asta
volum, în rest schiþe, note, bruioane, aforisme. Mai mult special pentru mine”... Mã rog, dar ce legãturã sã gãseºti
decât în operele anterioare care-i anunþau concepþia, între mãreþia lui Nietzsche, Übermensch-ul sãu ºi „visul”
acum la Nietzsche totul, forþele naturii, viaþa spiritualã, lui Schlosser, al unei Germanii cu „frunþi semeþe sub
istoria umanitãþii – e scãldat în lumina aºa-zicând cãºti de oþel”?!
„negativã” a eterne reîntoarceri a lui Zarathustra. Ni se pare paradoxal çi nu prea, în Germania, „voinþa
Nietzsche cunoaºte riscul, prin „Übermensch”, de putere” nu a izbândit prin naziºti (fie ei ºi moþaþi), ci
subiectul uman comite ambiþii foarte primejdioase, mai degrabã printr-un conte Claus von Stauffenberg,
ucigaºe ºi mortificante. Iar filologul deviat în filosof ºtie ºeful carismatic al complotului antinazist de la 20 iulie,
prea bine cã în sanscritã isirah surprinde convingãtor erou naþional al Germaniei, superb exemplar de luptãtor
ideea de vigoare, de „mana” comunã atâtor populaþii întru altfel de „voinþã de putere”! Ne limpezim dacã ne
strãvechi; dar în greacã hieros ºi hogios ating atât ideea amintim un fir uitat – ºi Nietzsche ar fi ultimul, sã se
de ales, dar ºi în parte „interdicþia”. „Übermensch”-ul ar supere – ideea francezã de „Wille zur Macht”, glorioasa
putea reprezenta învingãtorul unei vânãtori umane, iar tradiþie a unor Napoleon, Stendhal, Balzac, aºadar
pentru succes la vânãtoare, tot ar trebui sã te adresezi voinþa legatã de iubire ºi pasiune. Iatã cum o continuã
la Seniorul animalelor, îi întrezãrim gândul lui Nietzsche. în obraznicã ignorare a tradiþiilor, inteligentul
ªi iar îi sare filosofului în ajutor filologia: cuvântul preot Finkielkraut: „Fiindcã la fel ca în pasiune, nu pot sã mã

72 SAECULUM 4/2003
 eseu

sustrag acelui Altul, care îmi scapã mereu, fiindcã nu în cele din urmã? Oedip – învingãtor al destinului meritã
sunt egalul, ci alesul, ostatecul, debitorul lui, mã sã-l încãrcãm pe Nietzsche cu acest poncif al criticii
nãpãdeºte violenþa”. Poate cã prinde bine ºi fiorul din umaniste? Mai profitabil ni se pare sã-l privim pe
Maupassant. (Le Horlà). Nietzsche prin prisma spiritului non-oedipian, ajutându-
Cât de periculos e Nietzsche ? Odinioarã mi-a fost ne cu câte un non-conformist contemporan.
dat sã aud în marea aulã a Universitãþii din Bucureºti, Poetul de avangardã Gherasim Luca propune de
de la o cucoanã comunistoidã istericã, cum cã Nietzsche pildã, „salturile omului în interiorul propriului destin”.
înseamnã în linie dreaptå camerele de gazare. (ca ºi Luca a scris un „Prim Manifest
Manifest” non-oedipian pierdut,
Cioran, de altfel...). Dar ºi pe la catedre occidentale reluând apoi ideea în Inventatorul iubirii ºi în alte opere.
marca(n)te se putea auzi la fel, poate ºi azi mãcar aluziv, Cu o finalitate transpoeticã, nu neapãrat esteticã ºi nu
acolo pe unde funcþioneazã necruþãtoarea political expres nietzscheanã, G. Luca tenteazã sã-ºi debara-
correctness, mã rog. Formã de a nu ierta îndelung lui seze semenii de condiþia lor oedipianã. „Cum sã te lepezi
Nietzsche iraþionalismul ºi lipsa de sistem (?). de tine însuþi”, se întreabã marele poet în Cântecul
Dar nu cele de mai sus dau mãsura ecourilor crapului . Obsedanta insistenþã programaticã a lui
personalitãþii lui Nietzsche în România. Un numãr Gherasim Luca, de „eliberare integralã a omului”, sunã
tematic al Revistei de germanisticã de la începutul anilor foarte Nietzsche, la fel ca ºi îndemnul spre o nouã
’40 dãdea seamã îmbelºugatã de ecourile nietzscheene umanitate: „Sã ne depãºim ºi sã ne sfãrâmãm propriile
în România. Dar iatã ºi douã întâmplãri de conºtiinþã noastre limite”. Oricum, toate generaþiile de dupã 1900,
intelectualã neînregistrate: prima ar fi cã pe la 1900, cam erau datoare cu astfel de preluãri ale discursului
dându-ºi examenul de capacitate, [Link]ãileanu preci- nietzschean...
zeazã comisiei cã Nietzsche figureazã între lecturile sale Chiar mai mult de atât, nu cumva - se întreabã Luca
pasionate (desigur, în francezã ce se gãseºte, la - a sosit clipa eliberãrii materiei de pietrificarea
germanã face alergie!). Prezent în distinsa comisie, Titu tridimensionalã? ªi aceasta, sã ne înþelegem, pânã la
Maiorescu clatinã din cap plãcut surprins; a doua ar fi nivelul comportamentului omenesc. Pânã ºi un Enstein,
aceea cã [Link] ataca impetuos combãtând imperia- oricât era de marcat spiritualist, se mulþumise timid doar
lismul german al anilor 1914: „Nietzsche ºi alþi gânditori cu depãºirea pietrificãrii bidimensionale!
care au înnebunit înainte de a scrie cãrþi”... Simþim o Neaºteptat de frate al lui Nietzsche, se aratã
jenã copleºitoare, pericolul vremelnic al imperialismului Gherasim Luca, ºi altcum, de pildã când mãrturiseºte
german pentru România epocii nu scuzã. De altminteri, prietenilor sãi parizieni ([Link], Sarian º.a.) ideea
în aceºti ani pentru Iorga Germania cel mult oferã doar care-l tortureazã: poetul avangardist ar vrea sã
„oleacã de chimie”. pãºeascã „dincolo de frontierele imbecilitãþii”, cam ceea
Continuã Nietzsche sã fie periculos? Lucreþiu încã ce se dorea a fi poate folosirea limbajelor arierate. Va
pomenea de un clivamen al miºcãrii atomilor, avertizând sã zicã, la „alienare” tot ajungem prin extaz ca
asupra pericolului „înclinãrii”. De aici, cunoscuta miºcare Nietzsche, sau prin planificare tehnico-poeticã!... Sã ne
brownianã... Dar acum s-a ajuns sã se atenteze la amintim cât de fermecat se arãta Nietzsche de prinþul
„atomul însuºi”! Bazaþi pe câte o astfel de bãtrânã înþe- Mîºkin, sã-l adãugãm pe Sfântul Francesco Asissi, nu
lepciune „naturalã”, vom înþelege mai bine sensul revol- cumva e visul unor mari intelectuali chinuiþi de a se dori
tei maselor ºi indivizilor atomizaþi... Albert Camus obser- sãrãcuþi cu duhul, ca preludiu la epifania universalã ºi
vã cã Nietzsche n-a formulat vreo filosofie a revoltei, ci întoarcerea sacrului pe pãmânt ?
a înãlþat pe revoltã o filosofie. De altfel, Camus înþelege Formula recuperatoare a lui Nietzsche aratã în enunþ
prea bine sufletul „terorist” mai vechi ºi mai la zi! complet, „Ewige Wiederkehr/ Wiederkunft des
Iatã, un fenomen contemporan atât de interesant ca Gleichen”. Or, tocmai imanenþa acestui das Gleiche (le
rock-ul, care propune ºi obþine o descompunere identi- Même), imediateþea rugii se cuvine sã ne frãmânte la
tarã. O cale bizarã spre sacru? E aici o idee tulbure pe început de mileniu III. ªi când vom cântãri vinovãþiile
care nu ne putem permite sã o ignorãm... maeºtrilor gândirii sã fim mai echilibraþi, de nu mai
Este ºi rock-ul o „voinþã”, un „marº spre putere”? De empatici cu Nietzsche . Mãcar pentru cãldura zbaterilor
ce nu, în plus are ºi acordul „maselor”, nu atât de slãbite sale, el, care a propus prin „Übermensch”-ul sãu încã o
în revolta lor pe cât s-ar crede. Ortega y Gasset, Canetti, variantã de om drept în lume, cine ºtie?! ªi sã-i fim
Musil pot fi mulþumiþi! Te ºi întrebi, au ajuns „masele” recunoscãtori filosofului rupturii pentru avertismentul:
sã-ºi doreascã, sã-ºi adjudece mesajul lui Nietzsche? dacã nu captãm din „Moartea lui Dumnezeu” o mare
Sã fim îngrijoraþi ºi înþelegãtori. Între ultimele nume renunþare ºi o înveºnicitã biruinþã asupra noastrã înºine,
scandaloase rock, îl aflãm pe Marglin Manson (=Brian atunci noi vom avea de plãtit scump pentru aceastã
Warner), tipul având ca piesã de succes „The Beatiful pierdere. Sã veghem, deci...
People”, din albumul AntiChrist Superstar, cu decor ªi sã nu ne jucãm de-a secularizarea propuså de
satanic al scenei! Ei bine, ce declarã MM? Cum cã, variile stângi ºi radicalisme ale gândirii ºi acceptatã de
atenþie, „Nietzsche, Allistair Crowley, King Jones Bible, establishementul democraþiei liberale, ne mai oferã
Freud – toate aceste nume mi-au influenþat gândirea”. Nietzsche un avertisment : „la mizeria mulþimilor, sã ne
No comment. uitãm cu tristeþe adâncã; trebuinþa lor ne umple de
Sã-l supunem pe Nietzsche analizei psihanalitice? melancolie ironicã, droaia vrea ceva, ºtim noi ce - ah !”.
Sã-l vedem în relaþiile de sentiment cu Germania ºi (Wille zur Macht, aforism 761)
Franþa atins de complex oedipian, chiar un „Oedip rege”,

SAECULUM 4/2003 73
 drumuri europene

Ioan Dumitru Denciu

INCURSIUNE ÎN ITALIA. PRADA

ITALIA.
Marþi, 14 august ne opreascã. Caz în care va trebui sã ne luãm la trântã. ªi
Mã simt ca un barbar care se pregãteºte de invazie. Hoarda mergem, ºi mergem. Veghind. Apoi, la un moment dat, liniºtea
mea e compusã din patru persoane: eu, soþia, fiica ºi ginerele noastrã ºi a munþilor, drumului, râului alãturat, este spartã de
meu Roland, Elveþianul. Ultimul ne este cãlãuzã, dupã ce ne-a un teribil gâlgâit de râs natural. Numai Roland era în stare sã
fost iscoadã (cãci a pãtruns de mai multe ori în Þara Ausonilor). scoatã aºa-ceva. „Ce te-a apucat?” – îl întreb în graiul jurasic
Dincolo de graniþã – ºi vom vedea noi cum o vom strãpunge – în care ne înþelegem. „Am trecut de graniþã” – rãspunde el
ne aºteaptã o „coloanã a cincea”, formatã din douã familii de printre hohote. Vãzusem pe dreapta niºte cãscioare, dar nici
prieteni ce-ºi mai trãdeazã originea galicã, deºi au fost demult þipenie. Nu tu bariere, vamã, chipie... „Siamo in Italia e basta,
romanizaþi ºi se autodenumesc lombarzi. amici!” – se lansã fie-mea în limba lui Dante.
Aºadar, plecare spre Italia de la Ligniéres, în Confederaþia Fiind în avans, ne îngãduim un ocol ºi ne delectãm turistic,
Helveticã. Mai exact, de la campingul Fraso Ranch, unde preþ de un ceas, la Arona, pe malul Lacului Maggiore.
locuiesc deocamdatã fiica mea ºi ginerele. Ora 9. Sosirea la La orele 17 fix, intrãm în Brescia.
þintã, estimatã, ar putea fi pe la orele 17. Ce þi-e ºi cu progresele
astea în materie de dat nãvalã! Prietenii noºtri sunt bine înfipþi în trei puncte strategice
Începând de la Berna avem vedere asupra Prealpilor. Fãrã ale oraºului: la douã margini ºi în centru (cel nou). Ne pun sã
zãpadã, dar magnifici. Parcã te absorb ºi te înalþã. alegem unde vrem sã fim gãzduiþi: Casa Serena sau Casa
La Kandersteg urcãm caii-putere în tren ºi timp de 15 Longobarzilor? Cã de poiate muncitoreºti vom fi fiind sãtui!
minute, cu noi cãlare, nemiºcaþi în întunericul brãzdat de un Optãm pentru prima variantã: sunã frumos. Se numeºte astfel,
soi de licurici, traversãm vizuina numitã tunelul Lötschberg. deoarece se aflã lângã Villaggio Sereno. Dar unde o fi satul
De data aceasta, pe sub Alpi. Experienþã unicã. Tot aºa va cel senin? Cãci nu se vede decât o vastã câmpie platã, cultivatã
rãmâne ºi când vom avea altele, de asemenea unice. temeinic, la milimetru, cu cereale, pomi fructiferi, legume.
Ajungem în cochilia primului tunel elicoidal. Sunt multe Suntem introduºi într-o fortãreaþã. Porþile masive de fier
de acest fel în Alpi, ne spune Roland. Hotãrât lucru, dacã (3 m înãlþime) se închid în urma noastrã. E adevãrat cã ne
punem la socotealã ºi pe celelalte, zise obiºnuite, teritoriul trezim într-o curte largã, dreptunghiularã, înfloritã puternic
Elveþiei e gãurit ca un ºvaiþer, iar mândrii munteni helvetici pe trei laturi ºi cu havuz la mijloc, cu cerul strãlucitor deasupra,
trebuie sã aibã ca strãmoº totemic cârtiþa. Asociatã eventual totuºi... Incinta ar fi de puºcãrie curatã, dacã n-ar însufleþi-o
cu liliacul, cãruia i se asigurã cu grijã locuri de refugiu. copilaºul grãsun, îmbrãcat doar de la brâu în sus (i se vede,
La Steg ne bucurãm de panorama unei pãrþi a cantonului bronzatã, puþa). Stã într-un colþ, sub o colonadã, cu tãticul
Valais, pe unde curge Rhônul. Un peisaj cam lunar totuºi, pe lui, Antonio. Ne vin în întâmpinare. Copilaºul se desprinde de
coaste. Multã piatrã dezgolitã. Vegetaþie nu prea bogatã nici mâna bãrbatului, face greoi cei câþiva paºi ºi îºi ascunde
în vale. Verde pal ºi destul de pipernicitã, în ciuda îngrijirii jumãtate de mutriþã în poala mãmicii. Maria Grazia, care ne
impecabile, drãgãstoase. Ici-colo aeroporturi mici, militare, condusese, îl ridicã în braþe. Îl sãrutã. Ne explicã: e cam
pe pistele cãrora, potrivit ghidului nostru, americanilor le e întârziat cu darul vorbirii – spune doar „tatã” ºi „mamã” ºi
fricã sã aterizeze cu avioanele lor. încã vreo duzinã de cuvinte, dar ºtie cum fac animalele în
Urcãm spre Brig, în direcþia izvoarelor Rhônului. Ne oprim ghiersul lor. Se trece la probã, cu Antonio pe post de modera-
la restaurantul Simplonblick (Priveliºtea Simplonului), exact tor. Reuºitã deplinã. Pe candidatul la oratorie îl cheamã
în miezul zilei. Nu se bagã de seamã cã suntem strãini. Giuseppe.
Deschidem punga ºi, contra câtorva arginþi buni, ni se dã Ne poftesc în casã, o clãdire ciclopicã. Spre a putea intra,
mâncare proaspãtã ºi delicioasã, bãuturi, cafea... Fumãm o se dezamorseazã sistemul de alarmã. Altminteri ar suna
pipã (noi bãrbaþii). Doamnele servesc o îngheþatã. Citim un concomitent ºi la cel mai apropiat post de poliþie. Ne invitã sã
afiº: undeva în vecinãtate, la Raron, se desfãºura un recital ne instalãm în câte o camerã de la etaj, unde se ajunge urcând
din opera lui Rainer Maria Rilke. Pãcat cã nu ne putem permite printr-o casã a scãrilor rece, de piatrã. In sfârºit, ne anunþã:
sã zãbovim, pentru a participa: Rilke era ºi el un mare cãlãreþ! „Peste o orã, cina. La Casa Longobarzilor.” ªi gazdele dispar
Încãlecãm. Însã dupã o orã facem iarãºi popas. Puþin pe nesimþite din fortãreaþã. Eu unul încep sã intuiesc prezenþa
dincolo de Pasul Simplon (2005 m) = Passo di Sempione, în fantomelor tuturor barbarilor, romanizaþi au ba, care au trecut
italianã! Vrem sã ne tragem sufletul, sã ne învingem emoþiile, prin ea ori au stãpânit aceastã locuinþã.
sã ne adunãm curajul spre a trece frontiera. Suntem noi muniþi Masa de searã în curtea-parc cu arbori multiseculari din
cu niºte ausweiss-uri, dar sunt scrise în indoeuropeanã (sic!). faþa Casei Longobarzilor, la periferia nordicã a Bresciei.
În ele figurãm drept *ghosti-, ceea ce înseamnã ºi „oaspete” Mâncãruri rafinate, numeroase, pregãtite pe bazã de brânzeturi,
ºi „strãin, duºman”. Or, se ºtie, italicii au virat termenul, hostis peºte ºi spaghetti. Asezonate cu vinuri de vreo trei soiuri ºi de
în latinã, spre al doilea înþeles. Aºa cã e foarte probabil sã fim calitate ireproºabilã. Deserturi: fructe, prãjituri, îngheþatã la
trataþi ostil. cupe. Discuþii: ne înþelegem de minune sau ne ghicim – ºi ei
Lãsãm caii-putere sã tureze la pas normal. Ca sã nu trezim au fost cândva ca noi: dupã rãzboi! Totuºi, ce mai e nou pe la
bãnuieli. Sã aibã pãzitorii rãgaz sã ne scruteze ºi, dacã vor, sã porþile stepelor? Cum mai stãm cu migraþiile de populaþii?

74 SAECULUM 4/2003
 drumuri europene

Gropile din ºosele sunt tot atât de adânci ºi de neregulate? mi-l dãruieºte.
Papa Lombardi ºi-a amenajat în pod un muzeu fantastic, Dejun la Lombardi Maior, pe care-l gãsim în pantaloni
cu obiecte de tehincã din cele mai vechi timpuri pânã în scurþi, într-un ºezlong din parcul seniorial, legãnând pe fluierele
prezent. Bineînþeles, câte a reuºit el sã adune. Ni-l aratã. S-ar picioarelor pe nepoþelul Giuseppe ºi apostrofându-l cu
putea ca unele lucruri sã fie chiar etrusce, dupã umila mea „Ciccione! (Grãsunule!)”. Mai încolo, se odihneºte o
pãrere (nu sunt D. H. Lawrence!). În orice caz, matroana ca- ultramodernã tondeuse. Gazonul e proaspãt tuns ºi iarba lãsatã
sei, cu care face sublimã pereche – el fiind scund, ea cu un grãmadã într-un loc nu prea îndepãrtat, sã poatã emana
cap mai înaltã, el având 75 de ani, ea vreo 60 – este o veritabilã mireasma.
Etruscã. Siestã la Casa Serena. Aud urlete ºi vuiete, cam pe la 16 -
17 h, când am tulburãri de stomac ºi cobor la baia de la parter.
Miercuri, 15 august (Sf. Maria Micã = Adormirea Maicii Noroc cã nu e noapte. Scriu ºi le alung. Ai mei dorm tun.
Domnului = Il Ferragosto) Din nou în Casa Longobarzilor. Pentru cinã. De care nu
Pornind din Casa Serena (fantomele nu ºi-au fãcut vreau sã-mi mai amintesc. În schimb, memorabilã trebuie sã
mendrele, poate fiindcã eram noi niºte barbari ghiftuiþi, fãrã rãmânã vizita în nocturnã a muzeului, în formulã completã, ºi
tulburãri stomacale ºi obosiþi) dis-de-dimineaþã, constatãm mai ales ieºirea pe terasa de la vreo 20 m înãlþime. Pânã ºi
cu stupoare cã de sãrbãtoarea aceasta magazinele sunt închise. Papemilzii sunt satisfãcuþi: au încã timp sã comunice cu noi,
Hold-up-ul va trebui amânat. Nu ne mai rãmâne decât sã stelele strãlucesc prietenos, e o rãcoare caldã, vinul ºi berea
hoinãrim, spionând vitrinele desigur, sã pãlãvrãgim, sã visãm. curg în pahare…
Însã gazdele noastre ne-au pregãtit un program. Vom vizita
mai întâi centrul oraºului vechi, de pe vremea romanilor, cu Joi, 16 august
Domul Nou ºi Domul Vechi. Intrãm în ultimul, care nu-i în Ne sculãm totuºi devreme, deoarece, înainte de plecare,
renovare, ºi ne închinãm, în stilul bizantino-barbar de la gurile avem multe de fãcut. În special, vrem sã ne luãm revanºa faþã
Dunãrii, invers decât prietenii noºtri. Vreau sã spun, cu „Sf. de ziua precedentã: sã devalizãm magazinele.
Duh – Amin” de la dreapta la stânga. Dar suntem simetrici, La ora 8 suntem deja în oraº. Procedãm rapid. Ne împãrþim
nu-i aºa? Ca pãrþile unui singur trup omenesc. ªi la fel ne în douã grupuri, dupã preferinþe ºi interese. Eu, fiicã-mea ºi
strãbate linia de Ia Domnul la Fiul. Maria Grazia intrãm în uriaºa librãrie Feltrinelli (ca editura).
Ne tragem în poze în faþa catedralei, a ruinelor Doamne, ce bogãþie! Cum ºi-or permite capitaliºtii ãºtia
(amfi)teatrului roman, sub niºte frumoase arcade, lângã sã editeze ºi sã achiziþioneze (din lumea întreagã) atâtea cãrþi?!
coloane, în mijloc de piaþã. Ne fotografiazã Papemilz, capul Fiindcã, dupã toate aparenþele, nu prea se citeºte pe aici: în
celeilalte familii de prieteni, care de ieri dupã-amiazã se tot afarã de vânzãtori, numai noi suntem în librãrie ºi doar noi
chinuie sã ne ducã ºi-n apartamentul lui de la etajul III al unui vom fi cât...
imobil proletar. ªi cred cã de data aceasta va reuºi. Caut o anumitã carte, pe care demult o hãituiesc: Storia e
Într-adevãr, un hocus-pocus între Maria Grazia – ca geografia dei geni umani de Luigi Luca Cavalli-Sforza, Paolo
reprezentantã a Lombarzilor Mari ºi Mici – ºi Papemilz, ºi iatã- Menozzi ºi Alberto Piazza (Adelphi Edizioni, 1997). Întrebãm
ne în douã care-automobile nãzuind spre lacul Iseo. Nu se de ea. O identificãm. Maria Grazia mi-o ia din mânã ºi se
poate ajunge. Înþepenim pe la mijlocul traseului, într-un teribil îndreaptã spre o casã. Protestez. Însã nu am decât o clipã la
ambuteiaj. Ne extragem, cu manevre riscante, din ºirul de pe dispoziþie. Între noi apare, ca din senin, Papemilz. Îmi spune
dreapta ºi ne încadrãm, la limita dinspre viaþa de apoi, în ºirul gâfâind cã vrea sã-ºi mai ia o datã rãmas-bun, cã pentru asta
din stânga, miºcãtor ca fulgerul lui Thorr. a fugit de la serviciu, smulge volumul din braþele prietenei
Înþeleg acum, pe balconul-terasã al cuibului Papemilzilor, noastre ºi, peste câteva secunde, vine cu el împachetat, plãtit.
cã se cuvenea sã luãm la aceºtia doar o gustare, la ora Mulþumesc încurcat, îl îmbrãþiºez. În clipa urmãtoare, a ºi
gustãrilor, ºi de asta nu ne-am încãpãþânat sã ajungem la Iseo. dispãrut.
Dejunul era rezervat de Lombarzi, chiar dacã ºi cu invitarea, Mã hotãrãsc sã-mi aleg ºi alte cãrþi. Pe banii mei, nu prea
de dragul nostru, a acestor prieteni de condiþie... Cãci, pe când mulþi. Maria Grazia mã priveºte amuzatã cum deliberez,
Papa Lombardi e un fost pionier ºi tânãr fascist, Papemilz socotesc, renunþ, revin, scotocesc. Când mã opresc lung la
este un ex-comunist. câte o comoarã, mi-o confiscã, zicând: „Pe asta o plãtesc eu
Mã seduc de la început aceºti oameni, intelectualul (Questo lo pago io)”. ªi astfel, nici mãcar jumãtate din suma
tremurãtor cãruia i s-a zdruncinat (dar nu de tot) o convingere mea nu se lasã cheltuitã. Împing, discret, restul fiicei mele,
ºi soþia sa, ce-i stã la coastã ºi din când în când contra, cu o care nu se bucurã de aceeaºi atenþie. Sã-l valorifice ea cu
uºoarã revoltã de micã amazoanã sciticã. Au doi copii, un bãiat foamea-i anglofilã.
ºi o fatã, absenþi, întrucât fiul face un serviciu de obiector de Ieºind sub soarele arzãtor, am încã în pupile imaginea
conºtiinþã, alternativ armatei, iar fiica a plecat pe urmele zeiþei tomurilor, acum aflate în sacoºe, iar în nãri mirosul lor
Danu, în Irlanda, dupã un flãcãu roºcat ºi pentru studii (post- tipografic. Abia vãd pe unde calc. Trebuie sã fie vreo
universitare) celtice. cincisprezece opere de primã mânã. În francezã sau italianã
Papemilz nu se mai saturã sã discute cu mine, alarmat, (unele, traduceri fãcute prompt ºi extrem de ºtiinþific din
presat de timp. La rândul meu, sunt captivat. Dacã n-ar trebui englezã, germanã ori alte limbi). Sunt cel mai fericit barbar de
sã þin cont de pãrerea însoþitorilor, aº înnopta în biroul acestuia, pe planetã, un rãsfãþat al soartei. Curând voi cuprinde sub
plin ochi de cãrþi ºi de fiºe, de tablouri, de stampe. În cele din bolþile frunþii aproape toate circumvoluþiunile civilizaþiei. Voi
urmã, excedat de trecerea clipelor, amfitrionul extrage din ºti, poate, câte dintre ele se datoreazã ºi frecuºului minþii
biblioteca sa (raftul dedicat ºtiinþelor cognitive) marele oamenilor de pe meleagurile noastre.
dicþionar de mitologie greacã ºi romanã al lui Pierre Grimal ºi Mai are rost sã descriu cum am zburat înapoi?

SAECULUM 4/2003 75
 drumuri europene

Dumitru Pricop

CÅLÅTORIE ÎN GRECIA. METEORA

CÅLÅTORIE
Când am plecat din Athena, nu bånuiam cå-l voi descriere. MulÆi geologi susÆin teoria cåreia stâncile au
întâlni – chiar în aceeaçi zi – pe Dumnezeu. Nikos, fost create în urma milenarei eroziuni râului Pinios, încât
gazda mea din Grecia, taciturn çi misterios, mi-a spus acesta a împårÆit lanÆul muntos Pind [Phindhos], în vestul
doar cå frumuseÆile patriei sale nu se rezumå la Câmpiei Thesalia, formând muntele Olimp, iar în est
antichitatea sau contemporaneitatea Capitalei. Sokrate Muntele Ossa. Oricine ar fi fost primul pustnic care a
Eternal lucra, încå la perfecÆiunea spiritualå umanå iar escaladat stânca abruptå, Andronikos sau Athanasios,
lampa lui Diogene cåuta încå... oameni. A trebuit så-l ne putem minuna gândindu-ne cât de mult i-a trebuit så
cred så iau loc în maçina lui de fabricaÆie... japonezå. ia piatrå cu piatrå, cåråmidå cu cåråmidå çi scândurå
arcå a simÆit remarca çi mi-a spus cå-n Grecia singura cu scândurå ca så ajungå pânå la aceste înålÆimi, având
industrie constructoare grea este aceea navalå... doar un coç çi o scarå împletitå din frânghie... Cea mai
ïncolo... Olimpul! mare månåstire, Megalo Meteora, cunoscutå çi sub
Plecåm. Låsåm în urmå Attika traversând un traseu numele de Metamorphosis s-au „Transfigurarea” a avut
montano-marin de unicå frumuseÆe. Parcå munÆii stau nevoi de trei secole pentru a fi terminatå dupå ce a fost
så cadå pe noi, fåcându-ne mare, çi-n aceastå îngemå- începutå aproximativ la anul 1356. O altå månåstire,
nare så simÆim tragediile çi dramele unui Popor care Aghios Stéfanes, locuitå acum de cålugåriÆe, a fost, çi
încå nu çi-a încheiat periplul în Destin. Implacabilul e ea, terminatå la sfârçitul anilor 1300.
posibil oricând, fiindcå Leonida mai are spada scoaså Dintre cele 24 de comunitåÆi monahale care s-au
din teacå iar Persii mai râvnesc încå insulele Cicladelor dezvoltat pânå la sfârçitul secolului al XVII-lea,
çi lâna de aur a unui popor care n-a çtiut nicicând ce momentele de prioritate fiind în secolele al XIV-lea çi
este odihna... Livadia, Lamia, Kaxolitsa... Çi muntele al XV-lea, aståzi 18 sunt în ruine çi numai çase sunt
se då de trei ori peste cap çi se transformå în fermecå- locuite çi deschise vizitatorilor. Luate în sensul acelor
toarea câmpie a Thessaliei. Deçi cuptorul grecesc e de ceasornic, månåstirile care mai pot fi vizitate sunt:
încins la maximum, cu temperaturi diabolice, ne Aghios Nikolaos, construitå în jurul anului 1388, cu o
întâmpinå o simfonie în verde, surâzåtoare çi pateticå, capelå micå, susÆinând fresce realizate de cålugåri
ca muzica lui Teodorakis. adepÆi ai teofaniei çcolii Cretane [cca 1527]; Megalo
Lanuri de porumb, grâu, bumbac, tutun, legume, Meteora [Marea Meteora], îngrijitå, la început de câÆiva
stråjuitå de plantaÆii de måslini, portocali çi låmâi se cålugåri din Ordinul Sfântul Vasile, având o valoroaså
întind cât vezi cu ochii, iar majestuoçii eucalipÆi, colecÆie de manuscrise datând din secolul al IX-lea çi
chiparoçi, cedri çi – mai ales – ne fac, cu frunzele, semn o altå colecÆie de icoane antice prezentate în vechiul
de bun venit. reflectoriu; Varlaam cu fresce din secolul al XVI-lea,
O datå cu intrarea în miraculosul oraç Trikala, tråieçti realizate de pictorul italian Franco Catellano, restauratå
o anumitå magie, simÆi cå un anume mister pluteçte în parÆial, în 1870, çi un vechi taolin folosit acum pentru
aer, o anumitå aurå învåluie totul împrejur, fenomen care ridicarea unor lucruri, dar în trecut çi pentru ridicarea
se accentueazå pe måsurå ce te apropii de localitåÆile cålugårilor în sfântul Låcaç; Aghios Triadha [Sfânta
Kalambaca çi Kostroki. Ni-l imaginåm, îndeosebi, pe Trinitate], la care se ajunge urcând aproape 139 de
Dumnezeu în înalt, în mii de raze Æesute lumina imensei trepte dificile, dåltuite în piatrå çi Aghios Stephanos,
Lui alcåtuiri... Aici te întâmpinå, înså, în niçte stânci cu o capelå renovatå çi un mic muzeu ce expun haine
uriaçe, ca niçte lumânåri ale eternitåÆii, din bazalt, pinteni çi manuscrise bisericeçti, icoane çi alte lucruri de cult.
aistotici de piatrå pe care Prea ïnaltul çi-a låsat oul pri- Valea dintre stânci, numitå Témbi, uitatå de timp,
mordial. Pe aceste imense stânci sunt „agåÆate” råmâne cu aceeaçi abundenÆå de råcoare çi verdeaÆå
månåstiri ale cåror nume comun derivå de la verbul pe care a avut-o în urmå cu mii de ani... Nici chiar
meteoriza care în traducere liberå ar însemna „a nåvala turiçtilor nu a schimbat frumuseÆea râului Pinios,
suspenda în aer”. VedeÆi, ciudatå traducere! „A care stråbate trecåtoarea de 10 km dintre muntele
suspenda în aer”, nu în stâncå... çi atunci stânca råmâne Olimp çi Ossa, deçi cårårile ce coboarå spre râu sunt
prelungirea „Sfântului Aer” ca un simbol al gresiei din tixite de magazine cu... suveniruri. Aici, în valea Témbi,
timpul pe care Dumnezeu ni l-a dat anume så-l låsåm Daphne a chemat ajutor pentru a scåpa de insistenÆele
în stâncile pe care vor fi zidite, cândva, alte månåstiri lui Apollo... A fost transformatå într-un dafin, pe care
„mult mai luminoase” cum ar fi zis Meçterul Manole al frumosul Apollo l-a considerat un copac sacru... Pe
nostru... Aflonsmentele ciudate ale stâncilor ce crengile dafinilor Dumnezeu a înålÆat stâncile
susÆineau odinioarå 24 de månåstiri, sfideazå orice månåstirilor de la Meteora...

76 SAECULUM 4/2003
 memoria arhivelor

Gh. Buzatu

GEORGE ENESCU LA MOSCOVA

– din secretele arhivelor Kremlinului –
Fie cã a fost ori nu reþinutã de memorialiºtii timpului sã ridice mãnuºa ºi, în discuþia antamatã, natural, a
implicaþi direct în eveniment (Iorgu Iordan ºi Mihai vorbit puþin dar a reþinut cu atenþie declaraþiile prinþesei,
Beniuc, ambasadorul României în URSS ºi, respectiv, cu gândul, împlinit întocmai, de a le transpune pe hârtie
secretarul sau), vizita la Moscova, în primãvara anului în atenþia organelor sovietice interesate! Este mai mult
1946 a genialului compozitor, interpret ºi dirijor G. decât sigur ca A. Karaganov a fost ºocat de precizãrile
Enescu, cu soþia, prinþesa Maria Cantacuzino, a Mariei Cantacuzino, dat fiind cã, dupã cum relevå
constituit un bun prilej pentru presa din România ºi „jurnalul”, iniþial oficialul sovietic presupusese cã
URSS de a urmãri ºi comenta faptele. Mai ales cã în dezbaterea despre politicã, avea sã fie una generalã ºi
acel stadiu al izolãrii României ocupatã de URSS în a acceptat-o, pentru ca, de la un anume moment,
urma rãzboiului mondial din 1939-1945, vizita se inte- prinþesa sã se lanseze în mãrturisiri cât se poate de
gra în programul de redeschidere culturalã a þãrii cãtre categorice. Astfel, ea a opinat: „La noi, în România, este
lume ºi viceversa, iar ea s-a concretizat astfel, dupã o proastã politicã ºi politicienii sunt proºti. Noi n-am avut
cum fusese ºi proiectatã, într-o suitã importantã de noroc...” Oficialul sovietic, interesat, nu a deturnat sensul
manifestãri muzicale la Moscova. Astãzi însã, la peste discuþiei ºi, iscoditor, dupã cum singur reþine în „jurnal”,
50 de ani de atunci, în condiþiile desecretizãrii arhivelor „am întrebat-o ce anume are în vedere”. Replica
epocii comuniste din istoria Rusiei, apelând la prinþesei, bineînþeles, a fost pe mãsurã: clarã, sincerã
documentele scoase la ivealã, înþelegem în ce grad ºi nu lipsitã de amãnunte ºi argumente în folosul/
vizita lui G. Enescu ºi a soþiei sale a depãºit limitele detrimentul comuniºtilor „buni” ori „råi” de la Bucureºti.
unui eveniment cultural-artistic. Documentele provenind Dar sã trimitem la textul inserat de A. Karaganov în al
din fondurile Arhivei Ministerului Afacerilor Externe al sãu „jurnal”: „Guvernul actual al României nu rãspunde
URSS din Moscova, atestã netãgãduit cã, pe lângã o intereselor poporului ºi demnitãþii þårii. El acþioneazã
serie de aspecte referitoare strict la organizarea ºi buna împotriva demnitãþii þãrii, împotriva poporului. Eu nu
desfãºurare a cãlãtoriei soþilor Enescu (program, iubesc guvernul, nu-i iubesc pe comuniºti. Deºi între
cazare, aspectele financiare, vizele necesare etc.), de comuniºti sunt oameni buni, deºtepþi ºi inteligenþi, pe
altfel lesne de presupus într-o asemenea împrejurare, care-i preþuiesc: secretarul general al ARLUS - [Mihail]
mult mai delicate, mai interesante ºi mai neprevãzute Magheru, ministrul [Lucreþiu] Pãtrãºcanu. Aceºtia sunt
au fost problemele – necunoscute ori cvasinecunoscute intelectuali. Ana Pauker, de asemenea, este o persoanã
pânã în prezent – abordate, întâmplãtor ori dupã un plan interesantã ºi deosebitã. În rest, toþi sunt antipatici. Chiar
anume chibzuit de George Enescu ºi prinþesa Maria mã gândesc cã, dacã situaþia s-ar schimba ºi în þarå ar
Cantacuzino în cadrul întrevederilor lor, programate ori veni la conducere alþi stãpâni, ei de asemenea ºi-ar
nu, cu oficialii sovietici, de regulå cu kulturnici ori cu manifesta partinitatea. Guvernul român promoveazã o
reprezentanþi ai departamentului diplomatic. Au fost în linie proastã, el face multe greºeli”. În continuare,
aceastã situaþie: A . K a r a g a n o vv,, locþiitorul lui prinþesa Maria Cantacuzino s-a aflat în dezacord cu A.
[Link], preºedintele VOKS-ului (Vsesoiuznoe Karaganov pe tema caracterului fascist al formelor de
obºcestvo kulturnîh sviazei s zagraniþei - Organizaþia guvernãmânt trecute de la Bucureºti, ea acceptând
unionalã pentru legãturi culturale cu strãinãtatea), termenul numai pentru realitãþile foste în Italia ori pentru
G.M.ªnerson, ºeful secþiei muzicale al aceleaºi calificarea perioadei legionare. Nimic straniu, dacã, de
asociaþii, ori A .P
[Link]
.Pavlov, din structurile MAE al URSS, la legionari, prinþesa nu ar fi revenit „la cestiune”... Ne
delegat personal de unul dintre locþiitorii ºefului vedem, din nou, siliþi sã apelãm la „jurnalul” lui
diplomaþiei sovietice ([Link]). Cei menþionaþi, [Link]: „...Dar, acum, ei [legionarii] nu mai sunt.
dupã întâlnirile cu Eneºtii, au întocmit din motive ªi, în loc ca sã dãm poporului eliberat de legionari
„binecuvântate”, legate de securitatea naþionalã a libertate, guvernul nostru continuã represiunea,
URSS, specifice epocii staliniste ºi nu numai, teroarea, asasinatele. Aceasta este straniu. Aceasta-i
stenograme pe marginea discuþiilor desfãºurate, incluse lipsã de omenie. Niciodatã sã nu provoci ura, ea
în aºa numitele „jurnale” ale secþiilor ºi departamentelor întotdeauna naºte rãul. Da, dv. aþi vorbit despre lupta
pe care le reprezentau ºi care, în prezent, oferã istoricilor contra democraþiei. Dar în guvernul nostru nu-i
probele palpabile ale faptelor petrecute cu adevãrat „în democraÆie. Poate unii democraþi – aceºtia-s câþiva,
spatele uºilor închise”... aristocraþii. Eu am fost întotdeauna o democratã ºi, de
Aºa dupã cum cititorul poate desprinde din la bun început, am simpatizat cu revoluþia rusã. Eu îl
documentele anexate, prinþesa Maria Cantacuzino, apreciez mult pe Lenin ºi socot cã Stalin al vostru este
potrivit unui plan pe care-l bãnuim a fi fost întocmit din un om remarcabil. Deºi, în sfârºit, eu ºi soþul nu suntem
timp, a fost aceea care, în lipsa lui G. Enescu, a abordat comuniºti ºi nu avem de gând sã devenim comuniºti.
„întâmplãtor”, pentru început, în cursul micului dejun din Mi se pare cã la noi comunismul este o problemã la
19 aprilie 1946, diverse chestiuni politice speciale, dupã ordinea zilei. Mã înþelegeþi - la ordinea zilei. (Enescu a
ce le epuizase pe cele „generale”. Interlocutorul de subliniat „la ordinea zilei”). Eu nu-i iubesc pe comuniºtii
atunci al prinþesei, [Link]
[Link],, locþiitorul preºedintelui noºtri, deºi eu sunt pentru prietenia cu Uniunea
VOKS-ului, specialist în istoria literaturilor occidentale, Sovieticã. Cei mai buni politicieni, cei care pot aduce
a acceptat, dupã cum observãm din „jurnalul” acestuia, folos acestei prietenii, sunt muzicienii, savanþii. Aºa am
SAECULUM 4/2003 77
 memoria arhivelor

gândit noi venind aici. Eu sunt fericitã la Moscova. Eu „normele comuniste” erau nu numai intens monitorizate,
am fost victimã a propagandei legionare. Acum eu ci ºi aspru pedepsite. Într-un asemenea context trebuie
înþeleg adevãrul ºi vãd ceea ce dv. aþi înfãptuit”. evaluate ºi demersurile soþilor Enescu care - dupã cum
„Jurnalul” lui A. Karaganov dovedeºte cã,, la nevoie, se poate constata din declaraþiile lor – puneau serios în
prinþesa se dovedise un bun diplomat. Mai precis, dupã discuþie, la doar 13 luni dupã instalarea din 6 martie
epuizarea capitolului politic, Maria Cantacuzino a stãruit 1945, rosturile guvernului dr. [Link], dominat de
asupra problemelor cultural-artistice, iar în context, comuniºtii locali ºi gestionat de Moscova. Nu era, totuºi,
fãcând trimitere la situaþia dirijorului George Georgescu, prea mult? Mai ales cã faptul, vrem sa zicem –
aflat momentan în penumbrå la Bucureºti pe motivul contestarea, se producea nicãieri altundeva decât la
cã, în anii rãzboiului, concertase la... Berlin, nu a exclus noua Înalta Poartã, adicã la Moscova!
rezolvarea cazului în urma unui impuls pornit – de ce ...Dar, aºa dupã cum am precizat cu alt prilej (vezi
nu? – tocmai de la Moscova... Da, de la Moscova, [Link], Românii în arhivele Kremlinului
Kremlinului, Bucureºti,
întrucât în acel timp, URSS era deja stãpânã absolutã Editura Univers Enciclopedic, 1996), investigarea
peste tot ceea ce se întâmpla nu numai la Bucureºti ori arhivelor secrete ale perioadei sovietice este în mãsurã
în România, ci în întregul spaþiu est-central european! sã ne ofere o sumedenie de surprize privind istoria
Dupã douã zile, mai precis la 21 aprilie 1946, prinþesa modernã ºi contemporanã a României, ºi nu numai.
Maria Cantacuzino l-a abordat pe G.M.ªnerson
G.M.ªnerson, ºeful
secþiei muzicale a VOKS-ului, pentru a se interesa (?!) Din „Jurnalul” lui [Link], din M. A. E. al URSS
de o altã problemã din programul neoficial al cãlãtoriei Secret
la Moscova; situaþia prizonierilor români de rãzboi aflaþi 4 mai 1946
în URSS, în speþã a generalilor [Link] ºi Primirea compozitorului român Enescu ºi a d-nei
[Link]ãtescu. Prinþesa s-a arãtat dispusã sã se deplaseze Enescu
la ei, oriunde i se va indica în URSS ºi, cum fãrã a-i
întâlni a mãrturisit cã „nu poate sã se întoarcã la La 29 aprilie 1946 i-am primit, din însãrcinarea
Bucureºti”, G.M.ªnerson, pentru a ieºi din încurcãturã, tovarãºului [S.A.] Lozovski [locþiitor al ministrului
i-a promis sã înainteze cererea primitã „tovarãºului Afacerilor Externe al URSS], pe cunoscutul compozitor
Kemenev”, preºedintele VOKS-ului. român Enescu ºi soþia, aflaþi la Moscova, care au fost
La 29 aprilie 1946 a intrat în protocol primirea soþilor însoþiþi de translatorul Ambasadei Române, d-l Gane.
Enescu la MAE al URSS de cãtre A.P .Pavlov,, delegat
.Pavlov
[Link] Enescu ºi-a exprimat marea mulþumire pentru vizita
de [Link], unul dintre locþiitorii lui [Link], sa la Moscova ºi a dat o înaltã preþuire nivelului culturii
atotputernicul titular al departamentului. Întrevederea muzicale sovietice. În mod deosebit, el a apreciat
n-a depãºit 30 de minute, dar interlocutorii lui [Link] orchestrele pe care le-a dirijat ºi a observat cã, în privinþa
au avut timp – va reþine acesta în „jurnal” – sã-ºi expunã mãiestriei interpretative, orchestrele noastre se aflã la
„scopul vizitei lor”. Mai precis, dupã ce a mulþumit pentru acelaºi nivel cu acelea ale filarmonicilor renumite.
ospitalitate ºi a apreciat nivelul culturii muzicale în Dupã aceasta, Enescu ºi soþia au trecut la scopul
URSS, G. Enescu, cel mai adesea susþinut de Maria vizitei lor.
Cantacuzino, a intervenit mai întâi pentru eliberarea Bazându-se pe faptul ca România, de la 23 august
generalilor, ofiþerilor ºi soldaþilor români aflaþi încã în 1944 a ieºit din rãzboiul împotriva URSS ºi a intrat în
lagãrele sovietice de prizonieri de rãzboi (doc. nr. 5). ïn rãzboi contra Germaniei, de partea Puterilor Aliate,
acelaºi scop, Enescu au predat lui [Link] o Eneºtii au ridicat problema eliberãrii generalilor, ofiþerilor
scrisoare adresatã personal lui [Link] de rudele ºi soldaþilor Armatei Române aflaþi în lagãrele sovietice
prizonierilor de rãzboi care insistau pentru salvarea de prizonieri de rãzboi. În legãturã cu aceasta, ei mi-au
fiinþelor lor dragi. Un demers special, întãrit de o notã transmis o scrisoare adresatã tovarãºului Stalin din
verbalã a Ambasadei României la Moscova, viza situaþia partea rudelor prizonierilor de rãzboi cu cererea de a-i
generalilor amintiþi mai sus – Mazarini ºi Brãtescu, iar o elibera pe aceºtia din urmã. În afarã de aceasta, Eneºtii
scrisoare, lãsatã la plecare pe numele lui [Link], mi-au transmis o notã verbalã a Ambasadei României
ºeful guvernului ºi al diplomaþiei sovietice, cuprindea la Moscova cu solicitarea de a le transmite informaþii în
solicitarea Eneºtilor de eliberare a douã persoane legãturã cu generalii prizonieri Mazarini ºi Brãtescu.
nominalizate, internate în URSS. Recunoscându-se Eneºtii au spus cã, înainte de vizita lor la Moscova, li
„depãºit” de solicitãrile Eneºtilor, oficialul sovietic nu a s-au adresat soÆiile acestor generali ºi le-au cerut ca ei
avut altceva mai bun de fãcut decât sã-ºi asigure (Eneºtii) sã se convingã cã generalii români Mazarini ºi
oaspeþii cã se va ocupa personal ca documentele care-i Brãtescu sunt în viaÆå ºi sãnãtoºi. În aceastã problemã,
fuseserã transmise... sã ajungã la destinatari! Eneºtii mi-au transmis, de asemenea, ºi scrisoarea
Nu ne-am îngãduit, în privinþa vizitei lui [Link] generalului Mazarini.
cu soþia la Moscova în 1946, sã ne pronunþãm decât în În încheiere, compozitorul mi-a remis, pentru
temeiul probelor existente. Însã, cu permisiunea tovarãºul [V.M.] Molotov [ºeful guvernului sovietic ºi al
cititorului, vom avansa finalmente, în loc de încheiere, diplomaþiei URSS], o scrisoare cu cererea de eliberare
o singurã presupunere. Nu a fost exclus ca, dupã a douã persoane cunoscute, internate în URSS: profe-
terminarea cãlãtoriei Eneºtilor, autoritãþile sovietice, sorul de matematicã F. Pãtraºcu ºi inginerul Victor
examinând documentele cuprinzând declaraþiile ºi Heuiflich.
demersurile oaspeþilor români, sã fi conchis cã în Observând cã, lucrând în cadrul MAE, eu nu mã ocup
România artele muzicale, cel puþin prin unul dintre de România ºi de aceea eu nu pot spune nimic Eneºtilor
strãluciþii lor exponenþi, rãmãseserã... reacþionare... Nu în privinþa cererilor lor, le-am promis så transmit
trebuie sã neglijãm cã, în epoca de referinþã, oriunde în documentele ce mi-au fost înmânate destinatarilor.
imensitatea Imperiului Roºu, extins ºi consolidat cu Eneºtii mi-au mulþumit. Cu aceasta, întrevederea,
largul concurs al Puterilor Occidentale la finele care s-a prelungit aproximativ 30 de minute, a luat
conflictului mondial din 1939-1945, abaterile de la sfârºit.

78 SAECULUM 4/2003
 memoria arhivelor

Viorel Cosma

NAE LEONARD. SECVENTE

, PENTRU UN VIITOR SCENARIU RADIOFONIC
nu a cunoscut cåldura familiei, îmbelçugarea casei, grija
pentru nevoile çcolii. Såråcia, singuråtatea, umilinÆa,
setea de culturå, i-au umbrit copilåria. A colindat GalaÆii,
Buzåul çi Focçanii, tråind cu speranÆa cå în preajma lui
Nicu Poenaru, Al. P. Marinescu, Vladimir Maximilian,
va descoperi mai repede limanul fericit al scenei. A avut
parte – ca toÆi tinerii actori români – så debuteze în cor,
så îmbrace costume peticite, så interpreteze la vârsta
de 16 ani roluri de... båtrâni, så fie tocmit cu 2 lei pe
searå, dându-i-se în schimb numai 25 de bani pe
spectacol.
A fost de ajuns o stagiune la Grigoriu, douå-trei roluri
în operetele Frumoasa din New Y ork, Moçtenitorii
York
veseli , Vråjitorul Nilului, ca Nae Leonard så devinå
„vråjitorul Bucureçtilor”.
Se råspândise vestea apariÆiei „marelui tenor” în
toatå Capitala. „L-ai våzut pe Leonard?” „Du-te så-l auzi
pe Leonard!” – erau imperativele amatorilor de operetå
în primul deceniu al veacului nostru.
Când Grigoriu a montat în 1906 pentru prima oarå
la noi Våduva veselå de Lehar, atribuindu-i tânårului
cântåreÆ rolul lui Danillo, toatå lumea s-a îndreptat spre
grådina Oteteliçanu spre a-l aplauda pe Leonard.
Tenorul avea 20 de ani. Era suplu, înalt, elegant în
miçcåri, natural pe scenå, cumpåtat în mers çi gest,
simpatic çi fermecåtor în replicile vorbite, cald çi neega-
lat în cânt. Toate însuçirile artistice la un loc înså, nu
depåçeau frumuseÆea lui fizicå. Fusese croit parcå
anume pentru scenå. Pe drept cuvânt s-a spus în acel
trist decembrie 1928 cå prin moartea lui Leonard a
dispårut pentru o clipå însåçi opereta.
ïntr-adevår, viaÆa sa çi-a identificat-o cu scena liricå.
N-a cunoscut vreme de aproape douå decenii dublura
în rol. Juca matineul çi spectacolul de searå cu aceeaçi
vervå tinereascå, precum în ziua premierei. Rând pe
Dintr-un colÆ de maså al cafenelei Napoleon din rând, operetele Apåjune sacagiul de Millöcke alias
Focçani, un tânår iubitor de muzicå trimitea la 9 mai Stafia DâmboviÆei (localizare de Paul Gusti, directorul
1904 urmåtoarele rânduri directorului trupei de operetå de scenå al ansamblului Grigoriu), Fire de artist de
din Bucureçti, Constantin Grigoriu: „Voiesc så fiu sub o Eysler, Farmecul unui vals de Oscar Strauss, i-au mårit
direcÆie bunå çi cu «firmå» bunå. Asta må face så Æiu popularitatea lui Leonard.
aça de mult så vin în trupa Dvoastrå. Dacå acceptaÆi, „Domnul Leonard care deÆine rolul simpatic al locote-
vå rog din inimå – promiÆându-vå a vå fi recunoscåtor – nentului Niki – scria cronicarul ziarului Universul la 6
så-mi trimiteÆi 20 lei spre a veni imediat. Cred cå v-a martie 1908 – a avut un bun prilej så-çi punå în evidenÆå
spus Dl. Båjenaru ce fel de båiat sunt. RåspundeÆi vå toate calitåÆile sale de cântåreÆ delicat çi a redat cu multå
rog de urgenÆå. [Link], artist”. cåldurå tot farmecul ce umple partea pe care o cântå”.
Cu aceastå scrisoare – soluÆionatå favorabil – s-a Dornic så aprofundeze stilul operetei, Leonard a
încheiat perioada de diletantism teatral al celui mai de plecat – împreunå cu bunul såu prieten din copilårie,
seamå artist al operetei româneçti din primele decenii comicul Vladimir Maximilian – la Viena. A våzut Liliacul
ale veacului nostru. Angajat în trupa lui Constantin de Johann Strauss, operetå în care va cunoaçte chiar
Grigoriu, viitorul prim-tenor al companiei bucureçtene, în vara anului 1908, un triumf. Rolul lui Eisenstein va
Nae Leonard a debutat pe scena grådinii Oteteliçanu, råmâne neegalat vreme de un sfert de veac pe scena
în opereta Vråjitorul Nilului de Bayer, în seara zilei de bucureçteanå.
vineri, 3 iunie 1905. ïn anul urmåtor, trupa lui Grigoriu s-a mutat de la
Drumul afirmårii lui Leonard n-a fost uçor, în ciuda Lyric la Teatrul Modern, opereta de deschidere
evidentului såu talent. Fiul mecanicului de locomotivå însemnând un nou succes al lui Nae Leonard: Contele
gålåÆean Constantin Nae, nåscut la 13 decembrie 1886, de Luxemburg de Ferenc Lehar.

SAECULUM 4/2003 79
 memoria arhivelor

Pe autorul operetei Contele de Luxemburg l-a vara la parcul Oteteliçanu l-au vlåguit pe firavul tenor,
cunoscut personal în primåvara lui 1914 în capitala bolnav de tuberculozå. Leonard dådea semne de
Austriei. Dupå ce l-a ascultat într-un fragment din obosealå în spectacole, vocea nu mai avea strålucirea
Werther de Massenet çi în câteva arii din lucrårile sale, de odinioarå. Pentru un timp, trupa liricå bucureçteanå
compozitorul Ferenc Lehar i-a spus entuziasmat de çi-a fixat „domiciliul” la Timiçoara, dar un incendiu a
vocea tenorului român: „Domnule Leonard, sunteÆi cel distrus teatrul, readucându-l în capitalå.
mai bun interpret al operetelor mele”. La 8 iunie 1924, compania Leonard çi-a inaugurat
ïncurajat de aprecierile pozitive ale lui Lehar, tânårul stagiunea muzicalå la Parc cu opereta Bayadera de
tenor al trupei lui Grigoriu, aflat în plinåtatea forÆelor sale Kalman.
artistice, a påçit la împlinirea visului de a juca operå. Cu romanÆa din Bayadera marele nostru tenor a
ïn Werther de Massenet, Nae Leonard çi-a dovedit, obÆinut în 1925 un angajament la Teatrul Des Celestins
fårå echivoc, calitåÆile sale de excepÆional cântåreÆ. din Lyon. Aci çi-a irosit sånåtatea care avea så-i aducå
Tenor liric, cu o voce frumos impostatå çi un timbru på- tragicul sfârçit în seara zilei de 24 decembrie 1928, dupå
trunzåtor, mânuind frazele muzicale cu o rarå expresi- un emoÆionant spectacol cu opereta Fritz pe scena
vitate çi inteligenÆå, Leonard avea o dicÆiune impecabilå bucureçteanå. A cântat pânå la capåtul puterilor. „Un
çi o lejeritate neîntrecutå în registrul acut. act de operetå çi ultimul act din viaÆå!” – scria Elena
Moartea directorului Grigoriu (1914) l-a obligat pe Zamora partenera acelui spectacol, în volumul ei de
Leonard så-l convingå pe Maximilian så preia – Amintiri . „ Plângeau artiçtii çi maçiniçtii, låcrimau
împreunå – conducerea trupei bucureçtene de operetå, orchestranÆii çi suspina publicul”.
spre a salva destråmarea trupei. Dragostea Corinei de Fiul mecanicului de locomotivå çi-a plåtit scump
Ionel Bråtianu, Juxheirat de Lehar, Contele T onny de
Tonny tributul vieÆii închinat exclusiv scenei lirice româneçti,
Eysler, ïnsuråÆeii de Jean Gilbert, Floarea din Stambul ignoratå de oficialitatea epocii. Leonard a tråit pentru
de Leo Fall au alternat pe afiçele din timpul primului publicul larg, pentru acei care i-au råsplåtit talentul çi
råzboi mondial cu operele De-aç fi rege de Adam çi munca neobositå, cucerindu-çi un loc de seamå în istoria
Povestirile lui Hof fmann de Offenbach.
Hoffmann teatrului nostru muzical al cårui orizont l-a luminat în
Spectacolele epuizante, iarna în turneu prin Æarå, iar urmå cu trei sferturi de veac.

George Muntean

MASONERIA ÎN BUCOVINA ªI BASARABIA

Prima atestare cunoscutã pânã acum a fenomenului (1757-1832), guvernator al Bucovinei, dupã ocuparea
masonic pe teritoriul de astãzi al Bucovinei dateazã din acesteia de cãtre austrieci, el însuºi membru al lojii
29 aprilie 1772, când a fost imprimatã la Sadagura o vieneze De la Vraie Concorde (Zur Wahren Eintracht),
medalie care atestã înfiinþarea la Iaºi a lojii militare Marte, înregistrat cu numele greºit de Baltisch Basile. E probabil
având ca probabil venerabil pe saxonul Peter Nicolae ca el sã fi tradus în germanã scurta cuvântare þinutã de
von Gartenberg-Sadogurski, fost administrator al Horea în româneºte, în respectiva lojã, la 23 februarie
monetãriilor din Cracovia ºi Varºovia, intendent al 1783 (vezi Ioan Chindriº, Horea ºi Masoneria?, în
armatelor ruseºti de ocupaþie din rãzboiul de la 1767- „Francmasoneria Magazin” nr. 1/1999 ºi George
1774. Venerabil putea fi ºi nepotul sãu, generalul Peter Muntean, „Un document important de limbã românã”, în
Mellozino (aºa explicându-se inscripþia italianã a Curierul Românesc, anul IV, nr. 5, mai 2002). Interzicerea
medaliei). O a doua medalie, din 1774, atestã existenþa masoneriei în septembrie 1788 (ca o consecinþã probabilã
lojii Moldova. a rãscoalei lui Horea ºi a ecourilor ei extraordinare) avea
E probabil însã cã astfel de idei ºi persoane iniþiate în sã dezarticuleze o vreme ordinul masonic, care însã se
tainele ºi practicile umane strãvechi vor fi strãbãtut mai va reface repede, va prefigura ºi va alimenta Revoluþia
devreme aceste locuri, date fiind relaþiile cunoscute cu de la 1821 (condusã de Tudor, probabil ºi el francmason)
spaÆiile nord-slave ºi est-germanice aflate, la rândul lor, ºi, mai cu seamã, Revoluþia de la 1848, cu puternice
în felurite legãturi cu lumea anglo-saxonã, din care a urmãri în Bucovina.
iradiat francmasoneria. De asemenea, putem vorbi de Un mason important, originar din Bucovina, este
francmasoni originari din acest spaþiu încã înainte de arhimandritul Gherasim Clipa, din Vicovu de Sus, care
respectivele date, cum au fost, între alþii, vornicul Vasile a tradus cartea lui Gabriel Perau, Taina francmasonilor
Balº, venerabil al unei loji din Iaºi, la 1749, Iordache (1787, ms. 451, B.A.R.), pentru ca „toþi cei ce vor citi sã
Cantacuzino, caimacam, venerabil de lojã, Sandu cunoascã greºita socotealã ce au de aciastã tagmã”.
Sturdza, ºi el venerabil (1743) ºi caimacam, slugerul El este primul care foloseºte în România cuvântul
Leinþa, iar mai târziu Ion Cuza (bunicul lui Alexandru), francmason, urmat de Iordache Golescu cu farmazon
Manolache Bogdan, Ioan Cantacuzino, voievodul Mihail ºi francmason.
ªuþu ºi alþii, fie nãscuþi în acele locuri, fie cu proprietãþi Pãtrunderea timpurie a ideilor masonice în respectiva
pe acolo. Bãlºeºtii au fost mai mulþi (Alexandru, Dimitrie, zonã nu e întâmplãtoare, întrucât nordul Moldovei de
Grigore, Iordache, Nicolae, Teodor ºi doi Vasile), primul atunci (Bucovina de mai târziu) a fost unul dintre
fiind rudã cu cãpitanul, baronul ºi diplomatul Vasile Balº þinuturile cele mai deschise, sub raport spiritual, spre

80 SAECULUM 4/2003
 memoria arhivelor

orizonturile lumii. Împânzit de mãrturii arheologice, ºteargã tragic acolo, francmasonii depistaþi fiind aruncaþi
antropologice, medicale etc., ce coboarã pânã în în închisori sau deportaþi. Din 1990, firul a început sã
paleolitic, brãzdat de drumuri ce leagã rãsãritul ºi apusul, se înnoade, deºi cu mare dificultate.
nordul ºi sudul Europei, cu prelungiri cãtre Asia ºi Afri- În Basarabia, masoneria pare a se fi consolidat pe
ca, el a receptat mereu ideile noi ale lumii, adaptân- temelii moldoveneºti mai vechi, relativ concomitente cu
du-le specificului local ºi naþional (de luat în seamã, cele din Bucovina, prin exilaþii decembriºti ruºi, în frunte
simbolic, cã o lojã din Bucovina secolului XVII se numea cu Puºkin, dupã 1821, când se înfiinþeazã la Chiºinãu
Minerva, cã alta, de la începutul secolului XX, se numea loja Ovidiu. Oricum, un fir al acesteia se poate urmãri
Fraternitatea, mai apoi una – Ghica Vodã, iar una din pânã în contemporaneitate, ultimul mare supravieþuitor
Marmorniþa – Filantropia). al ei fiind luptãtorul ºi scriitorul Pan Halippa.
Dupã anexare (1775), unii bucovineni emigraþi sau Este aproape sigur cã viitoare cercetãri la Cernãuþi
stabiliþi în Moldova, Muntenia, Transilvania, ori în alte ºi Storojineþ, poate la Suceava, la Radãuþi, Chiºinãu,
zone ale vastului imperiu, au devenit acolo francmasoni. Ismail (undo a funcþionat loja Renaºterea) ºi Cetatea
La fel stau lucrurile cu o seamã de basarabeni, unii Albã, Caliacra, ori Hotin ºi Orhei (acolo a funcþionat loja
ajunºi la Moscova, Petersburg sau în alte locuri din Fraternitatea), dar mai ales la Moscova ºi Petersburg,
spaþiul asiatico-european. De asemenea, în þinuturile vor da la ivealã documente importante pentru prezenþa
româneºti ocupate au venit masoni sau viitori masoneriei pe acele locuri, ca ºi pe întreg spaþiul
francmasoni din alte orizonturi ale lumii. Nu trebuie românesc, la a cãrui dezvoltare, organizare modernã ºi
neglijate nici vizitele lui Iosif al II-lea în Transilvania ºi unitate statalã suveranã au contribuit.
în Bucovina, el însuºi francmason (e o cale prin care ne Francmasoneria din Bucovina ºi din Basarabia mai
putem explica relaþia cu Horea). Iluminismul lui Ioan exemplificã o dimensiune a destinului ºi spaþiului
Budai-Deleanu cam tot într-acolo bate, Þiganiada românesc, anume imposibilitatea ca acesta sã fie
vehiculând suficiente aluzii francmasonice. sfãrâmat. Ocupat ºi constrâns spiritual, adesea de
Se cuvin amintiþi mãcar, dintre cei mai cunoscuþi strãini, ameninþat, constituit în state, devenite ulterior
masoni, fraþii Hurmuzachi – Eudoxiu (autor al colecþiei provincii ale þãrii ºi revãrsate într-o unitate mai largã
de documente ce-i poartã numele, în desfãºurare ºi (niciodatã idealã), teritoriul nostru a fost dominat de un
astãzi), Constantin (autor al primei Condici civile a spirit unificator de neînlãturat. Francmasoneria a pãtruns
Moldovei – cod civil), jurnaliºtii Alecu ºi Gheorghe, cu din afarã, relativ uºor ºi aproape simultan în toate cele
un rol important în Revoluþia de la 1848. La Cernãuþi ºi trei mari provincii. Deºi strãinã, s-a adaptat repede, ca
la Cernauca pot fi întâlniþi Alecsandri ºi Kogãlniceanu, pe fondul unei stãri de aºteptare, iar cuprinderea
ªaguna, Bariþiu ºi Pumnul, Bãlcescu ºi Bolliac, ºi mulþi românilor i-a accentuat cele douã dimensiuni – una
alþii din întreg spaþiul naþional, unii dintre ei francmasoni internaþionalizantã ºi cealaltã unificatoare.
de seamã. Nu trebuie sã uitãm, când vorbim despre prezenþa
Reconstituirea devenirii istorice a francmasoneriei masoneriei în Bucovina ºi în Basarabia, faptul cã aici
în Bucovina ºi în Basarabia (ca ºi în întreg spaþiul existã urme de strãvechi tradiþii ale breslelor de
naþional) întâmpinã destule dificultãþi. Mai întâi pentru constructori, cã putem evoca „presiuni” dinspre zonele
cã sunt puþine izvoarele interne, sau n-au prea fost luate înconjurãtoare, care au fost uneori stimulatoare pentru
în seamã. Abia de curând, de exemplu, a fost identificatã consolidarea unitãþii ºi înnoirea mentalitãþilor. Fenomen
o capelã masonicã din 1900 la Rãdãuþi, pe str. ªtefan dinamic, francmasoneria s-a insinuat relativ repede în
cel Mare (dar o asemenea construcþie presupune cu diverse domenii, contribuind la evoluþia lor (14 premii
necesitate ºi existenþa, în acel târg, la cumpãna dintre ale Academiei Române poartã astãzi nume de mari
secolele XIX ºi XX, a unei loji francmasonice, despre francmasoni români), atât în cele douã provincii, cât ºi
care încã nu ºtim mai nimic). Izvoarele externe abia au în toate locurile în care a pãtruns.
fost sondate, de regulã, de cãtre strãini sau neiniþiaþi ºi, Aº încheia cu câteva amãnunte: Dimitrie Cantemir,
de aceea, relativ pãrtinitori. Istoricii Bucovinei, de la socotit întemeietorul masoneriei ruse, a fost favorit al
[Link], Ion Nistor la Mihai Iacobescu, ca ºi cei ai lui Petru I; este posibil ca ºi spãtarul Nicolae Milescu
Basarabiei, n-au avut aproape nici o tresãrire când au sã fi fost francmason sau în legãturã cu diferiþi masoni;
auzit sau citit despre prezenþa acestei confrerii în Horea a fost primit de mai multe ori de împãratul Austriei,
provincia despre care au scris. Iar dacã n-au auzit e ºi ca francmason (legat de Bucovina, prin Vasile Balº);
mai grav. Eudoxiu Hurmuzachi a fost în bune raporturi cu
Fãþiº sau discret, majoritatea acestor oameni a slujit Francisc I al aceluiaºi imperiu; Ion Ghica a fost primit
cauza naþionalã. Dupã 1848 pilda lor a fost urmatã ºi de cãtre sultanul otomanilor ºi tot el, ca ºi Alecsandri,
consacratã statal, întâi prin Unirea din 1859, precum ºi Brãtianu sau Bibescu, a tratat cu englezii ºi cu Napoleon
de cãtre bucovinenii ºi basarabenii voluntari din rãzboiul al III-lea; Alexandru Vaida Voievod a avut un rol
de la 1877 ºi mat ales de cãtre cei angrenaþi în important în recunoaºterea statului român de dupã 1918;
conducerea miºcãrilor care au dus la înfãptuirea statului herþeanul Ionel ªoneriu a mediat pe lângã papalitate ºi
nostru naþional ºi suveran în 1918. Dupã aceastã datã, în alte instituþii naþionale ºi internaþionale, încât putem
masonii bucovineni ºi basarabeni, din Cadrilater, afirma cã masoneria românã a avut un rol important ºi
Maramureº ºi Banat s-au unit cu toþi ceilalþi ºi au activat statornic în devenirea României moderne. Ceea ce în
pânã la ocupaþia sovieticã din 1940. Frângerea 1918 a devenit o realitate tulburãtoare este pentru noi,
Bucovinei ºi ocuparea provinciei Basarabia ºi a þinutului inclusiv pentru francmasonii români de astãzi, un reper
Herþa în 1940 ºi 1944 au fãcut ca masoneria sã se çi o speranþã plinã de temeiuri.

SAECULUM 4/2003 81
 spiritualitate

Carmen Burcea

O ZONÃ PORTO-FRANCO A CULTURII ROMÂNE

Casa Romena, adevãratã zonã porto-franco a culturii civilizaþie româneascã ºi a bursierilor Nicolae Iorga. Lor
române în Veneþia, cu mãririle ºi cãderile ei, cu sinuoasa le revine rolul de a împlini menirea acestei case, aºa
sa istorie, supusã vremelniciei unor regimuri politice, e cum o preconizase fondatorul såu: «Sã intre luminã!»
încã o mãrturie a mitului Nicolae Iorga. Tot ce a fost Am fost în Laguna cu apã sãratã, oraºul întemeiat,
fãptuit de el supravieþuieºte. potrivit legendei, în 421, în insuliþele de pe Rivus Altus,
În 1928, cu ajutorul consulului onorific al României un oraº nu frumos, ci unic dupã expresia lui Iorga, cel
la Veneþia, Nicolae Iorga a reuºit cumpãrarea unei pãrþi cãruia îi datorãm vieþuirea unei frânturi de românism
a imobilului din Campo Santa Fosca 2214 în aici – fondarea Casei Române în 1930, în Palazzo
Cannaregio, ulterior fiind achiziþionatã, graþie donaþiilor Correr din Campo Santa Fosca.
din partea statului sau private, cea mai mare parte a Cetate a leului înaripat, simbolul evanghelistului
clãdirii. El însuºi arãta, în discursul inaugural, cã aceastã Marcu (patronul spiritual al oraºului din 829, anul în care
casã «trãieºte prin darul Bãncii Naþionale a României, îi sunt aduse moaºtele de la Alexandria), Serenissima
al Ministerului Comerþului, al marelui ziar „Universul” ºi a parcurs traseul de la ducatul bizantin, dependent de
al Institutului de Studii Sud-Est Europene, care ºi-a exarhatul de Ravenna, spre independenÆå ºi transfor-
sacrificat pentru acest scop bugetul sãu pentru ani marea sa în imperiu, cruciada a IV-a (1204) conferindu-i
întregi». o poziþie predominantã în Levant. Astfel, ajunge sã
Noua instituþie, inauguratã la 2 aprilie 1930, era creeze un imperiu ce decade economic, odatã cu desco-
analoagã Çcolii Române de la Roma ºi celei din Franþa, perirea Lumii Noi (1492), dar renaºte cultural, odatã cu
de la Fontenay-aux-Roses, care funcþionau încã din cãderea Constantinopolului (1453), un imperiu a cãrui
1922. Scopul sãu era unul precis: «Studenþii aleºi pot ascensiune a cunoscut, nu arareori, momente de crizã,
veni pentru cercetãri în arhive. Absolvenþi ai Academiei provocate de rivalitatea cu alte republici maritime
de Comerþ se pot pregãti mai departe. Cei ieºiþi din ºcoli (Genova) sau cu puteri terestre (Ungaria, Imperiul
de meserii pot învãþa sculptura în lemn, dantele, lucrul Otoman). Cuceritã de Bonaparte (1797) ºi devenitã
sticlei, specialitãþi glorioase ale Veneþiei». obiect al acordului de la Campoformio, Republica
Dar la 28 noiembrie 1940, la balconul Casei Române Lagunelor avea sa fie supusa pânã în 1866 (cu excepþia
se arboreazã doliul. Clopotele bisericii Santa Fosca vor efemerei Republici a II-a din 1848), anul în care este
fi bãtut atunci ºi în amintirea profesorului Iorga, asasinat. integratã Regatului Italiei.
Prietenul sãu, paleograful Vittorio Lazzarini ºi monse- Exemplu de geografie voluntarã, de delicat echilibru
niorul Roncalli, viitorul Papa Giovanni XXIII, au venit între natural ºi artificial, Veneþia, a cãrei obsesie de
aici sã-i aducã un ultim omagiu. Era acesta un doliu secole a fost aceea de a construi, este oraºul zidit în
prevestitor. Urmeazã rãzboiul, înstrãinarea ºi ruina. mare. Pãmântul este folosit cu parcimonie aici. Armonia
Dupã 1945, imobilul este închiriat unor familii vene- sa arhitectonicã poate crea impresia cã este oraºul unei
þiene. Chiriile erau derizorii, iar degradarea continua. singure epoci, fãrã adaosuri ºi reveniri, mãrmurit în
Pânã în 1948 a aparþinut Institutului de Istorie al RPR, formele în care ni l-a dãruit trecutul. Un trecut atât de
pentru ca ulterior sã fie etatizat. Procesul de degradare prezent pretutindeni, în acest tãrâm presãrat cu pulberea
avea sã fie stopat doar în urma insistenÆelor autoritãþilor veacurilor. În realitate, stilurile bizantin, romanic, gotic,
italiene (1988). Din 1990 încep lucrãrile de restaurare, renascentist sau baroc se împletesc, se amalgameazã,
iar la 8 mai 1992, Casa Romena îºi recapãtã destinaþia se contopesc într-un nou stil, original, cel veneþian.
iniþialã, sub o nouã titulaturã: Institutul Român de „Citta della maschera”, Veneþia este prin excelenþã
Culturã ºi Cercetare Umanisticã
Umanisticã. citadela lui Narcis. ªi la fel, insulele sale: Murano sau
În acest nou deceniu, s-au succedat la conducerea arta sticlãriei, Burano sau arta broderiei ºi a dantelãriei,
sa criticul de artã Coriolan Babeþi (1992-1995), drama- Torcello, San Giorgio Maggiore, Giudeca. Topografic,
turgul Paul Everac (1995-1997) ºi istoricul Ion Bulei, în configuraþia sa are drept arterã principalã Canalazzo -
prezent. Fiecare a încercat sã-ºi punã amprenta perso- „cel mai frumos bulevard al lumii”, strãjuit de palate cu
nalã. Institutul a gãzduit expoziþii de artã, concerte, balcoane de marmurã dantelatã. Din el se desprind
spectacole teatrale, conferinþe. Partenerii constanþi ai sestiere (cartiere) ale cãror strãzi, înguste ºi întorto-
programelor sale au fost Institutul Veneto ºi Fundaþia cheate, cutreierate de zvonul amintirilor – il sottoportego,
Cini. O realizare deosebitã o reprezintã însã publicarea la riva, la salizzada, la calle, il campiello – sunt legate
celor douã reviste: Annuario ºi Quaderni della Casa între ele prin sute de poduri (nu mai puþin de 400). Spre
Romena, iniþiativå ce-ºi are drept strãlucit model
Romena aceastã Veneþie, ce avea „în loc de uliþe canaluri ºi în
revistele ºcolii lui Pârvan. Dar mai presus de toate, loc de carã ºi caleºti, mulþime de luntri” (Dinicu Golescu,
Institutul a redevenit o realã instituþie de învãþãmânt. 1825) se îndreptau bogåÆiile Orientului ºi artiºti de
Este locul de întâlnire al studenþilor Universitãþii pretutindeni, diplomaþi ºi rãzboinici.
Ca’Foscari, care frecventeazã cursurile de limbã ºi Am fost în oraºul exploratorului Marco Polo (1254-

82 SAECULUM 4/2003
 spiritualitate

1324) ce-ºi avea „dimora” pe actuala Calle del Milion; faÆa de evreii stabiliþi odinioarã în „ghetto”; cea
al iubirilor lui Giacomo Casanova (1725-1798), trecãtor comercialå, opulentå, cu ale sale botteghe ºi bancarelle,
ºi el pe celebra Ponte dei Sospiri; al revoluþionarilor în a cãrei toponimie se pãstreazã amintirea
Daniele Manin ºi Niccolo Tommaseo (1848). comercianþilor din trecut – „Fondaco dei turchi, Fondaco
Am fost în Veneþia istoricã, anacronicã cetate a dei tedeschi”; cea turisticã, agitatã, a chiciului uneori,
dogilor cãsãtoriþi cu marea; cea religioasã a lui Paolo cãci de la chici la artå aici, nu-i decât un pas.
Sarpi (1552-1623), vajnicul apãrãtor al libertãþii laice ºi Am fost în Oraºul Bienalei (din 1895), cu oamenii
istoric al Conciliului de la Trento, în cetatea cu zeci de sãi, cu tineri ce pleacã necontenit spre Terraferma ºi
lãcaºuri de cult, dintre care memoria mea afectivã reþine bãtrâni ce îngrãmãdesc în ei amintiri; cu aqua-alta ºi
San Salvador, ale cãrei ziduri sunt binecuvântate de vaporetto ca substitut pentru tramvai; cu Institutul Veneto
Tizian cu a sa „Buna Vestire”; cea culturalã, ticsitã de ºi Universitatea Ca ‘Foscari.
muzee ºi galerii (Accademia, Correr, Querini- Periplul veneþian este fascinant. Prin melanjul såu
Stampaglia, Ca’Rezzonico, Ca’Pesaro, Fundaþia de vremi apuse; prin piatra, adusã în vechime din
Guggenheim), spaþiul din care Tizian, Veronese, Dalmaþia, pe care pãºim în frenetica cãutare a „vieþilor
Tintoretto, Sansovino ºi Palladio au fåcut un muzeu în arse demult”; prin tumultul såu interior; prin murmurul
sine; cea muzicalã, a lui Vivaldi ºi Albinoni cu al sãu canalelor sale. A lãmuri natura frumuseþii ei ar fi o erezie.
neasemuit „Addagio”; cea poeticã, dezolantå, elegiacå, ªi am deveni, indubitabil, banali. Purtaþi de valul ce-i
a obloanelor trase, a unduirii apelor care se reflectã pe roade de veacuri temeliile, ne pierdem în taina apelor,
clãdiri, dar ºi cea senzualã ºi ispititoare, frivolã chiar; o tainã a Iubirii ºi a Morþii deopotrivã. Înainte de a o
cea carnavalescã, cu baluri ºi costume de epocã etalate vedea, imaginea ei e înþesatã de literaturå, e încãrcatã
în piaþa San Marco, în care Turnul Orologiului anunþã de simboluri: masca, labirintul, apa, moartea. Çi aºa
scurgerea implacabilã a fiecãrei ore din noi, scenã, în rãmâne, ba chiar mai mult, dupã ce-ºi primeºte cuvenitul
alte vremi, a procesiunilor ºi ceremoniilor din pânzele tribut.
lui Bellini; a gondolierilor (gondola fiind prezentå în Am fost în Veneþia. ªi am plecat. Aºa cum a prorocit
lagunã din secolul XIII) ºi curtezanelor lui Carpaccio; a parcã Iorga: „cu aceeaºi hotãrâre de a o revedea, ca ºi
cafenelelor (celebra „Florian”) ºi a tavernelor în care apele pe care le trimite Adriatica ºi le cheamã înapoi”.
aºtepþi så zãreºti „Locandiera” lui Goldoni; cea tolerantã

Ioana [Link]
[Link]

IMPLICAæII ETICE ALE UNITÅæII VIEæII SPIRITUALE

Unitatea vieÆii spirituale constå din îngemånarea numårului considerabil de forme istorico-religioase,
virtuÆilor teologice: iubirea, credinÆa çi speranÆa, virtuÆi acest mod specific poate fi oricând recunoscut...; homo
care ni se înfåÆiçeazå tocmai ca mijloace de legåturå çi religiosus va crede necontenit cå existå o realitate
comuniune cu transcendentul ce depåçesc nu numai absolutå: sacrul care transcede lumea noastrå, dar care
puterile noastre dar çi lumea în care tråim (unii teologi se manifestå în aceastå lume çi, prin aceasta, o sfinÆeçte
apuseni afirmå prioritatea credinÆei). Ipoteza de la care çi o face realå. El crede cå viaÆa îçi are o origine sacrå
plecåm este aceea cå deçi între cele trei existå o çi cå existenÆa umanå îçi actualizeazå toate potenÆia-
asemenea unitate încât formeazå o singurå realitate, litåÆile în måsura în care reuçeçte så fie religioasã, adicã
între credinÆå çi iubire nu poate fi vorba de un raport de sã participe la realitate.” Dimensiunea credinþei este
prioritate în favoarea credinÆei, ci atât credinÆa cât çi fundamental umanã pentru cã umanul nu poate fi
speranÆa nu devin desåvârçite decât când sunt conceput fãrã un crez, fãrã un sistem de valori. Credinþa
însufleÆite de iubire. este fundamentalã omului, este o coordonatã axiologicã.
Astfel credinÆa e definitå ca o convingere neclintitå, Ea uneºte speranþa cu iubirea ºi trimite spiritul omenesc
formatå în creçtin prin harul divin, în puterea cåreia el spre o transcendenþã care îl înalþã pe om pânã la
Æine ca adevårate toate cele descoperite prin Dumnezeu. supraomenesc.
CredinÆa este singurul mijloc de cunoaçtere a lui Sf. Ioan Gurã de Aur spune despre iubire cã ea „este
Dumnezeu care impune o certitudine: este este! Ea mângâie un zid mai solid decât diamantul.” Ea pãtrunde toate
setea de absolut a creçtinului çi aduce cu sine lumina facultãþile persoanei umane, întreaga persoanã, pentru
sau, mai precis, luminarea. Cåci „credinÆa este o punte cã în iubirea cea mai curatã ºi mai purã toate funcþiunile
de legåturå care înfåptuieçte unirea desåvârçitå, activeazã deodatã; ele se susþin reciproc, nici una din
nemijlocitå, çi mai presus de fire a celui ce crede, cu ele nu lucreazã separat, ele se pãtrund ºi formeazã
Dumnezeu cel crezut”, spune [Link] Mårturisitorul. unitatea conºtiinþei noastre. Mircea Eliade susþine cå
Referindu-se la credinÆå ca mijloc de cunoaçtere a celor iubirea este pasiunea neînþeleasã care proiecteazã
sfinte, Mircea Eliade afirma: „Omul religios îçi asumå individul în afara sa, îl ajuta sã rupã cercul de fier al
un mod specific de existenÆå în lume çi, în pofida limitelor personalitãþii, pierzându-se în altã personalitate.

SAECULUM 4/2003 83
 spiritualitate

Iubirea faþã de aproape va fi semnul dobândirii adevã- al treilea. Teologii apuseni justificã prioritatea credinþei
ratei iubiri faþã de Dumnezeu (Sf. Isaac Sirul). Religia pe baza necesitãþii ei pentru mântuire. Dar aºa cum am
deosebeºte dragostea cea rea, carnalã ºi posesivã, arãtat în ipoteza de la care am plecat, între credinþã ºi
obsedatã de plãcerile sexuale, ºi dragostea cea bunã, iubire nu poate fi vorba de un raport de prioritate în
care se aflå între Dumnezeu ºi om, între aproape ºi favoarea credinþei, cãci nu credinþa precede iubirea, ci
aproape. Apoi, încercând o comparaþie între eros ºi iubirea precede credinþa, precum tot iubirea precede ºi
agape (care este iubirea creºtinã) se poate constata cå cunoaºterea lui Dumnezeu. De aceea, Sf. Apostol Pavel
dacã erosul îºi are obârºia în lipsurile ºi dorinþele omului, vorbeºte despre credinþa care lucreazã prin dragoste.
agape îºi are izvorul în Dumnezeu însuºi, în însãºi fiinþa Iubirea susþine credinþa ºi-i dã acesteia forþa de
ºi hotãrârea Lui liberã de a se apleca ocrotitor ºi darnic menþinere ºi afirmare. Credinþa deci, fãrã iubire nu poate
asupra creaturii Lui. Erosul este tensiunea omului cãtre exista. Speranþa urmeazã credinþei þinând locul de mijloc
Dumnezeu. Agape este coborârea lui Dumnezeu cãtre între credinþã ºi iubire. Cea mai deplinã dintre aceste
om. Iubirea creºtinã însã, a încreºtinat sensul erosului trei virtuþi este iubirea, deoarece ea realizeazã din punct
platonic. Prin creaþie, agape însãºi sãdeºte în inima de vedere psihologic ºi moral cea mai puternicã ºi cea
fãpturii raþionale tendinþa cãtre Creatorul, erosul, ca mai intimã legãturã cu Dumnezeu. Atât credinþa cât ºi
tânjire permanentã dupã izvorul bunãtãþilor. Iubirea este speranþa devin virtuþi desãvârºite când sunt pãtrunse
axul conceptual în învãþãtura lui Hristos. Însuºi Nae ºi însufleþite de iubire. Din punct de vedere teologic,
Ionescu aråta cå cel mai însemnat instrument mistic de iubirea este þinta ºi finalul strãduinþelor creºtinului,
cunoaºtere este iubirea. El aratã cã monopolaritatea precum ºi ultimul scop al vieþii morale. Fericitul Augustin
actului de iubire, în care subiectul se iubeºte pe sine remarca faptul cã, în lumea veºniciei, credinþa ºi
într-o stare de imanenþã completã, trebuie depãºitã prin speranþa înceteazã de a mai fi, întrucât ºi-au atins scopul
bipolaritatea procesului de iubire care implicã transcen- în aceastã viaþã, în timp ce iubirea rãmâne, creºte ºi se
denþa. Caritatea creºtinã, prezentå în Evanghelii (la desãvârºeºte. Sf. Ioan Scãrarul spune ca între cele trei
Sfinþii Ioan ºi Pavel), la Sf. Augustin, Dante, Pascal,, nu virtuþi existã o asemenea unitate, încât ele formeazã o
constã într-o atracþie eroticã spre o Perfecþie dãtãtoare singurã realitate ºi afirmã în acest sens: „Pe una o vãd
de plãcere, nu este un apetit, ci este iubirea faþã de ca razã, pe alta ca luminã, iar pe alta ca cerc”. În fiecare
Dumnezeu izvorâtã din iubirea lui Dumnezeu faþã de ºi în toate laolaltã se stabileºte adevãrata sinergie, adicã
om. În creºtinism, accentul cade nu atât pe iubirea acordul perfect între divinitate ºi libertatea creºtinului.
omului pentru Dumnezeu, cât pe iubirea lui Dumnezeu. Acolo unde existã iubire, credinþã ºi speranþã, acolo se
Speranþa e aºteptarea cu încredere, ce se formeazã manifestã puterea divinã prin mijlocirea credinciosului.
în creºtin datoritã harului divin, a fericirii veºnice, pe Când ele lipsesc, fiinþa umanã rãmâne cu slãbiciunile
temeiul fãgãduinþei divine precum ºi al mijloacelor ºi limitele ei. Credinþa fãrã dragoste degenereazã în
necesare pentru a o ajunge. Speranþa este încrederea fanatism, iar dragostea fãrã credinþã duce la patimã
în îndreptare, curajul de proiectare conºtientã a viitorului. oarbã, la gelozie patologicã. Credinþa este de necon-
Este o trãire subiectivå, complexå, care implicã ºi ceput fãrã speranþa care proiecteazã viitorul pânã
componente inconºtiente ce se exprimã printr-o dincolo de moarte, speranþa fãrã credinþã este limitatã
rezistenÆã a omului în faþa adversitãþilor vieþii, o încredere ºi meschinã. Apostolul Pavel vorbeºte de credinþa care
ºi o cutezanþã care-i permit omului sã se adapteze, sã lucreazã, de dragostea care jertfeºte, de nãdejdea care
supravieþuiascã tuturor vicisitudinilor ºi nenorocirilor. În persevereazã. Aceste trei virtuþi împreunã ºi deodatã,
mitul Pandorei rãmâne speranþa, ca ultim demers uman, într-o unitate sinergica mãrturisesc Fiinþa ºi definesc
cel mai adânc. Prin speranþã, omul continuã sã trãiascã, omul religios.
continuã lupta pentru propria existenþã. Speranþa Nu putem fi, deci, decât în acord cu cele spuse de
dureazã cât omul, adicã toatã viaþa. Apostolul Pavel în Întâia Epistolã cãtre corinteni: „Când
Sub influenþa scolasticii ºi a raþionamentului tomist, toate se vor sfârºi vor rãmâne acestea trei: credinþa,
mulþi teologi apuseni au cãutat sã fundamenteze treimea nãdejdea ºi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este
acestor virtuþi pe funcþiile sufleteºti ale omului (o dragostea.”
fundamentare asemãnãtoare gãsim ºi la Platon). În
acest sens, intelectului i-ar corespunde credinþa,
afectivitãþii – speranþa, iar voinþei – iubirea. Spre Bibliografie:
deosebire de aceastã statuare psihologicã, alþi teologi l. *** – Teologia moralã ortodoxã, Ed. Institutului
moraliºti le fundamenteazã din punct de vedere al Biblic ºi de Misiune al B.O.R., Bucureºti, 1997
obiectului spre care tind, deoarece Dumnezeu este 2. Ion Mânzat – Psihologia credinþei religioase ,
motivul, obiectul ºi scopul lor. Astfel, ca obiect al Ed. ªtiinþã ºi Tehnicã, Bucureºti, 1997
cunoaºterii, Dumnezeu este cunoscut de noi prin 3. Mircea Eliade – Istoria credinþelor ºi ideilor
credinþã; prin speranþã ni se înfãþiºeazã ca bunul cel religioase, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2000
mai vrednic de dorit, iar prin iubire putem ajunge încã, 4. Mircea Eliade – Le sacre et le profane, N.R.F.,
aici, pe pãmânt, la o comuniune de viaþã suprafireascã Idees, Gallimard, Paris, 1965
cu El – ceea ce ne asigurã împlinirea scopului nostru 5. Bernard Sese – Vieþile Sfinþilor Augustin,
ultim. În privinþa ordinii virtuþilor teologice în general, Benedict, Bernard, Francisc din Assisi, Ioan al Crucii,
credinþa ocupå primul loc, speranþa al doilea ºi iubirea Ed. Humanitas, Bucureºti, 1996

84 SAECULUM 4/2003
 patrimoniu

Lelia Pavel

Biserica din lemn „Sfântul Nicolae” din Vrâncioaia

Printre cele mai vechi sate açezate de partea nordicå a
judeÆului Vrancea, se aflå çi cel ce poartå numele Vrâncioaiei,
sat în care troneazå, chiar în mijlocul vechii lui vetre de locuire,
un frumos låcaç de cult din lemn.
Plecând din Focçani spre Vrancea, pe drumul ce urcå pe
Valea Putnei pânå la grumaz, iar de aici spre dreapta pânå la
„ramificaÆia spre Poiana, drumul de pe valea pârâului Våsui,
urmând direcÆia generalå spre vest, ajunge dupå încå 3 km în
satul Vrâncioaia”1, sat care iniÆial a purtat numele de Våsui.
Sub acelaçi nume l-a consemnat çi Marele dicÆionar
geografic al României: „Våsuiul, comunå ruralå, în judeÆul
Putna, plasa Vrancea, la 57 km de capitala judeÆului. Este udatå
de pâraiele: Våsuiul, SåråÆelul çi Zgribincea”.2
Se aflå situat ca çi „cele mai importante açezåri omeneçti
actuale ale Vrancei... de-a lungul principalelor våi: Valea Putnei, Biserica din lemn „Sf. Nicolae”, com. Vrâncioaia (1783)
Vrâncioaia
Valea Zåbalei, Valea Nårujei çi Valea Våsuiului”.3
ïn documentele çi hårÆile publicate de-a lungul timpului îl care s-au fåcut „despåduriri intense çi spre interiorul masivelor
gåsim consemnat sub diferite denumiri: Våsui, Våsuiu sau påduroase marginale, unde se instalau sate”.10
Scåtura, Secåtura ori Secåtura Våsuiului. AcÆiunea de despådurire este o dovadå gråitoare în sensul
Pe harta lui [Link]ütz din 1780 (data se pare a fi mai cå munÆii Vrancei erau ståpâniÆi în indiviziune, fiecare membru
târzie), apare printre alte denumiri de sate din Vrancea, ca al obçtii având dreptul de a «se duce „în codru meriu” sau „în
Nerjescu (Nereju), Kaliman (Cåliman) çi cel de Saka (probabil pådure veche” çi så sece cu toporul o bucatå de påmânt. ïn
Secåtura).4 felul acesta se obÆinea un teren propriu açezårei unei case,
Tot cu numele de Secåturi s-a tipårit çi pe harta ridicatå de prisåci, livezi etc.».11 Astfel, multe dintre proprietåÆile vrâncene
Statul Major Rus sub direcÆia generalului F.G. de Bowr, în anii au fost obÆinute prin secåturi (termen de origine latinå care
1769 - 1770, publicatå la Amsterdam în 1783, pe care figureazå înseamnå despådurire), foarte des menÆionat în documentele
printre cele 22 de açezåri omeneçti ale Vrancei. vremii.
ïn anul 1789 6 a apårut o nouå hartå intitulatå Putem exemplifica printr-un „zapis din 7150 (1642) pentru
Siebenbürgen, întocmitå de A. von Wenzely, mult mai bogatå niçte såpåturi fåcute cu sapa în codru meriu...”12 sau printr-un
în date referitoare la spaÆiul vrâncean çi pe care s-a punctat alt act, din 1698 (7206), iulie 28, prin care se vindea månåstirii
de douå ori toponimicul de Sakaturi çi o datå cel de Sakataka.7 Mera „50 de fålci de loc, în faÆa RåeÆului, fåcut cu såcåturi din
Cele trei toponimice – Secåturi – nu reprezintå o repetiÆie pådure mireae...”13
întâmplåtoare, ele fiind numele a trei sate vrâncene cunoscute Secåtura o datå fåcutå devenea proprietatea celui care a
çi aståzi: Secåtura Våsuiului, Secåtura Pårosului çi Secåturi. „såpat-o” çi pe care, de cele mai multe ori, îçi fåceau locuinÆele.
Hara von Otzellowitz, în 17908 , a întocmit o nouå hartå, Mai multe locuinÆe contribuiau la formarea unor noi açezåri.
mult mai detaliatå, în care Vrancei i s-au rezervat opt foi, pe Aça a luat naçtere çi satul Secåtura Våsuiului sau, simplu,
care sunt reprezentate relieful, reÆeaua hidrograficå çi 24 de Secåtura, cum figureazå pe hårÆile veacului al XVIII-lea.
sate. Pe foaia cu numårul 100 este menÆionatå „localitatea Asociat termenului de secåturå pe cel de Våsui, apare pe
Seketura, situatå cam pe locul fostului sat Secåtura Våsuiului.”9 harta realizatå în anul 1790, ca mai târziu så fie folositå numai
Faptul cå cele mai multe menÆiuni, apårute pe toatå denumirea de Våsuiu. Unii cercetåtori susÆin cå numele provine
perioada secolului al XVIII-lea, de „secåturi” pentru denumirea de la hidronimicul Våsui, „apa care stråbate în curmeziç
unor sate, în speÆå Vrâncioaia, putem afirma cå este veacul în depresiunea, de la vest spre est, drept prin mijloc, pentru a se
vårsa în Putna...”14 çi care a împrumutat numele såu satului.
1
E. Giurgea - Vrancea. Ghid turistic al judeÆului , Editura AlÆii sunt de pårere cå forma toponimicå a Våsuiului ar proveni
Sport-Turism, Bucureçti, 1977, p.108 de la „numele popular al onomasticului Vasile”15, ceea ce ar fi
2
[Link] - Marele dicÆionar geografic al României
alcåtuit çi prelucrat dupå DicÆionarele parÆiale pe judeÆe, 10
I. Conea - [Link].
[Link]., p.58
vol. V, fasc. IV, Bucureçti, 1902, p. 736 11
Aurel VV.. S a v a - Documente putnene. I.V [Link].
rancea.
3
[Link] - Vrancea. Geografie istoricå, toponimie çi
Odobeçti-Câmpuri, publicate cu un studiu introductiv despre
terminologie geograficå , Editura Academiei Române,
Vrancea, 1929, tipåritå în Tipografia „Cartea Putnei”, Focçani,
Bucureçti, 1993, p. 83
4 [Link].
[Link] - op. cit.
cit., p. 55 12
5 Ibidem
Ibidem, p.11
Ibidem
Ibidem, p. 56 13
6 Ibidem
Ibidem, p.55
Ibidem
Ibidem, p. 56 14
7 [Link] - op. [Link]., p. 182
Ibidem
Ibidem, p. 58 15
8 [Link] - Toponimie putneanå , în „Milcovia. Revistå
[Link]
Ibidem
9 regionalå de studii”, Focçani, Tip. „Cartea Putnei”, 1930, p.34
Ibidem
Ibidem, p. 59
SAECULUM 4/2003 85
 patrimoniu

mult mai plauzibil. Toponimicul Våsui, asociat celui de pådurilor, ei fiind chemaÆi prin reprezentanÆi så participe la
secåturå, ne face så afirmåm cå numele satului provine de la toate întrunirile în care se dezbåteau astfel de probleme.
„numele aceluia care a secat pådurea çi a obÆinut un teren Dupå anul 1864, Våsuiul devine comunå ruralå, arondatå
propriu întocmirii unui sat. E cazul satelor Secåtura Våsuiului la plasa Vrancea25, iar din 1906 pânå în 1937 a fåcut parte din
çi Secåtura Pårosului”16 , mai ales cå majoritatea satelor mai multe comune: Spineçti, Negrileçti, Poiana, ca în 1937,
vrâncene poartå numele întemeietorului såu. „så-çi schimbe denumirea în Vrâncioaia
râncioaia, în amintirea legendei
Prima menÆiune documentarå a satului o aflåm dintr-o Vrancei, pentru care råzeçii au un adevårat cult çi devine çi
Æidulå hotarnicå din 1780, iunie 18, prin care „s-au dat lui Ion comunå de sine ståtåtoare”, 2 6 denumire care a råmas
(?) Mucea gro[a]pa din Våsâiu
Våsâiu, din partea lui Dorofti, pânå neschimbatå pânå în zilele noastre.
undi så hotåråçti cu Zamfiroiul, înså toatå parti din Våsâiu çi Ca orice comunitate creçtinå, çi cea din Våsui çi-a înålÆat
i s-au mai vinit doazeci di pråjini în Vrancei...”17 propriul låcaç de închinåciune, pe care l-au fåcut din lemn, la
O carte de judecatå de la un boier grec, într-o pricinå pentru fel ca çi casele în care locuiau.
protimisis, datatå „1783, maiu 15”, aminteçte de satul Våsui Dacå documentele vorbesc despre satul Våsui începând
atunci când „Toader Cârnileagå au avut o bucåÆicå de moçie cu anul 1780, se presupune cå biserica çi-au construit-o cam
lângå Constantin Bâtcå çi au schimbat cu un uncheç Constantin în aceeaçi perioadå de sfârçit de veac XVIII.
Bâtcå altå moçie a lui în Våsâi la Såcåturå
Såcåturå, ca s(å) facå caså AfirmaÆia se bazeazå çi pe inscripÆia crestatå pe una din
Toader Cårnileagå acolo”.18 Actul menÆionat mai sus poate stranele bisericii, caligrafiatå cu litere chirilice „let 7290 (1782)
constitui încå o probå aduså în favoarea argumentaÆiei mai”, an în care s-a realizat mobilierul, ceea ce presupune cå
privitoare la provenienÆa satului, care a luat naçtere printr-o biserica fusese terminatå la acea datå.
„secare” de pådure fåcutå de un oarecare Vasile (s-a folosit în Folosindu-ne de datele înscripÆiei, dar çi de aspectele
cazul açezårii apelativului popular – Våsâi). tipologice çi de elevaÆie ale momentului, putem încadra
Açezarea Secåtura a mai fost semnalatå çi la 1755 (7267), construcÆia acestuia la finele secolului al XVIII-lea.
august 13,19 într-o mårturie de la Såndrea bivvel pitar çi Çtefan Meçterii locali au conceput silueta çi spaÆiul construit pe
Popåscul, vornic de poartå, rânduiÆi de domnul Matei Ghica tipul de plan mononavat, cu absida altarului decroçatå, cu
pentru împårÆirea munÆilor Vrancei între satele vrâncene, din pereÆii înålÆaÆi pe o temelie de piatrå de râu, care ajunge la
care, la punctul 13 se spunea: „satului Secåtura i s-au dat trei înålÆimea de 80 cm, ieçind în afara pereÆilor, cu scopul protejårii
lei ot Valea Cozii”.20 materialului lemnos folosit în construcÆie.
ïn anul 1817, toate satele Vrancei s-au adunat „la sfat la PereÆii au fost realizaÆi din bârne de lemn, dispuse orizontal,
Valea Sårii, împreunå çi preoÆii fiind”21 în aceeaçi problemå a încheiate în „coadå de rândunicå”, acoperite în exterior cu
împårÆirii munÆilor pe sate, în urma cårei întruniri s-a elaborat scânduri de brad, geluite, în vederea unei mai bune protecÆii a
çi un document semnat printre alÆii de „Eu Ioan Zaharia acestora.
nimesnic di sat Våsuiu iscål(esc)”. Dupå cum reiese din docu- ïncåperile au fost ordonate pe axa est-vest, ca la toate
ment, satul apare numai cu numele de Våsuiu, care çi-a trimis låcaçele de cult.
reprezentantul såu la întrunirea vrâncenilor, el fåcând parte Accesul în incintå se face printr-o uçå din lemn, montatå
din ocolul Vrancei. pe peretele sudic al pridvorului, la fel ca çi la casa Æåråneascå,
Pe parcursul primei jumåtåÆi a secolului al XIX-lea, în toate dupå ce ai urcat douå trepte din lespezi de piatrå.
documentele emise, fie la 14 mai 182722, într-un izvod de banii Prima încåpere este pridvorul, amplasat pe vest, cu planul
birului datoraÆi de vrânceni, în care satul Våsuiu trebuia så dreptunghiular în care lumina påtrunde prin douå mici ferestre,
contribuie cu 152 lei, fie în „Cartea episcopului de Roman”, tåiate în bârnele pereÆilor de sud çi vest. Pe peretele de nord
Meletie, prin care se îngåduia mutarea preotului Çtefan Tåtaru çi vest, s-a realizat din zidårie un çir de båncuÆe çi, tot din
de la biserica Secåtura Våsuiului la aceea din Vetreçti, datând pridvor, se urcå în turla clopotniÆei pe o scarå din lemn.
din anul 1827 (5 decembrie)23 , îl gåsim menÆionat ca sat com- Legåtura pridvorului cu spaÆiul liturgic al pronaosului se
ponent al Ocolului Vrancei. face printr-o uçå din lemn açezatå pe latura vesticå. Pronaosul
Se mai poate exemplifica aceastå apartenenÆå la Ocolul poligonal este acoperit separat cu o boltå în formå de „coç”,
Vrancei çi prin documentul emis la 16 august 184024, prin racordatå la tavanul drept, din scânduri, care a fost vopsit în
care „locuitorii din satele Spineçti, Heråstråu çi Våsuiu culoarea cerului albastru presårat cu stele albe. Din centrul
recunosc preotului Luca Tåtaru din Våsuiu dreptul la douå bolÆii coboarå un candelabru cu çase braÆe pentru lumânåri,
pårÆi din muntele Frumoasele”. fiind singura surså de a ilumina interiorul.
Locuitorii satului având aceleaçi drepturi ca toÆi ceilalÆi din Printr-o deschidere largå, mårginitå de o parte çi alta de
satele Vrancei în ceea ce priveçte ståpânirea munÆilor çi doi pereÆi fragmentaÆi, påtrundem în naos, cu planul såu
dreptunghiular çi în care lumina se filtreazå prin cele douå
16
Aurel V .Sava - [Link].
[Link] [Link]., [Link] ferestre ce stråpung bârnele pereÆilor de sud çi nord.
17
Ibidem
Ibidem, p.110 Acoperirea separatå a naosului este realizatå prin desfåçurarea
18
Ibidem
Ibidem, p.113 unei bolÆi poligonale, din scânduri orizontale, care se
19
Idem, II. Vrancea. Ireçti. Câmpuri, 1931, Tipografia Båncii
Vrancea. racordeazå cu nervuri la tavanul drept, retras de linia pereÆilor.
Centrale cooperative, Chiçinåu, p. 16 Absida altarului cu traseul poligonal, aflatå în decroç faÆå
20
Aurel V .Sava - [Link].
[Link] [Link]., p.19 de planul naosului, prezintå acelaçi sistem de acoperire
21
C.D. Constantinescu-Mirceçti çi [Link] - Documente separatå, cu o boltå poligonalå, racordatå pe nervuri la planul
vrâncene. CårÆi domneçti, hotårnicii, råvaçe çi izvoade,
vol.I, Tip. „Bucovina”, [Link]Æiu, Bucureçti, III, 1929, p. 119
22
Aurel V .Sava - op. cit.
[Link] cit., p. 98 25
[Link] - ContribuÆii la cunoaçterea trecutului localitåÆii
23
Ibidem
Ibidem, p. 100 Våsui (V râncioaia), p. 14 (în manuscris)
(Vrâncioaia)
26
24
Ibidem
Ibidem, p. 182 Ibidem
Ibidem, p. 16

86 SAECULUM 4/2003
 patrimoniu

drept al tavanului, în retragere faÆå de pereÆi çi care are o laturå chipurile celor patru evangheliçti çi scena „Bunei Vestiri”,
comunå cu bolta naosului. ïntre ele, deasupra catapetesmei, vrejuri care se încolåcesc pe toatå suprafaÆa celor douå canate.
s-a ridicat un perete din scânduri. O singurå fereastrå açezatå O coloanå roçie, pe care se råsuceçte în spiralå frunze de acant
pe latura esticå a poligonului laså så intre lumina în altar. auriu, în relief, timbratå de o cruce aurie montatå între douå
ïn colÆurile estice ale absidei, la nivelul formårii tavanului, frunze, a fost adåugatå canatului din dreapta pentru a ascunde
au råmas vizibile, în interior, cununile de bârne din partea punctul de întâlnire al celor douå uçi.
superioarå a pereÆilor, låsate mai lungi, ca douå aripi, ce råsar BogåÆia de ornamente vegetale ce împodobesc pårÆile libere
din albul pereÆilor, chiar lângå boltå. PereÆii çi tavanul drept çi ancadramentele icoanelor face ca iconostasul så capete
au fost çipcuiÆi, lutuiÆi çi våruiÆi în alb, iar la pardosealå s-au „aspectul unei construcÆii sårbåtoreçti pe al cårei suport
folosit lespezi de piatrå. icoanele intervin asemenea unor pietre preÆioase”.27
Acoperiçul, cu învelitoarea de çindrilå, unic pentru întreg Printre piesele pictate, care au råzbit peste veacuri alåturi
edificiul, în afara pridvorului, în patru ape, înglobeazå çi de låcaçul ce le adåposteçte, se numårå cele patru icoane
volumul bolÆilor. ïnålÆimea pereÆilor a fost reduså pânå la nivelul împåråteçti, pictate la finele veacului al XVIII-lea.
de naçtere a bolÆilor, tocmai ca acoperiçul så capete o expresie Figurile Mântuitorului, ale lui Nicolae çi ale Mariei cu
monumentalå. pruncul se decupeazå de pe fundalul brun al icoanelor, cu
Pridvorul este acoperit separat, pe el suprapunându-se figuri austere çi tråsåturi ferme, sunt açezate pe tronuri deco-
turnul clopotniÆå, octogonal, prevåzut cu deschideri pe toate rate cu ornamente vegetale çi margini perlate. Pictorul, råmas
laturile, având învelitoarea sub forma unui coif cu marginile anonim, a folosit o cromaticå în care predominå culori de
evazate. påmânt (galben, roçu, ocru), cu intervenÆii de verde çi un desen
Mobilierul naosului se compune din stranele simple, din ferm care a dat contur figurilor çi a construit faldurile care
lemn, care dateazå de la începuturile låcaçului conform contureazå cu subtilitate siluetele personajelor. Cea de a patra
inscripÆiei, în spåtarul tåiat în zig-zag la partea superioarå. icoanå împåråteascå îl înfåÆiçeazå pe arhanghelul Mihail, în
Din rezultatul incontestabil al preocupårii celor care au picioare, în costum militar, cu sabia în mâna dreaptå, pictat în
clådit biserica pentru înfrumuseÆarea lui, îl constituie acelaçi stil ca celelalte trei.
catapeteasma, icoanele çi uçile împåråteçti. Biserica mai adåposteçte încå douå icoane „Sfântul
Partea inferioarå a iconostasului a fost tratatå simplu Nicolae” çi „Sfântul Mihail”, identice cu cele expuse pe
detaçându-se icoanele pictate pe lemn, cu scene din viaÆa catapeteasmå, fiind opera aceluiaçi pictor neçtiut çi uitat de-a
sfinÆilor prezenÆi deasupra lor, în icoanele împåråteçti, încadrate lungul timpurilor.
de rame simple din lemn, vopsite cu roçu. A fost aleaså aceastå Chipul unui „Sfânt Nicolae” mai apare pe o altå icoanå,
decoraÆie simplå cu scopul de a scoate în relief frumuseÆea dar pictura este mai târzie, de secol XIX, pictatå în cromatica
superioarå a iconostasului, bogat decorat cu ornamente specificå secolului, pentru care s-a folosit mult auriu pentru
vegetale, în relief sau în „trafor”, aurite. vestimentaÆie çi falduri, cât çi pentru tronul baroc pe care a
De remarcat sunt colonetele ce flancheazå icoanele fost açezat sfântul.
împåråteçti, decorate cu frunze de acant ce se înfåçoarå pe Aceeaçi gamå coloristicå, mai vie, mai bogatå, a fost
fusul acestora çi care, la rândul lor, susÆin friza ale cåror folositå de zugravii care au pictat icoanele praznicare çi pe
ornamente vegetale au fost realizate în tehnica „traforului”. cele cu evangheliçti sau prooroci, la începutul veacului al
Medalioanele praznicare, situate de o parte çi alta a „Sfintei XIX-lea.
Nahrame”, au fost încadrate de frunze çi flori în relief, iar Interesantå este çi icoana ce redå „Izvorul Tåmåduirii” nu
deasupra lor o frizå care repetå decorul celei anterioare. Friza atât pentru pictura mult mai nouå ca a celorlalte icoane, cât
este suportul unui çir de colonete galbate, roçii, cu frunze pentru decorul vegetal, auriu, pictat pe spatele icoanei, decor
aurii în relief çi capitele de inspiraÆie vegetalå, care susÆin ar- adecvat fiecårui spaÆiu – ramå sau traverså.
cade sub care se aflå panourile de lemn, cu chipurile Un serafim sculptat în lemn, al cårui chip este pictat cu
evangheliçtilor înveçmântaÆi în tunici çi togi, realizate în tonuri negru (un desen destul de naiv), este agåÆat de bolta naosului,
de roçu, verde, auriu. Central, troneazå Iisus în scena „Deisis”, în faÆa catapetesmei, de aripile cåruia au fost prinse douå
sub o arcadå trilobatå. suporturi cu rol de sfeçnice pentru lumânåri.
Urmeazå o frizå pe care se sprijinå medalioanele cu ïn patrimoniul bisericii se mai påstreazå o ladå de zestre
chipurile proorocilor, încadrate de rame aurii de inspiraÆie tot Æåråneascå, din lemn, cu decor geometric çi vegetal (un pom
vegetalå. al vieÆii stilizat), incizat, ladå în care îçi påstrau preoÆii
Fleuroane aurii susÆin crucea cu melenii de pe coro- veçmintele.
namentul iconostasului, chipurile lui Iisus, Mariei çi ale lui FrumuseÆea iconostasului çi a icoanelor, ca çi interiorul
Ioan sunt încadrate cu decor ajurat. bisericii dau o personalitate aparte monumentului, dar, în
De pe uçile diaconeçti ne privesc Gavrilå çi Çtefan, diaconi, acelaçi timp, scot în evidenÆå dorinÆa locuitorilor satului
înveçmântaÆi în tunici, cu orare verzi çi aurii, redaÆi cu vrâncean de a avea o bisericå mult mai frumoaså, un adevårat
însemnele specifice diaconilor: floarea de crin çi respectiv tezaur de artå çi istorie.
cådelniÆa. Plastica uçilor diaconeçti este completatå, la partea Ca çi celelalte biserici presårate în spaÆiul Vrancei çi cea
superioarå, de un decor vegetal sculptat în „trafor”, ce de la Vrâncioaia se înscrie în rândul capodoperelor arhitecturii
formeazå o arcadå semicircularå, festonatå la partea inferioarå. populare de lemn, înålÆate de meçteri Æårani pentru necesitåÆile
Ca pieså valoroaså de mobilier cultic, amintim de uçile unor comunitåÆi såteçti creçtine.
împåråteçti realizate în acelaçi stil ca cel al iconostasului. O
dantelå în „ajur” s-a format din vrejuri vegetale, de care s-au 27
Arta creçtinå în România, 5, secolul XVI, Studiu introductiv
prins medalioanele sub forma unor picåturi, pe care s-au pictat çi prezentarea plançelor prof. dr. Vasile DråguÆ
DråguÆ, Editura Insti-
tutului Biblic çi de Misiune al B.O.R., Bucureçti, 1989, p. 228

SAECULUM 4/2003 87
 oameni de seamå

Petru Obodariu

[Link] – profesor
la Liceul „Unirea” - Focçani (1923 - 1948)
Profesorul [Link] s-a nåscut la 20 iunie 1890, çi ruçilor , Bucureçti, 1920, pag. 23.
în comuna Cucuteni, sat Gogeasca Veche, jud. Iaçi. 4) Cotul Bugeacului, o încercare de reconstituire
Primele clase le-a fåcut în comuna Sarinasuf (în geografico-istoricå a unui Æinut de hotar dobrogean ,
Dobrogea), iar studiile secundare la liceul „Principele în „Analele Dobrogei”, ConstanÆa, 1921, an II, nr. 3, pag.
Carol” - Tulcea. 332 - 359.
A fost licenÆiat în drept al FacultåÆii de Drept a Univer- 5) Coloniile germane din Basarabia çi Dobrogea:
sitåÆii Bucureçti (anul 1913), licenÆiat al FacultåÆii de Câteva precizåri, în „Analele Dobrogei”, 1921, an II,
Litere, specialitatea Filologie modernå (1914) çi absol- nr. 4, pag. 471 - 483.
vent al Seminarului Pedagogic de pe lângå Universitatea 6) Câteva însemnåri asupra Cerchezilor
Cerchezilor,, Grecilor
Bucureçti (1915). çi Arabilor în Dobrogea, în „Analele Dobrogei”, 1922
ïntre 1915 - 1918 este profesor suplinitor la Çcoala an III, nr. 4, pag. 504 - 507.
Comercialå Elementarå din Turnu-Severin. 7) Câteva însemnåri etno-istorice asupra Dobrogei
ïn anul 1916, [Link] este mobilizat în Regi- în veacul de mijloc: Raguzanii, în „Analele Dobrogei”,
mentul 35 infanterie. ïn cursul anului 1917 este mutat la an III, 1922, nr. 1, pag. 36 - 47
Regimentul 36 infanterie, iar pe 29 mai este demobilizat 8) O încercare de reconstituire a trecutului Româ-
cu gradul de sublocotenent în rezervå. La 1 aprilie 1920 nilor din Dobrogea, ConstanÆa, 1922, pag. 55, extras
este înaintat la gradul de locotenent. din „Analele Dobrogei”, 1922, an. III, nr. 2, pag. 237 -
ïntorcându-ne la cariera didacticå a profesorului 291.
Arbore, din anul 1919 çi pânå în 1921, funcÆioneazå ca 9) Din Etnografia Dobrogei: PopulaÆiunea Dobrogei
profesor provizoriu la Liceul de båieÆi „Gh. Lazår” din dupå o hartå ruseascå , în „Analele Dobrogei”,
Sibiu. Aici este numit de cåtre Consiliul Dirigent al ConstanÆa, 1923, an IV, nr.3, pag. 329 - 334.
Transilvaniei, iar decizia este semnatå de Onisifor 10) De vorbå cu Æåranii dobrogeni (Culegere de
Ghibu. De abia din anul 1922 începe legåtura acestui material lingvistic din graiul viu dobrogean) , în
mare profesor care a fost Alexandru [Link] cu oraçul „Analele Dobrogei”, 1923, an IV, pag. 321 - 328.
Focçani, fiind numit la Çcoala Comercialå Elementarå 11) Ion Bogdan çi activitatea lui çtiinÆificå în revista
unde activeazå pânå în anul 1923. „T ransilvania” (Sibiu), an 51, 1920, nr. 10, pag. 745 - 747.
„Transilvania”
Din anul 1923 este numit profesor, cu specialitatea 12) Toponimie putneanå în revista „Milcovia”, an I,
limba românå în învåÆåmântul secundar la Liceul nr. 1, Focçani, 1930, pag. 39.
„Unirea” din Focçani, unde råmâne pânå în anul 1948. 13) InformaÆiunile unor cetåÆeni stråini çi alte notiÆe
Aici vine pe catedra defunctului profesor [Link]. Din råsleÆe despre Focçani çi împrejurimile lui, în revista
22 aprilie 1926 este profesor definitiv. „Milcovia”, an I. nr. 2, Focçani, 1930, pag. 117 - 134.
[Link] printre altele a activat çi pe plan civic. 14) Rumanian culture in Dobrogea , Bucharest,
Astfel, a publicat în ziarul „Curentul” din 27 septembrie 1940, 94 pagini çi 16 plançe fotografice.
1929 un articol prin care aråta felul „cu totul politicianist, 15) Unde a murit N.Bålcescu la Palermo? în revista
condus dupå criterii de club çi de interese potrivnice „Cuget clar” (conduså de [Link]), an II, 1928, nr. 5 - 8
bunului mers al învåÆåmântului, al alcåtuirii comisiunilor (februarie), pag. 78 - 83.
de bacalaureat în învåÆåmântul secundar”. Ca urmare 16) Aspecte caracteristice din viaÆa popularå
a publicårii acestui articol este pedepsit cu „avertis- dobrogeanå , în Lucrårile Institutului de Geografie din
mentul public” de cåtre Ministerul InstrucÆiunii Publice. Cluj, 1931.
Aceastå pedeapså îi este ridicatå prin ordinul Minis- 17) Sicia transdanubianå, în „Analele Dobrogei”,
terului InstrucÆiunii Publice din 6 mai 1932. XVI, 1935, pag. 33 - 73.
[Link] a fost recompensat cu o serie de ordine 18) Caracterul etnografic al Dobrogei sudice din
çi medalii. Pentru vitejia de care a dat dovadå în Primul epoca turceascå pânå în anul 1913 , în „Analele
Råzboi Mondial a fost decorat cu Crucea Comemorativå Dobrogei”, 1938.
a råzboiului 1916 - 1918 cu baretele: Dobrogea, Exemplele de mai sus sunt doar o micå parte din
Måråçeçti, 1918; Medalia Victoria a marelui råzboi opera profesorului de excepÆie care a fost [Link],
pentru civilizaÆie 1916 - 1921. Totodatå a fost recompen- care çi-a legat pentru perioada anilor 1923 - 1948
sat cu titlul de Cavaler al Ordinului „Coroana României”. destinul de instituÆia de învåÆåmânt Liceul „Unirea” din
[Link] a publicat în decursul vieÆii o serie de Focçani, cåreia i-a fost director între anii 1931 - 1934.
lucråri, studii çi articole pe teme istorice çi lingvistice. A fost apreciat în epocå de mari oameni de culturå
Dintre acestea spicuim: precum: Simion MehedinÆi, Ovid Densuçianu, Dimitrie
1) Açezårile Bulgarilor în Dobrogea
Dobrogea, publicat în Gusti, Nicolae Iorga. Pune bazele Muzeului de Istorie
revista „Arhiva Dobrogei”, Bucureçti, 1916, vol. I, pag. çi Etnografie din Focçani, al cårui nucleu îl constituie
17 - 60. piesele adunate çi expuse la Liceul „Unirea” în perioada
2) „Din Etnografia Dobrogei”: ContribuÆiuni la stadiul interbelicå, mai precis în perioada când a fost directorul
açezårilor tåtarilor çi turcilor în Dobrogea , Bucureçti, acestui prestigios låcaç de învåÆåmânt.
1920, extras din Arhiva Dobrogei, vol. II., 1919. [Link] se stinge din viaÆå în anul 1953 în oraçul
3) „Din Etnografia Dobrogei”: Açezårile lipovenilor care i-a oferit gåzduire o bunå bucatå de vreme.

88 SAECULUM 4/2003
 miscellanea

Bun gust çi exigenÆå are Ion Covaci çi atunci când

selecteazå autorii din care traduce. Partea cea mai mare a
Poeme de o mare sinceritate* volumului de faÆå este rezervatå poeÆilor stråini din care
autorul då versiuni româneçti realizate atât cu îndemânare
Personaj destul de cunoscut în lumea literarå (mai ales cât çi cu har. Astfel, el traduce din marii poeÆi ruçi contempo-
în cercurile de scriitori care frecventau cafenelele literare çi rani (Marina ævetaeva, Andrei Voznesenski, Evgheni
restaurantul Uniunii Scriitorilor de la Casa Sadoveanu), Ion Evtuçenko ç.a.), din cei letoni (Vizma Belseviva, Ojars
Covaci este un nume pe care cititorii publicaÆiilor culturale Vacietis, Imants Ziedonis), dar çi din autori chinezi (Li Tai
l-au çtiut pânå acum drept un traducåtor de poezie ruså çi Pe, Sung Yu, Djungciang Tung ç.a.).
ucraineanå (çi nu numai) çi cred cå deloc în postura de poet Fireçte, nu suntem noi cei mai autorizaÆi så atribuim
çi de prozator. Recenta sa apariÆie editorialå ne aduce în calificative unui traducåtor, înså avem motivele så credem
atenÆie un scriitor complex, într-o triplå çi interesantå posturå; cå implicarea lui Ion Covaci în textele cu pricina nu este una
volumul însumeazå proze, poezii çi tålmåciri din lirica rece, neutrå, lipsitå de vibraÆie de vreme ce el însuçi grupeazå
universalå (desigur, de aici çi inspiratul titlu al cårÆii, Tridentul versiunile româneçti ale textelor respective sub genericul,
– instrument folosit, spune legenda, de cåtre Neptun, zeul foarte sugestiv altfel, Alter ego .
învingåtor al mårilor çi furtunilor). ïn felul såu çi pe un alt Trident este açadar cartea de vizitå a unui poet, prozator
plan Ion Covaci este çi el un învingåtor fiindcå, tipårind târziu çi traducåtor de marcå, un volum cåruia trecerea timpului de
çi fiind foarte exigent cu sine în ce priveçte creaÆia, a reuçit dinaintea ieçirii de sub tipar nu i-a scåzut, ci dimpotrivå i-a
så dea o carte care-i confirmå din plin talentul literar. „Rupt” sporit valoarea. Aidoma vinurilor pe care autorul le jinduie
de generaÆia sa – cea care s-a afirmat în deceniile cinci çi sau chiar le consumå în poeziile lui. (Florentin Popescu)
çase (probabil cå nu întâmplåtor Gheorghe Grigurcu
prefaÆându-i volumul îl eticheteazå ca un „pre-çaizecist”) –
Ion Covaci face parte din categoria luptåtorilor ce-çi asumå
„Tosca” de Puccini în variantå
de unii singuri propriul destin, cultivându-çi ogorul (citeçte cinematograficå
talentul!) încet, cu råbdare çi temeinic, fiind convins cå graba
de a publica poate fi, la un anumit moment, cel mai mare çi Anunþat cu multã vâlvã, filmul „Tosca” a fost prezentat, în
greu de evitat pericol pentru un scriitor. ultimele zile ale anului 2002, la Sala Studio, sub egida
Aça se face cå avem în faÆå o carte pe care autorul a Institutului Francez ºi a Uniunii Cineaºtilor, publicul fiind
scris-o în etape diferite çi diverse ale vieÆii, de-a lungul câtorva alcãtuit, în mare parte, din personalitãþi ale scenei lirice
decenii – ceea ce nu înseamnå cå ar fi alcåtuitå într-un mozaic româneºti, ale criticii muzicale ºi cinematografice, curiozitatea
tematic çi valoric discutabil. Nu, dimpotrivå. Volumul strânge fireascã fiind determinatã nu doar de prezentarea celebrei
între coperÆile lui poeme de o mare sinceritate çi de o forÆå opere de Puccini pe ecran, ci mai ales de faptul cã
de sugestie aparte. Ion Covaci nu experimenteazå, nu navi- protagonista este Angela Gheorghiu, soprana noastrã care
gheazå în apele tulburi çi învolburate ale unor mode çi modele cântã pe toate marile scene ale lumii, înregistreazã
circumstanÆiale. Poezia lui are limpezimea apelor de munte numeroase CD-uri la celebra casã de discuri EMI; este poate
çi deschiderea cåtre dåruire întru frumos a sufletului, cum o cea mai mediatizatã cântãreaþã, dar paradoxal nu a apãrut
mårturiseçte în Izvor, un fel de artå poeticå sui-generis: „Aça niciodatã pe scena „de acasã” (exceptând concertul susþinut
m-aç vrea – izvor de munte/ duioçie secretå a stâncilor/ pentru de Placido Domingo la Bucureºti, în 1994, tenorul invitând-o
setea celor ce urcå./ Atât de limpede/ så må revårs în lume/ alãturi de el pe tânãra care, în acei ani îºi începea
atât de rece så fiu/ çi de pur./ ïn unda mea så se repete/ ascensiunea spectaculoasã). Cronicile elogioase apãrute în
transfiguraÆi/ cei bântuiÆi de sete/ çi så le fie nu cåuç, ci scoicå/ strãinãtate, precum ºi rezervele unora referitoare la faptul
pumnul drept lângå cel stâng/ ca så-mi audå marea din cã tipul de glas al Angelei Gheorghiu, dar ºi al soþului såu,
adânc.” Mici caligrafii pe nisip, poemele de dragoste – tenorul Roberto Alagna, nu este chiar cel cerut de partitura
oscilând între meditaÆie çi nostalgie, între un entuziasm bine gânditå de compozitor pentru sopranå spinto-dramaticã ºi
temperat çi visare – fac bunå vecinåtate cu texte în care tenor spinto, au determinat interesul deosebit al celor care
autorul îçi adunå reflecÆiile proprii faÆå de trecerea ireversibilå au umplut sala.
a timpului, resemnarea în faÆa atingerii unor vârste ce-l înde- De-a lungul anilor, am fost cuceriþi de frumuseþea unor
pårteazå, zi cu zi, de tinereÆe (Bahicå, Amintirile), ori cu opere filmate fie în studio, fie în decorul real în care este
cele în care gândul bate mai adânc, spre sensuri filosofice plasatã acþiunea, astfel încât ºi aspectul realizãrii
mai profunde, precum în ïntre patru palme arse , care se cinematografice în sine era extrem de tentant pentru
cuvine a fi citatå în întregime, fiind poate cea mai împlinitå spectatori. Cu siguranþã, cunoscutul regizor francez Benoit
pieså din volum: „ïntre patru palme arse/ Doamne,-ndurå-te Jacqot a fost fascinat de frumuseþea protagoniºtilor (care se
de noi/cerul tåu bogat se sparse/ Doamne, îndurå-te de noi/ prea poate så fi fost hotãrâtoare în alegerea distribuþiei),
çi din Æåndåri, çi din slavå/ Doamne,-ndurå-te de noi/crescu folosind frecvent prim-planurile pentru a pune în valoare
faÆa ta grozavå/ Doamne,-ndurå-te de noi!/ Çi în strålucirea expresivitatea, mimica excelentã a baritonului Ruggiero
crudå/ ca çi Saul n-am orbit/nici ca Moise în pustie/ nu te-a Raimondi, precum ºi chipul brunetei cu trãsãturi fermecãtoare
ascultat smerit/ ci cu-nverçunare nouå/ te-mpårÆiråm pe din ºi al partenerului sau charismatic. Ciudat este însã faptul cå
douå/ noi, lucrarea din noroi.../ Doamne,-ndurå-te de noi!”. trãirea personajelor este, de aceastã datå, extrem de
Prozele lui Ion Covaci sunt schiÆe cu subiecte diverse, „controlatã”, departe de acea investire emoþionalã (cel puþin
inspirate în genere de lumea satului. Aç remarca drept o aparent) sincerã care ne-a emoþionat cu adevãrat în
tråsåturå dominantå a textelor, o anume siguranÆå a scriiturii, interpretarea conferitã de Angela Gheorghiu rolului Violetei
stilul sec çi economia de mijloace, toate probând nu numai o Valery din „Traviata” care, pe scena de la Covent Garden,
bunå ståpânire a subiectelor, ci çi un exerciÆiu al creaÆiei în i-a adus consacrarea internaþionalã. Alagna rezumându-se
prozå – toate dovedind lecturi bine asimilate. la mijirea ochilor pentru a sugera concentrarea, tristeþea,
revolta etc. Tentaþia regizorului de a „exploata” efectul de
* Ion Covaci - Trident , Editura Mustang, Bucureçti, imagine în sine se regãseºte ºi în numeroasele cadre filmate
2002 „de sus”, favorizate ºi de înãlþimea basilicii în care se

SAECULUM 4/2003 89
 miscellanea

desfãºoarã actul I sau de perspectiva castelului-închisoare al Academiei Române. Între 1942-1948 este decan al
Sant Angelo. Din pãcate, frumuseþea interioarelor din palatul Facultãþii de Medicinã din Bucureºti.
Farnese trece neobservatã. O activitate ºtiinþifica de excepþie, care i-ar fi asigurat un
Elementul decorativ pare a fi prioritar în construirea loc confortabil (ºi toate onorurile) în viaþa medicalã,
filmului, ceea ce ar explica de ce Tosca stã „în pozã” chiar ºi academicã ºi socialã româneascã, dacã ar fi abdicat cât de
atunci când îl înfruntã pe Scarpia (un fel de a spune, pentru cât (cum nu puþini intelectuali au fãcut-o) de la principiile
cã... stã mai tot timpul cu spatele la el, efectul alãturãrii celor sale morale. Persoanã incomodã pentru Siguranþa vremii,
douã chipuri contrastante, precum ºi tentaþia greu înfrânatã savantul a devenit de-a dreptul „persona odioasa” pentru
a acestuia de a mângâia ºi sãruta frumoasa femeie fiind astfel comuniºti, pentru „spiritul noilor vremuri”. În 14 martie 1947,
mai pregnante), de ce, în duetele din actele I ºi III, cei doi când îºi susþinea, în Aula Academiei, Memoriul despre
îndrãgostiþi se sãrutã cu pasiune (evident în prim-plan), dar „Tensiunea nervoasã ºi boala secolului”, acad. ªtefan S.
apoi Alagna priveºte în gol, nicidecum cãtre Floria Tosca, Nicolau a pãrãsit îngrozit „locul... crimei” declarând: „Il est
sau de ce extraordinarul Te Deum din finalul actului I nu se fou”. În 15 aprilie, acelaºi an, a dus „nebunia” pânã la capãt,
desfãºoarã decât în imaginaþia lui Scarpia, care stã singur, prin Conferinþa rechizitoriu „Morala creºtinã ºi timpurile
pierdut în imensitatea bisericii pustii (interior care, în actuale. Mai este astãzi posibilã credinþa în învãþãtura lui
acordurile grandioase ale muzicii, conferã intr-adevãr mãreþie Iisus Christos?”. Urmãrit de Securitate, degradat din onorurile
momentului... reinterpretat de regizor). academice inclusiv de la decanatul facultãþii, timp de un an
Dar toate aceste aspecte ar trece drept detalii dacã nu ar a trãit prin diferite ascunziºuri, murind la 18 iulie 1948, de
fi completate de inovaþii interesante poate în plan cinema- „inimã rea” (cum scrie Grigore Gr. Popa, fiul Profesorului).
tografic, dar neinspirate în contextul operei a cãrei vrajå este Succesorul sãu la decanat, dr. [Link]. Lupu, l-a expulzat („mort
ruptã de inserþiile unor imagini destul de ilustrative menite fiind”) din incinta institutului, unde avea locuinþa, interzi-
sã susþinã vizual cele spuse de personaje, dar mai ales de cându-i totodatã orice ceremonie funebrã colectivã.
secvenþele decupate din înregistrarea de studio a partiturii, Reforma spiritului, suma operei savantului, apãrutã in-
prezentate în alb-negru, momente în care îl vedem pe tegral acum (dupã 52 de ani de la moartea sa), cuprinde
Roberto Alagna bãtându-ºi mãsura în timp ce cântã, pe cele trei Memorii susþinute la Academia Românã: Principii
dirijorul Antonio Papano mestecând (probabil) gumã în timp de educaþie ºi învãþãmânt , ªtiinþa ca bazã de premenire
ce braþele sale deseneazã un fel de coregrafie ciudatã etc.; a omului ºi Tensiunea nervoasã ºi boala secolului. Modelul
corul apare doar într-o asemenea imagine de studio, trecerea de antropologie filosoficã spiritualistã (raþionalã) propus de
de la arhitectura ºi costumele de epocå la îmbrãcãmintea Grigore T. Popa în aceste Memorii... este unul întemeiat pe
lejerã a zilelor noastre în cadrul unui studio de înregistrãri legitãþile anatomice ºi fiziologice ale structurii organismului
fiind destul de brutalã nu doar pentru iubitorii genului, ci ºi viu, în primul rând ale sistemului nervos. În adâncurile miste-
pentru spectatorii care, pur ºi simplu, vor sã intre în atmosfera rioase ale creierului, crede Profesorul, stau atât mãreþia cât
dramei imaginate de Sardou ºi Puccini. ºi decãderea omului. Plecând de la disfuncþia dintre „creierul
Sub aspect muzical, este o variantã viabilã, bine cântatã, vechi” (talamus-hypotalamus), ca sediu al impulsiunilor
punctatã însã de câteva replici vorbite ce le anticipã pe cele primare, ºi „creierul cortical” (reflexiv), autorul constatã cu
cântate, probabil pentru a da veridicitate dialogului. Din datele amãrãciune cã omenirea din vremea sa a cãzut în primiti-
furnizate în dosarul de presã, am aflat cã Angela Gheorghiu vism, în barbarie, în „semicivilizaþie”, în „dezastru moral”.
preconizeazã sã abordeze pe scenã aceastã dificilã partiturã, Umanist prin structurã, Grigore T. Popa considerã cã
ceea nu ne mirã dacã þinem seama cã ea însãºi a declarat, libertatea creatoare (ca premisã minimalã a gândirii reflex-
cu doi ani în urmã, cã va cânta ºi rolul Carmen din opera ive) este, în acelaºi timp, ºi condiþia sine qua non a unei
omonimã de Bizet... societãþi sãnãtoase. Or, autocraþiile (ºi sistemele totalitare)
Este un film care trebuie vãzut mãcar din curiozitate. din vremea sa, bazate pe „arbitrat ºi cruzime”, reprezentau
(Anca Florea) o reîntoarcere la stadiul de semicivilizaþie, de „misticism ºi
superstiþie”: „Vã amintiþi nevoia de a supranatura pe Hitler ºi
Un savant strålucit* Mussolini, fãcându-se din ei oameni supranaturali, oameni
cu intuiþii divine, în mâinile cãrora se lãsa în pãstrare soarta
unor mari naþiuni (...). Apoi frazele banale ale acestor «eroi»,
Prin Reforma spiritului revine în actualitate unul dintre
purtate din gurã în gurã, portretele imense ºi înmulþite la infinit,
cei mai strãluciþi (ºi demni) intelectuali români din perioada
ceremonii mistice ºi culturale complicate, scrisul lor rãspândit
interbelicã. Grigore T T.. Popa (unul din întemeietorii revistei
ca biblie, toate tindeau sã scoatã deasupra naturii umane,
ieºene „Viaþa Româneascã”) este cunoscut în mediile
pânã la divinizare, aceste figuri barbare, care au înecat lumea
academice româneºti ºi internaþionale mai ales ca precursor
în sânge”. Avea „dreptate” ªtefan S. Nicolau sã fugã înspãi-
al neuroendocrinologiei. Descoperirile sale în domeniul
mântat din Aula Academiei, în 1947, acolo unde Grigore T.
anatomiei ºi fiziologiei l-au consacrat repede în elita lumii
Popa îºi susþinea memorabilul Memoriu despre „Boala
universale. La vârsta de doar 34 de ani este „Demonstrator”
secolului”, în care diagnostica exact simptomele totalitaris-
la Universitatea din Chicago, apoi „Research Fellow” la
mului fascist (inclusiv ale comunismului): renunþarea la perso-
Londra ºi Cambridge. Reprezintã ºcoala româneascã de
nalitate, frica ºi neîncrederea, minciuna ca principiu politic,
biologie la congrese ºi reuniuni internaþionale (Londra,
atentatul la libertate.
Utrecht, Brno, Manchester, Copenhaga). A fost unul dintre
Oricum, umanistul Grigore T. Popa avea încredere în
deschizãtorii de drumuri ai lui George Emil Palade, dar ºi ai
triumful „înþelepciunii organismului viu”. „Statutului-stãpân”,
altor laureaþi Nobel: Roger Charles Louis Guillemin, Rosalina
caracterizat prin zavistie, suspiciune, oprimare ºi înºelãciune,
Jallow ºi A. Schally, care-l recunosc pe savantul bucureºtean
acesta îi opunea „statul-organism” – un stat consensual, con-
drept precursorul Neurocriniei (cea mai nouã ramurã a
form cu structura internã cea mai profundã ºi cu evoluþiile
Endocrinologiei). În 1936 (avea 44 de ani) este ales membru
fireºti ale omului ºi societãþii. Un stat definit prin „armonie
funcþionalã evolutivã”, în care „fiecare individ este legat de
T.. Popa - Reforma spiritului, Ediþie princeps de
* Grigore T
bunãstarea tuturor celorlalþi ºi bunãstarea tuturor este legata
Petre Popescu - Gogan ºi Claudia Voiculescu. Prefaþã de
de bunãstarea fiecãruia”. Un stat nelipsit însã de tensiuni,
acad. Mihai Drãgãnescu. Ed. Viaþa Medicalã, 2002, 292 p.

90 SAECULUM 4/2003
 miscellanea

de antagonisme fireºti, necesare, creatoare, care, departe unui lirism unic pe care numai Biblia îl conÆine ” – cum
de a se suprima una pe cealaltã, sunt complementare, se sesizeazå Ion Chiric în prefaÆå – poezia lui Neculai DanÆiç
potenþeazã reciproc: „Opoziþia nu trebuie distrusã, ci trebuie devine „rugåciune çi psalm”: „Desigur, sunt oameni ce mor/
cãutatã. ïn democraþie, opoziþia este un organ al suveranitãþii ïnchipuindu-çi cå trec într-o frunzå./ Eu înså nu uit cå numai
poporului ºi tot atât de necesar ca ºi guvernul”. iarba çi frunzele/ Murind, au dat naçtere trupului meu/ Fåcut
„Memoriile” academice ale lui Grigore T. Popa sunt, pânã din Æårânå” spune el în O altå genezå , cu siguranÆå meta-
la urmã, un elogiu al omului, care, prin spiritul sãu raþional, fizicå, de sorginte mioriticå, filosofie prin care românii au
consoneazã cu Kosmosul, cu armonia misterioasã a încercat så anuleze pråpastia dintre existenÆå çi nonexistenÆå.
universului, chiar dacã „lumea îºi pierde câteodatã direcþia”. Pentru ca, în Siglå, imaginea celui ce va fi dupå moarte så
Este aceasta concluzia nu a unui mistic, ci a unui savant, se perpetueze în esenÆele formelor påmânteçti înveçnicite
care s-a apropiat cu mijloacele clare ale ºtiinþei (dar ºi cu Brâncuçi: „Mor, primenindu-må-n trup./ Sfera ce fi-voi
de Brâncuçi
intuiþie) de „înþelepciunea organismului viu”. începe cå capete/ Ochi çi nas... gurå, limbå çi dinÆi.../ Singurå
N.B.: V olumul, publicat Ia 60 de ani de la elaborarea
Volumul, vorbeçte numai;/ A uitat så månânce!/ Nu vå mai devorez,
lui, a fost editat prin efortul financiar al urmaºilor marelui nici måcar sufleteçte,/ Pe nimeni!.../ Sentimentele mele/ Au
savant: drdr.. Grigore Gr
Gr.. Popa - fiu, prof. univ
univ.. Dumitru Radu uitat så mai muçte... VeniÆi-mi în suflet.../ Cåci morÆii sunt
Popa - nepot ºi Catrinel D.R. Popa - nepoatã prin alianþå, vii./ Sunt ochiul celor care au avut plåcerea så moarå/ ïn
precum ºi cu sprijinul Ministerului EducaÆiei ºi Cercetãrii. fiece clipå”.
ïn corpusul volumului e reprodusã, pentru prima datå, Cei care îl cunosc sunt oarecum surprinçi de vitalismul
una din multiplele scrisori adresate de George Emil Palade creator al fostului lor coleg sau prieten. Cei care îl vor citi vor
eminentului såu îndrumãtor
îndrumãtor,, datatã 18 ianuarie 1947, prin fi încântaÆi de prospeÆimea poeziei unui „båtrân” mânuitor al
care îl informeazã în amãnunt asupra incipientelor sale condeiului. (Valeriu Anghel)
cercetãri medicale în domeniul organizãrii structurale ºi
funcþionale a celulei, rezultate care aveau så fie încu- O sintezå culturalå çi de artå*
nunate cu Premiul Nobel (1974). PostfaÆa, cu numeroase
detalii inedite, este semnatå de dr dr.. Grigore Gr
Gr.. Popa.
A reapãrut o lucrare excepþionalã: acest Dicþionar de artã
( Çtefan Cioacå-Ioanid)
modernã ºi contemporanã , datorat criticului ºi istoricului
de artã Constantin PrutPrut, ºi scos la ivealã prin efortul nu mai
Un cavaler al Ordinului Tânår* puþin excepþional al Editurii Univers Enciclopedic, Bucureºti,
2002. Dacã efortului EUE i s-a adãugat ºi sprijinul Ministerului
Culturii ºi Cultelor – Fondul Cultural Naþional, înseamnã cã
Dupå o rodnicå carierå
ceva se miºcã totuºi, chiar ºi în viaþa culturalã româneascã,
didacticå, cu peste 30 de ani
anticipând o rodnicã post-tranziþie. Întrucât de nimic nu suferã
de activitate la çcolile din
mai tare cultura româneascã, aflatã în miºcare, ca de absenþa
Påuleçtii, Coza çi Tulnicii
marilor sinteze culturale ºi de artã, mai ales ca acestea, de
Vrancei, N e c u l a i D a n Æ i ç
caracter enciclopedic
(nåscut la Spineçti, în 1926)
Legenda Meºterului Manole/Sisiful Român funcþioneazã
s-a retras cu familia, în 1996,
çi în acest vast dar esenþial domeniu, fãrã greº. Mereu trebuie
la Iaçi. ïnvåÆåtor de tipul celui
sã revenim. Mereu trebuie sã o luãm de la capãt. Ceea ce
dorit çi creat de Spiru Haret
Haret,
s-a conceput ieri nu mai este deplin valabil ºi azi. Iatã de ce
dascålul vrâncean pårea cå
reluarea sau preluarea unor sarcini de interes naþional, dar
s-a vrut doar un reprezentant
ºi universal, în culturã, pe cont propriu, ºi în nume personal,
al satului de pe meleagurile
o gãsim salutarã.
„MioriÆei”. Stå mårturie în acest
Dar în domeniul artei propriu zise abia în ultimul deceniu
sens culegerea de folclor po-
s-au încercat suave apariþii de istorii de teatru ºi cinemato-
etic Pe-o gurå de rai, rod al
grafie, iar în muzicã doar Lexiconul Dlui Vorel Cosma vrea
unei activitåÆi în teren de peste
sã însemneze ceva. Deoarece istoriile de teatru ºi cinema
trei decenii, publicatå în 1983.
sunt simple compendii grãbite, sau pur ºi simplu însåilãri de
Era atunci în pragul pensionårii. La o vârstå de peste trei
cronici ºi recenzii de spectacole, augumentate pe alocuri ºi
sferturi de veac, Neculai DanÆiç vine cu 250 de pagini de
de portrete de artiºti, mai mult în cãrbune decât în uleiuri...
poezie autenticå, modificându-çi radical statura de intelectual:
Sã revenim la Dicþionarul de Artã Modernã ºi Contem-
„Am devenit Cavaler al Ordinului Tânår./ Pierdusem båtålia
poranã al Dlui Constantin Prut. Nici acesta nu este o premierã
vederii... ïmi råmåseserå/ Mai mulÆi duçmani decât gânduri,/
absolutã. Faþã de Dicþionar de artã modernã modernã, 1982, al
Intrasem în beznå... Nici înålÆimile munÆilor/ Nu mai puteau
aceluiaºi, însã, noua sintezã stã în picioare cu demnitate,
lumina.../ Verdele, tot, devenise albastru, brazii -– albaçtri;/
având toate atuurile unei opere de autor cu o viziune integra-
Peste mine, frunze albastre se scuturau.../ Curgea un pârâu
toare despre arta universalã, „de la debutul modernismului
prin aduceri aminte.../ Un nufår fierbinte, al deznådejdii,/
panã în prezent, cu perspectiva teoreticã asupra contextului
Lumina peste mlaçtini.../ Copacul uscat eram eu!/ De unde
ºi conceptelor fundamentale pe care aceastã evoluþie s-a
cuvinte så înmugureascå, de unde/ Gândul duios ca o sevå?”
bazat”. Fireºte, „formula dicþionarului... elibereazã lectura
ïn dorinÆa de a demonstra cå într-adevår „românul are
fenomenelor de constrângeri de valorificare extrinseci faptului
çapte vieÆi în pieptu-i de aramå”, „tânårul” poet, ajuns la „a
de artã”. Aici ºi stã, dealtfel, curajul autorului, într-o abordare
çaptea viaÆå”, îçi „primeneçte sinele” „cu o clipå în braÆe”,
la rece a fenomenelor de artã, multe aflate încã fierbinþi ºi în
priveçte „icoana în care se aflå” çi se simte „îngropat într-o
miºcare perpetuã.
såmânÆå” (cele cinci secvenÆe în care çi-a structurat cartea).
În cele aproape 1200 de titluri (autori ºi fenomene sau
ïnscriindu-se, prin gestul poetic adoptat, „între coordonatele
instituþii de artã) ochiul cercetãtorului se menþine, cum

* Neculai DanÆiç – Eternitate amicalå, Ed. Pan Europe MBS, * Constantin Prut - DicÆionar de artå modernå çi contem-
Iaçi, 2002 poranå , Editura Univers Enciclipedic, Bucureçti, 2002

SAECULUM 4/2003 91
 miscellanea

spuneam, rece ºi imparþial; dacã i-am gãsi un corespondent Margaretei Sterian trece iarãºi oceanul ajungând la New York
în critica literarã, de data aceasta, l-am apropia pe Constantin ºi nu numai; se publicã interviuri inedite, i se retipãresc unele
Prut mai ales de metoda analiticã a lui Tudor Vianu decât de cãrþi de poeme, muzeele din þarã (între care Muzeul
aceea exuberant-impresionistã a lui G. Cãlinescu. Dinspre Brukenthal din Sibiu, Muzeul de Artã din Cluj-Napoca la
criticii de artã (nemenþionaþi în Dicþionar – un lucru curios!) Palatul Banffy) o readuc pe simeze ºi implicit în atenþia
s-ar fi revendicat, probabil, la fostul såu profesor D. Suchianu, marelui public iubitor de artã.
ºi mai puþin, probabil, la cosmopolitismul acuzat al unui Petru Fiinþã vie (prea vie), de o vitalitate debordantã, cât timp a
Comarnescu, sau la academismul de serviciu al unui G. trãit, Margareta Sterian nu conteneºte sã fie redescoperitã
Oprescu. Dar Constantin Prut evitã implicaþiile ºi, implicit, ºi-n spaþiul eternitãþii sale. Se vorbeºte chiar despre „feno-
confuziile. Nici între colegii sãi de la Institutul de Istoria ºi menul Sterian”: „pictoriþå-graficianã, ceramistã-artist, deco-
Teoria Artei, din cadrul Institutului de Arte Plastice ,,Nicolae rator-poetã-traducãtoare ºi memoralistã de mare anvergurã,
Grigorescu” din Bucureºti, pe care îl absolvã în 1970, nu decantând cu subtilitate motivaþii, interferenÆe, surse de
alege ºi nici nu gratificã pe nimeni; ceea ce stabileºte dânsul inspiraþie ºi rafinamente tehnice” (Mariana Vida). Într-alt plan,
în dicþionarul sãu este definitiv ºi exprimat parcå in aeternum. plurivalenta artistã ne aminteºte de-o altã strãlucitoare stea
Imparþial este istoricul de artå (ºi implicit democratic), ºi atunci longevivã – Cella Delavrancea. Doamne de artã ºi din inte-
când mãreºte harta „imperiului” såu dincolo de „vestul riorul artelor mari ºi miraculoase care ºi-au înfruntat veacul
european, acordând atenþie ºi realizãrilor din Æårile nordice, ºi-au „biruit lumea” cu harul ºi cu iubirea lor de viaþã.
din zona balcanicã, din estul continentului, din lumea nord- Iatã de ce recenta Antologie de texte critice ºi bibliogra-
americanã, ºi, atât cât ne-au permis posibilitãþile de comen- fie dedicatã Margaretei Sterian ºi semnatã de Dna Mariana
tare, din alte centre ale ariilor de culturã extraeuropeanã.” Vida vine sã încununeze din cel mai sensibil unghi (al recep-
„Fãrã intenþia unei cuprinderi exhaustive”, autorul atacã vo- tãrii) viaþa ºi opera din veac ºi de peste veac a artistei.
lens-nolens o „viziune exhaustivã”, asupra domeniului atât Subtitratã ºi de Muzeul Naþional de Artã al României aceastã
de vast (totuºi), al artei moderne ºi contemporane. Mai fiind originalã „retrospectivã criticã” va deschide probabil o serie
de adãugat o nuanþå: plasamentul, în acest conglomerat de nouã în activitatea primei instituþii de artã din þara. Mai întâi
artã, a prezenÆei româneºti, ºi a fenomenelor sincronice din sunt impresionante forma, volumul ºi cantitatea de informaþie
arta româneascå modernå çi post-modernã. Artiºtii români puse la dispoziþie într-o carte compactã de Dna Mariana Vidu.
ºi fenomenele româneºti de artã modernã ºi post-modernã Cuvântul introductiv: Margareta Sterian: fragmente dintr-un
sunt integrate în modul cel mai firesc, deºi apreciabil nu- parcurs al receptãrii critice al editoarei, bine documentat ºi
meric (peste 120 de articole!), aºa încât subiectivitatea nu le strict exprimat dintr-o bibliografie atent selectatã, constitu-
adumbreºte nici cât o suavå brizã marinã, sau de alt mediu indu-se dealtfel în cel dintâi capitol al cãrþii. Urmeazã apoi
ºi de alt anotimp, decât vasta temporalitate; perena reciclare Antologia de texte critice din care nu lipsesc articolele cele
valoricã din Muzeul imaginar universal, în sensul în care, mai importante, dar ºi studiile monografice dedicate
literar vorbind, un Jorge Luis Borges visa la o Bibliotecã Margaretei Sterian. Sunt alternate articole de epocã din anii
imaginarã universalã: un index de valori sigure ºi categoric postbelici ai veacului trecut (anii „tinerei generaþii de la 1930”,
exprimate. cum o numea Ionel Jianu), dar ºi articole contemporane, din
Istorie de artã ºi enciclopedie sui-generis, lucrarea lui ultimele decenii ale veacului 20, mai ales dupã 1968, când
Constantin Prut va putea fi folositã mai ales de aici înainte Margareta Sterian revine plenar în viaþa artisticã româneascã,
ca un bun îndreptar de artã modernã ºi contemporanã, dar pânã la cele de peste veac, din noul mileniu, multe din
ºi ca o lecturã necesarã, atât specialiºtilor, cât ºi iubitorilor acestea fiind, în mod fatal, necunoscute artistei. Dar în acest
de artã. Carte de lux, totodatã, ºi apãrutã în condiþii de lux, indice de nume se înscriu foarte mulþi dintre contemporanii
ea ar trebui sã ne impunã luxul de a ne cheltui, din când în de la debut ºi din anii primelor afirmãri: Mircea Vulcãnescu,
când, puþinii bani obþinuþi pe scris, când nu çi pe cei mulþi din Mihail Sebastian, Dan Botta, H. Blazian, Ionel Jianu, Emanoil
afaceri, ºi pe cãrþi ca aceasta, care sunt, implicit, statornice BucuÆa, Eugen Ionescu, Mac Constantinescu, Petru
ºi solide obiecte de artã. (Ion Murgeanu ) Comnarnescu, N.N. Tonitza, Marcel Iancu, N. Carandino,
Miron Radu Paraschivescu, ºi cei ce le-au urmat în anii
MARGARETA STERIAN - miraculoasei reveniri a artistei dupã întunecatul ºi obsedantul
deceniu 6 al veacului trecut: Marina Preutu, Mihai Driºcu,
Retrospectivå criticå Amelia Pavel, Vasile Florea, Dan Hãulicã, Virgil Mocanu,
Alexandru Cebuc, Dan Grigorescu, Marin Mihalache, apoi
De obicei artiºtilor plecaþi spre cele veºnice li se strãinii: Waldemar George, François Fosca, Pierre Courthion,
organizeazã expoziþii retrospective din care nu lipsesc Bernard Dorival, A. Clarnet, Jean Alazard, çi, ultimii dar nu
sentimentul absenþei celui panotat ºi nici subiectivitatea cei din urmã, scriitorii: Nicolae Balotã, Victor Felea, Radu
selecþiei. Mai rar totuºi retrospective critice. Margareta Cârneci, Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu, Valeriu
Sterian (n. 16 martie 1897 în oraºul Buzãu) înceteazã din Râpeanu, Perpessicius, Dan Petraºincu, Marin Sorescu etc.
viaþå la 9 septembrie 1992 la impresionanta vârstã de 95 de Sunt parcurse etapele unei biografii artistice efervescente
ani. Posteritatea imediatã va fi pe fazã. Un an mai târziu, ºi pe alocuri spumoase: de la Seminarul de sociologie, eticã
Muzeul Naþional de Artã organizeazã o nouã expoziþie ºi politicã al Universitãþii Bucureºti în cadrul cãruia ia parte
retrospectivã a artistei, prilej ce îngãduie instituirea ºi la campania monograficã de la Drãguº condusã de profesorul
decernarea premiilor „Margareta Sterian” pentru cea mai Dimitrie Gusti, ºi prima expoziþie personalã la Bucureºti,
bunã expoziþie de patrimoniu ºi cea mai bunã expoziþie de decembrie 1929-1930, în sala Mozart, la trecerea prin
artã contemporanã pe anul 1992. Televiziunea Românã saloanele oficiale ºi grupãrile artistice din anii postbelici, pânã
organizeazã tot atunci o emisiune dedicatã artistei cu la revenirea cu participãri la bienale ºi anuale de picturã din
participarea criticilor Dorana Coºoveanu, Radu Bogdan ºi anii „socialismului biruitor”.
Mircea Barzuca. Rememorãrile o datã declanºate se vor Sau cealaltã laturã din activitatea pluralei Margareta
succede într-un ritm viu ºi deloc aleatoriu. Serate muzeale, Sterian: literatura originalã ºi traducerile. ïn 1969 îi apare
filme de televiziune, expoziþii în strãinãtate, monografii, care volumul de Poeme la Editura Pentru Literaturã din Bucureºti,
se înteþesc ºi mai tare în anul centenarului (1997), când arta în 1971 volumul Evocãri de cãlãtorie la Editura Cartea

92 SAECULUM 4/2003
 miscellanea

Româneascã; un an mai târziu Castelul de apã apã, roman, la puÆini, aceea de a vedea, dincolo de aparenÆe, unitatea lumii,
aceeaºi editurã; dar mari momente literare legate de numele spiritul, acelaçi în rocå çi plantå, în om çi animale. Ideea
Margaretei Sterian au fost ºi apariþia antologiei de poezie este strååveche, chiar dacå poartå nume diferite de la budism
americanå Aud cântând America America, a antologiei de poezie çi creçtinism, pânå la filosofia clasicå germanå a unui Kant
englezã Eternã bucuriei-i frumuseþea la Editura Dacia în sau Schopenhauer. Pe cât de veche, ideea este în acelaçi
1977, volumul Poeme, Imagini, Proze , din 1978, prefaþat timp çi de strictå modernitate, tentându-l çi pe omul contem-
de Dan Hãulicã, ºi nu în ultimul rând transpunerea în limba poran, atât de tulburat în priceperea haosului existenÆial.
englezå a Ultimelor sonete închipuite ale lui Shakespeare ïn mod paradoxal, aceastå unitate a lumii nu simplificå
de Vasile Voiculescu din anul 1981. lucrurile, ci le complicå, pentru cå tulburå obiçnuinÆele noastre
Ferventã cãlãtoare pe mai toate meridianele globului cu privire la timp çi spaÆiu de exemplu, coordonatele funda-
terestru, din Franþa în America, ºi din Germania în Iran, ºi-n mentale ale reprezentårilor umane. Astfel, în secvenÆa
multe alte locuri de miraj ºi iluminãri interioare, artista putem intitulatå Miçcarea , eroina se aflå, concomitent, în douå sau
spune cå ºi-a devorat veacul, redându-ni-l, în fulgurante chiar trei locuri deodatå. Acest lucru permite realizarea unui
întruchipãri artistice sau poetice, de o inepuizabilã vitalitate, vechi vis al omenirii – ubicuitatea –, dar çi o altå înÆelegere a
dar ºi de o infinitã candoare. S-a împlinit în simplitate ºi într-o lumii. Timpul însuçi capåtå alte valenÆe, cåci eroii tråiesc
nesfârºitå îmbrãþiºare cu lumea, în care va fi profesat ca concomitent çi în prezent, çi în trecut, çi în viitor sau, cum
nimeni alta cultul prieteniei, ºi-o inepuizabilã magie a comuni- spune autoarea, au „preçtiinÆa cårnii asupra fenomenelor
cãrii. De aceea poate vocea ei nu înceteazã nici astãzi sã se viitoare”.
audã, sau poate chiar sã se remodeleze. Transgresarea graniÆelor spaÆiale sau temporale se face
A prelua acest tezaur din risipite pagini („Bibliografia cu acelaçi firesc cu care se transgreseazå graniÆele dintre
Margaretei Sterian cuprinde aproximativ 500 de articole, regnuri, astfel încât se poate discuta firesc cu cristalele
studii ºi consemnãri ale fructuoasei sale activitãþi” precizeazã (Timpul omului de piatrå) sau cu plantele (Planta). S-ar
editoarea la sfârºitul cãrþii, întocmite ºi cu neprecupeþitul zice cå e o prozå poeticå – nu întâmplåtor autoarea scrie, la
sprijin al Dlui Mircea Barzuca, legatarul testamentar al fel ca çi una dintre eroinele sale, çi poezie – dar nu numai
artistei), sau din esenþiale pagini monografice ºi reviste, a-l atât. Se vede în acelaçi timp çi faptul cå autoarea picteazå,
ordona spre a-l reda cititorului noului mileniu, iatã o sarcinã lucru evidenÆiat nu numai de un anumit limbaj specific, ci çi
pe care Dna Mariana Vida, asumându-ºi-o, putem zice în de modul de a privi realitatea, aproape parnasian.
final, cå ºi-a îndeplinit-o cu supra-mãsurã. ïn legåturå cu limbajul, cartea este scriså într-un discurs
ªi încã ceva: cele 14 ilustraþii din ultimul segment al cãrþii, colocvial, de taifas lejer, aproape nesupravegheat. Så fie
reproducând tot atâtea lucrãri de picturã dintr-o opera atât vorba de neglijenÆe datorate fie autoarei, fie tipografiei? Cred
de vastã, dau totuºi imaginea unei minime expoziþii sui cå, mai degrabå, stilul e voit familiar, pentru a împåca niçte
generis, cum ºi artistei, de atâtea ori, i-a plãcut sã organizeze. idei, neobiçnuite pentru un cititor comun, cu nevoia de a le
Pentru a dovedi ºi astfel caracterul intim ºi colocvial al artei comunica fårå a pårea ostentativ preÆioase.
sale. (Ion Murgeanu ) Prozå de graniÆå, la limita dintre literatura çtiinÆifico-
fantasticå çi cea poeticå, parabolicå sau filosoficå, folosind
registre stilistice de o diversitate çocantå, cartea Rodicåi
O carte insolitå* Soreanu atrage çi çocheazå în egalå måsurå. E o dovadå –
a câta? – cå, în zilele noastre, nu se mai poate face literaturå
ïn ciuda aparenÆelor, leneçå. Tocmai pentru insolitul ei trebuie urmårit cu atenÆie
viaÆa culturalå vrânceanå destinul acestei cårÆi. ([Link])
este destul de bogatå çi
diverså. Observatorul atent
nu poate så nu remarce DINU IANCULESCU: „Un gând,
apariÆii editoriale cel puÆin un chip çtiut, un vis, un timp”
onorabile, în beletristicå –
prozå sau poezie –, în critica
Dinu Ianculescu este cunoscut îndeobºte ca actor. Ce-i
literarå sau în eseisticå. Sunt
drept, un actor aparte, coborâtor parcã din stirpea crepus-
de remarcat, apoi, perio-
cularã a „Crailor de Curtea veche”, un Pantazi morganatic.
dicele culturale sau, uneori,
Puþini ºtiu cã actorul este ºi poet. ªi încã unul adevãrat,
rubricile speciale din presa
nãscut iar nu fãcut. Funcþioneazã prejudecata cã poezia
neliterarå localå. Chiar dacå
actorilor suferã, oarecum în mod fatal, de prea multã „pozã”
publicaÆiile acestea sunt cel
ºi butaforie, de retorism ºi cabotihism, de mimetism etc. De
mai adesea pregnant parti-
multe ori chiar aºa este, atunci când poezia acestora rãmâne
zane, pânå la urmå ele „fac
doar o jucãuºã (ºi orgolioasã) Violon d’Ingres. Nu este ºi
bine”, pentru cå asigurå
cazul lui Dinu Ianculescu. Poezia sa nu se naºte din frustrãri
vivacitatea unui domeniu supus în zilele noastre unor pericole
ºi orgolii, ci dintr-un sentiment poetic profund al vieþii ºi al
reale, printre care cele de ordin financiar nu ocupå chiar
morþii. Opþiunea actorului-poet pentru rondel (considerat de
ultimul loc.
mulþi ca fiind o formå artificioasã ºi vetustã) nu este aleatorie.
ïn acest peisaj, ConçtiinÆa de cristal , cartea Rodicåi
Nici mãcar o opþiune. Rondelul este cea mai misticã ºi purã
Soreanu
Soreanu, apårutå la Editura Premier
Premier, meritå o atenÆie
formã de poezie. Prin formula sa orfic-pitagoricã, acesta are
specialå. Volumul e doar aparent o culegere de povestiri,
structura unei camere cu oglinzi, în care realitatea este
pentru cå, în realitate, este ceea ce s-ar putea numi un mic
multiplicatã ºi transfiguratã la infinit, devenind un fel de vis
„roman à tiroir”, unitatea derivând din ideea care-i då çi titlul:
din alt vis, un fel de viaþã din altã viaþã: „Sunt eu acela din
conçtiinÆa de cristal este acea capacitate pe care-o aveau
oglindã/sosit atâta de târziu?/ Atât de depãrtat sã fiu/ çi-atâta
cândva toÆi oamenii, dar pe care aståzi o posedå tot mai
timp sã mã cuprindã?// Ci parcã-am fost odatã viu”. Sau:
* Rodica Soreanu – ConçtiinÆa de cristal , Ed. Premier, „Am ºovãit când am rostit Cuvântul./ El însuºi fiu din fiii altor
Ploieçti, 2002 vieþi ”. Existã în poezia lui Dinu Ianculescu o identitate

SAECULUM 4/2003 93
 miscellanea

misterioasã între formula prozodicã ºi fiinþa poeticã, între gradinã cå a presimþit/ C-o va pãrãsi vremelnic / Soarele —
simetriile hipnagogice ale rondelului ºi simetriile ambigue ale amic.// Plânge-ncet lângã o frunzã greierele mic/ Cã la iarnã
vieþii ºi morþii: „Un gând, un chip ºtiut, un vis, un timp/ ºi câte n-o sã aibã/ Hranå nici un pic.// Timpu-ºi picurã eternul/ Peste
s-au legat se desfãcurã./ Cãzut din ºea, de sub o grea o lungi tãceri,/ Însã toamna va fi mâine/ Vara cea de ieri.” Se
armurã/ aºtept sã vinã paznicul de schimb// ºi nu zãresc în spune cã un actor devine desãvârºit dupã ce joacã rolul lui
jur nici o fåpturå.// ºi nu zãresc în jur nici o fãpturã./ ªi nici o Hamlet. Unui poet, de obicei i se dã nota maximã, când scrie
stea pe care sã mã plimb./ Un gând, un chip ºtiut, un vis, un un reuºit sonet, ºi-o bunã poezie despre toamnã, chiar dacã
timp”. Cum existã o la fel de misterioasã coincidenþã între ºi-n nota maeºtrilor de altãdatã. Silvia Butnaru, când se con-
vocea profund melancolicã a actorului (nu lipsitã de subtile centreazã pe rol, reuºeºte sã fie o bunã poetã. ( I o n
fervori levantine) ºi melodicitatea gravã, de violoncel în Murgeanu )
amurg, a poemelor sale.
Poezia lui Dinu Ianculescu este, pur ºi simplu, poezie.
Dincolo de mode. Nu întâmplãtor editorul (ºi redactorul de Un poet în audienÆå la Dumnezeu*
carte) al acestui volum de rondeluri este unul dintre cei mai
fervenþi recuperatori ai avangardismului, Nicolae æone. Dupå douå volume de
(Çtefan Cioacå-Ioanid) poezie publicate în 1998
(Jurnal din marea temniÆå
interioarå , Ed. Axa Boto-
O poetã a dorului çani, Rog Inorog, Ed. Sa-
lonul Literar Focçani) çi unul
Poeta Silvia Butnaru locuieºte de mai mulþi ani în de criticå literarå în 2000
Germania ºi, alternativ, ºi acasã, în lirica româneascã. Ea (PrigoniÆii cavaleri ai mie-
nu se teme de feminin ºi feminitate, într-o vreme în care lului, Ed. FundaÆiei Culturale
poezia femininã din þarã a trecut ºi de feminism urcând „Dimândarea Pårinteascå”
vertiginos într-un gen abcons ºi teribil, ca un uragan întors din Bucureçti), A d r i a n
adesea pe dos (a se vedea Angela Marinescu ºi lungul ei ºir B o t e z revine în atenÆia
de emuli ºi discipole!). Ea vrea sã se justifice (lucru rar, dacã noastrå cu un nou volum de
nu chiar imposibil) de ce scrie ºi rezultatul este o ars poetica versuri – Povestea unui co-
intitulatã Comoara
Comoara, în care, cale de zece versuri, revine lecÆionar de audienÆe, Ed.
cuvântul scriu: „Scriu, când rana mã doare,/ Scriu, când vãd Corgal Press, Bacåu, 2003.
raza de soare,/ Scriu, când ploaia-n fereastrã se zbate,/ Scriu, Nåscut pe meleaguri
când vãd copiii salvaþi de la moarte,/ Scriu, cãci mamã mã bucovinene, profesorul din
simt peste lume,/ Scriu iubitului meu în postume,/ (excelent Adjud, care în 1997 çi-a luat
vers!) Scriu, cãci zbuciumul lumii e-n mine,/ Scriu pentru azi, doctoratul în filologie cu teza
pentru mâine,/ Scriu trãirii firilor noastre,/ Scriu de jale, de Spirit çi Logos în poezia eminescianå, se simte un poet
dor, de nãpaste...” Poezia este datatã mai 1994, Bad oarecum damnat, desprins parcå, sub acest aspect, din Emil
Kreuznach ºi face parte dintr-un ciclu intitulat La umbra unei Botta. Un damnat al cårui demers liric pare înså – ori chiar
clipe din volumul Orizontul infinitului
infinitului. Sensul moral al este – o aventurå a spiritului, poetul pendulând neliniçtit (în
scrisului Silviei Butnaru, vitalitatea lui, sunt pecetluite de altfel Sfârçit de rugåciune – „cer – mereu cer iertare Domnului:/
ºi de un motto din Nicolae Labiº, aplicat întregului volum: m-aude – oare?/ SimÆi – Doamne – când pun/ în palma Ta –
„N-am jinduit sã surp sori plini de viaþã/ Ori din planete moarte boarea/ otråvitå a sufletului meu?/ Te vei îndura – så mi-o
sã scapãr eu scântei,/Dar tind s-aprind din mohorâta ceaþã/ înapoiezi/ respiraÆie curatå/ luminå luminatå”) sau protestatar
Al cugetãrii strugur ºi-al semenilor mei.” Rostirea directã, (în Existå, oare, viaÆå înainte de moarte? – „leapådå-Te
nedisimulatã nici chiar de inerentul ei patetism, este deprinsã de mine – Doamne/ çi laså-må så pier – scheunând în/
de la poetul Primelor iubiri ºi-al Luptei cu inerþia
inerþia, de care, ungherul meu – dar nu/ sufocat de imensa povarå – a/
atât de onorabil, dacã nu chiar lãudabil, cea care fuge de Templului Tåu de tâlhari – de/ toatå inconçtienÆa nebunå –
comunism într-un exil pe muche de cuþit, nu se dezice, nici pe care-ai clådit-o – numind-o/ Sfânta CreaÆie/ altfel-må voi
nu se desolidarizeazã. Silvia Butnaru este dealtfel peste tot îndoi cå existå/ viaÆå înainte de/ moarte”), ca Arghezi, între
în poezia sa o confesivã ºi o nostalgicã, dar ºi o risipitoare cele douå coordonate spaÆiale – cerul çi påmântul –, prezente
de cuvinte mari. În poezia titularã a volumului Orizontul çi la Ion Barbu.
infinitului (dedicatã: fiului meu) poeta nu se teme sã-ºi Adrian Botez este un poet dificil, care presupune un efort
tranºeze existenta în absolut: „ªtiu cã exist./ Mã privesc din mai mare la lecturå – lucru firesc, cum nimeni nu mai scrie
depãrtare. Dintr-o galaxie nedefinitã./ Sunt un minuscul/ azi poezie facilå. Multe poezii trimit, ca çi la Ion Barbu, la
Punct/ Într-o nebuloasã./ Exist.” Oprim poezia aici sugerând Biblie çi mitologie, dar figurile invocate nu corespund imaginii
cã o ºi mai atentã concentrare a mijloacelor dã rezultate picturale çi academice a parnasienilor, ci mai degrabå celei
surprinzãtoare. Un exemplu eclatant ar fi aceastã scurtã descrise de Nietzsche în Naçterea tragediei. Drama poetului
Doinã: „Cântec jalnic depãrtat –/ Numai dorul ºtie/ Ce durere
Doinã este cumplitå: crezându-se, prin neîmplinirile çi påcatele pe
te-a-ntristat.// Dor de tainice chemãri,/ Dor din bejenie.” Dorul, care le are ca om, „inamicul numårul unu” al DivinitåÆii, acesta
doritul, depãrtarea, nostalgiile, pribegia, distanÆele, tristeþea, se simte urmårit perpetuu de copaci, „spioni vegetali, måçti
sunt teme ale exilului clamoros, dar ºi subiectele sale de tolerate ale zeilor” (Paznici). Sacrificându-se, prin creaÆie,
meditaþie. Pedala intimã (chiar intimistã) este perfect apãsatã pentru semenii lui („Veghind smerit çi sigur sub spintecarea
în poeziile Silviei Butnaru scrise în Bad Kreuznach, iar în Crucii/ Am strâns cerescul sânge – din Om care s-a scurs/
cele scrise în þarã rãzbat uneori jucãuºe definiþii lirice sau Çi în pocal de Aur – Lumina l-am ascuns/ Ca-ntr-un mormânt
stãri topârceniene ca în aceastã Toamnãoamnã: „Sumbrã, toamna la care vin så se-nchine cucii” – Iosif de-Arimateea ), poetul
se întinde peste nesfârºit./ Bruma-mbracã-n dalba hainã/ råmâne în social un însingurat, în Mâhnire, la una dintre
Chipul ei mâhnit.//Plumbul e stãpânul zãrii azi la rãsãrit./
Vântul pregetã prin vie/ Pân-la asfinþit.// Tristã-i roua din * Adrian Botez – Povestea unui colecÆionar de audienÆe,
Ed. Corgal Press, Bacåu, 2003
94 SAECULUM 4/2003
 miscellanea

audienÆele în faÆa lui Dumnezeu, dorindu-çi chiar moartea låriei? Sau poate balanÆa care judecå faptele bune çi faptele
(„mi-am dat peste deget cu/ Tine – Doamne/ çi m-a durut rele din vestita scenå a JudecåÆii de Apoi a marilor ansambluri
ca-n cer –/ fårå strigåt çi-adaos: de-atunci scriu în/ neçtire/ mural-religioase nord-moldonene? Avem în aceastå lucrare
açtept în zadar så må chemi:/ må prefac cå am treabå pe-aici/ adunate laolaltå o multitudine de simboluri prezente, de altfel,
doar-doar Æi-i aminti de vreun nume/ care så aibå çi-o umbrå în mai toate piesele acestui ciclu.
de sunet/ din mine”), o moarte våzutå înså, în Rugåciunea Simbolul cerului nemårginit pasårea çi „colivia-închi-
din urmå , mioritic („Cråiaså – pe care – eu vrednic n-am fost soare”; simbolul femeii ziditå, încorsetatå, în construcÆia-
så te/ våd: iartå-må/.../ Cråiaså a sfântului leac – pune/ fertfelnic; simbolul spiritului creator, îngrådit de societatea
Bietului orb – roua mâinilor tale – peste/ Rånile-arzânde ale indiferentå, ignorantå çi ingratå, situaÆie nu tocmai stråinå
gåvanelor seci”). de realitatea zilelor noastre.
Revenind în mit, unde planurile ceresc çi teluric se înge- Aflatå în capåt de perspectivå, lucrarea Colivie IV desco-
måneazå, Adrian Botez ne proroceçte un Hristos al Apoca- perå eternul feminin dornic de evadare din cotidianul mate-
lipsei („Din horcåitul cosmic – bulbuci de epoci ies/ Dar veacul rial al ocniÆei absolute. Aripile serafice sunt mijlocul prin care
crimei creçte – çi-i noapte tot mai des/ Hristosul cascå-a se realizeazå desprinderea. Este aråtarea fårå chip a elibe-
rårii de tarele civilitåÆii searbåde, fals pudice çi doritoare de
moarte – un peçte sufocat/ Dar nimeni nu se-ndurå – çi
påcat. Este chipul alternativei visate, dar mereu amânate.
ceasurile-au stat/ Stingherå – pe un munte – s-a fost uitat o
Cioplitå energic, cu mare måiestrie, decantând çi degroçând
cruce/ Dar nu mai este nimeni – spre pisc – spre ea – så
temeinic, iscodind parcå miezul lemnului, Gabriel TåicuÆu
urce:/ Acolo unde-i lemnul de-a curmeziç pe lemn/ Cå pagina
izvodeçte matricea existenÆei umane intrinseci: mereu - colivii
se-ntoarce – o stea e puså semn”). Dispunând de o încrân-
- coviltir uman; mereu-spaÆiu ovoid delimitat; mereu-zbor în-
cenatå plåcere a spunerii çi cåderii în existenÆial, poetul nu
frânt; mereu – femeie – cobiliÆå; mereu – aripi nedescåtuçate;
se simte, ca individ, un ales al sorÆii: „gânditoare – påsårile – mereu – neliniçte; mereu – atitudine.
apoi/ florile – apoi/ norii – m-au tras la sorÆii: ca de obicei/ ïn alternanÆå se aflå înfricoçåtorul, tragicul ciclu al Båtrâ-
n-am ieçit – al nimånui” (Pastel). De aceea poate, în final, el nilor din bronz, simbol al eroziunii umane, al degradårii mate-
se integreazå comunitåÆii: „Eu tot sårac m-oi stinge – fårå de riei çi al spiritului, al existenÆei în ultimå instanÆå, aflatå la
nume çubred/ Dar pe genunchi la Domnul – naiul de pururi apusul palpitului ei destråmåtor.
arde.../ De ce mi-aç plânge mâlul preaostenit çi muced/ Când Diana TåicuÆu este çi ea la prima expoziÆie de mare
NEAMUL MEU învaÆå-n Hristos cum så se scalde” (Naiul anvergurå. E studentå în anul II la Facultatea de Belle Arte
sfânt) . din Bucureçti, sub îndrumarea maestrului artist Ion Grigore.
Poet metaforic („çi-L våzu pe Ucis/ Plutind lin – lebådå Ciclurile Acoperiçuri çi CompoziÆii ne relevå un spirit tem-
sângerie/ Scurgându-se-n cântecul ultim – spre/ Lac/ Rånile peramental, punând accentul pe expresivitatea çi miçcarea
lui erau tot atâtea ciudate/ Lumini – guri de peçteri – strå- unduitoare a desenului. Personajul principal al lucrårilor este
pungând spre/ Orbitoare Grådini” (Plângându-L pe Iisus ), linia. Linia – accent linia modulatå, linia curgåtoare ca o apå
cu o schemå prozodicå inconfundabilå, Adrian Botez începe liniçtitå, linia ascuÆitå, linia tåioaså ca o lamå de floretå
så devinå un nume în lirica româneascå. (Valeriu Anghel) penetrând vaste întinderi de culoare, linia care desparte-
împarte suprafeÆele materiale-imateriale ale spaÆiului pictural.
O confruntare ineditå Cåci materia este mereu a primului plan, a certitudinilor
cromatice ale jumåtåÆilor de zid, a sugestiilor pregnant
citadine.
La Galeriile de artå din Buzåu çi mai apoi la Focçani s-a
Sus este cerul; la mijloc – „acoperiçurile”; dedesubt –
petrecut recent un eveniment artistic mai rar întâmplat în si-
întunecatul påmânt, necunoscutul. Motivul apare obsedant
multaneitatea lui: doi membri ai aceleaçi familii TåicuÆu,
çi posesiv în economia suprafaÆei picturale. Uneori ne învåluie
provenind din oraçul Râmnicu-Sårat, au reunit într-o confrun-
cåldura înåbuçitoare a verilor toride bucureçtene, alteori
tare ineditå çi tumultuoaså eflorescenÆå creativå producÆiile
griurile reci ne poartå spre ierni bogate în omåtul imaculat çi
lor cu amprentå profund individualå. E vorba de sculptorul
strålucitor. Culoarea izvoråçte în lucrårile Dianei TåicuÆu,
Gabriel TåicuÆu çi de fiica sa, pictoriÆa Diana Rozalia TåicuÆu
TåicuÆu.
uneori cu timiditate, însoÆind cu discreÆie çi eleganÆå desenul
Urmårind mereu så-çi defineascå stilul çi concepÆia sa
viguros.
sculpturalå, Gabriel TåicuÆu nu s-a gråbit pânå în prezent så
ConstrucÆia grafic asimetricå a imaginii este imediat echili-
se manifeste cu o expoziÆie personalå la aproape 20 de ani
bratå de suportul cromatic. Acest balej între grafic çi pictural
de la absolvire. Ce admirabilå modestie çi exigenÆå profe-
persisitå încå în cåutårile tinerei artiste. Modalitatea grav
sionalå, ce admirabilå voinÆå de a nu urmåri mirajul plåcut çi
expresivå a unor lucråri, ne descoperå înså un artist voluptos,
înçelåtor al succesului imediat – atitudine ce ar trebui så fie
iscoditor, neliniçtit çi cåutåtor.
un exemplu pentru cei ce aleargå, poate prea repede çi prea
Pictura Dianei TåicuÆu are seninåtatea çi francheÆea
des, spre simeze.
tinereÆii, generozitatea çi sinceritatea unui spirit creator care
Lucrårile prezente acum la Buzåu, ilustreazå preocupårile
merge pe cårarea lui „în cåutarea marelui bulevard” (Ion
artistului pentru figura umanå. De altfel, subiectul este o
Grigore; V aleriu Çuçnea)
Valeriu
constantå în creaÆia plasticå a întregii generaÆii a Optzeciçtilor,
aça cum a fost etichetatå de marea criticå de specialitate
metropolitanå. Lucrårile lui Gabriel TåicuÆu stau sub semnul Un mistic „domestic”
deplinei maturitåÆi creatoare. Refoloseçte douå materiale
structural diferite – lemnul çi bronzul –, fiecare deosebit de Mi-au sosit sub condei trei cårÆi de versuri unite într-un
greu de ståpânit, având înså calitåÆi pe care numai un adevå- singur glas: Elegie sub aripa nopÆii (Ed. Premier, Ploieçti,
rat artist çtie så le releve. 1998), Darurile fiului risipitor (Ed. Porto Franco, GalaÆi,
Ciclul Coliviilor apare obsedant çi semnificativ în etape 1999) çi Peregrin pe drumurile crucii (Ed. FundaÆiei
diferite ale creaÆiei sale. Lucrarea Colivie IV IV, admirabil „Gheorghe Cernea”, Ploieçti, 2001), toate acoperite de-un
cioplitå, pare o balanÆå patronatå de spiritul matriarhal al singur nume – Nicolae Dorel T rifu
Trifu
rifu. Din zgârcitele date
„femeii judecåtor” al faptelor umane. Este oare arhaica cobiliÆå biobibliografice, aflu cå locuieçte în Ploieçti çi cå este unul
purtåtoare a vaselor lichidului primordial? Este oare semnul din redactorii activi ai revistei „Axioma”, una din publicaÆiile
care uneçte dualitatea – apå vie çi moartå – a basmelor copi- „fierbinÆi” ale provinciei. Din parcurgerea pertinentelor sale

SAECULUM 4/2003 95
 miscellanea

cronici literare din „Axioma”, îl crezusem profesor universitar Mondial”. Poema – fiindcå într-adevår e o poemå – este extra-
învestit la o catedrå de esteticå ori de literaturå contem- ordinarå. Ce gând subtil, ce decupaj al tragediei çi al realitåÆii
poranå, dar aflu, cu stupoare, cå ocupå doar un post de umil batante! Nimeni pânå acum, dacå nu må înçel, nu a scris
funcÆionar, pare-mi-se în statisticå... despre genocidul cailor în multiplele råzboaie ale românilor.
Poetul Nicolae Dorel Trifu e un mistic „domestic”: iniÆiat Focuri reci este un copleçitor prohod al cailor-eroi, sacrificaÆi
în dogme, el a coborât „pruncia stråveche” a Bibliei pe bestial pe câmpurile stupidelor noastre confruntåri umane.
påmânt, în palmele çi în pleoapele oamenilor, reanimând-o, Se simte în strategia poeticå a lui Nicolai TåicuÆu aroma
redåruindu-i cåldura originarå de altådatå. unei uçoare inhibiÆii pe care trebuie urgent s-o spargå, så-çi
Autorul, în versurile sale, nu practicå o rugåciune exclame inspiraÆia cu voce tare çi så ne întâmpine, cât mai
„sclaviformå”, ci pipåie pereÆii credinÆei în cåutarea inscripÆiilor curând, cu o tot mai adâncå investigaÆie geologicå în mine-
anonime scrise cu lacrimi de sânge; el „developeazå” din reurile propriei sale poezii.
Cartea Sfântå o existenÆå esenÆialå, simbolicå çi salvatoare, Paginile volumului sunt traversate de imaginile spontane
premoniÆialå çi repetitivå, în ciuda avertismentului apocaliptic. ale unei grafici de o febrilå timiditate germinativå, datorate
Nicolae Dorel Trifu e departe de practica exhibiÆionistå, Silviei-Ioana TåicuÆu, fiica poetului. ([Link])
care så-Æi taie vederea; poezia lui e la luminå, uneori de o
simplitate çi sinceritate cuceritoare. Nu-i plac çpagaturile
sintagmatice, el suie cerurile crucii cu umilinÆa çi uçuråtatea Bref cultural
celui supus poverii sisifice. Actul lui poetic a fost definit, cu
exactitate, de Ion Stratan: „poezie sacrificialå”. Eu i-aç uni La 15 ianuarie 2003, prin manifestårile organizate la
versurile sub un titlu smerit çi concentric: „Via Dolorosa” Focçani, în alte localitåÆi vrâncene – DirecÆia de Culturå, Culte
Doamne, cât de „anonimi” pot fi unii poeÆi adevåraÆi: „Iar tu må çi Patrimoniu Cultural NaÆional, Biblioteca JudeÆeanå „Duiliu
chemi în noaptea deaså/ când drumurile ard pe munÆi/çi plânge- Zamfirescu”, Cercul Militar au cinstit ziua de naçtere a
amarnic o mireaså/ în zarea ne-ntâmplatei nunÆi...” (Gh .Istrate)
[Link] Poetului-nepereche ! Zilele Liceului „Ioan Slavici”, organizate
în perioada 13 - 15 ianuarie, au prilejuit sårbåtorirea a 55 de
Un poet al câmpiei* ani de la fondarea primei unitåÆi de învåÆåmânt de acest tip,
din Panciu. De asemenea, evenimentul a marcat çi împlinirea
a 155 de ani de la naçterea scriitorului ardelean Ioan Slavici,
Nu rareori se-ntâmplå ca, sub hainele modeste ale unei
înhumat la Panciu ! Elevii Liceului „Ioan Slavici” din Panciu
cårÆi, så descoperi virtuÆi admirabile, nebånuite. Precum çi
au editat primul numår al revistei çcolare „Conexiuni” !
invers. Vitrinele libråriilor çi standurile trosnesc sub greutatea
Manifeståri cultural-artistice omagiale evocatoare au fost
atâtor maculaturi autosponsorizate sau chiar sponsorizate
organizate la Focçani, la 24 Ianuarie, la împlinirea a 144 de
la propriu de prieteni nababi, care nu vor çti niciodatå caligra-
ani de la Unirea Principatelor Române Moldova çi Muntenia
fierea numelui lui Shakespeare.
! FundaÆia de Culturå Patrioticå Måråçeçti-Måråçti-Oituz a
De aceea, prefer modestia de atelier timidå çi delicatå a
editat numerele 29-30 ale revistei Pe aici nu se trece, articole
lui Nicolae TåicuÆu
TåicuÆu, care, în nu mai mult de 80 de pagini, îçi
consacrate actului de la 24 Ianuarie 1859, realizând ecoul
autopsiazå îngerul strecurat în sine, cu o voluptate tandrå,
intern çi internaÆional al evenimentului. Simpozionul çtiinÆific
dar neiertåtoare în acelaçi timp. Geolog fiind, el pipåie cuvin-
„Unirea, naÆiunea a fåcut-o”, organizat de Muzeul Vrancei, a
tele ca pe niçte pietre colÆuroase, dându-le rotunjime çi dia-
fanitate, cu o economie gesticå studiatå, astfel cå multe beneficiat de participarea unor reputaÆi istorici – prof. univ.
poezii, pictural-sincretice, capåtå relieful senzual al unor ade- dr. gen. brig.(r) Nicolae Ciobanu, prof. univ. dr. comandor(r)
vårate haik-uri. Jipa Rotaru çi prof. univ. dr. Aurel Pentelescu ! Un vernisaj
PrefaÆa cårÆii, semnatå de Marin Ifrim, el însuçi un poet al expoziÆional comemorativ, constituit din cårÆi çi facsimile din
câmpiei, este exactå în diagnosticitatea ei atentå çi edifica- manuscrise, a avut loc la Casa de Culturå a Sindicatelor
toare. „Leopoldina BålånuÆå” din Focçani, la 3 martie, în care au
Poezia lui Nicolai TåicuÆu trebuie cititå „încet”, în doze fost prezentaÆi nouå scriitori români, dispåruÆi în marele cutre-
mici, negalopante, fiindcå numai astfel observi fineÆurile pe mur de påmânt de la 4 martie 1977 ! „Gazeta podgorenilor”,
care poetul le ascunde, ca un ceasornicar, în montura versi- singura publicaÆie de profil din Æarå – care apare la Focçani,
ficativå. Personal, am citit volumaçul La pas, prin câmpie din iniÆiativa çi sub îngrijirea redacÆionalå a regretaÆilor
de nenumåtare ori – çi de fiecare datå peniÆa a „înÆepat” o publiciçti çi oameni de culturå, prozatorul Traian Olteanu çi
altå çi o altå metaforå din çiragul secret al acestui poet cu poetul Florin Muscalu, având ca editor FundaÆia de Culturå
metronom înçelåtor. Poeziile lui scurte au o largå respiraÆie „Revista V”, are un nou editor. Datoritå restrângerii ariei de
desfåçuratå în emotivitatea cititorului atent çi avizat. Am acÆiune çi retragerii FundaÆiei „Revista V” dintre editorii
sentimentul clar cå studiile çi experienÆa lui de geolog i-au „Gazetei podgorenilor”, noul editor – alåturi de SC Veritas
sublimat acuitåÆile pânå la privirea filigranatå în intimitatea Panciu – este FundaÆia de Culturå Patrioticå Måråçeçti-
concentricå a unor poezii. De pe diagrama lecturilor mele Måråçti-Oituz. Alexandru Crihanå, preçedintele FundaÆiei de
repetate desprind câteva citate: „am våzut/ calul fetei mor- Culturå Patrioticå Måråçeçti-Måråçti-Oituz, a înÆeles de
gana/ cu potcoave de rouå”; sau: „e un sat în noapte/ plutitor”; datoria sa så continue ctitoria prietenilor såi, Florin Muscalu
sau: „vin cuvintele/ ordonate çi pline de rost/ ca oile la strun- çi Traian Olteanu, så arate cå, în aceste timpuri tulburi,
gå”; sau: „peste iris/ un fluture/ s-a pråbuçit/ cu zbor/ cu tot” gratitudinea çi onoarea nu au apus la români. ! Sub redacÆia
(genial haiku!); sau: „câmpia modeleazå câte un ins/ din lui CuliÆå Ion Uçurelu, Ion Panait, Ioan Dumitru Denciu,
loess”; sau: „acea codobaturå/ må strigå pe/ numele meu Dumitru Pricop, Adrian Botez ç.a., a apårut primul numår din
påsåresc”; sau: „crematoriul târziu/ al cailor tineri” çi, în fine: noua serie a Salonului Literar. ïi dorim viaÆå lungå! ! Sub
„în fiecare dimineaÆå/ inventez o limbå/ de circulaÆie per- auspiciile Consiliului Local çi al Primåriei Municipiului, la
sonalå”. Ateneul „Maior Gh. Pastia” din Focçani s-a organizat în
Nu çtiu cât temei a pus Nicolai TåicuÆu pe poezia sa perioada 24 - 30 noiembrie a.c. cea de a çaptea ediÆie a
intitulatå Focuri reci
reci, în al cårei subtitlu se aflå o precizare Galelor Teatrale Focçånene. ïntre protagoniçti: Marcel Iureç,
tulburåtoare: „procesiune prilejuitå de scoaterea în evidenÆa Virgil Ogåçanu, Dan Puric, George MihåiÆå çi alÆii. Proiectul
arhivelor militare române, a cailor cåzuÆi în Primul Råzboi a fost derulat cu sprijinul Teatrului Municipal Focçani. Cu
acest prilej, actorii focçåneni au susÆinut spectacolele „Jocul
* Nicolae TåicuÆu – La pas, prin câmpie, Ed. Tempus, 2003 de-a vacanÆa” çi „Gunoierul”. ([Link])

96 SAECULUM 4/2003