contemporanii nostri

ION IRIMESCU - 100

O viaÆå împlinitå
Fålticeniul este un tårâm aparte în mirificul nord al
Moldovei. Lângå aceastå zare plinå de farmec, la
PreuÆeçti, s-a nåscut, în urmå cu o sutå de ani – la 27
februarie 1903 –, sculptorul Ion Irimescu.
Cu autoritatea geniului, prin tot ce a fåcut, maestrul
a fost çi este necesar culturii române çi europene.
A urmat cursurile secundare în oraçul natal (1924),
apoi Çcoala de Belle Arte din Bucureçti (1928). ïn 1930,
a fost bursier la „Academie de Grande Chaumière” din
Paris, iar între 1937 çi 1938 a beneficiat de bursa
„Paciurea”. ïntreprinde cålåtorii de studii în Belgia,
Olanda çi Anglia.
A fost profesor la Fålticeni (1929), Gimnaziul CFR
Paçcani, Liceul Dumbråveni, Liceul „Aurel Vlaicu”,
Bucureçti, Liceul „Radu Greceanu” – Slatina (1933 -
1940). ïn anul 1940 este profesor universitar la Catedra
de Sculpturå a Academiei de Arte, Iaçi. Este trimis pe
front în cadrul Serviciului de Cartografie al Comanda-
mentului Armatei a III-a Române (1941 - 1943). ïn 1955
este profesor universitar la Catedra de Sculpturå a
Institutului „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, iar în 1964,
çef de catedrå la Institutul „[Link]” din Bucureçti.
ïncepând din 1930 a expus la Saloanele de Primå-
varå çi de Toamnå de la Paris. A participat de-a lungul Fotografie de Relu Tabårå
Tabårå
anilor la expoziÆii internaÆionale în numeroase oraçe ale
lumii, la toate expoziÆiile oficiale anuale, bienale çi fes-
tive. „ProducÆia lui Ion Irimescu este rezultatul remarcabil
ïn 1975, la Fålticeni, se inaugureazå Muzeul „Ion al legåturii adânci dintre artist çi popor, în orice activitate
Irimescu”. ïn timp, acesta a acumulat un patrimoniu de legatå de fenomenul contemporan sau de evenimentele
313 sculpturi, peste 1000 de desene çi un fond de carte semnificative din trecut. Este ceea ce då operelor
alcåtuit din 1500 de volume. Pentru aceasta, oameni acestui sculptor nu numai înålÆimea lor moralå, social
de inimå au lucrat intens çi li se cuvine toatå lauda. vorbind, dar çi frumuseÆea formei, elocinÆa gesturilor,
Acestui låcaç i-am trecut çi eu de douå ori pragul çi caracterul.”
mårturisesc cå de fiecare datå a fost ca o rugåciune în George Oprescu
plinå luminå a zilei.
De aproape patru ani s-a retras aici çi maestrul,
pentru a duce dorul çi chinul sculpturilor sale sub semnul
„Irimescu este, ca çi Paciurea, un sculptor al formelor
unui destin çi al unei conçtiinÆe de sine prin care se
concretului spaÆio-temporal, un postulat al integrårii
mårturiseçte aståzi poporul român.
dimensiunii timp în volumetria specificå a operelor sale,
Din 12 martie 1992, Ion Irimescu este membru de construite din plinuri çi goluri deopotrivå, ba chiar
onoare al Academiei Române. De-a lungul timpului i-au premergând plinurile în funcÆie de o ritmicå a golurilor
fost conferite înalte ordine çi medalii, poate çi pentru cå întreÆesute între masele lor primordiale, dupå o melodicå
– aça cum nota undeva maestrul Corneliu Baba – are a lirismului sculptural, ce-i este proprie.”
în urma sa „un trecut de credinÆe, de strådanii, de datorii
împlinite faÆå de oameni”. ([Link]çliu ) Ion Frunzetti

LA MULæI ANI, MAESTRE!

SAECULUM 3/2003 1
 contemporanii nostri
,

Grigore Ilisei

APA VIE
Fãlticeni – oraº muzeu, dar ºi oraº al muzeelor. propus fosta prefecturã, palatul boierului Costache
Anul 1975 este în cronica muzeisticã a târgului un reper. Forãscu, parcã nu-ºi putea crede urechilor. κi amintea
Atunci ºi-a deschis porþile Colecþia de sculpturã Ion în acele clipe cît de sfios trecea în copilãrie pe acolo. I
Irimescu. Sculptorul se întorsese la izvoarele sale. Se s-a dat mânã liberã ºi muzeul a prins viaþã sub ochii lui.
nãscuse la Preuteºti, lângã Fãlticeni. Tatãl lui era La început a fost etajul. Apoi, prin înþelegerea primarului
agricultor, arenda ºi lucra pãmânt. Un spirit practic prin Costicã Arteni, întreaga clãdire i-a fost pusã la dispoziþie.
excelenþã. Mama, nãscutã Cazaban, de origine fran- Colecþia a devenit muzeu de adevãratelea. Varã de varã
cezã, se distingea prin rafinamentul intelectual. Ea avea Ion Irimescu sosea la Fãlticeni ca un þãran care se
sã înþeleagã ºi chiar sã stimuleze pornirile cãtre artã întoarce acasã cu un car încãrcat de roadã. Ce lucra
ale fiului, care tatãlui i se pãreau curatã neghiobie. În peste an intra atunci în muzeu. Sute de sculpturi ºi sute
trupul de lujer al copilului sensibil, traumatizat de o de lucrãri de graficã, într-o veritabilã logodnã, se
întâmplare tragicã – explozia în mânã a unei grenade rânduiau în sãlile special concepute, înlãnþuindu-se
rãmasã dupã primul rãzboi, ce-i retezase câteva degete simfonic. A rezultat un muzeu impresionant prin
– urca puternicã dorinþa de a face ceva deosebit în viaþã. dimensiuni, substanþã, ambianþã. Un muzeu de stan-
Nu pentru a ieºi neapãrat în faþã, ci pentru ca sã dard european. Dã mãsura unei opere polifonice, de o
exprime ceea ce el trãia într-un mod particular. puternicã originalitate, purtând marca unui artist
ªtia încã de atunci cã, pentru asta, va trebui sã se inconfundabil. Sculptorul s-a tras ºi el, la 97 de ani, la
înhame la o muncã istovitoare, de va primi sau nu Fãlticeni ºi vieþuieºte lângã muzeul lui, ceea ce nu face
rãsplata împlinirii. Era hotãrât sã meargã pe acest drum. decât sã sporeascã interesul pentru acest aºezãmânt.
De asta nu s-a dus la Belle Artele de la Iaºi, deºi i-ar fi La cimitirul bisericii Opriºeni, pictatã de artist în tinereþe,
fost mai lesnicios, ºi a plecat la Bucureºti. Acolo era
Dimitrie Paciurea, cel mai mare sculptor român ºi cel
mai prestigios dascãl de artã sculpturalã. Din acelaºi
motiv s-a zbãtut sã ajungã la Paris ºi chiar dacã n-a
avut norocul sã-l prindã ca profesor pe Bourdelle, mort
cu un an înainte de sosirea lui la ªcoala românã de la
Fontenay aux Roses, s-a putut adãpa din marea artã a
capitalei luminilor ºi a urmat cursurile Academiei Grande
Chaumière, avându-l ca îndrumãtor pe sculptorul
Joseph Bernard.
Sculptura a fost mereu totul pentru Ion Irimescu.
ïn micile oraºe, unde a fost dascãl la început, la Belle
Artele din Iaºi, Cluj, Bucureºti, drumurile Iui erau la
ºcoalã, acasã ºi mai ales la atelier, unde petrecea cea
mai mare parte a zilei. Ca un om cãruia nimic din ceea
ce-i omenesc nu-i era strãin, se întâlnea din când în
când cu prietenii, încântându-i cu inegalabilul sãu umor
ºi cu farsele sale, câteodatã cam negre.
κi îngãduia verile câte o excursie în strãinãtate,
alãturi de coana Jeniþa, îngerul sãu pãzitor. Din aceste
expediþii se întorcea de fiecare datã cu tolba plinã de
schiþe minunat desenate.
Prin acest travaliu neîncetat îºi construise o operã,
ce însemna un sunet propriu, într-un limbaj deschis
modernitãþii, nerupt de marile tradiþii, cu o expresivitate
puternicã, conceputã a ilustra mari teme ca materni-
tatea, muzica, omul.
Era, în acei ani 70, unul dintre „marii” sculpturii
româneºti. Îl frãmânta însã un gând. Se aduna o operã
întinsã, nu doar pentru cã fusese prolific, ci pentru cã
lucrase fãrã odihnã. I-ar fi plãcut sã-ºi ducã opera spre
veºnicå înfãþiºare ºi ca o ofrandã la Fãlticeni. Pusese
ochii pe câteva din casele mai arãtoase, ce aparþinuserã
protipendadei locului.
Dar autoritãþile i-au rezervat o surprizã. Când i s-a Ion Irimescu. Autoportret

2 SAECULUM 3/2003
 contemporanii nostri
,

„ Repertoriul tematic al
sculpturii sale este de o
surprinzåtoare varietate. Din
el nu lipseçte, înså, niciodatå,
Omul, aceastå fåpturå cåreia
el i-a dedicat întreaga operå,
visând så cuprindå tot ceea
ce reprezintå sensurile exis-
tenÆei ei într-o lume
complexå.”
Dan Grigorescu

Muzeul Ion Irimescu – Sala Bronzurilor

Bronzurilor.. Fotografii de Relu Tabårå.
Tabårå.

unde îi sunt înmormântaþi pãrinþii, ºi-a grijit loc de veci. întâlneºti pe artist, cum mi s-a întâmplat mie în vara
Aici odihneºte deja soþia sa, coana Jeniþa. aceasta. Cum se ºtie, Ion Irimescu locuieºte de câþiva
Ion Irimescu este, parafrazând o zicere poeticã, ani chiar în incinta propriului muzeu, unde i s-a amenajat
suflet din sufletul Fãlticenilor. un mic, dar cochet apartament. La cei aproape 100 de
A adãsta puþin mãcar la Muzeul Ion Irimescu din ani, deºi marcat de semnele vârstei, Ion Irimescu este
Fãlticeni e un minunat prilej de a trãi bucuria întâlnirii cuceritor. Când îi vorbeºti de centenarul apropiat, el te
cu marea artã. Aceastã stare de emoþie ºi încântare e trimite, cu umorul sãu de moldovean hâtru, la cifre mai
proaspãtã de fiecare datã, chiar de se întâmplã sã fi mari, de peste centenar, dar te avertizeazã cã tu s-ar
fost de multe ori aici, ca în cazul meu. Siluetele de bronz, putea sã nu le prinzi. Întâlnirea cu el e tonicã, pentru cã
de marmurã, de ceramicã sau ipsos, desenele în Ion Irimescu nu ºi-a pierdut, la vârsta sa matusalemicã,
cãrbune sau creion colorat, îmi sunt deja familiare. pofta de viaþã.
Le-am privit în atâtea rînduri. Au însã puterea sã-mi Mai ales când întâlneºte oameni, simþi cum renaºte.
vorbeascã de fiecare datã, sã-mi spunã ceva nou sau Dar ºi în restul timpului, în ceasurile de singurãtate, nu
sã-mi transmitã o înfiorare, ceea ce este, la urma urmei, vegeteazã. Deseneazã, citeºte.
chiar lucrul cel mai important. Desigur, intrând ºi vizitând Întoarcerea la Fãlticeni, într-un moment de
des muzeul, þi se relevã ºi subtilitatea de concepere de cumpãnã, dupã moartea soþiei, coana Jeniþa, a însemnat
cãtre artist a expunerii celor câteva sute de lucrãri de redescoperirea apei celei vii.
sculpturã ºi a altor sute de desene. Cum intri te întâm- A sorbit-o ºi a reînviat parcã. Aceasta este senzaþia
pinã însuºi creatorul. Un portret în bronz al artistului la pe care o încerci intrând în muzeul de la Fãlticeni ºi
maturitate, privind cu seninãtate vizitatorul, poftindu-l având fericirea sã-l întâlneºti ºi sã tãifãsuieºti cu
cu acea cuviinþã caracteristicã sã intre în casa sa. În maestrul Ion Irimescu.
fundalul scãrilor monumentale dominã, stând pe un
scaun ceresc, silueta cântãtoare a unei femei. O vãroasã
întruchipare de ºtimã, ieºind din apele timpului. E una
din temele predilecte ale lui Ion Irimescu, cea a muzicii,
un elogiu pe care l-a adus fãrã sã osteneascã atât „Astfel, în arta lui Ion Irimescu, desenul e exerciÆiul
acesteia, cît ºi maternitãþii, ca una dintre formele su- prealabil, banc de probå, revelator al unei structuri
preme ale creaþiei. S-a dãruit neobosit eforturilor întru profunde de sculptor autentic, între desen çi sculpturå
armonie ale omului, cãreia a cãutat ºi a reuºit a-i gãsi påstrându-se o continuitate realå, iar, uneori, desenul
echivalente sculpturale. mårturisind latenÆe ce nu au fost încå actualizate.”
S-a uimit, s-a bucurat de frumuseþea formelor Eugen Schileru
vrãjite ale trupului omenesc ºi s-a vrut, izbutind sã fie,
un cititor al sufletului omenesc, ceea ce torsurile ºi „Precum la Sadoveanu ori la [Link], în opera
portretele, ce contrapuncteazã marile teme, o dovedesc lui Ion Irimescu îçi divulgå prezenÆa aça-numitul orizont-
cu prisosinþã. inconçtient, cel prin care Blaga înÆelegea impulsurile
Toate acestea rânduite ca de o baghetã magicã, de profunzime ale sufletului ancestral... Sunt încredinÆat:
baghetã mânuitã de însuºi artistul, te farmecã de fiecare Ion Irimescu este cel mai reprezentativ sculptor român
datã când intri în muzeu. Îþi fãgãduieºti întotdeauna sã din a doua jumåtate a veacului pe sfârçite”.
revii. O vei face mai abitir, dacã vei avea norocul sã-l Constantin Ciopraga

SAECULUM 3/2003 3
 aniversåri-comemoråri

Paul Dugneanu

redactor la „Gazeta literarå”, „România literarå” çi,

pentru o perioadå, redactor çef-adj, la „Luceafårul”.
Opera sa poeticå a fost distinså cu mai multe premii
importante între care, Premiul Uniunii Scriitorilor din
România, Cununa de aur a Festivalului de poezie de la
Struga (Iugoslavia), 1971, çi Premiul Herder în 1975. A
fost propus în 1980 pentru Premiul Nobel de cåtre
Academia Suedezå, alåturi de Sengor, Borges çi Elitis.
Moare la 13 decembrie 1983. Volume de versuri çi eseuri:
Sensul iubirii (1960), O viziune a sentimentelor (1964),
Dreptul la timp (1965), 11 elegii (1966), Roçu vertical
(1967), Alfa (1967), Oul çi sfera (1967), Laus Ptol
Ptoleemaei
(1968), Un påmânt numit România (1969), Necuvintele
(1969), ïn dulcele stil clasic (1970), Poezii (1970),
Belgradul în cinci prieteni (1972), MåreÆia frigului.
Romanul unui sentiment (1972), Clar de inimå, versuri
de dragoste (1973), Starea poeziei (1975), Epica
Magna (1978), Operele imperfecte (1979), Noduri çi
semne (1982), Respiråri (1982), Strigarea numelui
(ediÆie bilingvå româno-sârbå) (1983), Antimetafizica,
Nichita Stånescu însoÆit de Aurelian Dumitrescu
(1985), Ordinea cuvintelor (1985),Carte
,Carte de citire, carte
Se naçte la Ploieçti, în 31 martie 1933 çi urmeazå în de iubire – eseuri în colaborare cu [Link] (1980).
oraçul natal, Liceul „[Link] çi Petru”. Studiile supe- Amintiri din prezent (selecÆie de texte de [Link])
rioare la face la Facultatea de Filologie a UniversitåÆii (1985), Fiziologia poeziei (prozå çi versuri 1957 -
Bucureçti çi, chiar în anul care terminå facultatea (1957), 1983), ediÆie îngrijitå de [Link], cu acordul
debuteazå cu versuri în revista „Tribuna”. A activat ca autorului (1990), Argotice (1992).

NICHITA STÅNESCU - MAGICIAN AL CUVÂNTULUI

Nichita Stånescu este unul dintre puÆinii poeÆi con- pentru corifei, cât çi printre contestatari.
temporani, creatori de limbaj çi mitologie poeticå Principiul fundamental al discursului såu poetic – çi
proprie. Parafrazând o cunoscutå afirmaÆie criticå nimeni de la Arghezi încoace nu l-a ilustrat mai convin-
despre Tudor Arghezi, s-ar putea spune cå într-un fel gåtor – este acela al limbajului ca „ars combinatoria”.
s-a scris çi s-a gândit poezia pânå la Nichita, çi altfel Sintagma ne trimite, indubitabil, la terminologia barocului
dupå el. Sau, dintr-un scrupul de exactitate, ar trebui sau manierismului, unde iniÆial avea un sens precis
så nuanÆez ideea astfel: într-un anumit mod s-a scris delimitat, joc filologic çi filozofic al literei, dar çi la accep-
pânå la apariÆia generaÆiei sale, în anii ’60 ai secolului Æia mai generalå de asocieri çi convergenÆe neaçteptate,
trecut, cuprinzând nume de prim rang, ca Marin de orice fel, dupå cum teoretiza André Breton, în Les
Sorescu, Gheorghe PituÆ, Ioan Alexandru, Mircea Vases communicants
communicants, care cerea metaforei så stabi-
Ivånescu sau Cezar Baltag, çi altfel dupå aceea, dar leascå un punct de contact între ramurile cele mai
çi în acest caz numele såu gireazå reuçita. La fel de depårtate ale cunoaçterii çi limbajului. Sunt sigur cå un
adevårat este înså cå poetica çi poietica sa au provocat demers critic aplicat asupra autorului Necuvintelor çi
nu numai adeziune ci çi reacÆii de respingere çi MåreÆiei frigului, ca mare poet manierist – despre baro-
contestare, în special în rândurile generaÆiei urmåtoare, chismul lui s-au fåcut çi se fac frecvent referiri – ne-ar
consacratå în anii ’80. Este çtiut înså cå rezistenÆa, aduce surprinzåtoare revelaÆii. Eu må limitez în aceste
viabilitatea çi prestigiul unui model sunt verificate çi succinte consideraÆii la a observa cå la niciunul dintre
de atitudinile adverse generate în raport cu un canon poeÆii români nu vom întâlni o mai persistentå izotopie
literar sau altul. ïn ceea ce må priveçte voi schiÆa unele a literei, constituitå atât ca ipotezå ludicå, într-o inge-
dintre coordonatele limbajului poetic stånescian, care nioaså algoritmie, cât çi într-un discurs reflexiv, ca în
au influenÆat evoluÆia liricii noastre contemporane atât poezia ïmpotriva cuvintelor, în care joacå un dublu rol,

4 SAECULUM 3/2003
 aniversåri-comemoråri

de grafem çi semantem
semantem: „Ah, cuvintele, tristele/ele curg
în ele însele,/deçi sensul lor este static.//Ce tragedie Curcanul çi fluturiÆa
cuvântul «iubito»! Dupå litera I urmeazå litera U, dupå
litera B, litera I, apoi T, apoi O...//Çi asta-i ca çi cum ar Eu sunt foarte mic çi leneç
trece un timp/între I çi O/deçi «Iubito» nu are timp,/ci çi mi-am stors çi-un coç pe nas –
este tot çi dintr-o datå./Sau nu: a fost... Sau nu va fi/sau se trezi curcanul Peneç
este pur çi simplu”. Numai despre semiotica çi estetica cå vorbeçte spre pervaz...
literei în lirica lui Nichita s-ar putea concepe un veritabil
studiu. ...când, zåri o fluturiÆå,
Trecând acum la cea de-a doua accepÆie, globalå, a care se uita la el –,
expresiei „ars combinatoria”, ca principiu asociativ, vom ce ståtea pe-o porumbiÆå:
distinge çi aici o paradigmå semnificativå. Dintre nevasta lui porumbel.
multiplele valorizåri posibile, cea mai frapantå este
convergenÆa contrariilor, manifestatå în nu puÆine izotopii — Spune-mi, dulcea mea cråiaså
poetice, çi care, metaforic, a luat forma, intratå aproape cu polen pe-arípi, ceresc –
în limbajul uzual, memorabilei sintagme „râsu-plânsu”. de ce eçti aça frumoaså?
Este una dintre multele creaÆii lexicale stånesciene care, — Fiindcå te iubesc!
datoritå forÆei lor plastice, au devenit un soi de bun
comun al limbii, pierzându-çi într-o måsurå intensitatea De atunci curcanul Peneç
çi impactul iniÆial. se-nroçeçte tot mereu,
O altå particularitate a discursului såu poetic este defilând Æepos ca æepeç
senzaÆia de modificare a stårii fizice a elementelor sub pe sub porumbarul meu.
incidenÆa cuvântului çi interacÆiunilor sale; obiectele îçi
pierd greutatea çi plutesc, aerul ajunge fluid ca apa sau
sculptural ca marmura, materiile se volatilizeazå çi,
dimpotrivå, imponderabilul ia înfåÆiçare obiectualå etc.:
„Ochi mare, nu te vezi decât tu,/sculpturi în relief de
aur,/çi Æårmul pleoapei reci çi grea/ne-nfige-n furci de
gene verzi” (Marele ochi al iernii). Doar într-un univers
lingvistic prodigios, cutreierat de miracolele cuvântului,
aerul se naçte ca formå „în relief”, iar genele – splendid
çi deconcertant salt mortal al imaginaÆiei – ca „furci ale
privirii”. Çi, totuçi, acest inegalabil poet al materiei çi
elementelor, în sens bachelardian, este çi o inteligenÆå
abstractå, la timpul såu volumul Laus Ptolemaei
stârnind consternare prin limbajul liric-naÆional. Deçi
termenii par, çi chiar la un anumit nivel sunt incompatibili
poetul reuçeçte, graÆie indicibilei sale „arte combinatorii”,
så scoatå efecte de lirism pur din concepte fizico-mate-
matice çi teorii geometrice. A vorbi înså de plasticizarea
ideilor este inadecvat, deoarece eul poetic nu sensi-
bilizeazå printr-o imagine vizualå axiome, numere,
concepte logico-matematice sau cosmologice, ci elibe-
reazå prin nu çtiu ce magie a cuvântului, o încårcåturå
liricå prea mult comprimatå, aça cum dintr-un arc bine
încordat Æâçneçte sågeata „înscriind” curba idealå a
zborului. Citez dintr-un text al cårui titlu este, el însuçi,
Despre firile contemplative, despre
un enunÆ poetic (Despre
ce spun ele çi despre unele sfaturi pe care am a le
da
da): „Firile contemplative iubesc raÆiunea/RaÆiunea a
mutat påmântul/din mijlocul existenÆei/çi l-a fåcut så se
roteascå/în jurul soarelui./RaÆiunea a demonstrat
aceasta cu cifre/dar nu çi cu înfåÆiçåri ale cifrelor./(...)/
Dau sfat:/cei care au pus påmântul så fie slugå soarelui,/
så-i caute justificarea//Altfel e trist pe påmânt./Firile
lipsite de timp/au låsat påmântul în mijlocul universului
çi asta e bine/pentru cå acesta este adevårul”.
Desigur cå o existenÆå de asemenea anvergurå
implicå çi cåutåri infructuoase, indecizii çi uneori eçecuri,
dar copleçitoare råmâne exemplaritatea çi amploarea
revoluÆiei poetice, ca çi efectele ei asupra evoluÆiei
ulterioare a poeziei române.
SAECULUM 3/2003 5
 aniversåri-comemoråri

Constantin Coroiu

„DaÆi-mi limba înapoi!”

Au trecut aproape douå decenii de la moartea lui ca protagoniçti pe Matei Cålinescu çi Ion V ianu
Vianu
ianu.
Nichita Stånescu
Stånescu. De atunci, din acea iarnå, s-au Prozatorul çi criticul Matei Cålinescu rememoreazå
întâmplat multe. Istoria a luat un alt curs. Scena literarå imaginea unui Nichita Stånescu angelic, aça cum de
a fost invadatå de cohorte de... zeciçti
zeciçti, postmoderni, altfel l-am cunoscut çi eu, student fiind, la o ceremonie
un critic literar nu poate
dar çi de procurori literari, deçi „un aniversarå, dintr-o îndepårtatå iarnå ca de poveste, ce
fi niciodatå procuror literar
literar”, cum observa – lucid, avea loc la fosta Caså a ziariçtilor. Tânår, frumos ca un
responsabil – Mircea Iorgulescu într-un dialog cu C. prinÆ din Nord, însoÆit de nu mai puÆin frumoasa Gabriela
Stånescu
Stånescu. Din påcate, la noi, la români, se poate orice... Melinescu, Nichita pårea descins sau „trimis” de pe alte
Mai îngrijoråtor sau mai simptomatic e cå nu puÆini tårâmuri. O apariÆie total insolitå în lumea unui Bucureçti
scriitori din generaÆia Nichita Stånescu
Stånescu, chiar dacå fårå balcanic, pestriÆ, gålågios, pitoresc, ca mai toate oraçele
harul liderului
liderului, care pânå în 1990 publicau carte dupå de la porÆile Orientului unde totul este – nu-i aça? – luat
carte (unii prozatori din aceastå categorie nu mai sunt în uçor, unde båçcålia – „jegul inteligenÆei”, cum zicea
în stare så scrie decât texte anodine prin diverse gazete) Angelismul lui Nichita Stånescu
Nichita, primeazå. „...Angelismul
au „sårit” din tablou. Din tabloul literaturii române chiar. – scrie Matei Cålinescu în pomenita carte de memorii
Çi asta nu neapårat în urma ecarisajului practicat sau în dialog – aça cum îl percepea imaginaÆia mea, era
måcar încercat de critici precum Gheorghe Grigurcu. de naturå poeticå... Nu numai cå el pårea a tråi în
De unde se vede cå Mircea Iorgulescu are perfectå poezie, cå privea lumea mizerabilå în care tråiam
dreptate. Nu e nevoie de tribunale çi de critici-procurori. din perspectiva poeticului (fåcând-o mai uçoarå, mai
Istoria, timpul le açeazå pe toate la locul cuvenit. Trebuie irealå, mai neliteralå), dar prezenÆa lui, ceea ce
doar puÆinå råbdare. Dacå epoca în care scribii – spunea el puteau introduce, pe neaçteptate, o sclipire
odinioarå bine plåtiÆi pentru „operele” lor – nu o poate poeticå în însuçi cotidianul cel mai apåsåtor
apåsåtor,, monoton
nimeni scoate din istorie, pe ei istoria literaturii îi debarcå çi brutal prozaic, cum era cel al vieÆii de cazarmå de
încet-încet, dar sigur. la Cålåraçi (unde cei doi erau militari în termen – nota
MulÆi s-au întrebat, în ultimii zece ani, cum s-ar fi mea C.C.). Chiar çi când glumea, el glumea delicat
comportat, în noile condiÆii, Nichita Stånescu sau Marin metaforic, ca de pildå într-o zi la Cålåraçi când, într-o
Preda
Preda. ïntrebare omeneçte fireascå pânå la un punct, pauzå din programul de instrucÆie fizicå, eu stând
dar fårå rost, întrucât presupune un råspuns precedat trântit pe un petec de iarbå uscatå çi pråfoaså, obosit,
çi „bazat” pe dacådacå. Tot ce se poate spune este cå absent, uitându-må în golul depårtårii, el s-a apropiat
evenimentele, fie ele çi dintre cele care råstoarnå un de mine çi, imitând o foarfecå cu degetul aråtåtor çi
întreg sistem, inclusiv cel de valori, nu pot modifica cel mijlociu al mâinii drepte în faÆa ochilor mei, mi-a
esenÆial comportamentul unor creatori de anvergura spus: «T e superi dacå-Æi tai privirile?»”
«Te privirile?»”.
autorului MoromeÆilor çi a poetului Necuvintelor
Necuvintelor, de Nu o datå metaforele, zicerile spontane, multe
vreme ce ei sunt, spre a folosi un cuvânt definitoriu al memorabile, ale lui Nichita erau de naturå (din nou,
lui Eugen Simion
Simion, care îl parafraza pe Goethe, niçte naturå
naturå) så disloce cliçee, så provoace cu eleganÆå, cu
naturi
naturi. RevoluÆiile pot deturna, manipula talentele – bun simÆ, spiritele scorÆoase ori încremenite în preju-
exemple sunt cu duiumul çi nu doar în literatura românå decåÆi, fie ele çi livreçti. Sau mai ales livreçti çi scolas-
– dar nu pot schimba naturanatura. ïntr-un expresiv portret tice. ïntr-un interviu pe care i-l luam la Iaçi, a definit
pe care criticul amintit, coleg de liceu la Ploieçti çi prieten eminamente nichitastånescian Casa V asile Pogor
Vasile Pogor,
cu poetul, i-l fåcea lui Nichita Stånescu, existå çi aceastå sediul de odinioarå al Junimii
Junimii, spunând cå „este locul
tuçå pregnantå: „...[Link] poartå în viaÆa de toate zilele unde MioriÆa se transformå în Odå, în metru antic antic”. Aç
ca un prinÆ care çtie cå adevårata nobleÆe nu este atrage atenÆia asupra timpului prezent, un „prezent
aceea de sânge, sau de proprietate, ci nobleÆea etern”, al verbului: se transformå
transformå. Altådatå, tot la Iaçi,
spiritului
spiritului”. Am putea încerca un exerciÆiu de imaginaÆie întrebat de un confrate, mai mult retoric, ce ar zice
pornind de la aceastå tråsåturå relevatå de Eugen Eminescu dacå ar veni acum (un acum ce era anul
Simion pentru a ni-l reprezenta pe Nichita Stånescu în 1977) printre noi, Nichita Stånescu s-a crispat brusc çi
obsedant deceniu
deceniul postdecembrist, un alt „obsedant deceniu”, ne-a surprins cu proiecÆia unui Eminescu dezamågit de
cum ar fi spus Marin Preda... noi, revendicativ, care ne-ar soma: „DaÆi-miDaÆi-mi limba
Dar fiindcå veni vorba de schiÆe la un portret çi pentru românå înapoi!
înapoi!”
Nichita
cå tot am amintit de definiÆia lui Eugen Simion – „Nichita Oare ce ne-ar spune aståzi Eminescu, prin glasul çi
Stånescu nu este un talent, Nichita Stånescu este o cu verbul lui Nichita? Mai nevolnici çi mai laçi ca oricând,
naturå
naturå” – aç trimite çi la o altå evocare pe care o gåsesc mi-e teamå cå am putea renunÆa la un asemenea exer-
în cartea de Amintiri în dialog
dialog, apårutå în 1994, avându-i ciÆiu de imaginaÆie, preferând „cercul nostru strâmt”?!

6 SAECULUM 3/2003
 memoria arhivelor

Virgil Cândea

Muntenia Rãsãriteanã în scrierile cãlãtorilor strãini (I)

Dacã prin Araró, Herodot s-a referit la râul Buzãu, cea mai veche Autori de seamã au scris despre aceste vechi întâmplãri,
menþiune a locurilor buzoiene coincide cu naºterea istoriografiei amintindu-i pe goþi – pãgâni sau creºtini –, pe care, însã, ar fi greºit sã
europene. Autohtonia toponimului Buzãu (din buzå, prin analogie ni-i închipuim vieþuind separat de autohtonii daco-romani, sedentarii
«marginea [...] unui deal sau pisc de munte») a fost recunoscutã de productivi ºi anterior creºtinaþi. Auxentius din Durostor în Scrisoare
lingviºtii români ºi strãini. (cf. [Link], V.Pârvan, [Link] ºi despre credinÆa, viaÆa çi moartea lui Ulfilas, Socrate, Sozomen,
Dinu [Link]). Vechimea ºi evoluþia aºezãrilor din cuprinsul Theodorit din Cyros çi Philostorg, în istoriile lor bisericeçti, Iordanes
judeþelor Buzãu, Vrancea ºi Brãila (corespunzând eparhiei Buzãului), în Getica, Theofan Mårturisitorul în Cronografia sa çi anonimul autor
reconstituite din urmele arheologice, din documente ºi cronici interne, al Påtimirii sfântului Nichita au scris despre apostolul goÆilor, despre
sunt opera istoriografiei româneºti. În ce mãsurã ne ajutã însã apelul persecuÆia suferitå de el din partea lui Athanaric, i-au låudat râvna
la izvoare externe pentru întregirea cunoºtinþelor despre aceastã veche propovåduirii çi opera de culturå cu adevårat epocalå – înzestrarea
parte de þarã în epocile anticã, medievalã ºi modernã? Întrebarea goÆilor cu o scriere proprie çi cu tålmåcirea Bibliei în limba lor.
priveºte nu numai metodologia ºi temeiul cercetãrilor pentru o istorie Discipol al lui Ulfilas, Auxentius are cele mai frumoase cuvinte
completã a zonei dintre cotul Carpaþilor ºi Dunãrea maritimã. În pentru acest «fericit care s-a aråtat profet çi a fost rânduit preot al lui
rãspunsul obþinut am afla deopotrivã modul în care aceastã zonã ºi Hristos, så conducå çi så îndrepteze, så înveÆe çi så zideascå sufleteçte
locuitorii ei s-au reflectat de-a lungul timpurilor în alte culturi, sau neamul goÆilor», cel care, dupå cum mårturiseçte episcopul de
aceste realitãþi au fost consemnate în scrierile unor cãrturari din Europa Durostor, «m-a luat de la pårinÆi, ca ucenic, din fragedå copilårie, m-a
ºi Orientul Apropiat. Cu asemenea informaþii s-ar putea reconstitui o învåÆat Sfânta Scripturå, mi-a descoperit adevårul çi, cu mila lui
posibilã imagine externã a acestui colþ al pãmântului românesc. Cele Dumnezeu çi darul lui Hristos, m-a crescut în credinÆå atât trupeçte
ce urmeazã sunt simple puncte de reper pentru o asemenea temã. cât çi sufleteçte, întocmai ca pe un fiu al såu». Açadar mårturia lui
Preluând informaþii mai vechi de la Marinos din Tyr, geograful Auxentius este de incontestabilå confienÆå: Ulfilas a predicat «fårå
prin excelenþã al Antichitãþii, Ptolomeu aminteºte între «popoarele» întrerupere», în limbile greacå, latinå çi goticå.. El «a låsat în urma sa,
din Dacia pe caucoensioi, trib localizat de specialiºti «fie în depresiunile în aceste limbi, mai multe tratate çi o mulÆime de comentarii [...] spre
Carpaþilor Moldovei, fie în Munþii Buzãului». Aici, într-adevãr, era folosinÆå çi zidire sufleteascå». Fireçte cå apostolul goÆilor nu fåcea
faimoasa «Caucaland, greu de pãtruns din pricina pãdurilor ºi munþilor deosebire între poporenii såi, cårora le predica indiferent de faptul cå
înalþi», în care regele got Athanaric se aºezase cu poporul sãu «dupã erau goÆi sau autohtoni romanizaÆi çi detaliul comunicat de Auxentius
ce a izgonit de acolo pe sarmaþi» – scrie Ammianus Marcellinus în este preÆios pentru atestarea populaÆiei latinofone, creçtine
Rerum gestarum libri libri. Menþionarea caucoensilor ar presupune (dacoromanii) de la nordul Dunårii.
existenþa unei þãri (ºi eventual a unei capitale) a acestei populaþii, Fericitul Augustin (în Civitas Dei, 52) îi çtia catholici (în sensul de
deoarece, dupã unele ipoteze, etnonimele redate de Ptolomeu atunci «ecumenici», drept credincioçi) pe creçtinii persecutaÆi de
reprezentau «un sistem al denumirii diferitelor grupe ale populaþiei Athanaric. Ulfilas, care îl creçtinase, «la început nu se deosebea în
daco-getice dupã regiuni ori localitãþi mai de seamã, un fel de centre, privinÆa credinÆei cu nimic de biserica universalå» çi chiar dupå sinodul
«capitale» de þinuturi sau «þãri». Folosirea acestor denumiri de cãtre arian din Constantinopol «a råmas mai departe în comuniune cu
romani dupã cucerirea Daciei, «întrucât corespunde unei reale situaþii episcopii care susÆineau hotårârile pårinÆilor adunaÆi în Niceea».
social-demografice, trebuie sã fi avut o semnificaþie cultural-politicã» Sozomen, care îi descrie astfel atitudinea, laså a se înÆelege cå acceptase
ºi «menþionarea de cãtre geograful alexandrin (la mijlocul sec. II) a arianismul din motive politice, «silit de nevoie» (protecÆia împåratului
unor populaþii cu nume dacic indicã grupuri de locuitori daco-geþi, Valens pentru poporul såu) çi de aceea «s-a întovåråçit cu adepÆii lui
resturi din poporul dacic». ([Link]) Arius çi s-a despårÆit pe sine çi tot neamul lui de biserica universalå».
În Caucaland, þara vechilor Caucoensi, a fost centrul politic al lui Rezultå cå goÆii fuseserå creçtinaÆi în dreapta credinÆå çi cå trecuserå
Athanaric ºi aci, la Pietroasele, între Buzãu ºi Mizil, a fost descoperit la arianism prin actul (politic) al episcopului lor. Ne întrebåm înså çi în
în 1837 celebrul tezaur atribuit, de majoritatea cercetãtorilor, crudului ce måsurå un popor recent convertit putea lua atitudine în probleme
rege got. Se ºtie cã, pentru o lungã perioadã din istoria anticã ºi dogmatice profunde ca deosebirea între homoousion çi
medievalã, Dacia a fost confundatã cu Goþia, datoritã identitãþii inexacte anhomoousion... Fapt este cå Biserica a cinstit dupå cuvinÆå pe Sf.
susþinutã de unii autori – Cassiodor, Iordanes, Paulus Orosius, mucenic Sava care, «fiind got de neam [...], se arata ca o stea în lume,
Zosimus, Procopius, Isidor din Sevilla, ºi dupã ei mulþi alþi cãrturari imitând pe sfinÆi» çi påtimirea lui, împreunå cu preotul Sansalas, în
medievali – între popoarele getic ºi got. Dar vreme de un secol (275 - cursul persecuÆiei din anul 372, dezlånÆuitå de Athanaric, înecarea lui
375), între retragerea aurelianã ºi nãvãlirea hunilor, goþii au dominat în râul Buzåu (Mousaios) a acreditat în lumea creçtinå çi realitåÆile din
efectiv Transilvania, Muntenia ºi Moldova de sud, iar sub Athanaric, «æara goÆilor», cu populaÆia ei «sucitå çi curioaså», în care pågânii
thervingii sau vizigoþii («goþii de apus», «goþii cei buni») ºi-au avut mâncau cårnuri jertfite zeilor, o Æarå de iernuri aspre, cu comunitåÆi
centrul în Munþii Buzãului, unde s-au retras de teama hunilor ºi a creçtine conduse de preoÆii Guticas çi Sansalas, dar çi cu persecutori
atacurilor împãratului Valens. Ei au rezistat hunilor pe linia Focºani - cruzi ca Athanaric çi Atariol, fiul craiului Rodesteos. ïn aceeaçi
Galaþi («Poarta invaziilor»), unde s-au întãrit cu valul de pãmânt dintre persecuÆie a lui Athanaric a pierit çi un alt mucenic persistent în pietatea
Siret ºi Prut (din care au rãmas urme la Ploscuþeni, jud. Vrancea ºi orientalå, Sf. Nichita, tot «barbar din numårul goÆilor care locuiau în
Stoicani, jud. Galaþi), au vieþuit în Caucaland (a se vedea descoperirile timpul acela dincolo de fluviul Istru, numit Dunåre».
arheologice de la Pietroasele ºi Chiojdul Mic), au avut acolo comunitãþi Açadar, dupå retragerea aurelianå, Dacia råmâne în atenÆia lumii
creºtine persecutate de Athanaric în anii 355 ºi 372. romane çi este consemnatå de autori îndeosebi datoritå populaÆiilor
Interesul lumii cultivate din Antichitate ºi Evul mediu pentru istoria germanice (vandali, gepizi, goÆi) care o dominau, datoritå råspândirii
creºtinismului ºi pentru poporul goþilor, strãmoº al atâtor naþiuni creçtinismului între vizigoÆi çi persecuÆiei lui Athanaric, çi acest fapt
moderne din Europa apuseanã, explicã evocarea frecventã a Goþiei concentreazå atenÆia spre munÆii de la cotul CarpaÆilor, spre Caucaland,
din Dacia ºi a evenimentelor din cuprinsul ei, din secolele III - IV. Ele în care regele got se retråsese din faÆa hunilor înainte de a se refugia
s-au petrecut în mare mãsurã în þinutul Buzãului ºi al Munteniei de peste Dunåre. ïn secolul al IV-lea se creeazå tradiÆia literarå persistentå
rãsãrit. care, întåritå de confuzia geÆi-goÆi çi de intersul umaniçtilor pentru

SAECULUM 3/2003 7
 memoria arhivelor

autorii clasici romani çi bizantini, va perpetua imaginea suprapuså pentru introducerea geografiei europene în cultura islamicå, fiind
Dacia-GoÆia çi, în cadrul ei, zona orientalå a Munteniei în rândurile traduså sub titlul Lawami 1 alnur fi Zulmet atlas minur, cu completåri
europenilor cultivaÆi, pânå târziu, în secolul al XVII-lea. dupå [Link], Ph. Cluverius çi alÆii.
Dar încå din primele secole ale mileniului al II-lea, dupå retragerea Trecåtoarea «de la Buzåu în Secuime» este amintitå de David Frölich
mongolilor, urmåtoare marii invazii din 1241, situaÆia politicå din în cartea sa Medulla geographiae practicae (Bartfeld, 1639) ca una
Europa Orientalå creeazå un nou interes pentru Æinuturile de la Dunårea dintre cele opt cåi de acces spre sud çi est ale Transilvaniei çi informaÆia
de jos, alimentat cu o altå categorie de informaÆii – ale cålåtorilor. lui e preluatå în 1656 de pastorul suedez Conrad Iacob Hiltebrandt în
Misionari, neguÆåtori, diplomaÆi, ostaçi, veniÆi în pårÆile noastre pentru Intreita solie suedezå în TTransilvania,
ransilvania, Ucraina çi la Constantinopol
råspândirea catolicismului între «schismatici», pentru afaceri, sau spre çi în 1688 de Eberhardt Werner Happel în cartea sa Thesaurus
a se råzboi cu turcii, uneori doar în trecere, trimiçi la ïnalta Poartå exo
exotticarum, publicatå la Hamburg.
pentru negocieri, mai rareori câte un cårturar curios (ca Jacques Progresiv, în hårÆile stråine ale Æårilor române este acoperit çi Æinutul
Bongars, Guillaume Lenormand, Pierre Lescalopier, sau François de Munteniei orientale çi Moldovei de sud, actualele judeÆe Buzåu, Bråila,
Fourguevaux în secolul al XVI-lea), ei sunt agenÆii care creeazå în Vrancea. Prin Harta æårii Româneçti (Padova, 1700) a stolnicului
conçtiinÆa Apusului sau a Orientului Apropiat o imagine despre poporul Constantin Cantacuzino çi Harta Moldovei a lui Dimitrie Cantemir
român, Æara çi cultura lui. (Amsterdam, 1737), ca çi prin Descriptio Moldaviae în ediÆia germanå
Alåturi de notele cålåtorilor, subiective, selective, eronate adesea (Frankfurt çi Leipzig, 1771, cu harta gravatå de Kretschmer), intrau în
dar pline de viaÆå, consemnând pitorescul locurilor, viaÆa cotidianå, circuitul documentar european primele informaÆii ample, exacte cât o
zugråvind oameni, descriind atitudini, lumea exterioarå avea despre permiteau mijloacele timpului, despre Principate. Stolnicul noteazå
noi informaÆia seacå, vagå, uneori cu desåvârçire falså a geografilor çi MunÆii Buzåului çi ai Vrancei, zona viticolå din Dealurile Buzåului,
cartografilor, memoriile cancelariilor domneçti din Târgoviçte çi depresiunea Drajna-Chiojd, vechiul curs al Buzåului, oraçele çi
Suceava, apoi din Bucureçti çi Iaçi, rezervate unor cercuri restrânse numeroase sate din regiune. ïn judeÆul Buzåu sunt 34 de sate çi
de oameni politici, sau menÆiunile despre relaÆii cu æårile române, månåstirile Barbul, Blestematele (dispårutå, fostå între Cislåu çi Valea
atitudinea politicå sau situaÆia militarå a acestora, despre pribegi Sårii), Bradul, Manasia, Pinul (dispårutå), Tîrcov (sau a lui Cornilie),
domneçti sau soli de la noi, risipite în registrele oraçelor din Æårile Ungureii, Vintilå Voievod. ïn munÆii Buzåului sunt marcate cu cinci
vecine çi în coresponenÆa diplomaticå a puterilor europene. Så adåugåm cåsuÆe mici «Schiturile monahilor». ïn judeÆul Râmnic, 35 de sate çi
ceea ce ofereau ca informaÆii despre nivelul nostru cultural, creaÆiile trei månåstiri: Focçani, Måxineni, Râmnicu-Sårat. Cantemir descrie
spirituale româneçti ajunse ca danii, achiziÆii legiuite sau pråzi în «republica» Vrancei, cu 12 sate çi 2000 de case, judeÆul Putna din
colecÆiile particulare, în tezaurele, arhivele çi bibliotecile stråine – æara de Jos, claseazå vinul de Odobeçti pe al treilea loc între cele mai
manuscrise preÆioase, tipårituri, Æesåturi måiestrite, opere de artå. bune produse viticole ale Moldovei. Era firesc ca Anton Maria del
ïn sfârçit, manuscrisele çi cårÆile de sau despre români, alcåtuite Chiaro, secretarul lui Constantin-Vodå Brâncoveanu, så çtie despre
în limbi stråine, slavonå çi latinå, germanå çi francezå, englezå, italianå, MunÆii Buzåu çi IstriÆa în a sa Istoria delle moderne rivoluzioni della
polonå çi maghiarå, ca Skazanie o Drakule voevode, Geschichte Vallachia (VeneÆia, 1718); el reproducea harta stolnicului Cantacuzino.
Drakole W aide (despre Vlad æepeç), ïnvåÆåturile lui Neagoe Basarab
Waide HårÆile militare alcåtuite de cartografi austrieci çi ruçi, începând
pentru fiul såu TTeodosie
eodosie , Cronicon m muu ndi a lui Hartman Schedel din secolul al XVIII-lea, descriu nu atât o Æarå, cât un teatru de aproape
(Nürnberg, 1493), Cronica moldo-germanå çi Cronica moldo-ruså necurmate råzboaie cu Imperiul Otoman. Nu ne surprinde, açadar,
(din timpurile lui Çtefan cel Mare), numeroasele broçuri çi avviso-uri exactitatea lor. Citåm, dintre acestea, harta a cinci judeÆe moldovene
relatând campaniile lui Mihai Viteazul, noile scrieri despre Imperiul (între care Putna), întocmitå de cåpitanul Horia OÆelovici (Hora von
Otoman din secolele XVI - XVII, în care erau înfåÆiçate çi realitåÆi româ- Otzellowitz) din regimentul german bånåÆean de graniÆå, harta æårii
neçti, versiunile latine çi polone ale operelor lui Miron Costin sau acelea Româneçti de colonelul Specht (1790 - 1791), incluzând zona Buzåu-
în englezå, francezå, germanå, ruså, turcå, arabå, ale lui Dimitrie Putna-Milcov, dar fårå raiaua Bråilei, Mappa nova geographica
Cantemir etc. etc. Fireçte, toate aceste izvoare îçi aveau importanÆa lor Moldaviae et V alachiae (1771) a astronomului rus [Link], Carte
Valachiae
pentru alcåtuirea unei imagini româneçti în lumea cultivatå europeanå. speciale de la Principaute de la V alaquie çi Carte speciale de la
Valaquie
Prin relaÆiile cålåtorilor, aceastå vastå informaÆie este înså articulatå, Principaute de la Valaquie çi Carte speciale de la Principaute de
oxigenatå. Curiozitatea, opiniile, gusturile, adesea avatarurile peregri- la Moldavie (amândouå tipårite la Sankt Petersburg, 1771), ale
nului înfåÆiçeazå Æara vie, våzutå de-aproape, çi mai ales pårÆi din ea cartografului [Link] sau Carte de la Moldavie (Amsterdam, 1781),
despre care cronicarii sau geografii nu avuseserå niciodatå informaÆii. a lui Friedrich Wilhelm von Bawr, o capodoperå a cartografiei timpului.
Cu geografiile sau hårÆile vremii lor, aceçti cålåtori s-ar fi råtåcit cu ïn acelaçi an Iacob Adam publica la Viena douå hårÆi, a æårii Româneçti
desåvârçire. Descrierile geografilor erau încå tributare, în secolele XV çi a Moldovei, în care valului Traian (Fossa TTrajani rajani oder AAvarische
varische
- XVII, anticului Ptolomeu. Francesco Berlinghieri noteazå pe harta Landwehr) trece çi prin Buzåu, la sud de Râmnicu-Sårat, Focçani,
Daciei din Geographia sa (1478) populaÆia caucoensilor; Sebastian traversând apoi Siretul. MenÆionåm, în sfârçit, în aceastå foarte selectivå
Münster în Geographia universalis (Basel, 1542) se laudå în chiar evocare, prezenÆa din zona Buzåu-Bråila-Vrancea în cartografia stråinå,
titlul cårÆii cå «urmeazå hårÆile lui Ptolomeu», iar ediÆia din Paris, 1697 a pasului Buzåu cåtre Braçov (Porta Busa) în harta Transilvaniei,
a operei lui Ph. Cluverius, Introductio in universam geographiam Moldovei çi Munteniei de [Link] (1774); o gravurå reprezintå acest
tam veteram quam nova este tributarå geografului din Alexandria. pas în Père Hell, L’Histoire de la guerre entre les trois cours
Pe vechea Dacie comunicatå de acesta se adaugå, ce e drept, toponime imperiales en gravures (Viena, 1795) çi în cele douå hårÆi, a Moldovei
noi, aproximativ localizate dar vådind çi informaÆie recentå. Aça, în çi Munteniei, alcåtuite de Rigas Velestinlis, luptåtorul çi poetul libertåÆii
harta Europei centrale çi råsåritene låsatå în manuscris de Nicolaus Eladei, publicate la Viena (1797), cu bogate referinÆe privind nu numai
Cusanus, celebrul gânditor catolic, care cålåtorea în Æårile dunårene relieful, ci çi açezårile umane, precum çi geografia economicå a zonei
pe la 1448 ca trimis papal, apare çi Brailano (Bråila), oraç menÆionat de care ne ocupåm.
çi de Nicolaus Germanus în Tabula moderna Poliniae, Ungariae, Mai mult decât din hårÆi, majoritatea cålåtorilor stråini în Æårile
Boemiae, Germaniae, Rusiae, Lithuaniae (1507),împreunå cu Boza noastre aveau o primå familiarizare cu realitåÆile româneçti prin
(Buzåu). Georg Reicherstorffer, în harta sa Moldaviae finitimarumque cårturarii umaniçti care, în secolele XV - XVI, au redescoperit Dacia în
regionum typus (Coloniae Agrippine 1595), noteazå Putna ca scrierile antichitåÆii clasice greco-latine. Lecturile din Ptolomeu, din
localitate (pe Siret!) çi de douå ori Bråila, o datå pe Dunåre (Bruilouo) istoricii epocii lui Traian çi ai secolelor III - VI (Cassius Dio, Eutropius,
çi o datå în sudul Moldovei; el menÆioneazå de asemenea Mysaeus Ammianus Marcellinus, Iordanes) au obiçnuit pe umaniçti cu Æara çi
flumen (râul Buzåu) çi Rebnyk (Râmnicu-Sårat). Aceleaçi localitåÆi poporul geto-dac, cu provincia imperialå Dacia çi cu evenimentele ei;
apar în harta lui Gerhard Mercator Walachia, Ser via, Bulgaria et
Servia, rezistenÆa împotriva expansiunii otomane înspre Europa Centralå
Romania din Atlas minor (Amsterdam, 1607), lucrare importantå çi aducea informaÆii despre spaÆiul carpato-pontic-danubian, unde un
8 SAECULUM 3/2003
 memoria arhivelor

popor romanic creçtin-ortodox – poporul român– constituia un tam- numeroase aventuri în Orient. A cunoscut Transilvania, Moldova ºi
pon între lumea catolicå çi Islam. Astfel, fårå så fi cålåtorit vreodatå în Þara Româneascã în care aminteºte «cele douã capitale», Argeºul ºi
Æårile române, Enea Silvio Piccolomini (viitorul papå Pius al II-lea), le Târgoviºte, dar ºi «un oraº care se numeºte Brãila ºi care e aºezat pe
identificase cu Dacia çi pe români cu urmaçii romanilor, afirmând în Dunãre ºi acolo îºi au locul lor de aºezare luntrile ºi coråbiile cu care
Cosmografia Asiei çi Europei (1501) cå valachi genus italicum sunt negustorii aduc mãrfuri din þara pãgânilor».
(«românii sunt un neam italic»). El çtia cå «acest popor pânå acum Vom întâlni Brãila adeseori în descrierile cãlãtorilor strãini, fapt
are un grai roman», cå «påmântul lor a fost locuit odinioarå de geÆi», explicabil, deoarece portul reprezenta principala cale de legãturã pe
cå «o parte dintre români se aflå sub puterea turcilor, o parte sub apã între Þara Româneascã ºi Marea Mediteranã, prin gurile Dunãrii ºi
unguri». Marea Neagrã. Seniorul Waleran de Wavrin, care în 1445 a participat
Studiile întreprinse cu privire la informaÆiile umaniçtilor despre Ia asediul cetãþilor Turtucaia, Giurgiu ºi Turnu comandând flota
poporul român citeazå un numår apreciabil de autori, cu concluzia cå, cruciaþilor burgunzi, aminteºte în câteva rânduri Brãila ºi legãturile ei
începând din secolul al XV-lea, Europa cultivatå cunoçtea esenÆialul comerciale cu porturile bizantine, Caffa ºi Constantinopol. La fel,
despre Æårile noastre: pårÆi ale vechii Dacii, unitare, deçi sub dominaÆii Constantin Mihailovici din Ostroviþa, ienicer de origine sârbã ajuns
politice diferite, pentru cå erau locuite de acelaçi popor român, descen- prizonier la unguri ºi refugiat apoi în Polonia, ºtia ºi el cã la Brãila
dent din dacii romanizaÆi. Açadar, cålåtorii stråini veneau în Transilvania, (lbrail) Vlad Þepeº trãsese în þeapã pe solul otoman Hamza-beg
Moldova, æara Româneascå, pregåtiÆi printr-o imagine corectå despre împreunã cu 30 de slujitori, chiar la intrarea lor în þarã. Iar sasul Georg
açezarea acestor Æåri, identitatea românilor, relaÆia lor cu civilizaÆia Reicherstorffer, sol al lui Ferdinand I de Habsburg la poloni ºi cãlãtor
europeanå. Ei regåseau înså aceastå imagine la românii cultivaþi, iar prin Moldova, arãta la rândul lui cã «Þara Româneascã este o þarã larg
dovezile autohtoniei ºi ale romanitãþii chiar în vorbirea oamenilor simpli. deschisã ºi întinsã în lung ºi în lat, ºi la Dunãre e hotar cu turcii». Iar
Francesco della Valle Padovanul, însoþind pe cunoscutul aventurier Dunãrea are «douã oraºe aºezate de-o parte ºi de alta a locului de
veneþian Aloisio Gritti, ajunge în 1532 la Tîrgoviºte ºi viziteazã trecere a fluviului, adicã Brãila (Barilla) ºi Galaþi, pe care le desparte
Mãnãstirea Dealului. «Pe un deal în faþa oraºului, povesteºte el, se frumos, pe rând, cursul egal al Dunãrii, printr-o armonioasã hãrãzire
aflã o mãnãstire, sau mai degrabã o abaþie foarte mare, în care locuiesc a naturii».
niºte cãlugãri greci [adicã ortodocºi, n.n.], care ne-au fãcut o foarte Raguzanul Felix Peetanèiæ, cãrturar, pictor ºi sol al regelui maghiar
bunã primire ºi ne-au povestit toatã istoria aºezãrii locuitorilor din Vladislav al II-lea, aminteºte cã «la vreo 30 de mii de paºi depãrtare de
aceastã þarã dupã cum urmeazã: precum cã împãratul Traian, învingând Vaslui se trece Dunãrea la oraºul Brãila (Brilagum sive Braillorum op-
ºi cucerind aceastã þarã, a împãrþit-o între soldaþii sãi ºi a prefãcut-o pidum)», dincolo de ea sunt gurile Dunãrii, Grecia (Peninsula Balcani-
în colonie romanã, încât aceºtia trãgându-se, dupã cum se spune, din cã) ºi teatrul de rãzboi cu turcii (Nicopole, Varna). El noteazã aceasta
vechi [coloniºti] pãstreazã numele de romani. Dar, în decursul în 1502, în memoriul Despre drumurile pe care trebuie sã se por por--
veacurilor, au schimonosit aºa de mult numele ca ºi obiceiurile ºi neascã expediþia contra tur cilor
turcilor
cilor, aºadar sublinia importanþa strategicã
limba, cã abia îi mai poþi înþelege, de aceea îºi zic astãzi români [romei]. a Brãilei. Germanul Ioan Belsius, agent imperial pe lângã Despot-vodã,
Aceasta este tot ce am putut afla de la acei cãlugãri». Della Valle aflase menþioneazã ºi el Brãila în raportul din 7 iunie 1562 cãtre împãratul
esenþialul. Maximilian de Habsburg, ca o cetate cu care ar putea fi începutã
Dalmatul Anton Verancsics în 1549 considera cã originea latinã a cucerirea raialelor turceºti de pe Dunãre ºi Nistru. Era, se pare, o suges-
românilor rezultã nu numai din limba, dar ºi din numele pe care ºi-l tie primitã de la Despot însuºi.
dau ei: «Lãsând de o parte nenumãratele cuvinte pe care valahii le au Învãþatul Maciej Stryjkowski, sol al Poloniei la Istanbul în 1574 -
întocmai ºi cu acelaºi înþeles ca în limba latinã ºi în dialectele italienilor, 1575, aminteºte ºi el Brãila ca fiind, împreunã cu Giurgiu ºi Rusciuk,
când întreabã ei pe cineva dacã ºtie sã vorbeascã pe limba valahã pe drumul românesc spre Poartã. Dintre numeroºii cãlãtori strãini de
spun: Oare ºtii româneºte? (Scisne... Romane?), sau dacã este valah, pânã atunci în þãrile române (pânã la 1583 – antologaþi în numãr de
îl întreabã dacã este român (num Romanus sit)». 80) el este cel dintâi care aratã cã a trecut prin Buzãu ºi consemneazã
Observaþiile de acest fel ale cãlãtorilor strãini sunt numeroase. datini locale. Ca ºi lituanienii, românii «obiºnuiesc sã serbeze amintirea
Magistratul francez Pierre Lescalopier, care fusese în 1674, în Þara morþilor, a pãrinþilor, mamelor ºi rudelor lor, de obicei în luna octombrie
Româneascã ºi Transilvania, afirma: «Locuitorii acestei þãri se socotesc sau câteodatã la fiecare sãrbãtoare, cântând bocete pe morminte ºi
drept urmaºi adevãraþi ai romanilor ºi-ºi numesc limba lor «româneºte, plângând, mai ales femeile care înºirã vitejiile, virtuþile, însuºirile de
adicã romanã (romanechte, c’est-à-dire roumain). gospodari ale bãrbaþilor lor», Este un obicei existent ºi «în Moldova,
Evidenþa cã se aflã în mijlocul unui popor înrudit cu nobilii ºi vestiþii în Þara Româneascã ºi în Bulgaria, precum singur am vãzut în câteva
romani influenþeazã judecãþile cãlãtorilor: ei nu se mulþumesc sã orãºele, la Buzãu, la Rusciuc, la Giurgiu pe Dunãre ºi la Bucureºti,
înregistreze tipuri, atitudini ºi moravuri, ei asociazã, comparã, preþuiesc, oraºul de scaun al domnului muntenesc, unde, pe lângã acelea, aprind
criticã, uneori justificã. Pe mulþi îi bucurã persistenþa latinitãþii în limbã, ºi lumânãri ºi cãdelniþeazã cu tãmâie pe morminte». Este vorba de
fizionomie, temperament, virtuþile militare ale românilor în care vãd sâmbãta morþilor dinaintea Postului Crãciunului (aºadar la 7 noiembrie
confirmarea amprentei indelebile a Romei. Pe alþii moravurile aspre ºi nu în octombrie), ºi de pomenirile în sâmbetele de peste an. Cãlãtorul
ale românilor – perfect explicabile prin avatarurile lor geopolitice – îi noteazã obiceiul, curios pentru el (un catolic), în toamna anului 1574
vexeazã, considerându-le parcã, nedemne pentru niºte urmaºi ai când tocmai prin Buzãu, Bucureºti, Giurgiu a trecut, în drumul sãu
romanilor civilizaþi. Împrejurãrile politice sau confesionale influenþeazã spre Istanbul. Desigur cã tot atunci a observat el «în Þara Româneascã»
judecãþile observatorilor strãini. Numãrul mare al românilor din un alt «obicei slãvit, luat din vechime [...] dupã cum singur am vãzut
Transilvania ºi lipsa lor de drepturi politice nu scapã lui Verancsics, ºi am auzit cu urechile mele cum îndeobºte la fiecare adunare [...] în
dar aceastã situaþie îi stârneºte o anumitã animozitate, românii devenind pieþele publice cântã faptele oamenilor însemnaþi în stihuri, însoþite
parcã un element primejdios, de instabilitate a þãrii. Ortodoxia românilor de sunet de scripcã din cele pe care le numim sârbeºti, alãute, cobze
îi aºeazã între «schismatici» (cãlãtorii strãini sunt în marea lor ºi harfe, spre marea bucurie a poporului de obºte, care ascultã faptele
majoritate catolici sau protestanþi). Relaþiile lor cu Poarta, statutul – de seamã ale principilor ºi cavalerilor vestiþi».
privilegiat – de autonomie îi fac adesea suspecþi. Decalajul nivelului Deºi la întoarcere (aprilie 1575) a trecut din nou prin Bucureºti ºi
lor de viaþã materialã faþã de þãrile Europei Centrale sau Occidentale desigur prin Buzãu, probabil cã n-ar fi putut remarca acest obicei din
frapeazã pe cãlãtori, dar puþini dintre ei cautã explicaþii în circumstanþele cauza foametei cea mari care bântuia Þara Româneascã, pe care o
socio-politice ale unui popor supus unor continui presiuni externe. consemneazã ºi conducãtorul soliei poloneze, Andrei Taranowski,
Bavarezul Johann Schiltberger a cãlãtorit, ca ostaº, de douã ori paharnicul de Halici. Foametea bântuise cu un an înainte în Moldova
prin þãrile noastre, în 1396 ca participant la luptele cu turcii de la ºi Dobrogea ºi, din acest motiv, dupã cum mãrturiseºte Stryjkowski,
Nicopole, a doua oarã în 1427, cãlãtorind spre patria sa dupã din Polonia înspre Turcia «am fost siliþi sã mergem pe o cale

SAECULUM 3/2003 9
 memoria arhivelor

neobiºnuitã», urmându-ne drumul mai departe, prin Þara Româneascã, bine. În ziua urmãtoare am poposit într-un sat prin care trece un râuleþ
Bulgaria, þara tribalilor, pânã în Tracia, prin munþii numiþi Balcani». [Milcovul] ce desparte Þara Româneascã de Moldova».
Vom reveni asupra acestui pasaj de mare importanþã pentru înþelegerea Lui Sivori i-a plãcut þara în care ajunsese repede la însemnate
locului pe care zona Buzãu-Brãila-Vrancea l-a ocupat în itinerariile ºi avantaje, fãrã a avea prea multe de fãcut, în afarã de o solie în
scrierile cãlãtorilor strãini prin þãrile române. Transilvania în toamna anului 1584, participarea la vânãtorile
Dacã ar fi sosit la Bucureºti cu câteva luni mai devreme, Taranowski domnitorului ºi la viaþa de curte, încasarea birului ºi a vãmilor din
ºj Stryjkowski l-ar fi întâlnit aci pe francezul Pierre Lescalopier, trimis þinutul Buzãului. «Se purcedea în acest timp la strângerea birurilor
ca sol de ªtefan Bathori, voievodul Transilvaniei, dar negreºit cã ºi ei din þarã ºi eu, prin birarii mei, puneam sã le strângã pe acelea din
au avut prilejul sã remarce ceremonialul toasturilor la petrecerile judeþul Buzãu care-mi fusese încredinþat, dupã cum am mai spus, de
româneºti: «primul pahar este în sãnãtatea lui Dumnezeu [în text : cãtre alteþa sa, din dijmele cãruia ºi din alte venituri ca din vãmi, pescãrii
Dna zeu], al doilea în sãnãtatea voievodului, al treilea în a sultanului, ºi din ocne, ajunsesem în timp de aproape doi ani, cam la 40000 de
al patrulea în sãnãtatea bunilor creºtini, între care nu ne cuprinde pe scuzi, din bunãvoinþa ºi nespusa dãrnicie a unui principe atât de
noi [adicã pe catolici, n.n.], al cincilea îl beau pentru pace, iar de la al mãrinimos, care începea în acel timp sã fie din nou însufleþit de dorinþa
ºaselea încep sã bea pentru cei de faþã, cu mari ceremonii ºi cu urãri de a mã trimite în Italia ºi în Franþa [in solie]».
de mântuire, sãnãtate, drum bun ºi întoarcere bunã, de împlinire a Sivori are vreme sã descrie þara, bogãþiile ei (minereuri, cereale,
dorinþelor etc. Închinând astfel se scoalã în picioare, þinând sus bãu- vii, vite, vânat, peºte), administraþia, judecãþile, viaþa spiritualã, tipul
tura, beau stând drepþi ºi te preþuiesc mult dacã faci ca ei. Ei beau din locuitorilor. «Bãrbaþii sunt de staturã falnicã, mai curând decât altfel,
urcioare cu gâtul lung, destul de anevoios pentru cei ce nu sînt ºi poartã bãrbi lungi. Femeile se îmbracã aproape [toate] dupã moda
obiºnuiþi. Am aflat cã atunci când voievodul stã cu alþii la masã, el are turceascã, cu rochii lungi, fuste, iar pe cap poartã niºte nãframe de
o masã mult înãlþatã, ºi alãturi o alta cu mult mai joasã unde sunt bumbac albe, încât par a fi turbane turceºti, care le stau foarte bine;
aºezaþi cei care mãnâncã cu el, ºi când vrea cineva sã bea, se duce mai sunt femei cu pielea albã, frumoasã ºi fermecãtoare la vorbã».
întâi sã îngenunche înaintea voievodului, ºi ei stau la masã totdeauna Moravurile i se par destul de liberale: «Ei nu socot drept pãcat multe
cu capul gol». lucruri grave, sau se prefac ºi considerã cã nu le ºtiu. În schimb, sunt
Al doilea oaspete strãin care a cunoscut þinutul Buzãului ºi a scris foarte grijulii cu posturile mici ºi mari, astfel cã s-ar lãsa mai bine sã
despre el a fost genovezul Franco Sivori, secretar al pribeagului, apoi moarã decât sã calce o zi de post, chiar dacã ar fi siliþi la acest lucru ºi
al voievodului Petru Cercel al Þãrii Româneºti. Ca rãsplatã pentru de foame, ºi de boli necruþãtoare». Remarcã latinitatea limbii române,
serviciile sale, între alte favoruri, domnitorul i-a dãruit lui Sivori «pe uºurinþa românilor în învãþarea de limbi strãine, firea lor petrecãreaþã.
timp de patru ani, beneficiile din zeciuiala dãrilor unei provincii numite Câte o paginã din Sivori este de-a dreptul antologicã: «Sosise
Buzãu (Busa) care-mi putea aduce un venit de 12000 de scuzi pe an. Crãciunul, care în aceastã þarã se sãrbãtoreºte în chip deosebit. Oamenii
Cãci este obiceiul în Þara Româneascã ca principii, pentru a rãsplãti îºi fac daruri unul altuia, iar toþi duºmanii se împacã. ªi toþi cei mai de
pe boieri ºi pe alþi favoriþi, sã le dea grija de a ridica ºi de a duce la seamã din þarã ºi mulþi chiar dintre cei mai mici în rang vin la curtea
curte toate veniturile þãrii, dând unuia grija unei provincii ºi altuia a principelui, pentru a i se închina, aducând daruri, care un lucru, care
alteia, dupã bunul plac al principelui. Acesta, dupã un vechi obicei, altul. La rândul sãu, el dãruieºte veºminte tuturor curtenilor,
pentru osteneala de a strânge veniturile, acordã zeciuialã din tot ce se dregãtorilor, slujbaºilor ºi ostaºilor care se ridicã la 1500 de inºi,
scoate aceluia cãruia i-a fãcut favoarea de a-i încredinþa grija. Mai sus fiecãruia dupã treapta sa, unora þesãturi de mãtase, altora stofe de
numita provincie a Buzãului ce-mi fusese datã era una din cele mai lânã. Oamenii de acolo stau în ajunul Crãciunului în bisericã la slujbe,
bune ºi bogate ale þãrii (subl. ns.)» ajutând la cântat preoþilor, care þin ritul ortodox vechi. A doua zi
Dupã mitropolit, «pe care îl numesc în limba românã vlãdicã», principele dã veºminte ºi de mâncare tuturor cerºetorilor din oraº.
aratã Sivori, «vin doi episcopi nefiind mai mulþi în Þara Româneascã, Apoi întreaga boierime ºi poporul, întâlnindu-se, se sãrutã unul cu
adicã episcopul de Buzãu ºi episcopul de Râmnic». Sivori s-a dus altul ºi petrec toate aceste zile în ospeþe, sãrbãtorire ºi cântece, dupã
negreºit sã-ºi viziteze apanajul, aºa încât în descrierea pe care o face obiceiul lor. Adeseori se îmbatã, nesocotind acest lucru – dupã cum
Þãrii Româneºti a inclus ºi realitãþi buzoiene. «Þara, în cea mai mare am vãzut – drept pãcat. Aceiaºi solemnitate are loc apoi la Paºti».
parte, este ºeasã, destul de friguroasã, dar foarte rodnicã, astfel cã Legat prin interese de Buzãu, deºi majoritatea timpului ºi-o
fãrã mult meºteºug la semãnatul grânelor ºi fãrã a îngrãºa prea mult petrecea la curte, Sivori a inclus, desigur, în descrierile sale ºi observaþii
pãmântul, o mãsurã de sãmânþã dã 25 ºi 30 de mãsuri când anul este din rãsãritul Þãrii Româneºti. De subliniat importanþa pe care aceastã
bun. Are multe dealuri bogate în vii, care produc mari cantitãþi de zonã o avea în secolul al XVI-lea, atât pe plan economic («una din cele
vinuri de mare preþ, albe ºi roºii. Este adevãrat cã muntenii nu ºtiu mai bune ºi mai bogate ale þãrii», remarcã Sivori, de altfel Petru Cercel
cum sã le pãstreze, astfel cã dupã trecerea unui an ele se prefac în n-ar fi dat venitul unui judeþ sãrac favoritului sau), cît ºi pe plan politic
oþet; acest lucru se întâmplã din lipsa lor de grijã ºi nu din vina vinului. ºi militar.
Este atâta belºug de vin cã o butie de patru vedre se cumpãrã cu trei Argumentându-ºi ipoteza cã în bazinul Râmnicului Sãrat, al
sau cel mult patru scuzi. Într-adevãr, e atâta belºug de alimente de Buzãului ºi al Teleajenului a existat înainte de întemeierea Þãrii
orice fel, ºi sunt atât de ieftine, încât cu puþinã cheltuialã cineva poate Româneºti voievodat, cum rezultã din privilegiul locuitorilor din aceste
þine o curte numeroasã». Este, fireºte, punctul de vedere al unui favorit judeþe de a se folosi de sarea de la «malurile de sare» pentru nevoile
domnesc: belºugul era al privilegiaþilor, nu al þãrãnimii ºi istoria socialã gospodãriilor lor (excepþie la monopolul domnesc asupra sãrii
ne înfãþiºeazã un cu totul alt tablou al vieþii populaþiei majoritare, care menþionatã în documente pânã în a doua jumãtate a secolului al XVIII-
nu se bucura de belºugul remarcat de Sivori în anii 1583 - 1585. lea), istoricii Constantin C. Giurescu ºi Dinu C. Giurescu insistã asupra
La Buzãu, dar ºi la Târgoviºte sau Bucureºti, el l-a cunoscut desigur existenþei în aceastã zonã a «conºtiinþei unei vieþi locale, deosebite de
pe noul episcop al Buzãului, Luca Cipriotul, viitorul mitropolit al Þãrii aceea a restului Munteniei». Ea s-a manifestat «în opoziþia pe care o
Româneºti, artist de mare talent ºi om învãþat cu buna educaþie ve- fac, în secolul al XVI-lea, domniei, «roºii de Buzãu», în alegerea unui
neþianã care se fãcea în Cipru înainte de cotropirea otomanã, aºadar domn local opus celui de la Bucureºti. Nici fixarea reºedinþei unui
un interlocutor preþuit de genovez. Poate cã Sivori a frecventat la Buzãu episcop la Buzãu, sub Radu cel Mare, nu ni se pare a fi întâmplãtoare,
ºi colonia negustorilor ciprioþi (explicabilã în reºedinþa unui episcop dupã cum nici instituirea unui «ban de Buzãu ºi de Brãila» de cãtre
compatriot) despre care aminteºte în iulie 1589 Fox, omul de casã al Mihai Viteazul nu e lipsitã de semnificaþie. Asemenea fapte, ca ºi un
lui Harrie Cavendish (care se întorcea dintr-o cãlãtorie de afaceri în important factor geografic, Valea Buzãului, cu afluenþii Iui, bazinul
Turcia) ºi autorul jurnalului acestuia: «Am poposit la Buzãu (Bowza), acestui râu, sugereazã, dupã autorii citaþi, existenþa unei asemenea
un oraº mare (a great old town), cu case de lemn, unde am întâlnit formaþiuni politice înainte de 1330.
negustori din Cipru, cu ajutorul cãrora ne-am aprovizionat mult mai Þinutul a avut un însemnat rol militar încã de la începutul

10 SAECULUM 3/2003
 memoria arhivelor

campaniilor antiotomane ale lui Mihai Viteazul. Raiaua Brãilei a fost el pentru sãnãtatea rudelor sãrace ºi le dã cu mâna sa mâncãri,
cuceritã la 10 aprilie 1595 de banul Manta ºi Albert Király, ca mãsurã îndulcindu-le bine cu galbeni».
preventivã pentru viitoarele atacuri otomane pe Dunãre, care de altfel Luptele din 1600 din zona Buzãului le povesteºte însuºi Jan Za-
nu vor întârzia. Trecând pe lângã cetatea Brãilei în acelaºi an, ca vâslaº moyski, cancelar ºi mare hatman al Poloniei: «Când Mihai a aflat cã
pe una din cele patru galere turceºti comandate de stãpânul sãu, rene- armata maiestãþii sale regele Poloniei, s-a pornit contra lui, l-a trimis
gatul scoþian Mami-paºa, un spaniol robit de otomani, Diego Galá pe Baba Novak spre Buzãu pentru a prinde limbã. Armata maiestãþii
povesteºte cã «în bastioanele sale erau aºezate douãsprezece piese sale mergea de la Buzãu spre Ploieºti. La 12 octombrie, când aceasta
de artilerie; dar ele nu ne-au fãcut nici o pagubã, cãci toate ghiulelele a pãrãsit prima etapã dupã Buzãu, acest Baba Novak s-a aºezat la
treceau mai jos de noi. Stãpânul meu a dat ordin sã vâslim cât mai pândã într-o vale îngustã lângã satul Nãeni, aproape de drumul pe
repede cu putinþã, pentru a trece de oraº înainte sã fi avut vreme så care trecea armata regalã. Mihai se afla cu tabãra sa de cealaltã parte
încarce din nou tunurile». Anul 1595 a fost dur pentru Brãila. a muntelui, de unde a trimis trupe pe înãlþimile muntelui, vrând sã
Cunoscutul cãrturar grec Nichifor Dascãlul nota la 26 octombrie cã prindã armata regalã între douã focuri. Mulþi soldaþi ºi cazaci pornind
«la Brãila, ungurii au ars oraºul ºi cetatea», desigur trupele lui Király din imboldul lor s-au nãpustit în defileu de unde au alungat pe duºman.
în aprilie, cu prilejul cuceririi, dar cã «ªerban-paºa, venind cu galerele, Au ucis mulþi oameni. Soldaþii au fãcut aceasta fãrã ºtiinþa mea, dar
a refãcut cetatea, clãdind-o din nou». Peste exact o lunã, istoricul ºi odatã ce Dumnezeu a încuviinþat acest lucru, dându-le izbândã asupra
arhitectul militar Filippo Pigafetta scria din Sibiu lui Belizarie Vinta, duºmanului, l-am încuviinþat ºi eu. Cazacii, sprijiniþi apoi ºi de alte
cancelarul marelui duce de Toscana, cã «voievodul Þãrii Româneºti trupe, au atacat în fugã ºi înãlþimile unde se afla duºmanul, l-au alungat
[Mihai Viteazul] a luat-o înainte spre Brãila, localitate însemnatã [terra ºi l-au fugãrit pânã aproape de tabãra lui Mihai. Cum ziua era pe sfârºite,
grossa] la Dunãre, la o depãrtare de 20 de leghe de Giurgiu în direcþia mi-am aºezat trupele pentru noapte la poalele muntelui, în satul
Moldovei, sperând sã o recâºtige de la puþinii turci rãmaºi acolo de Sãhãteni. A doua zi de dimineaþã, Mihai s-a aºezat cu trupele sale
pazã, ºi de a elibera astfel de la ei toatã Þara Româneascã». dupã niºte râpe adânci, sãpate de ºuvoaiele de munte ce vin primãvara,
În anii urmãtori, zona Buzãu-Brãila continuã sã fie în atenþia lui chiar de-a curmeziºul drumului trupelor regale polone, dar a fost iute
Mihai. Aflat în Þara Româneascã pentru plata trupelor de mercenari scos de acolo. Hãrþuind neîncetat trupele regale, el s-a retras spre
trimise de împãratul Rudolf al II-lea la dispoziþia voievodului muntean, munþi, lângã care ei s-au ºi pitit la pândã prin vii în dosul unui ºanþ,
ofiþerul german Erich Lassota raporta din Târgoviºte, Ia 31 iulie 1597, aproape de satul Ceptura. S-a tras asupra duºmanului de câteva ori
cã «în ultimele zile i-au sosit domnului veºti sigure cã tãtarii se cu tunul, nu fãrã de izbândã, ºi cum soarele asfinþea, m-am oprit în
înarmeazã puternic ºi cã vor sã treacã prin Moldova asupra acestei acest loc cu trupele pentru a petrece noaptea, în timp ce Mihai, care
þãri ºi a Transilvaniei; de aceea în luna trecutã domnul s-a dus împreunã se retrãsese mai deoparte, s-a oprit ºi el pentru popasul de noapte. A
cu comandantul [trupelor transilvane, Moise Székely] ºi cu cãpitanul doua zi (14 octombrie) s-a retras în mare grabã în munþi. Timp de trei
lor, Mathias Perusith], spre Buzãu, care este situat spre graniþa Mol- zile trupele regale polone au dus lipsã de apã, cãci deºi aceastã Æarã
dovei, pentru a cãuta acolo un loc potrivit pentru tabãra sa contra este veselã, mãnoasã ºi încântãtoare, are acest cusur cã duce lipsã de
tãtarilor». Lassota schiþeazã ºi acest portret sumar, dar expresiv al apã. Mi-am dus deci trupele la râul Cricov ºi am rãmas acolo o zi
eroului român: «Cât priveºte pe acest domn, el este un domn cu inima pentru a odihni trupele ºi a pregãti proviziile. Aveam de gând sã mã
deschisã, viteaz, fãrã ºovãire, doritor de ispravã ºi care nu s-ar lãsa duc de acolo la Ploieºti de unde urma ca dupã ºtirile ce le voi afla, sau
oprit în cale de nimic» [ein freier, tapferer, unverzogter Herr, der Lust sã-l urmãresc pe duºman prin munþi, sau sã mã întorc la Târgoviºte,
zum Handel hat, und am ihm wohl nichts würde erwinden Iassen]. capitala þãrii».
Þara fusese rãu pustiitã de tãtari ºi turci în ultimii doi ani (aºadar Relatând aceeaºi campanie într-un raport din 20 octombrie 1600,
dupã expediþia de pedeapsã a lui Sinan-paºa) ºi Lassota apreciazã la hatmanul Stanislaw Zolkiewski aratã ºi situaþia oraºului Buzãu în acei
200 000 numãrul oamenilor luaþi în robie. Zona «de la Dunãre încoace ani de necontenite lupte. Venind din Moldova, scrie comandantul polon,
se aratã ca o întindere netedã ºi deschisã [nãvãlirilor]», observã ofiþerul «mai întâi am poposit la Focºani, la graniþa Þãrii Româneºti, ºi fãrã sã
german. De aceea, Mihai mutã tabãra spre rãsãrit, la Stãteºti, întârziem de loc, am ajuns Ia Buzãu dupã câteva popasuri de noapte.
Micºuneºti, la Niºcov, pe Valea Buzãului, spre nord-vest de Verneºti, Oraºul acesta era mare. ïn el se aflau multe biserici ºi mãnãstiri, mai
pentru a-i întâmpina pe tãtari, apoi «în apropiere de târgul Buzãului» ales de cãrãmidã, arse ºi pustiite de tãtari în cursul acestui rãzboi.
unde se afla în noiembrie 1597; Lassota urmãreºte în tot acest timp Mihai, aflând de intrarea noastrã în Þara Româneascã (întrucât în acest
plata oºtii de mercenari (formatã din sârbi, croaþi, albanezi, cazaci timp el era Ia Braºov, nu departe de noi, ºi ardea ºi pustia Transilvania),
etc.), mereu mai nemulþumitã ºi ameninþând cu rãscoala, deoarece a pornit împotriva noastrã, pe acelaºi drum pe care voiam noi sã
cancelaria habsburgicã întârzia trimiterea lefurilor ºi încerca sã lase mergem la el în Transilvania. Noi am stat de asemenea trei zile la
lui Mihai aceastã sarcinã financiarã. Buzãu pentru a ne odihni ºi a îndestula oºtirea cu hranã ºi a aºtepta pe
Tot în tabãra «de pe lângã rãul Buzãului» se afla în vara lui 1599 cazacii Nizovi care aveau sã vinã acolo dar, cãpãtând aceste veºti despre
Valentin Walawski, nobil polon, care a comandat un polc de cazaci în Mihai, am început sã înaintãm spre el.
oastea lui Mihai în bãtãlia de la ªelimbãr. O altã tabãrã se afla nu În ziua de 14 octombrie, sâmbãtã, am ajuns Ia râul Sãrata. Mai
departe de Râmnicu-Sãrat, probabil la Jideni (Czytnik). Situaþia voie- întâi oamenii lui, din care ni s-au arãtat câteva steaguri, au început sã
vodului era grea. Cardinalul Andrei Báthory oprise banii trimiºi de se hãrþuiascã acolo cu straja noastrã; totuºi n-a avut loc nici o ciocnire
împãrat ºi de Papã pentru plata trupelor ºi fãcea presiuni pe lângã mai mare.
Mihai sã înceteze luptele cu turcii, în timp ce Ieremia Movilã, domnul A doua zi, adicã duminicã dimineaþa, am pornit mai departe prin
Moldovei, îi adresa printr-un sol, ultimatumul de a lãsa tronul fratelui câmpie, pe sub munþi, prin ºesuri mari ce se întind pânã Ia Dunãre».
såu, Simion. Walawski a consemnat atunci mândrul rãspuns al lui Luptele au continuat spre Ploieºti.
Mihai: «El slobozi curând de plecare pe solii cardinalului Báthory, zicând O altã descriere, mai exactã, a campaniei polone din 1600, a lãsat
cã pânã ce nu-i vor arunca pãmânt peste ochi, nu va înceta sã lupte, în jurnalul sãu un ofiþer anonim polon care aratã cã oastea regalã se
cu turcii, deoarece a jurat împãratului creºtinilor cã îl va ajuta împotriva afla în ziua de 5 octombrie, la satul Focºani, din care o jumãtate aparþine
lor. În ce priveºte lãsarea domniei, nu-mi las nimãnui þara ºi moºia, þãrii Moldovei, iar cealaltã Munteniei, ºi care desparte amândouã þãrile.
pânã ce nu mã vor smulge de-acolo, trãgându-mã de picioare!». A În ziua de 6 octombrie tabãra a fost aºezatã la «Lanerest din
urmat, cum ºtim, trecerea munþilor ºi unirea Transilvaniei cu Þara Muntenia, în care a rãmas oastea douã zile. Aici, a sosit Czarnecki,
Româneascã. Walawski adaugã la portretul lui Mihai calitãþile trimisul cazacilor, anunþând cã vor veni a treia zi, însã dacã nu s-ar fi
camaraderiei: «Când mergem la el ne primeºte pe noi polcovnicii ºi trimis la ei s-ar fi ºi întors, aºa dupã cum ºi hotãrâserã ei.
rotmiºtrii cu mare cinste; la masã ºedem cu el ºi nu ne priveºte ca un În ziua de 8 octombrie, Ia o milã înainte de Buzãu.
domn, ci se poartã cu noi ca un tovar㺠de luptã [...]. La masã închinã În ziua de 9 octombrie, chiar sub oraºul Buzãu, armata se canto-

SAECULUM 3/2003 11
 memoria arhivelor

neazã, ºi în aceeaºi zi vine un emisar de Ia Iacob Potocki, din partea aceastã provincie, în urma incursiunilor atâtor neamuri diferite, era
sa, cât ºi un altul din partea stãrilor Transilvaniei, în care primul vesteºte stoarsã de toate bunurile ºi populaþia, în mizerie, era silitã sã hrãneascã
cã se ºi îndreaptã din Transilvania spre armatã, iar aceia vestesc cã acea armatã atât de nedisciplinatã, cã nici nu se poate descrie
Transilvania a ºi fost ocupatã de germani, ºi mulþumesc pentru samavolnicia ostaºilor. Din aceastã cauzã mulþi locuitori cu familiile ºi
concursul dat la alungarea lui Mihai. Era ºi o scrisoare a lui G. Basta, puþinul lor avut, au trecut unii în Turcia, alþii în Moldova, iar alþii la
comandantul oastei germane, care declarã cã l-a biruit pe Mihai ºi munþii Carpaþi, încât prea strãlucitorul domn Radu ªerban se gãsea în
cere împlinirea integralã a pactelor cu împãratul, iar cãtre seara acelei mare strâmtoare neputând ridica nici o dare pentru a-ºi plãti ostaºii.
zile este prins un muntean din oastea lui Mihai care se îndrepta spre Dar acestora cu atât mai mult le creºtea pofta de a face rãu. Totuºi,
oraºul Buzãu, neºtiind cã acesta este pãrãsit de ostaºii aceluia, ºi mulþumitã ajutorului lui Dumnezeu ºi a zodiei fericite a maiestãþii
neavând cunoºtinþã de sosirea armatei noastre. Acesta, întrebat, a voastre imperiale ºi cu ultimele mijloace ºi forþe ale domnului, a trecut
spus cã Mihai este de partea aceasta a munþilor, ºi se aflã la o depãrtare o bunã parte din iarnã. Dar, întrucât þara în regiunile joase dinspre
de ºase zile de noi; apoi în chiar seara aceea au sosit iscoadele noastre Dunãre era acum lipsitã de locuitori, soldaþii erau nevoiþi, pentru a se
de la Mihai, afirmând cã aceasta este întocmai depãrtarea lui Mihai de hrãni, sã stea ºi sã se încartiruiascã în satele de munte, destul de
noi ºi cã el se îndreaptã întins cãtre noi. depãrtate unul de altul». Dinspre Brãila au fost pornite atacurile asupra
La 10 octombrie sunt aºezate tunuri de bronz în trei biserici mai aºezãrilor turceºti din Dobrogea. Povesteºte tot Radibrat: «Dupã ce
înalte din oraºul Buzãu, pentru a apãra cu ele câmpia dinspre sud de oamenii furã împãrþiþi dupã mijloacele de trai ale locului ºi lãsaþi sã se
eventuale atacuri neaºteptate, ºi a putea lovi pe neprevãzute flancurile mai întremeze întrucâtva, s-a hotãrât sã se ia mãsuri de îndreptare
duºmanului, dacã acesta ºi-ar aºeza în acel loc tabãra cu vreun scop, împotriva greutãþilor de asigurare a hranei ºi sã fie trimis Gheorghe
ºi nu doar din întâmplare, întrucât mãsurile se aratã a fi luate cu cea Raþ cu un detaºament de oaste sã treacã Dunãrea în pãrþile Hârºovei,
mai mare prevedere, cãci dinspre sud locul este apãrat de biserici, ca care se aflã în faþa Brãilei, unul din oraºele cele mai însemnate ale Þãrii
de niºte întãrituri fãcute anume, iar dinspre rãsãrit ºi apus de carele Româneºti, stãpânit mai înainte de turci ºi apoi distrus de Mihai Vodã.
legate în ºir. Acolo se afla o micã cetate în care se aºezarã turcii din nou; ºi au fost
La 13 octombrie mergem voioºi din tabãra buzoianã, pe sub tabãra alungaþi ºi o parte din ei mãcelãriþi de cãtre ai noºtri. Çi astfel, dupã
lui Mihai, pentru cã dacã Dumnezeu ne va hãrãzi victoria, o mare parte ce au trecut câteva zile de Ia luarea Brãilei, ai noºtri, luând un numãr
din armatã se va întoarce în Polonia, dacã însã va fugi Mihai în de bãrci, au atacat mai multe localitãþi ºi oraºe turceºti din Bulgaria ºi
Transilvania ea îl va urmãri acolo împreunã cu comandantul, iar dacã au adus un mare numãr de robi ºi de vite. Dar încã mai înainte trecuserã
nu s-ar ajunge la luptã din cauza fugii lui, atunci va ierna la Târgoviºte, Dunãrea pe malul nostru duºmanii cu 300 de spahii dintre cei mai de
capitala Munteniei, iar comandantul, lãsând armata, se va reîntoarce seamã ai paºalei de Silistra, crezând cã-i vor distruge repede pe ai
în Polonia împreunã cu ostaºii voluntari». noºtri, fiind ei toþi «delii» adicã viteji, dar au fost atacaþi nu de soldaþii
Adeseori fastidioase prin detaliile lor militare, asemenea relatãri noºtri cei buni, ci de o micã ceatã de strânsurã de români ºi cea mai
ale unor martori oculari strãini nu pot fi neglijate deoarece consemneazã mare parte din ei au fost mãcelãriþi ºi mulþi s-au înecat în Dunãre.
evenimente în cursul cãrora teatrul epopeii lui Mihai Viteazul a fost Turcii au fost atât de îngroziþi încât au pãrãsit, timp de mai bine de o zi,
þinutul Buzãu. Dar ºi sub urmaºii eroului: la 27 iulie 1601 oºtile toatã bucata de pãmânt câtã este de la Brãila pânã la mare, ºi Ahmed
Buzeºtilor ºi trupe germane îl urmãreau pe Simion Movilã care se paºa s-a retras pânã la Bazargic».
retrãgea spre Buzãu ºi Siret, dupã cum relata Lawrin Piaseczynski, Între consecinþele rãzboiului era creºterea fiscalitãþii ºi parohul
secretarul regelui polon Sigismund al III-lea, care îl trimisese în solie catolic din Suceava, ªtefan Balthazar, raporta papei Clement al VIII-lea
la banul tãtar Gazi Ghirai al II-lea. la 30 martie 1604 cã «au rãmas în Moldova cam 24 de biserici parohiale
ªi în anii urmãtori Þara Româneascã este cutreieratã de tãtari, de rit roman în fostele douã dioceze de Milcov ºi de Siret [...] ºi acestea,
dupã cum relateazã Attilio Vimercati, un italian din Cremona, cãpitan în afarã de trei sau patru biserici, stau sã se nãruie în curând, în parte
în slujba imperialilor, care scria din Tîrgoviºte la 23 iulie 1604: «Tãtarii din cauza sãrãciei locuitorilor apãsaþi de dãri foarte dese, în parte din
obiºnuiþi nu înceteazã sã bântuie aceastã nenorocitã þarã în mici cete, cauza lipsei de preoþi catolici».
fãcându-i pagube însemnate, cãci intrã ba pe ici, ba pe colo, ºi uneori Luptele pentru domnie în Moldova ºi desele intervenþii ale trupelor
din mai multe pãrþi deodatã, iar de soldãþime nu se poate folosi mãria polone în sprijinul movileºtilor îl obligau, în 1615, pe ªtefan-vodã
sa [Radu-vodã ªerban], cãci unii nu vor sã asculte, iar alþii care merg Tomºa sã se retragã la Focºani, apoi la Brãila, dupã cum ºtia un gentilom
asupra duºmanului, de cum îl vãd, o rup la fugã». Este vorba de trupe elveþian, Alexander, aflat în slujba polonilor. Acolo îi sunt trimiºi lui
de mercenari care nu luptau, nefiind plãtite, ºi ameninþau cu rãscoala. ªtefan vodã solii lui Alexandru Movilã cãtre Poarta otomanã, prinºi de
În ce tulburare se afla þara, rezultã din urmãtorul pasaj al raportului lui paºa din Buda. Domnul moldovean «îi taie într-o noapte, dupã cinã, ºi
Vimercarti: «Gândiþi-vã ºi domnia voastrã la paguba cea mare care se Ie aruncã leºurile în Dunãre». În 1616 însã, cãutând scãpare în faþa
aduce, neputând bieþii þãrani sã-ºi adune bucatele de pe câmp, ºi cei atacurilor polone ºi moldoveneºti, Tomºa s-a refugiat la Radu Mihnea,
care sunt aflaþi pe câmp sau în casele lor sunt duºi cu toþii în robie, ºi în Þara Româneascã, urmãrit din nou de principii Alexandru Movilã ºi
la aceasta nu se poate aduce vreun leac, cãci nu se poate strânge cumnatul acestuia, Samuel Korecki, care voiau «sã-l smulgã chiar ºi
ostaºi, care fãrã bani nu vor sã se urneascã din loc, ºi nu e o vorbã în din braþele lui Mihnea, spre a-i cere socotealã ºi a-l pedepsi dupã cum
vânt cã în sãptãmâna trecutã, dupã pornirea tãtarilor, domnul a ieºit la merita. Potrivit acestei hotãrâri, chiar de a doua zi au pornit spre Þara
luptã ºi ostaºii nu voiau sã i se alãture, ºi – ceea ce este chiar mai rãu Româneascã ºi au trebuit sã treacã râul Siret, dincolo de care se afla
ca aceasta – el se teme sã nu fie jefuit de aceºti soldaþi, cum a mai fost un târg mare [Râmnicu-Sãrat] în care Mihnea avea o garnizoanã de
altãdatã când a trecut în Transilvania». 400 de oameni pentru paza hotarelor sale. Când au ajuns principii în
Incursiunile tãtãreºti în acei ani, fie ca auxiliari ai turcilor, fie pentru acest târg, cei 400 de oameni vrurã sã se apere, dar au fost repede
a sprijini pe Simion Movilã sau numai pentru jaf, sunt povestite ºi de învinºi ºi mãcelãriþi fãrã sã scape niciunul, dar locuitorilor acelui târg
raguzanul Aloisio Radibrat, trimis imperial la Mihai Viteazul, cãlãtor ºi nu li s-a fãcut nici un neajuns, pentru cã ei nu s-au împotrivit deloc ºi-l
în anii urmãtori, cu diferite însãrcinãri diplomatice în Þara Româneascã. urau ºi ei pe Mihnea pentru asupririle pe care le sufereau din partea
ïn 1603, relateazã el, «dupã ce am intrat în Þara Româneascã din garnizoanei lui. Dupã ce s-a odihnit armata numai trei ore în acest
porunca maiestãþii sale imperiale, n-am avut un ceas de liniºte, trebuind târg, a fost pornitã mai departe ºi a înaintat cât mai iute spre oraºul
sã fim mereu pe picior de rãzboi, când cu tãtarii ºi turcii împreunã, Buzãu [Bouza] unde se aflau atunci Mihnea ºi nemernicul de ªtefan,
când cu teamã din partea Moldovei, deoarece moldovenii, fie cã nu care nu se gândeau decât la petreceri. Când a ajuns armata pe o câmpie
voiau, fie cã nu puteau, precum susþineau ei, sã li se împotriveascã, mare ºi deschisã care se afla la o leghe de Buzãu, a fost vãzutã de
au lãsat pe tãtari în mai multe rânduri sã treacã dupã voia lor în Þara niºte localnici care au alergat sã-l înºtiinþeze pe domnul lor, spunându-i
Româneascã, spre paguba noastrã; ºi ceea ce era mai grav, era cã sã fugã cât mai repede, deoarece ei au vãzut venind armata polonilor,

12 SAECULUM 3/2003
 memoria arhivelor

care se afla foarte aproape de acel oraº. Tocmai atunci se aºeza Mihnea ºi oºteni acoperiþi cu platoºe de fier; pe Iaturi stau lãncieri rânduiþi
la masã ºi îl poftise ºi pe ªtefan sã prânzeascã cu el, iar masa era bine sub douã steaguri. În fruntea lor stã fiul domnului [Alexandru Coconul]
încãrcatã cu mâncãruri de carne, deºi era vineri, obiceiul þãrii fiind sã ºi cei doi hatmani ºi lângã ei ceauºii împãrãteºti ºi postelnicii cei mari
se mãnânce carne în toate zilele, începând din ziua de Paºte pânã la dintre care unul poartã o vargã de argint, altul una de trestie ºi þin
Înãlþare. ordinea în gardã. Copiii de casã poartã arme ºi sunt îmbrãcaþi în haine
Principele Mihnea a fost aºa de speriat de aceastã sosire împodobite cu aur. Tot astfel sunt ºi ai noºtri, gãtiþi în haine de paradã
neaºteptatã a principilor, încât a alergat el singur la grajd ºi a încãlecat ºi caii împodobiþi; ducele, cu mândra lui coroanã sub un mãnunchi
pe primul cal ce-i ieºi în cale, fãrã sã mai aºtepte sã fie înºeuat, ºi uriaº de pene, în haine aurite, îºi poartã vesel calul sãu cel mândru.
astfel a pornit pe drumul Târgoviºtii, urmat de foarte puþini din oamenii S-au întâlnit aºadar unul în caretã, celãlalt cãlare. Dupã mai multe
sãi, dintre care unul i-a dat calul lui, care era ceva mai bine echipat. Iar cuvinte de mulþumire, domnul îºi aratã cu tãrie ºi gravitate bucuria cã
cât despre ªtefan, înºeuându-ºi singur calul, fãrã sã-ºi mai aºtepte poate vãdi înaltului sol vechea lui iubire faþã de regele Poloniei. De
oamenii, a fugit singur cãtre Nicopole. aceea, deºi greu bolnav, s-a sârguit ºi nu a pregetat sã-i iasã înainte
Sosind principii la Buzãu fãrã sã întâmpine nici un fel de împotrivire, spre a-i face cinste. Ducele spune cã îi pare rãu de oboselile domnului,
au fost foarte necãjiþi cã nu au mai gãsit acolo pe ªtefan, care era dar îi mulþumeºte pentru curtenia lui, care dovedeºte sinceritatea
singurul scop al venirii lor, ºi cã domnul Mihnea, cãruia ei nu voiau simþãmintelor sale, lucru pe care nu-l va uita niciodatã. Dupã aceea,
sã-i facã nici un rãu, fusese ºi el cuprins de spaimã. Totuºi faptul au urmat alte cuvinte curtenitoare, unul fiind cãlare, celãlalt în lecticã,
acesta nu i-a împiedicat sã se aºeze la masã ºi sã petreacã la ospãþul pe când gãrzile amestecându-ºi rândurile, îl înconjurau din toate pãrþile.
la care nu fuseserã poftiþi. Aceasta le-a prins foarte bine, fiindcã erau Astfel, au pornit înainte, trecând Buzãul prin vad. Buzãul este un râu
cu toþii flãmânzi din cauza drumului lung pe care îl fãcuserã, fãrã sã se repede care coboarã din muntele Tavula (Tezla) din Carpaþi, curgând
odihneascã deloc. nãvalnic la vale la Buzãu, târg vestit odinioarã.
Atunci a sosit ºi armata, care a prãdat mai întâi oraºul, fãrã ca De dimineaþã pornim de acolo ºi mergem pânã la Gherghiþa, lãsând
principii sã poatã împiedica aceasta, ºi nici chiar necinstirea mai multor în frunte garda tânãrã, mai vioaie. Aceºti tineri fac tot felul de jocuri
femei ºi fete, ceea ce dupã toate socotelile pare sã fi fost adevãrata rãzboinice ºi lupte, ºi însuºi soarele râde de bucurie privind la jocurile
cauzã a tuturor nenorocirilor pe care le-au îndurat mai apoi principii. lor. Domnul se întoarce apoi spre curtea lui ºi ducele de asemenea se
Ba chiar unii dintre soldaþi, amintindu-ºi de incendierea Iaºului, au duce în tabãrã cu câþiva boieri pe care îi primeºte cu muzicã ºi îi cin-
dat foc ºi aici la câteva case; dar principii au dat ordin sã se stingã steºte dupã cuviinþã. (Ducele îi ospãteazã sub cort moldoveneºte).
îndatã [focul] pentru cã nu aveau nici un cuvânt sã-l lase sã ardã, Cãtre searã se aduce ducelui o pereche de cai turceºti cu ºeile aurite,
deoarece nici Mihnea, nici muntenii lui nu aveau nici o vinã în acel foc amândoi aidoma ca înfãþiºare ºi podoabe. E un dar al domnului, pe
[de la Iaºi], ci numai ªtefan, aºa cum am arãtat mai sus. care ducele îl primeºte cu bucuria cuvenitã ºi-i dãruieºte ºi el din partea
lui douã puºti lungi lucrate la Lyon din lemn de abanos, încrustate cu
În timpul cât au stat principii la Buzãu pentru a-ºi mai odihni trupa, aur, adãugând ºi asigurarea simþãmintelor sale ºi oferindu-i serviciile
mai mulþi boieri pãmânteni, dornici de a scutura jugul domniei lui sale. În afarã de daruri cãpãtãm provizii alese din belºug: boi, peºte de
Mihnea care se purta rãu cu ei, au venit la principele Alexandru ºi l-au Dunãre, între care douã ºtiuci ºi 15 crapi mari de Dunãre. Am avut ºi
rugat sã rãmânã în Þara Româneascã, fãgãduindu-i cã toatã boierimea gãzduire foarte bunã, unde ne-am odihnit, obosiþi tare, dupã ce am
îi va da ascultare». Alexandru-vodã Movilã s-a întors de la Buzãu în bãut vin ºi am mâncat peºte prãjit. A treia zi pornim mai departe ºi
Moldova, iar ªtefan Tomºa, ajuns la Brãila, a fost luat prizonier de domnul porneºte cu noi pânã la malurile vesele ale râului «Naspali»
Ibrahim-paºa ºi s-a dus la Istanbul, unde s-a turcit. [Ialomiþa], peste care se trece pe un pod de piatrã. Acolo, aºezându-
se în cerc sub frumoasele brocarturi de Diarbekir, cei doi eroi îºi iau
ªapte ani mai târziu trecea prin acest þinut cunoscutul poet Samuel rãmas bun dupã multe cuvinte frumoase ºi abia îºi reþin lacrimile din
Twardowski care însoþea la Istanbul, ca secretar, pe solul polonez, cauza dragostei ce nutresc unul pentru altul. Aºadar domnul s-a întors,
ducele Krzystof Ibaraski, trimis de regele Sigismund al III-lea Wasa ca iar noi pornind înainte am ajuns la Afumaþi, târgul de odinioarã al lui
sã încheie pace cu turcii. Aºadar, pe la sfârºituI verii anului 1622, solia Mihai Vodã, stãpânitor care ar fi rãmas neînvins de n-ar fi încercat
polonã intrã în Þara Româneascã: «Lãsãm în urmã Bârladul ºi trecem puterea Poloniei».
peste Siret, cãci drumul nostru trebuia sã treacã prin Þara Româneascã În afara câtorva menþiuni despre Brãila în descrierile Þãrii
pentru o aprovizionare mai uºoarã, mãcar cã peste câmpii era drumul Româneºti lãsate de misionarul Giovanni Botero ºi de geograful
mai drept. Graniþa dintre aceste douã þãri româneºti o formeazã un Giovanni Antonio Magini, nu aflãm alte date privind Muntenia
pârâu mic care curge pe la Focºani, orãºel muntenesc, unde îl gãsim rãsãriteanã la autorii strãini de la începutul secolului al XVII-lea.
pe spãtarul trimis înaintea noastrã de Radu, domnul acelei þãri. Majoritatea relatãrilor din urmãtoarele patru decenii pierd în dramatism
(Amândouã «Cisalpina”, unde sunt muntenii, cealaltã «Ulterior», unde ceea ce câºtigã prin exactitate ºi aceasta din douã motive: mai întâi
sunt moldovenii; spãtarul este hatmanul lui Radul domnul muntenesc). pentru cã cele mai multe sunt rapoarte de ale misionarilor catolici în
Spãtarul ne aratã bucuria domnului sãu de a ne primi ºi iubirea lui Moldova ºi Þara Româneascã, descriind situaþia parohiilor sau
pentru poporul polon. Aceasta s-a dovedit prin primirea ºi pregãtirile diocezelor lor – biserici, enoriaºi, starea lor economicã, relaþii cu
ce îl aºteptau pe duce chiar în acea searã, deºi domnul era bolnav. Ne autoritãþile – descrieri ale negustorilor sau rapoarte ale solilor strãini
aºezãm tabãra chiar în acel loc, la Focºani, pe o câmpie minunatã. în trecere spre Istanbul; în al doilea rând pentru cã perioada este aceea
Cãtre miazãzi [sic!] se vãd munþii sãlbatici ai Transilvaniei. De dimineaþã de stabilitate ºi prosperitate economicã ºi culturalã asiguratã de lungile
pornim de acolo spre «Tecuci» (!) ºi apoi spre Râmnic, orãºele mici domnii ale lui Matei Basarab ºi Vasile Lupu.
din þara munteneascã pe unde, precum se ºtie, curge Teleajenul, fatal Paolo Bonici, cãlugãr minorit conventual, originar din Malta, care
lui Mihai Vodã. (Acolo a fost el zdrobit de hatmanul Zamojski de slãvitã a stat în þãrile române vreo nouã ani, a lãsat în arhivele Sacrei
amintire). Pe malurile lui e o mare bogãþie de harbuji ºi pepeni. Congregaþii De Propaganda Fide din Roma o Relaþiune asupra
(Harbujii, care în Italia se numesc «mellon di aqua», sting setea). Aici, Moldovei, alcãtuitã în 1632, în care descrie ºi sudul Moldovei, o parte
pe când zorile cu raze aurite se ridicã din patul lor de trandafiri, soseºte din zona Vrancea-Brãila, dupã cum urmeazã: «De la Adjud o iei spre
fãrã zãbavã de la Gherghiþa logofãtul [Papa Greceanu] frumos Focºani care are un pod peste Siret [de fapt Milcovul], cu douã porþi,
înveºmântat, cu suita sa, ºi ne vesteºte cã domnul ne aºteaptã la o cãci o jumãtate din oraº este a Moldovei ºi cealaltã jumãtate este a
depãrtare de o milã. Deci, ai noºtri încalecã. Pe o câmpie frumoasã, la Þãrii Româneºti. De la Focºani pânã la Galaþi nu sunt oraºe, ci sunt
o jumãtate de milã de Buzãu, stã, înconjurat de cercul frumos al multe sate; râul Siret [Milcov] desparte Moldova de Þara Româneascã
boierilor munteni fruntaºi, domnul culcat într-o lecticã, bolnav de de la Adjud pânã la Vãdeni, care este o micã localitate în þinutul Brãilei
reumatismul lui obiºnuit. ïn faþa Iui stã tineretul uºor înarmat, precum sub stãpânirea turcilor, ºi acest Siret se varsã în Dunãre aici Ia Vãdeni;

SAECULUM 3/2003 13
 memoria arhivelor

acest Vãdeni este o schelã unde se plãteºte vama turcilor când se Atât podul cît ºi orãºelul sînt jumãtate a Moldovei, cealaltã jumãtate a
trece în Moldova, adicã prin punctul de trecere de la Brãila, dar trecerea Þãrii Româneºti. Vrând noi sã dormim în liniºte dupã atâta neplãceri
mare din Þara Româneascã în Moldova este pe la Focºani. De la Vãdeni ce avusesem în Moldova, am trecut în partea munteneascã unde am
pânã la GaIaþi sunt cam 10 mile pe Dunãre, dar pe uscat mai mult». fost primiþi cu altã bunãvoinþã decât în Moldova [...]. Deoarece ne
O Descriere a Þãrii Româneºti a fãcut, în anul 1641, Bartolomeo aflam acum într-o þarã prietenã, nu mai era nevoie sã obosim caii, din
Locadello, neguþãtor din Bergamo care pretindea tronul Moldovei, care cauzã în acea zi am strãbãtut numai trei mile pânã la orãºelul
susþinând cã este fiul fostului domnitor Aron-vodã. Aceastã pretenþie, Râmnic, unde nu e nimic deosebit de vãzut. Þara Munteneascã, aproape
sprijinitã în anturajul sultanilor Osman al II-lea ºi Murad al IV-lea, dar în întregime este atât de netedã ºi de veselã, încât în toatã þara nu am
la care se opunea guvernul veneþian prin bailul sãu la Poartã, Zorzi întâlnit nici munþi, nici mãcar dealuri mai însemnate, afarã de acei
Giustiniani, l-a fãcut pe Locadello sã cunoascã o vreme rigorile temniþei munþi care se vedeau de departe ºi care despart Þara Munteneascã de
de la ªapte Turnuri, de unde a scãpat refugiindu-se în Þara Româ- cea Ungureascã [...]. La trei mile de aici, am rãmas noaptea în Buzãu.
neascã, unde ºi-a desfãºurat activitatea pe timpul lui Alexandru-vodã Acest orãºel este destul de mare; are douã mãnãstiri frumoase de zid,
Iliaº ºi al lui Matei Basarab, ctitorind ºi o bisericã de lege catolicã la o a treia bisericã de asemenea de zid, ºi o a patra pãrãsitã, dar din
Bucureºti. latã de ce descrierea sa este a unui om de afaceri, interesat ruinele ei se poate vedea cã era frumoasã ca arhitecturã. Acest orãºel
mai mult de resursele þãrii. El deplânge pustiirile otomane din anii de este vestit ºi prin izbânda cea mare, pe care Jan Zamoyski, marele
domnie ai lui Mihai Viteazul ºi Radu ªerban, afirmând cã datoritã acestei hatman ºi cancelar al Coroanei, a câºtigat-o asupra lui Tomºa [de fapt,
împrejurãri numãrul satelor ar fi scãzut de la 14000 (exagerat) la Mihai Viteazul, n.n.] pe care l-a învins cu totul la râul Teleajen, din
«numai 4 000, cu câte 50 de case în medie», dar considerã cã «cele apropiere [...]. Plecând din Buzãu, am putut sã vedem la poalele
mai mari oraºe sunt: Gherghiþa, Buzãu, Râmnic, Focºani, Slatina» (cu munþilor ungureºti oraºul Târgoviºte, unde mai înainte se afla reºedinþa
excepþia Târgoviºtei ºi Bucureºtilor, reºedinþe domneºti). El menþio- obiºnuitã a domnilor munteni; ba chiar ºi în aceste timpuri mai
neazã «câmpii întinse ºi pãduri nesfârºite, precum ºi munþi», ocne de obiºnuiesc sã se retragã acolo uneori, mai ales la vreme de primejdie
sare, mine de aur ºi aramã ºi «o anumitã pãcurã neagrã care arde ca turceascã. La trei mile de Buzãu, am prânzit în satul «Gedziana»
ceara»; de acestea însã locuitorii nu se ating, pentru a nu da turcilor [probabil Gãgeni] ºi de acolo am mai mers pânã la noapte încã o milã,
prilej de vreo schimbare», adicã de creºtere a birurilor. «Bogãþia acestei pânã la satul Slobozia». Unul din lãcaºurile buzoiene menþionate de
þãri stã în marele belºug de grâu, din care se opreºte cantitatea necesarã Krasinski era negreºit Episcopia, care cu numai patru ani înainte se
pentru nevoile þãrii ºi se mai trimite acum de ajuns ºi în þãrile vecine, afla «arsã ºi stricatã». Celelalte trei, dacã numãrul dat de solul polon
iar ceea ce prisoseºte este cumpãrat de negustorii turci ºi greci ºi este este exact, trebuie sã fi fost bisericile Popii Mihai, Popii Nistor ºi a
dus pe Dunãre – în Marea Neagrã – ºi pânã la Constantinopol. Vin se Sfinþilor Îngeri sau Voievozi.
produce din belºug; nu este prea tare ºi se consumã mult; se mai Venind prin 1637 de la Ierusalim, pelerinul rus Vasile Gagara,
aduc ºi vinuri strãine, cãci în aceste locuri vinul se bea cu plãcere. cãlugãr din Kazan, lãsa de înþeles în descrierea cãlãtoriei sale cã Brãila
Apoi, cea mai mare parte din boi ºi oi – de care þara este îmbelºugatã purta pe atunci ºi numele de «Mãcinul Þãrii Româneºti», pentru cã,
– sunt de asemenea duºi de cãtre negustorii turci ºi greci la noteazã el, «oraºul de graniþã al Turciei, anume Mãcin [...] se aflã pe
Constantinopol, unde gãsesc foarte uºor debuºeu; iar boii, mai sunt malul Dunãrii, iar pe celãlalt mal al acestui râu se aflã o cetate mare,
duºi de cãtre negustorii albanezi la Zara ºi de acolo la alþi negustori, Ia numitã Mãcinul domnului Þãrii Româneºti de odinioarã poreclit
Veneþia. Este apoi uimitor belºugul nesfârºit de miere, despre care Dracul». Este o dovadã a persistenþei amintirii rezistenþei antiotomane
s-ar putea spune cã alcãtuieºte venitul cel mai statornic al þãrii; din din timpul celor doi Vlad-vodã, Dracul ºi Þepeº.
vãmi, din banii plãtiþi pe miere ºi din ceara ce se produce din belºug, «Prin pasul Buzãului, cu câteva mii de secui, cãlãri ºi pedeºtri ºi
þara poate acoperi în cea mai mare parte cheltuielile nenumãrate pe cu arme de foc» a intrat, la 9 noiembrie 1637, Ioan Kémény, mare om
care le face anual, la Poartã. ªi dupã cum mierea mai sus pomenitã se politic, scriitor ºi comandant, viitor principe al Transilvaniei (1660 -
vinde în Turcia Ia Constantinopol, tot astfel cea mai mare parte din 1662), pentru a-l ajuta pe Matei Basarab la atacul lui Vasile Lupu care
cearã este dusã de negustori greci, prin Spalato, la Veneþia, care aduc, se va termina, cu bãtãlia dintre Neniºori (azi Armãºeºti) ºi Ojogeni, pe
în schimb, din Veneþia, multe stofe de mãtase, de lânã ºi fir, ºi le vând apa Prahovei.
domnului ºi bisericilor lui, ºi altora». Tâlmaciul armean Romaskiewicz din Lemberg, trimis la Istanbul
O descriere în 1636 a zonei care ne intereseazã a fãcut solul polo- în 1639 pentru a pregãti sosirea solului polon Woyciech Miaskowski,
nez Jerzy Krasinski, trimis la Poartã, care nu s-a bucurat de o bunã a descris din auzite felul cum a scãpat Vasile Lupu din cetatea Brãilei
primire în Moldova datoritã raporturilor duºmãnoase dintre Vasile Lupu unde se refugiase dupã bãtãlia de la Ojogeni: «A venit veste de la
ºi marele hatman Koniecpolski, protectorul solului. Aºadar, povesteºte Matei, domnul Þãrii Româneºti cãtre Kapudan-paºa al Mãrii [Deli Hu-
Krasinski: «Întrucât eram sãtui de atâta pazã în care eram nevoiþi sã sein-paºa, amiralul flotei otomane], prietenul sãu, cã l-a învins pe mol-
stãm în tot drumul din Moldova pentru siguranþa noastrã, am forþat dovean, care abia a fugit cu doi oameni la Brãila [...]. Pomenitul Kapu-
caii ca sã facem în acea zi drumul prevãzut pentru douã zile ºi sã dan-paºa al Mãrii s-a strãduit sã capete de la Sultan porunca sã-l prin-
putem fi chiar în acea noapte în Þara Munteneascã. De aceea am ieºit dã pe domnul Moldovei la Brãila.
în grabã din Bârlad foarte de dimineaþã ºi am mers de-a lungul râului Fusese ºi trimisã porunca ºi porniserã zece capugii împãrãteºti ca
amintit mai sus [Bârlad] patru mile pânã la orãºelul Tecuci, unde am sã-l prindã, dar deoarece agenþii moldoveni erau mulþi, aºezaþi peste
stat foarte puþin. Apoi, lãsând drumul din stânga ce duce spre Galaþi, tot, l-au vestit [pe domn] în patru ceasuri. Calul lui stãtea dincolo de
am luat-o la dreapta spre Þara Munteneascã. Pe acest drum am vãzut ziduri çi el, urcându-se pe caså, a sårit în curte çi, sårind peste întårituri,
o movilã foarte mare, pe mâna stângã, la o depãrtare cam de o milã, a cåzut de pe cal, numai cu dolmanul çi în papuci, çi a fugit cu un
care îºi are povestea ei; între altele este vestitã prin faptul cã Radul singur însoÆitor, sosind la GalaÆi în douå nopÆi. Acolo a gåsit încålÆå-
voievod, fost cândva domn al Moldovei, a serbat sub cerul liber la minte de la un Æåran çi cal pentru tråsurå. Dupå douå zile a sosit la Iaçi
poalele acestei movile nunta [fiului sãu, Alexandru Cuconul] – cu fiica çi însoÆitorul lui, de asemenea, a alergat dupå dânsul cu doi cai».
unui oarecare cetãþean «Skurkiel», de neam grec [Ruxandra, fiica lui 1
Scarlat Benglitzi]. La vreo milã de locul unde prânzisem, am trecut în [Link] çi [Link] - Istoria românilor , I, Bucureçti, 1974
2
vad Siretul, care e destul de mare, cu maluri înalte, care deºi acum nu [Link] - Etnogeneza românilor
românilor.. Fondul autohton traco-dacic çi
era adânc, când însã se umflã, se revarsã departe pe o mare întindere. componenÆa latino-romanicå, Bucureçti, 1981
3
Marin Popescu-Spineni - România în izvoare geografice çi cartografice
De la acel râu am mai mers vreo douã mile printr-o câmpie foarte din antichitate pânå în pragul veacului nostru, Bucureçti, 1978
întinsã, ºi se întunecase bine când am intrat în Focºani. Acest orãºel 4
Cålåtori stråini despre Æårile române , vol. I - V, Bucureçti, 1968 - 1973
este chiar pe graniþa Moldovei cu Muntenia, pe care le desparte un 5
[Link] - Episcopia Rîmnicului. TTitularii
itularii ei din secolele XVI - XVII,
pârâu, sau mai bine zis o baltã, peste care este clãdit un pod de piatrã. 1970

14 SAECULUM 3/2003
 prozå

Dumitru Radu Popescu

GEO SAIZESCU
Geo Saizescu, nåscut çi crescut în Prisåceaua, MehedinÆi, creaÆii, dar çi în aceste cazuri fericite, ei mai rar iau act de sine
unde a dus de mic copil, oile çi gâçtele la påscut pe izlaz, este în viaÆa socialå realå... Mai pe çleau: nu o singurå datå creatorii
ctitorul çi proprietarul unui partid distins çi destins, Partidul rateazå întâlnirea cu adevårata lipså de moralå a celor pe care
Saizescu, partid ce are peste douåzeci çi douå de milioane de i-au preÆuit... Nu e cazul lui Geo Saizescu, acum, la Craiova,
membri, partid ce are, va så zicå, un numår de cotizanÆi ce când, din fericire, oraçul banilor de altådatå vrea så fie – çi
depåçeçte populaÆia României... Asta înseamnå, se-nÆelege, este! – inima întregului regat al oltenilor... Sunt sigur cå Geo
cå unii membri ai Partidului Saizescu sunt de douå ori membri Saizescu e bucuros printre craioveni, dar nu cred cå nu simte
ai acestui partid, lucru care mi se pare normal, atâta vreme o strângere de inimå gândindu-se cå oraçul Drobeta Turnu-
cât cunoaçtem cå çi marele dirijor german Herbert von Karaian Severin a devenit un târg de provincie, ramolit çi lipsit de
avea douå carnete de partid, çi era, deci, de douå ori membru memorie, dacå nu-çi mai aduce aminte de cei care au absolvit
în partidul condus de Adolf Hitler... Desigur, ne este mai greu Liceul „Traian”, de cei care, pentru prima oarå, s-au manifestat
så facem o apropiere între expansionismul german, doritor ca actori în trupele de elevi de la malul Dunårii. Saizescu
de spaÆiu vital, çi autohtonismul oltean, apåråtor al simbolurilor råmâne, dupå mine, un mare naiv: iubeçte Oltenia cu oltenii ei
tradiÆionale – cåruÆa, cåÆeaua çi prazul! – aça cå trecem mai cu tot, când poate ar fi mai bine så iubeascå Oltenia fårå loazele
departe... ïnså, måcar teoretic, trebuie så subliniem faptul cå din jeÆuri, fårå jagardelele ce-çi închipuie cå, dacå nu-i dau lui
este posibil ca numårul membrilor unui partid så depåçeascå Geo Saizescu bunå ziua, nici în ziua când împlineçte çapte
numårul cetåÆenilor unei Æåri! ïn cazul lui Saizescu, adevårul e decenii, materia lor cenuçie çi scåpåtatå, întinereçte çi devine
simplu: membrii partidului såu sunt puri, neîntinaÆi în toate mai verde çi mai viagricå decât prazul mehedinÆean...
bivolåriile bancare postmoderniste, ei atingând esenÆa absolutå Geo Saizescu e un apucat: el e convins cå tot ce este oltenesc
a unui membru de partid: ei sunt spectatori! Astfel cå ne între- poartå sigiliul geniului!... Sigur, are çi argumente: Arghezi,
båm: ce partide mai au aståzi în România peste douåzeci de Brâncuçi, Sorescu, Tudor Gheorghe... ïn anii cincizeci çi ceva,
milioane de spectatori? Da, la viitoarele alegeri anticipate, s-ar când România îçi pierduse glagonia çi uitase cå existå Tudor
putea så aibå! Deçi ne întrebåm: ce så le mai propunå aceste Arghezi, Geo Saizescu din Prisåceaua a realizat o bijuterie ce
partide spectatorilor români? Gaze scumpe, întreÆineri la bloc înfruntå çi aståzi timpul: „Doi vecini”, dupå o schiÆå de Tudor
scumpe le-au dat acestor spectatori – ce beneficii mai vor ei så Arghezi... Poate så-mi spunå cineva, azi, câte filme s-au mai
aibå? æåranii au pensii barbare – 300.000! – ce mai vor?! Sau înjghebat pornind de la lucrårile marelui Arghezi? MulÆi români
spectatorii români vor så tråiascå, în viitor, în såråcie, plåtind de la miori au fost crescuÆi în naivitatea didacticå a existenÆei...
doi creiÆari gazele çi apa, trei marafeÆi telefonul çi lumina?!... doar a poetului Arghezi! ca çi cum Arghezi n-ar fi çi autorul
Partidul lui Saizescu are pe generic semnåturile lui Tudor unor cårÆi de prozå geniale, ca çi cum Arghezi n-ar fi primul
Arghezi, Titus Popovici, Fånuç Neagu, Ion Båieçu... Partidul dramaturg din lume care a propus culturii teatrul absurdului!..
lui Saizescu are pe generic floarea actorilor de comedie români: Geo Saizescu m-a dus în casa maestrului Tudor Arghezi,
Birlic, zis Grigore Vasiliu, Carmen Stånescu, Sebastian lângå televiziune. Datoritå lui Geo Saizescu am tråit una din
Papaiani, Ileana Stana-Ionescu, Gheorghe Dinicå... zilele mele unice çi înalte: l-am våzut pe Tudor Arghezi, am
Dar, boieri dumneavoastrå... Deçi operele cineaçtilor, stat de vorbå cu dânsul, am dat mâna cu Dumnezeul oltenilor,
scriitorilor, pictorilor, sculptorilor, artiçtilor, în general, au Tudor Arghezi... Mersi, domnule Saizescu! Fårå acea zi
printre altele, pentru cei ce le îndrågesc çi funcÆii duios måiastrå, viaÆa mea ar fi fost mai såracå...
didactice, ele nu prea au funcÆii pentru cei care le produc! Så tråieçti çi så înfloreçti, domnule Saizescu, partidul pe
Artiçtii nu prea învaÆå multe çi temeinice adevåruri din propriile care îl ai în proprietate så-çi måreascå numårul de spectatori,
lor demersuri culturale, çi din propriile lor påÆanii din viaÆå – çi så nu te superi pe acei çerpi galbeni de dudåu din MehedinÆi,
çi e foarte bine aça, så råmânå cam aerieni, cåci altfel ar fi nåpârliÆi, care n-au dinÆi så te muçte de niciunde, nicicând!...
niçte plicticoçi dascåli de çcoalå veche... Mai important este Laså-i în tembelismul lor provincios – çi bucurå-te de oltenii
ca operele creatorilor så împlineascå o direcÆie gingaç eticå... din Craiova, care n-au uitat cå Prisåceaua ta natalå, cu oile çi
Filmiçtii, bunåoarå, de multe ori se descoperå pre sine, în gâçtele ei, se aflå în Oltenia eternå!...

Fånuç Neagu

Vråji. Ascultåri. Miresme.

Sar pârleazul. Intru din curte în livadå. E dimineaÆå. Un golfuri scåzute, så se culce, iar cålifarii roçii încep vânåtoarea.
viÆel doarme în cårare. Doi iezi rup cu buzele negre frunze Må doare somnul pierit, må inspirå fåptura orizontului pe
de måcriç. ScârÆâie cumpåna unei fântâni. Aud apoi cum se care se va ivi soarele. Sunt mic çi am putere de miel. Må
varså apa în jgheab. Nechezåturi de mânz. Prostul åsta a lipesc cu spinarea de trunchiul caisului çi-l zgâlÆâi. Må plouå
supt lacom çi i s-au înfundat nårile. Mohorul înalt çi plin de cu fructe dulci. Vråji. Ascultåri. Miresme. Cimbrul sparge
rouå îmi spalå picioarele pânå la genunchi. O cåruÆå-çi vorbe. Izma se amågeçte cu un fir de mårgåritar. Un sturz
trosneçte oasele de lemn. Spre munÆii Râmnicului fulgerå. furå libelule. Doi melci cautå poteca ploii. Niçte cåråbuçi
Norii sunt plini de tropotele cerbilor. Dar spre Bråila, unde îmbåtaÆi cu aur noptatic îmi stigå din tufele de iasomie
prin substraturi de timp çi de vis curge Dunårea, cerul se albastrå: întoarce-te în copilårie, vino în æara minunilor,
învåpåiazå. E limpede: stolurile de lebede negre au intrat în Fånuç Neagu! Çi sar pârleazul.

SAECULUM 3/2003 15
 aniversåri-comemoråri

Valeriu Anghel

Un european al secolului XVI:

UMANISTUL NICOLAUS OLAHUS (1493 - 1568)

Umanismul este un curent cultural care, începând
cu secolul XIV, a promovat o nouå concepÆie despre
om. Dacå, de-a lungul mai multor veacuri de creçtinism,
Biserica a impus în spiritualitatea europeanå modelul
omului umil, al ascetului plecat spre rugåciune, cu
gândul întors dinspre cele lumeçti spre cele veçnice,
reprezentanÆii umanismului au cåutat så redea omului
încrederea în puterile sale, îndemnându-l så cerceteze
orizonturile largi ale lumii çi ale vieÆii. MulÆi dintre ei
clerici, umaniçtii nu au renunÆat la creçtinism, ci au
încercat så-l adapteze la o societate în care omului så i
se acorde mai multå preÆuire, luând ca model cultura
antichitåÆii greco-latine. S-au înfiinÆat universitåÆi çi
colegii, dupå apariÆia tiparului–biblioteci, încurajându-se
cercetarea çtiinÆificå a istoriei çi critica filologicå a
vechilor texte, inclusiv a Bibliei.
Printre cei dintâi români care au luat contact cu ideile
umaniste, råspândite cu precådere în lumea catolicå,
au fost ardelenii. Transilvania fusese încorporatå cåtre
mijlocul secolului XVI (1541) Regatului Ungar, ale cårui
hotare se întindeau pânå în preajma Italiei. Iancu de
Hunedoara
Hunedoara, ajuns guvernator al Ungariei, apoi Matei
Corvin rege, au încurajat activitatea umaniçtilor, câteva
centre transilvane, în special Oradea, cunoscând o
puternicå dezvoltare. ïn acest mediu cårturåresc s-a
format çi primul umanist de origine românå, Nicolaus
Olahus (Nicolae
Nicolae Românul
Românul), descendent, pe linia tatålui,
Basarabi, iar pe a mamei – din Huniazi (cf. arborele
din Basarabi
genealogic din pagina urmåtoare).
Fårå a face parte propriu-zis din patrimoniul culturii
çi literaturii române, opera lui Nicolaus Olahus îi
Olahus – în acest nume sunt cuprinse toate
„Olahus intereseazå pe urmaçii lui Mircea cel Båtrân, Çtefan cel
binefacerile prieteniei
prieteniei”. Mare çi Mihai Viteazul pentru cå autorul ei, înstråinat
Erasmus din Rotterdam de Æarå, nu çi-a uitat patria de origine, purtând pânå la
moarte numele de Românul
Românul. Erudit de talie europeanå,
Netrãind în chip statornic în nici o þarã, dar fiind
„Netrãind el vorbeçte cel dintâi, cu peste o sutå patruzeci de ani
acasã în toate, acest prim european, acest prim înaintea lui Miron Costin çi cu o sutå optzeci înaintea
cosmopolit conºtient nu admitea preponderenþa nici lui Dimitrie Cantemir
Cantemir, de originea latinå a poporului
unei naþiuni asupra celorlalte. ªi cum îºi impusese român çi a limbii române, de unitatea etnicå a locuitorilor
sã nu judece popoarele decât dupã spiritele lor cele din provinciile istorice româneçti. Astfel, opt din cele
mai culte ºi mai nobile, dupã elitele lor adicã, toate i nouåsprezece capitole ale impunåtoarei cårÆi Hungaria,
se pãrea cã erau, sau cã puteau deveni, vrednice de scriså în latinå, la Bruxelles , în 1536, sunt consacrate
a fi respectate ºi iubite. A strânge laolaltã pe Daciei, prin care înÆelege æara Româneascå, Moldova
intelectuali, pe oamenii cu sentimente înalte, din toate çi Transilvania, în legåturå cu aceasta din urmå afirmând
cå valahii sunt cei mai numeroçi çi cei dintâi pe aceste
þãrile, din toate rasele, din toate clasele, a fost þinta
locuri. ïn Capitolul XII. Despre Ungaria al lucrårii
mãreaþã a întregii sale vieþi... Era convingerea sa
amintite, autorul insereazå informaÆii destul de amånun-
profundã cã civilizaþia era capabilã sã facã pe oameni
Æite despre domnii æårii Româneçti, inclusiv date referi-
mai buni... Atât el, cât ºi adepþii lui, sperau cã toare la înrudirea cu Basarabii çi Huniazii
Huniazii: „ïn vremea
întinderea culturii avea sã dezvolte facultãþile mo- lui Ioan Huniade [Iancu de Hunedoara] – voievodul
rale, atât ale indivizilor
indivizilor,, cât ºi ale popoarelor... Iar
popoarelor... Transilvaniei, apoi guvernatorul Ungariei –, voievodul
problema unei complete armonizãri a vieþii i se pãrea Dragula [Vlad æepeç], dupå ce a ucis o parte dintre
cã putea fi dezlegatã prin umanizarea oamenilor
oamenilor,, pe urmaçii lui Dan, iar pe alÆii i-a alungat, a pus mâna pe
care o credea nu numai posibilã, ci ºi apropiatã
apropiatã”. domnie. Manzilla de la Argyes [Argeç] a avut de la soÆia
[Link]
.[Link] sa Marina, sora voievodului Ioan Huniade, printre alÆii,

16 SAECULUM 3/2003
 aniversåri-comemoråri

doi copii: unul se numea Stanciu, care a avut çi el copii, învåÆåturå çi bunå purtare, este numit, în 1510, paj la
pe Dan çi pe Petru, iar celålalt Stoian, adicå Çtefan. curtea regelui Vladislav al Ungariei, funcÆie în care
Acesta m-a nåscut pe mine çi pe Matei, pe Ursula çi pe råmâne pânå la moartea suveranului (1516), când se
Elena. Dragula, punând mâna pe putere, l-a prins în hotåråçte så devinå cleric. La 23 de ani este numit
curså pe unchiul meu Stanciu çi l-a ucis cu securea. secretar al episcopului de Pecs, dupå doi ani hirotonit
Dar Çtefan, copil încå, scåpând de tirania acestuia cu canonic, dupå alÆi patru ani devenind arhidiacon de
ajutorul lui Dumnezeu, a fugit la regele Matei [Corvin], Komárom çi canonic al Episcopiei de Strigoniu (azi
care, aça cum am auzit chiar de la tatål meu, apoi de la Esztergom). ïn 1526 este numit secretar çi consilier al
Ioan Bornemisa çi de la Ambrozie Sárkán – comiÆi în regelui Ludovic al II-lea al Ungariei, apoi al reginei
Ungaria care, împreunå cu tatål meu, luptau sub regele Maria
Maria, sora lui Carol Quintul
Quintul. ïn båtålia din august 1526
[Matei] hotårâse în mai multe rânduri så-l ducå cu oastea de la Mohács, ungurii sunt înfrânÆi de Soliman Magnificul
la domnie [în æara Româneascå]. Dar tatål meu, våzând çi regele Ludovic piere pe câmpul de luptå. Fiul
cå tulburårile ce se întâmplå acolo din pricina domniei pribeagului Çtefan de la Argeç ia, pentru mai mult de
sunt primejdioase, a socotit cå e mai bine så se un deceniu çi jumåtate, drumul propriei sale pribegii,
cåsåtoreascå în Transilvania cu mama mea, Varvara însoÆind, la treizeci çi trei de ani, o reginå fugarå, Maria
Hunzar, çi så ducå o viaÆå particularå decât så ajungå de Habsburg
Habsburg, prin oraçele Boemiei, Austriei çi Germa-
domn, så fie supus la nenumårate primejdii çi så fie niei, pânå la Bruxelles, unde aceasta este instalatå, în
ucis ca stråmoçii såi” (traducere din latineçte de [Link]). 1531, regentå a æårilor de Jos.
Nicolaus Olahus s-a nåscut la Sibiu în ziua de 10 Faima europeanå a lui Nicolaus Olahus a crescut
ianuarie 1493. A devenit catolic încå din leagån, religie în ochii contemporanilor såi când, în 1530, a rostit în
îmbråÆiçatå de tatål såu fie când s-a stabilit definitiv în Dieta imperialå din Augsburg, ca mandatar al regelui
Transilvania, fie la cåsåtorie ori cu ocazia înnobilårii. Ferdinand I de Habsburg çi al surorii acestuia, Maria Maria,
(Din interese personale sau politice, la catolicism au fostå reginå a Ungariei, douå strålucite cuvântåri în
trecut çi Vlad æepeç sau Mihnea Vodå cel Råu, rude favoarea înfåptuirii unei coaliÆii pentru alungarea turcilor.
ale sale). ïn 1504, Çtefan Olahus se mutå cu întreaga Principii germani s-au pierdut înså în certuri çi înfruntåri
familie la Oråçtie, fiind numit aici judecåtor çi primar. religioase pe tema Reformei lui Luther çi coaliÆia nu s-a
Nicolaus mai urmeazå un an çcoala såseascå din realizat. De aici începe înså corespondenÆa cu Erasmus
Oråçtie, dupå care, în 1506, la 13 ani, påråseçte casa din Rotterdam
Rotterdam. La curtea de la Bruxelles, unde liber-
pårinteascå, fiind trimis så-çi continue studiile la Oradea, tatea lipsea cu desåvârçire, atmosfera era sufocantå:
unde îçi avea sediul un influent episcopat catolic, adevå- „...aici totul e minciunå çi prefåcåtorie. Dacå nu çtii så-i
ratå pepinierå de secretari çi diplomaÆi în serviciul curÆii måguleçti çi astfel så-i câçtigi pe cei puternici çi så
regale ungare. La çcoala capitularå de aici se învåÆau, denigrezi faima, onoarea çi numele altuia, degeaba te
în latinå, gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, mai stråduieçti pentru ale tale” – îi scria Nicolaus Olahus
geometria, astronomia çi muzica. Pe lângå profesorii unui prieten. De aici are totuçi ocazia så ajungå la
recrutaÆi dintre canonici erau aduçi profesori çi de la Colegiul Celor T rei Limbi din Louvain, unde îçi perfec-
Trei
universitåÆi stråine (Padova, Leipzig, Viena). Æioneazå cunoaçterea limbii eline çi participå la
Remarcat de superiorii såi mai cu seamå pentru evenimentele culturale ale vremii, pe care nu rareori le
uçurinÆa doveditå în asimilarea limbii latine, râvna la susÆine financiar, aça cum va face çi cu o serie de alÆi

Genealogia româneascå a cårturarului de la Curtea Regatului Ungar

Necunoscut Radu I (m. cca 1384)

Serbe Radu Dan Mircea cel Båtrân Stan

(m.1418)

Voicu Radu Mogoç Mihail Radu Alexandru- Vlad Dracul

(m.1420) Aldea (m.1436) (m.1495)

Ioan Iancu de Hunedoara Clara Marina Manzilla de Argeç Mircea Vlad æepeç Radu cel Vlad
(m.1456) (m.1476) Frumos Cålugårul

Ladislau Matei Corvin Stanciu Çtefan Radu Vlad Mihnea Vodå

(r.1445-1490)
(r.1445-1490) (Stoian) cel Råu

Petru de Argeç Dan Matei Nicolaus Ursula Elena Mircea Ruxandra

(m.1536) Olahus
Apud Corneliu Albu
SAECULUM 3/2003 17
 aniversåri-comemoråri

umaniçti. CorespondenÆa cu Desiderius Erasmus ne

aratå admiraÆia tânårului ecleziast çi diplomat faÆå de
Fiçå biobibliograficå
scriitorul umanist aplaudat pretutindeni. Ceea ce îi 1493, 10 ianuarie
ianuarie. Se naçte, la Sibiu, Nicolaus, al doilea copil al
reproçeazå acestuia erau ezitarea, evitarea confrun- Barbarei çi al lui Çtefan Olahus.
tårilor çi neimplicarea lui Erasmus în luptele dintre 1504
1504. Çtefan Olahus se mutå cu întreaga familie la Oråçtie, unde a
variatele direcÆii de orientare ale reformatorilor. fost numit judex regius (primar çi judecåtor).
Atitudinea umanistului din Rotterdam nu era înså 1505
1505. Nicolaus Olahus îçi începe studiile la Çcoala Capitularå din
laçitate, ci prudenÆå çi rezervå faÆå de poziÆiile extremiste Oradea, pe care le terminå în 1512.
ale catolicilor çi protestanÆilor, angajarea în asemenea 1510, mai
mai. Admis paj la curtea regelui ungar Vladislav (1490 - 1516).
1516
1516. Dupå moartea regelui Vladislav påråseçte curtea çi se dedicå
dispute lipsindu-l de libertatea de gândire.
bisericii, fiind numit secretar al episcopului de Pecs.
Cu toate acestea, la Bruxelles îçi scrie, în 1536, mai 1518, iulie
iulie. Hirotonit preot, este numit canonic de Pecs.
întâi Atila (sic!), apoi Hungaria, în Capitolul XIII. Despre 1522
1522. Protopop de Komárom çi canonic de Strigoniu (azi Esztergom).
Moldova al acesteia afirmând unitatea etnicå a tuturor 1526, martie
martie. Numit secretar çi consilier al regelui Ludovic II (1516
provinciilor româneçti: „Moldovenii au aceeaçi limbå, - 1526) çi al soÆiei acestuia, Maria, sora lui Carol Quintul çi a
aceleaçi obiceiuri çi aceeaçi religie ca çi cei din æara arhiducelui Ferdinand, regele de mai târziu al Ungariei.
Româneascå; se deosebesc puÆin doar la îmbråcåminte. 1526, 29 august
august. Dupå uciderea lui Ludovic II în båtålia de la
Se Æin mai de neam çi mai harnici [mai viteji – magis Mohács, Nicolaus Olahus o însoÆeçte pe reginå în pribegie prin
strenuos] decât cei din æara Româneascå [...] Limba Boemia, Austria çi Germania.
lor çi a celorlalÆi români a fost odinioarå romanå; în martie. Erasmus din Rotterdam tipåreçte la Basel Vidua
1529, martie
vremea noastrå se deosebeçte foarte mult de aceea Christiana (Våduva creçtinå), punctul de plecare pentru inaugurarea
[romanå], dar multe din vorbele lor pot fi înÆelese de corespondenÆei lui Nicolaus Olahus cu „prinÆul umaniçtilor”, aflat la
latini” (traducere din latineçte de [Link] ). Punând Friburg (ElveÆia).
metodå în compoziÆie, claritate çi concizie, Nicolaus 1530
1530. Nicolaus Olahus çi regina Maria se opresc la Augsburg
Olahus realizeazå, în capitolul XIV, çi o descriere exactå (Germania), an din care dateazå prima scrisoare a lui Olahus cåtre
Erasmus çi a acestuia cåtre umanistul român.
a Transilvaniei: „Transilvania este înconjuratå din toate
1531
1531. Asistå la festivitåÆile instalårii la Bruxelles a reginei Maria a
pårÆile de munÆi foarte înalÆi, mai ales la hotarul dinspre
Ungariei, ca regentå a æårilor de Jos (6 iulie) çi participå la întâlnirea
æara Româneascå; într-o singurå laturå, dinspre miazå- acesteia cu Carol Quintul la Tournai.
noapte çi la hotarul cu moldovenii, are trecåtoare mai 1533, 1 ianuarie
ianuarie. ïncepe corespondenÆa cu diplomatul Cornelius
deschiså. Din Ungaria, se deschid spre Transilvania trei Duplicius Scepperus, ambasadorul lui Carol Quintul în Austria,
drumuri, çi acestea anevoioase çi desfundate. Unul din Ungaria, Grecia çi Turcia.
ele se numeçte Mezeç , în partea unde curge râul 1534
1534. Ultimele scrisori (cunoscute) adresate de cei doi umaniçti
Someç, al doilea se numeçte drumul Criçului, unde (Erasmus çi Olahus) unul altuia.
curge râul Criç, iar al trilea, al PorÆii de fier, unde curge 1536, maimai. Terminå, la Bruxelles, lucrarea istoricå Atila çi apoi
râul Mureç” (traducere din latinå de [Link]). Hungaria, aceasta din urmå aducându-i o faimå europeanå. Se stinge
ïntors în Æarå în 1542, este pårtaç la toate eveni- din viaÆå, la Basel, Erasmus din Rotterdam.
mentele din Regatul Ungariei din perioada 1543 - 1568, martie. Apare la Louvain (Belgia) [Link] Roterodami
1537, martie
adicå ultimii douåzeci çi cinci de ani de viaÆå. ïn 1548, epitaphia per clarissimos aliquod viros con-scripta, care cuprinde
este reînnobilat de regele Ferdinand, pentru ca, în 1546, çi patru epitafuri în limba latinå çi unul în greacå, scrise de Nicolaus
acesta så-l aleagå, din toatå nobilimea regatului, naç al Olahus la moartea lui Erasmus.
fiicei sale. ïn 1553 este numit arhiepiscop de Strigoniu 1542
1542. Påråseçte definitiv æårile de Jos, fiind chemat la Curtea Regelui
Ferdinand I al Ungariei
(mitropolit primat), iar în 1562 – regent al Ungariei.
1548, 23 noiembrie
noiembrie. Regele Ferdinand semneazå diploma de
Despre Nicolaus Olahus s-a afirmat cå a fost „ora-
reînnobilare a lui Nicolaus Olahus.
tor celebru, istoric çi teolog cu renume – o glorie a 1551, 2 ianuarie
ianuarie. Se adreseazå printr-o scrisoare conducåtorilor
Arhiepiscopiei de Strigoniu”, cu merite „fårå egal, mai saçi din Sibiu pentru a råmâne fideli catolicismului.
cu seamå în ceea ce priveçte conÆinutul spiritual al vieÆii 1553, 7 maimai. Este numit arhiepiscop de Strigoniu (azi Esztergom)
statului maghiar ”, multiplele lui „ocupaÆii politice, diplo- çi mitropolit primat al Ungariei.
matice çi ecleziastice neîngåduindu-i så-çi realizeze 1554
1554. Reorganizeazå çcolile din Tyrnavia; scrie comunitåÆii såseçti
marile sale proiecte literare”. El este acela care „a dispus din Sibiu pentru revenirea acestora la vechea credinÆå.
ca fiecare paroh din Ungaria så angajeze câte un 1559
1559. ReînfiinÆeazå la Tyrnavia Çcoala Capitularå care funcÆionase
învåÆåtor [ludi magister] care så-i înveÆe pe copii scrisul, înainte la Strigoniu.
cititul çi cântårile bisericeçti”. ïn secolul XVI – scria 1560
1560. æine sobor la Tyrnavia, punând bazele catolicismului activ, în
Bucko Voitech în 1940 – Nicolaus Olahus „a fåcut din spirit umanitar; hotåråçte ca pe lângå fiecare parohie så se angajeze
Tyrnavia Roma slovacå , adicå un centru cultural çi câte un învåÆåtor.
religios, pentru care poporul slovac trebuie så se 1562
1562. Nicolaus Olahus e numit regent al Ungariei. La 26 iulie îçi
gândeascå la el cu recunoçtinÆå”. Stins din viaÆå la 17 redacteazå testamentul, instituind numeroase legate pentru çcolile
înfiinÆate, pentru membrii familiei lui çi multe opere de binefacere.
ianuarie 1568, îçi doarme somnul de veci în Biserica
1563
1563. ïl încoroneazå, la Bratislava, pe Maximilian, fiul lui Ferdinand,
„Sf. Nicolae” din Trnava (Slovacia).
ca rege al Ungariei.
Spirit latin prin naçtere çi culturå, a tråit, a muncit çi 1566, 19 maimai. ïnfiinÆeazå la Tyrnavia cel dintâi Seminar Teologic din
a påtimit printre români çi maghiari, austrieci çi germani, Ungaria.
belgieni, olandezi çi spanioli, boemi, moravi çi slovaci, 1568, 17 ianuarie
ianuarie. Nicolaus Olahus trece în lumea celor drepÆi, fiind
låudat çi iubit, fårå a i se contesta vreodatå originea înmormântat, conform dorinÆei lui, în Biserica „[Link]” din
româneascå. La 510 ani de la naçtere, spiritul såu le Tyrnavia (azi Trnava, Slovacia).
poate fi tutelar tuturor.

18 SAECULUM 3/2003
 aniversåri-comemoråri

Nicolaus Olahus
Erasmus din Rotterdam, lui Nicolaus
Elegie la mormântul lui Erasmus din Rotterdam
Olahus, secretarul serenisimei regine
ïngrijorat cålåtor, dacå vrei ca så çtii a cui oase
Lespedea rece de-aici le-adåposteçte, te rog: În rândurile tale, dragul meu Olahus, am sãrutat
Mersul gråbit îÆi opreçte çi-ascultå a mea tânguire. aceasta inimã a ta cum nu se poate mai curatå. ïmi
Dacå opreçti al tåu pas, tu vei afla ce doreçti. face deosebitã plãcere cã i-ai fost de ajutor lui
Cum socotesc, auzit-ai de dumnezeescul Erasmus, Levinus; sper cã, ajutat de îndrumãrile tale, se va
Cåci în acest univers nimeni nu fu mai vestit. dovedi demn de o curte atât de vestitã çi de faptul
Dåråpånatul såu trup odihneçte-n mormântul acesta cã este în serviciul unei regine atât de mãrinimoase.
Trist, înså spiritul såu cu ambrozie-i hrånit [...] Patria nu se poate plânge de mine. Dacã trãiesc
ScrieÆi dar, ceatå sfinÆitå a brazilor, triste distihuri, spre cinstirea ei, nu ºtiu, dar cu siguranþã patria nu
PlângeÆi, o Muze, iar voi, GraÆii, bociÆi pe cel dus, mi-a adãugat mult nici în privinþa cinstirii, nici a
Cåci råposat-a Erasmus, de-a pårinÆilor noçtri avantajului. Trãgând învãþãminte din întâmplarea cu
Gurå slåvit, a pierit gloria lumii întregi. Sylvagius, am dispreþuit norocul pe care îl puteam
Ce fericit aº fi fost dacã soarta-mi dãdea-ngãduinþa avea în Anglia ºi, dupã ce i-am spus sã nu se aºtepte
Încã de vie sã vãd faþa amicului scump! la vreun act de supunere din partea mea, el mi-a
Ce folos însã sã-mi cresc durerea prin lacrimi amare, aprobat atitudinea. Mai târziu mi-a reproºat cã nu
Cu ne-nduratele-mi mâini pieptul mâhnit sã-mi lovesc, aºtept în fiecare zi la poarta lui, ca sã prânzesc sau
Când ursitoarele triste urzeala o Æes ºi o taie sã cinez cu el. Ba mai mult, aºteptându-l adesea
Deopotrivã la toþi, ºi renumiþi, ºi umili? pânã la miezul nopþii, trebuia sã mã întorc acasã
Cãci neclintitele praguri a soartei nu poate sã treacã flãmând sau prin gerul aspru al iernii, lucru care la
Nimeni decât când îi e ceasul de sorþi hotãrât. vremea aceea nu era deloc lipsit de primejdie din
Deci, cititor, ce te îndrepþi spre mormântul acesta, o vorbã, cauza spaniolilor.
Cea de pe urmã, sã-i spui astfel, cu gândul blajin: Din pensia fixatã de împãrat n-am primit nimic,
Bunul rãmas eu pe veci îþi doresc, o ilustre Erasmus,
decât timp de un an ºi jumãtate de la plecarea lui.
Care de-acum ai trecut printre bãrbaþii cereºti.
Nu mi s-a plãtit nici un sfert de florin, deºi împãratul
i-a scris din Spania în douã rânduri mãtuºii sale,
La moartea fratelui meu Matei doamna Margareta, sã fiu plãtit din fonduri speciale.
Subvenþia din fondurile Courtrai mi-a suprimat-o
...Nu e nimica statornic în vârstele noastre, ºi trainic cu o nemaipomenitã neruºinare Petrus Barbirius,
N-are nimica în el traiul fragil ce ni-i dat. decanul din Tournai, teolog ºi un prieten atât de bun
Soartã hainã, ce nu poþi sã fii niciodatã-mblânzitã, pânã atunci, încât n-aç fi stat la îndoialã sã-i
Spune: De ce-mi împleteçti viaþa cu-atâtea restriºti? încredinþez zece vieþi, dacã aç fi avut zece.
Au nu þi-a fost de-ajuns sã-mi ucizi pãrinteºtii tovarãºi, Cum am fost tratat de câtre unii din Louvain nu-Æi
Nenorocirea s-aduci ori în ce loc alor mei. mai spun acum; trebuia ori sã plec, ori sã mã supun
Sã bântuieºti a mea þarã cu atât de cumplite primejdii torturilor ce mi se pregãteau.
ªi cu duºmanul tãu braþ sã nãruieºti oriºice? De curte însã nu mã plâng; favorii ei îi datorez
Pânã ºi propriu-mi neam tu l-ai întinat prin o moarte faptul cã în þarã scrierile mele n-au fost arse.
ªi din familia mea tu mi-ai luat ce-i mai scump. Apoi acolo nu am nici un prieten cu adevãrat
ïnsã de ce de hainii zei sã mã rog eu zadarnic, sincer afarã de unul, Conradus Goclenius, pe când
Dacã destinul meu trist nu poate fi uºurat? în Anglia am gãsit prieteni binevoitori, înþelepþi ºi
Dac-ar avea o putere rugile, n-ar fi dãrmatå statornici. La voi domnesc cãlugãrii – mai ales în
Troia, ºi-naltul palat al lui Priam ar fi stat; Brabant – acest soi de oameni cum nu se poate
Nu ºi-ar fi plâns zâna Thetis, alãturi de nimfele sale, mai prost ºi mai crud. Pe mine mã considerã
Scumpul fecior omorât de-ale lui Paris sãgeþi. duºman, fiindcã am arãtat în ce anume constã
Deci, fiindcã soarta prin rugã nu poþi s-o schimbi, ale jalei adevãrata pietate, iar ei preferã ca poporul sã fie cu
Mele rãmânã ca semn stihurile-astea de-acum. desãvârºire ignorant. Prezenþa mea acolo nu numai
Plîngeþi-l darã, tovarãºi, ºi sus ridicaþi pe-ntristatul cã nu le va impune tãcerea, dar mai degrabã le va
Prieten, pioase vãrsând lacrimi pe rugu-i înalt; aþâþa huiduielile. Ei sunt înarmaþi cu edicte oribile.
Cu chiparosul cel jalnic ornaþi-i mormântul de frate-n L-am vãzut pe cel tipãrit la Anvers.[…]
Piatra cea tare sãpând vorbele ce vã dictez: Dragul meu Olahus, nu ai de ce sã-þi ceri iertare
„Eu, care zac în aceastã hrubã, Matei, zis Valahul, pentru vina de a-mi fi scris cu îndrãznealã; faptul cã
Jude pe vremuri am fost, ºi-n Orãºtie primar. mi te-ai adresat direct ºi atât de sincer mi-a plãcut
Þara de peste Carpaþi a strãbunilor, dintr-o vestitå foarte mult, fiindcã dã pe faþã o inimã binevoitoare,
Viþã, viaþa-mi dãdu; fost-am doar oaspe aici. lipsitã de prefãcãtorii.
Când aºteptam cu nespusã dragoste sã mi se-ntoarcå Am rãspuns cenzurii de la Sorbona, însã foarte
Fratele, moartea-mi curmã traiul în mijlocul lui. moderat. Aºtept rezultatul. […]
O, trecãtor, nu îþi cade greu de a-mi spune: Cu bine-n Râmâi cu bine
Veci sã rãmâi ºi al tãu somn fie pururea lin!”. Friburg, 27 februarie 1532
Traducere din latinå de Çt. Bezdechi Traducere din latinå de Maria Capoianu
SAECULUM 3/2003 19
 contemporanii nostri

Valeriu [Link]

„Dacå vreÆi så reuçiÆi în viaÆå, trebuie så aveÆi doi aliaÆi:

Dumnezeu çi munca”
Dialog realizat de Alexandru Deçliu
Vrancei – rezervor nesecat de energie çi iubire, cale de
comunicare cu stråmoçii, moçtenire urmaçilor mei, fericit
destin pentru cel nåscut så se împlineascå sub acest
semn. ïnconjuratå de dealuri çi munÆi, ea a påstrat, mai
mult decât în oricare parte a Æårii, credinÆa çi datinile
noastre stråvechi.
— Dupå câte çtiu, comuna Dv Dv.. natalå a avut çi
are un rol important în geografia æårii V rancei. Cum
Vrancei.
de acolo a început strålucita Dv Dv.. carierå, ne-aÆi putea
spune ce oameni v-au marcat spiritual copilåria?
— ïn primul rând, minunaÆii mei pårinÆi, descendenÆi
ai råzeçilor lui Çtefan cel Mare çi Sfânt. Totdeauna s-au
mândrit cu originea lor ºi au fost dominaþi de o mare
dorinþã de libertate ºi o neþãrmuritã dragoste faþã de
locurile natale. Poate çi datoritã acestui trainic
ataºament, nenumãratele acte de eroism ale trãitorilor
acestor meleaguri au dãinuit cu litere de aur în
zbuciumata istorie a poporului nostru. Români ºi creºtini
totodatã, pãrinþii ne-au transmis ºi nouã, celor ºapte
copii, credinþa ortodoxã moºtenitã din moºi strãmoºi,
care constituia pentru ei o preþioasã comoarã sufle-
teascã. Neîncetat am purtat ºi voi continua sã port în
amintire imaginea patriarhalã a duminicilor din copilãrie,
când, pe drumeagul de la casa noastrã spre bisericã, îi
urmãream pe pãrinþii mei mergând sã îndeplineascã
strãbuna datorie spiritualã. Tata mergea înainte, privind
semeþ depãrtãrile si rãspunzând cu bunãvoinþã la
— Membru titular al Academiei Române, profesor bineþele celor întâlniþi în cale, iar mama, conform
universitar – o autoritate în domeniul viticulturii çi obiceiului, în urma sa, cu coliva ºi lumânãrile în mâini,
oenologiei româneçti çi internaÆionale, preçedinte al având ochii aplecaþi spre pãmânt ca toate femeile ce-ºi
Comisiei de Oenologie din cadrul Oficiului arãtau ºi astfel smerenia în fata celui Atotputernic.
InternaÆional al V iei-V
Viei-V inului, nu uitaÆi, domnule V
iei-Vinului, aleriu
Valeriu — Så înÆelegem cå mama a avut totuçi un rol de-
[Link], pe unde mergeÆi, så amintiÆi de originea Dv Dv.. terminant?
vrânceanå. Ce reprezintå, de fapt, dacå ne permiteÆi, — Cred cã adevãrata credinþã am sorbit-o de copil
pentru Dv ., æara V
Dv., rancei?
Vrancei? odatã cu laptele mamei. Gândesc cã mama este primul
— æara Vrancei, plai mioritic stråjuit de piramida ºi esenþialul liant dintre om ºi Dumnezeu. Dacã mama
verde a Mågurii Odobeçtilor, mi-a devenit leagån al reuºeºte sã strecoare copilului respectul faþã de credinþã
copilåriei, acum mai bine de trei sferturi de veac. Privind ºi dragostea faþã de Dumnezeu, putem spune cã triumful
acum înapoi, sesizez cå primele imagini de care îmi binelui asupra rãului este mai uºor de realizat. Eu, dacã
amintesc, ale pårinÆilor, fraÆilor çi locurilor natale se intru într-o bisericã, pentru mine icoana cea mai sfântã
împletesc involuntar cu secvenÆe desprinse din legenda este Maica Domnului cu pruncul în braþe, ea aratã
Babei Vrâncioaia çi a MioriÆei. Poveçtile çi toatå înÆelep- perpetuarea vieþii, a unei credinþe, a unei educaþii, a
ciunea stråbunilor mei îmi aduc în memorie muzica formãrii celei dintâi celule sociale care este familia, apoi
doinelor çi a cântecelor ascultate la hore. Cåldura ca- a societãþii. Când mã uit la Icoana Maicii Domnului, vãd
sei pårinteçti, tradiÆiile neamului meu, primul contact cu trecutul, vãd prezentul ºi vãd ºi viitorul. Vãd o cale
biserica çi çcoala, sentimentul prieteniei çi al aparte- dreaptã pe care noi ar trebui sã mergem. Mama m-a
nenÆei la acest loc binecuvântat, s-au impregnat adânc format, dar cum m-a format? Nu mi-a dat o educaþie
în toatå fiinÆa mea. Oriunde am fost, orice am våzut çi religioasã spunându-mi cã iubirea faþã de Dumnezeu
orice m-a impresionat, nu a fost mai puternic decât ceea este obligatorie. Nu. Ci prin exemple. Când plecau la
ce îmi transmite constant, de atâta amar de vreme, æara drum, de pildã, îi vedeam pe mama ºi pe tata cum îºi

20 SAECULUM 3/2003
 contemporanii nostri

fãceau cruce ºi apoi porneau. Îmi amintesc, de La noi, în Vrancea, exista obiceiul ca, în familiile
asemenea, cuvintele mamei: „Aveþi grijã cum ºi ce înstãrite, unul dintre copii sã se facã preot, pentru a fi
scrieþi”. De ce? „Întrucât cu cele trei degete cu care faceþi mai aproape de Dumnezeu. Pãrinþii noºtri s-au strãduit
semnul crucii, cu aceleaºi vã ajutã Dumnezeu sã scrieþi, sã ne apropie cât mai mult de bisericã. Pentru cã ea
prin ele vã lumineazã mintea”. Când eram mai mari ºi este cea care întreþine legãtura permanent între trecut,
conºtientizam astfel de probleme, ni se spunea, printre prezent ºi viitor, între morþi ºi vii. Biserica ne ajutã sã
altele, „Voi, în viaþã, dacã vreþi sã reuºiþi, trebuie sã aveþi ne cinstim cum se cuvine strãbunii. Ea este stâlpul ºi
doi mari aliaþi: Dumnezeu ºi munca”. Sfat care s-a temelia adevãrului etern. Iar iubirea nu poate exista
imprimat în conºtiinþa mea. Pãrinþii s-au strãduit ca decât în deplina concordanþã cu adevãrul. În Vinerea
fiecare dintre noi, cei ºapte fraþi, sã facã o ºcoalã, sã Patimilor, mergeam în jurul bisericii cu lumânãri în mâini.
meargã mai departe; mai departe, în sensul geografic, Era o atmosferã de sfinþenie, de mângâiere, fantasticã.
dincolo de comunã; mai departe – la o ºcoalã în care La Înviere, când preotul rostea: „Veniþi de luaþi luminã!”,
sã înveþi ºi sã capeþi cunoºtinþe mai largi ºi mai adânci aveam efectiv sentimentul cã o luam de la Dumnezeu,
decât cele pe care le-ai primit la ºcoala primarã. Pentru prin mijlocirea celor care sunt îndreptãþiþi sã o dea. Sigur
orice faptã pe care ne îndemna s-o facem, ne povãþuia cã acea luminã ardea într-un anumit fel. Aprindeam ºi
sã avem martor pe Dumnezeu: Dumnezeu vede ºi, noi lumânarea ºi ne întorceam cu ea acasã. Flacãra
totdeauna, noþiunea asta, mama o lega de pãcat. Aºa lumânãrii noastre poate cã nu strãlucea ca a preotului,
cum mi-a prezentat mama Judecata de Apoi, eu am dar continua, întreþinea o luminã, pe care suntem datori
vãzut-o, pe la vreo 30 de ani, pictatã la Mãnãstirea Vo- s-o dãm altora.
roneþ, unde cei buni sunt trecuþi la rai iar cei rãi sunt — Aceastå luminå, luatå çi datå altora, presupune
aruncaþi în hãul iadului. frecventarea bisericii. Regimul comunist, ateu cum
— Copilãria ºi o parte din adolescenþa Dv Dv.. a era, nu permitea acest lucru. AÆi avut, în acest sens,
coincis cu sfârºitul perioadei interbelice, când nu se interdicÆii?
alterase sistemul de învãþãmânt. ªcoala nu ºi-a lãsat — Eu nu ºtiu dacã cineva din familia noastrã a
amprenta asupra devenirii Dv Dv.. spirituale? întrerupt mersul la bisericã. Nici eu nu l-am întrerupt.
— ïn sat la noi erau judecãtorie, spital de pe vremea Am un prieten foarte bun – profesorul dr. Petru Magazin
regelui Carol I, reºedinþa de plasã, gimnaziu, ocol – care, student fiind, devenind apoi inginer, profesor, a
agricol, ocol silvic etc., deci erau medici, magistraþi, continuat sã meargã la bisericã cu toate cã o perioadã
ingineri, profesori, ºi toatã lumea, când trecea pe lângã a fost obligat sã presteze ºi unele activitãþi politice. Nici
ei, le spunea „Bunã ziua, d-le avocat”, „Bunã ziua, d-le eu n-am întrerupt mersul la bisericã. O singurã problemã
judecãtor” etc. Numai unuia singur, pe care probabil nici am avut în viaþã, în anul IV, când se punea problema
nu ºtia bine cum îl cheamã, îi spunea „Sãrut mâna, sancþionãrii mele pe motiv cã eram un element religios.
domnule”. Domnul nu era altul decât Simion Matei, Atunci m-am dus la secretarul comitetului de partid pe
învãþãtorul satului, un om de serioasã culturã. ªi pe centrul universitar, la tineret. E vorba de regretatul
acest domn, noi îl vedeam ca pe un fel de Isus Hristos, profesor Aurel Loghin. Hotãrârea era aproape luatã,
poate mai mult decât pe preot. De ce? Pentru cã, în trebuia sã fiu aspru sancþionat, poate chiar exclus din
timpul sãptãmânii, avea grijã ca douã-trei ore sau mai facultate. El m-a ascultat cu foarte multã bunãvoinþã,
mult sã ne înveþe sã rãspundem în cor la Sfânta citeam în ochii lui toleranþa. Simþeam cã vrea sã mã
Liturghie. Astfel încât, în loc ca din stranã sã rãspundã ajute. Mi-a spus: „Uite, dragã, voi încerca sã mai
dascãlul, rãspundeam noi. ªi eram aºa de mândri cã cercetãm ºi sã mai analizãm încã o datã cazul”. În
putem cânta în stranã! Mã uitam cum lumea toatã, în subsidiar, era o unire între oamenii de bunã credinþã. ªi
costum naþional, asculta cu mare atenþie slujba preotului, când m-am apropiat de uºã, sã plec, m-a oprit
îmbrãcat în odãjdii, iar noi parcã eram niºte îngeri zicându-mi: „Dar spune-mi, te rog, la sinagogã ai fost?”.
(serafimi, heruvimi, arhangheli) ce voiam sã înãlþãm „N-am fost!”. „Du-te ºi la sinagogã”. Fac aici o parantezã:
slava oamenilor faþã de Dumnezeu. Probabil cã a fost când aveam vreo 16-17 ani, aveam niºte pãmânt, într-o
ºi o coincidenþã cã preotul nostru, Ghiþã Tutoveanu, se comunã, la Vizantea, la circa 15 km de localitatea natalã.
împãca foarte bine cu învãþãtorul satului. Acolo este un sat catolic. Eu voiam sã vin duminica la
La ºcoalã, mai departe, am avut ºansa unor profesori bisericã. Eram acolo la arat sau la prãºit, dat, în afarã
buni. Dintre ei, desprind pe profesorul de religie. El a de partea religioasã, mai era ºi o parte intimã care mã
încercat sã ne strecoare ºi nouã, elevilor de atunci, chiar chema neapãrat sã merg. Mamei nu i-am spus de partea
ºi niºte noþiuni de apologeticã, de înþelegere a intimã – întâlnirea cu o fatã – i-am spus doar cã vreau
fenomenului ºi de apropiere a filosofiei de religie. sã merg la bisericã, pentru cã era duminicã sau o
Pãrintele Scarlat Porcescu, multã vreme slujitor de sãrbãtoare. Ea mi-a spus: „Te poþi duce ºi acolo”. „Dar
marcã al Mitropoliei din laºi, îmi amintesc cã spunea: e catolicã”. „Mamã, biserici sunt multe. Dumnezeu e
„Ca sã poþi face filosofie, trebuie neapãrat sã stãpâneºti unul singur”. Revenind la subiect, când Aurel Loghin
trei elemente: logica, estetica ºi etica. Fãrã moralã nu m-a sfãtuit sã merg ºi la sinagogã, m-am dus. Era în
se poate face filosofie. ªi þineþi minte, copii, nici un popor perioada când foarte mulþi evrei activau în partidul
nu poate progresa economic, nu se poate reface dupã comunist, deºi foarte puþini comuniºti adevãraþi erau
un rãzboi, dupã o calamitate dacã exclude din viata lui evrei. Pare un paradox, dar acesta e adevãrul. Când
morala creºtinã”. Era o gândire plinã de temei! am mers acolo, la sinagogã, am rãmas foarte plãcut

SAECULUM 3/2003 21
 contemporanii nostri

impresionat cã, în timpul acelui ceremonial, se crease soborniceascå pentru cå ea este menitå så se întindå
un moment de luminã, de cult autentic. ªtiam ceva de în toatå lumea çi este apostoleascå pentru cå a fost
la pãrintele Scarlat Porcescu, care ne spunea cã evreii întemeiatå de Isus cu ajutorul apostolilor.
trebuie respectaþi pentru cã sunt unul dintre popoarele — Nu de mult, Academia Românå i-a conferit
cele mai vechi ºi meritã preþuirea tuturor, mai ales pentru Sfântului Pårinte Ioan Paul al II-lea titlul de membru
cultura lor, pe care ºi-au pãstrat-o tocmai prin religie. Ei de onoare, çi tot atunci – ï.P .S. Ioan Robu,
ï.P.S.
niciodatã nu s-au abãtut de la aceasta. Când am intrat, Arhiepiscopul de Bucureçti. Se poate vorbi astfel de
am vãzut cã unul, care cânta în corul de la sinagogã, a o înrudire între Bisericå çi Culturå?
fãcut o grimasã. ªi m-am dus ºi a doua sâmbãtã, — Nicicând nu s-a putut despãrþi Biserica de Culturã,
aceeaºi persoanã m-a bãtut pe umãr ºi mi-a spus: „Am constant s-au irigat reciproc. La noi, la români, de
fãcut o mare ticãloºie: eu te-am reclamat cã mergi la exemplu, aºa cum o aratã preotul poet Alexandru
bisericã. N-am ºtiut cã tu vii ºi la sinagogã. Era unul, pe Mateevici, „limba noastrã e limbã sfântã, limba vechilor
nume Spiegel. Aºa am scãpat de sancþiune, încât cazanii,/ Care-o plâng ºi care-o cântã pe la vatra lor
mulþumesc ºi astãzi regretatului profesor Aurel Loghin, þãranii”. Ce este cazania se ºtie; este o predicã în care
care a avut ideea salvatoare. El ºtia, probabil, cine m-a se explicã evanghelia cititã în ziua respectivã. Slujbele
reclamat. Încolo, eu n-am avut probleme, pentru cã catolice se fãceau înainte, cu predilecþie în limba latinã,
însuºi fratele meu, preot în sat, se ducea la raionul de cele ortodoxe, în limba slavonã. La terminarea slujbei,
partid, îl binecuvânta ºi, mã rog, lumea zâmbea, unii se citea cazania, în ambele cazuri, în româneºte.
fãceau cruce, alþii nu fãceau, dar eram o familie de Întorcându-ne la Sfântul Pãrinte, eu aº despãrþi cele douã
oameni simpatizaþi în sat. Spuneau: „E popa Cotea, n-ai momente. Nu ºtiu, poate cã greºesc. Problema Î.P.S.
ce-i face, îl luãm ºi îl lãsãm aºa cum este”. Credinþa, Arhiepiscop Ioan Robu era o problemã care se discuta
speranþa mântuirii existã în fiecare om, e înnãscutã. Sã-i de mai mult timp în cadrul Academiei, de vreo 4-5 ani.
dãm doar posibilitatea sã înmugureascã, sã înfloreascã, Nu au existat împotriviri legate de sfinþia sa ca om, ca
sã dea roade frumoase, ca s-o putem transmite celor persoanã sau legat de Bisericã. Permiteþi-mi o digre-
care ne urmeazã. siune. „Cum aþi procedat de aþi ajuns la Academie?”,
— Ar putea så contribuie cele douå Biserici m-a întrebat un cunoscut. „Aþi muncit”, mi-a spus tot el.
Creçtine – Ortodoxå çi Catolicå –, printr-o apropiere „Eu n-am muncit ca sã ajung la Academie. Dar dacã am
çi colaborare mai strânså, la înflorirea credinÆei, a ajuns aici... probabil cã am muncit!”, i-am rãspuns. În
convieÆuirii fraterne? diferite manifestãri culturale sau spectacole de mare
— Nu çtiu dacå pregåtirea mea foarte specializatå – anvergurã, la care erau invitaþi diferiþi reprezentaþi ai
am spus-o çi pårintelui profesor Wilhelm Dancå, într-un culturii, ai ºtiinþei, ai cultelor etc., observam cum elita
interviu publicat în Revista Institutului Teologic Romano- ºtiinþelor, a literelor avea o anumitã atracþie faþã de Înalt
Catolic din Iaçi – poate acoperi valenÆele întrebårii. Preasfinþitul Ioan Robu. Era privit cu interes, consideraþie
VedeÆi, au trecut aproape o mie de ani de la schismå. ºi simpatie. Sigur cã toate aceste sentimente erau
Eu råmân foarte impresionat de pasul enorm care s-a inspirate de calitãþile evidente ºi dovedite de Preasfinþia
fåcut. Dupå o mie de ani, a dat Dumnezeu çi a venit la Sa. Îmi amintesc cã, la un mare concert dat la Ateneu la
conducerea papalitåÆii Karol Wojtyla, actualul papå Ioan Bucureºti, am asistat la discuþia dintre academicienii
Paul al II-lea. Atotputernicul a vrut så aleagå papå un Radu Voinea ºi Cristofor Simionescu, foºti preºedinþi ai
polonez, care a fåcut niçte deschideri cum n-au fåcut Academiei Române. Ambii vorbeau despre Arhiepis-
toÆi papii la un loc. Faptul cå Sanctitatea Sa a ales din copul Ioan Robu admirativ, nu atât ca prelat, pentru cã îl
întreaga lume ortodoxå România ca prima Æarå în care cunoºteau mai puþin în aceastã ipostazã, ci ca pe un
så påçeascå çi så ne dea mâna în mileniul al III-lea, a exponent al unei elite cultural-umane. ªi nu ºtiu cine
fost pentru noi toÆi, cred, ca un semn divin. Acest act, dintre ei a spus: „ïn mãsura în care reprezentanþi ai
aç spune, a fost deopotrivã o consimþire la unire întru cultelor este necesar sã fie primiþi în Academia Românã,
dumnezeire, la toleranþã ºi respect, reciproc între cele doi oameni aº susþine: pe Antonie Plãmãdealã ºi pe Ioan
douã Biserici, Catolicã ºi Ortodoxã, ºi totodatã Robu”. ïn aceastã ordine li s-a rostit numele, cred, dar,
concretizarea unei punþi de legãturã între credinþele oricum, reieºea valoarea lor egalã. De aici, sã nu se
Apusului ºi Rãsãritului, aspiraþie de atâtea ori secularã. înþeleagã însã cã mitropolitul Plãmãdealã ºi Excelenþa
În ceea ce mã priveºte, nu pot uita ceea ce am învãþat, Sa Robu au intrat în Academie pentru cã au fost protejaþi
cum cã înseºi Bisericile nu sunt altceva decât niºte de cineva. Este ºtiut faptul cã accesul în acest suprem
momente ºi monumente sufleteºti prin care se poate for implicã trecerea prin furcile caudine ale unor condiþii
face legãtura dintre pãmânt ºi ceruri. Am spus ceruri de înalt aport în domeniul din care vii. Egalitatea ca
pentru cã la noi în sat se spunea „Sunt aºa de mulþumit, valoare a celor doi reiese ºi din faptul cã, dupã ce l-au
parcã am ajuns în al ºaptelea cer”, ceea ce însemna ales membru de onoare pe Mitropolitul Antonie
cã, în concepþia popularã, cerul e format din mai multe Plãmãdealã, preºedintele Filialei Academiei de Ia Iaºi a
bolte çi cei care au faptele cele mai bune, ajung în al subliniat: „opinez cã tot Filiala Iaºi ar fi bine sã propunã
nouålea, al doisprezecelea cer. Pe lângå aceasta, e bine ºi pe Excelenþa Sa Ioan Robu”. Între timp, secþiile s-au
så reamintim cå Biserica este una, sfântå, soborni- dezvoltat, propunerile nu mai veneau de la filiale, ci de
ceascå çi apostoleascå. Este una pentru cå unul este la secþii. La secþia de filosofie a fost introdusã ºi teologia.
întemeietorul çi capul ei, respectiv Isus Hristos. Este Atunci, probabil, s-au cerut lucrãri, recomandãri privindu-l
sfântå pentru cå sfânt este întemeietorul ei, este pe Excelenþa Sa Ioan Robu. De aceea, eu despart

22 SAECULUM 3/2003
 contemporanii nostri

problema primirii ï.P.S. Ioan Robu în Academie de cea a pe care l-am prezidat a fost cel din 1978 de la Roma, cu
Sfântului Pãrinte, papa Ioan Paul al II-lea. Aº înclina sã prilejul Anului InternaÆional al Viei çi Vinului. De atunci
cred cã e mai bine sã vorbim de alegerea celor doi Înalþi am mai prezidat încå vreo trei congrese çi întotdeauna
Prelaþi români, ortodox ºi catolic, respectiv de am condus lucrårile Comisiei de Oenologie, în calitate
Preafericitul Teoctist ºi de Excelenþa Sa Robu, primiþi de preçedinte al acesteia. ïnså så çtiÆi cå asta mi-a dat
sub cupolã în aceastã ordine, la o distantã de timp çi îmi då foarte multe dureri de cap, deoarece, vå rog så
nesemnificativã. Alegerea lor ca membri de onoare în må credeÆi, distanÆa dintre noi çi celelalte Æåri dezvoltate
cel mai înalt for de ºtiinþã ºi culturã constituie un act de este relativ mare, atât sub aspectul dotårii laboratoarelor,
mare echilibru spiritual cu adâncã semnificaþie pe planul cât çi al tehnologiilor aplicate. Eu cel puÆin cu douå trei
continuitãþii ºi înnoirii. S-a realizat acel fir, un durabil liant luni înainte învåÆ, çi învåÆ efectiv, pentru cå, spre exemplu,
între generaþii, care asigurã osmoza în trecut ºi prezent. stabilizarea vinului, iertaÆi-må cå intru puÆin în detalii,
Cred cã Excelenþa Sa Ioan Robu, este cel mai tânãr faÆå de precipitårile tartrice prin metodå de eletrodializå
membru de onoare al Academiei Române. Am, în acest nu se face la noi în Æarå. Çi-a trebuit så må duc la Poli-
sens, credinþa cã între cei doi Înalþi Prelaþi, pe lângã o tehnicå, la profesorii Cristofor Simionescu, Radu Tudose,
anume afinitate existentã, diferenþa de vârstã a favorizat Nicolae Asandei, pentru a må documenta. A trebuit så
tocmai acea comunicare reciprocã, acel împrumut må pregåtesc pentru ca så pot så-mi spun pårerea
imperios între tradiþie ºi viitorime. ïn rezolvarea acestei asupra lucrårilor ce se prezentau în acest domeniu în
probleme, unicå în istoria Academiei, un aport decisiv a plenul reuniunilor pe care le conduceam.
avut, am convingerea, ståruinÆa scriitorului Eugen — A fost înså çi o recunoaçtere a prestigiului viti-
Simion, preçedintele Academiei Române, adept çi culturii româneçti. Ce poziÆie ocupå România pe plan
susÆinåtor autentic al recunoaçterii spirituale a celuilalt, mondial în acest domeniu çi care ar fi diferenÆa între
care a Æinut så adânceascå, så dea un plus de viabilitate vinurile noastre çi vestitele mårci de vinuri
ideii admiterii çi sprijinirii reciproce celor douå culte din occidentale?
Æara noastrå. Mai trebuie adåugat cå Biserica Romano- — Destul de importantã. Ocupãm locul opt în lume,
Catolicå, prin expoziÆia organizatå la Roma „Monumen- ca suprafaþã ºi ca producþie. Fãrã a exagera, cred însã
ta Romaniae”, a facilitat Æårii noastre o çi mai mare cã sub raport ºtiinþific, avem o poziþie de vârf. Nu prima,
deschidere cåtre Apus. dar suntem în grupul de sus, cu siguranþã. La Congresul
— AÆi afirmat mai înainte cå cele douå îndreptare de la Madrid cred cã nici o þarã n-a fost citatã în lucrãrile
pe care le-aÆi primit de la pårinÆi au fost Dumnezeu çi prezentate cum a fost România. Am simþit o cãldurã ºi
munca. Cum, în perioada de tranziÆie, tot mai mulÆi o satisfacþie când auzeam nume precum cele ale lui
tineri pleacå dupå muncå peste hotare, så existe Gherasim Constantinescu, un mare ampelograf, fost ºi
pericolul de a pierde legåtura cu rådåcinile? preºedinte al acestui Oficiu Internaþional al Viei ºi
— Nu cred. Am împlinit anul trecut 75 de ani. Am Vinulul, Teodor Martin care, prin tratatele sale, a ridicat
avut, printre altele, çi aceastå çanså.Reamintesc, de viticultura de la tehnicã la ºtiinþã. A pus bazele ei
asemenea, cå provin dintr-o familie onestå, am avut teoretice. În legãturã cu ultima parte a întrebãrii, pot da
parte, în timpul facultåÆii, de niçte colegi serioçi, întrucât numeroase exemple. În 1996 a avut loc în Italia, la San
mai mult de jumåtate din anul nostru de studii se mu- Gimignano, lângã Florenþa, un simpozion consacrat
tase din trançee în båncile amfiteatrului: cåpitani, maiori. vinurilor rare ale lumii. Printre cele nouã vinuri de mare
Am avut niçte profesori excelenÆi, am avut çansa unei marcã din lume (Porto, Madera, Malaga, Sauternos,
cåsåtorii fericite, a unor colaboratori buni çi cea mai mare Xeres, Marsala, Tokaj, Bordeaux) figura, spre mândria
çanså a fost cå am fost un om liber ca pasårea cerului. noastrã, ºi Cotnarul. Faptul cã vinurile româneºti nu se
Liber de a-mi alege profesia, liber de a-mi alege colabo- gãsesc pe pieþele occidentale þine în exclusivitate de
ratorii. Din aceastå cauzå, çi unele greçeli ale lor, modul în care noi facem politica economicã. La
totdeauna le-am trecut asupra mea, pentru cå eu i-am Liubliana-Slovenia, tot la un concurs internaþional
ales. Çi, totodatå, am încercat så fac comparaÆie între susþinut sub egida O.I.V., s-au prezentat vinuri din
greçelile lor çi cele ale mele faÆå de mine însumi çi nu o întreaga lume. În afarã de concurs, un expert din Olanda
datå vedeam cå ale mele sunt mai mari, încât, în grupul a prezentat 24 de vinuri roºii. Fiecare butelie era pusã
pe care l-am îndrumat în decursul anilor, nu au apårut într-un sãculeþ de culoare neagrã pentru ca sã nu se
situaÆii conflictuale. S-a instituit çi s-a perpetuat o durabilå ºtie provenienþa probei. Expertul olandez ne-a rugat,
armonie. Probabil cå Dumnezeu m-a ajutat çi aça cum pe cei nouã membri ai juriului internaþional de degustare,
m-a ajutat mai bine îi poate ajuta çi pe tinerii care pleacå sã le ierarhizãm în raport de calitate. ªi Ie-am aºezat în
în stråinåtate. Munca le va întåri în primul rând caracterul, ordinea alfabeticã din fiºele de degustare. Au rãmas în
îi va ajuta så devinå ei însiçi. discuþie doar douã vinuri, care ocupau primele douã
— Ca preçedinte al Comisiei de Oenologie din locuri. Cam jumãtate din opþiuni erau pentru o probã ºi
cadrul Oficiului InternaÆional al V iei çi V
Viei inului, alegere
Vinului, cealaltã jumãtate pentru cealaltã probã. Calitativ erau
fåcutå ca urmare a recunoaçterii autoritåÆii çtiinÆifice cele mai bune. Nu puteai sã le diferenþiezi. Faþã de
în domeniu, aÆi prezidat, cu câÆiva ani în urmå, un celelalte se detaºau complet. Olandezul insista sã-i
Congres Mondial al V iei çi V
Viei inului Æinut la Madrid.
Vinului spunem totuºi care este diferenþa dintre acestea douã.
— A fost o mândrie pentru mine. MulÆi spun mândrie N-am putut sã spunem. Existau diferenþe, dar sub raport
pentru Æarå. Eu zic sincer, a fost întâi o mândrie pentru calitativ, dacã erai un om corect, n-aveai cum sã nu pui
mine, care cu siguranÆå cå a onorat Æara. Primul congres semnul egalitãþii între ele. Atunci olandezul desface

SAECULUM 3/2003 23
 contemporanii nostri

probele, Ie face cunoscute ºi zice: „Domnilor, existã Ampelos s-a dat în limba greacã numele viþei-de-vie,
totuºi o mare diferenþã: proba cu vin Merlot din Califor- iar ºtiinþa care studiazã speciile ºi soiurile acesteia s-a
nia – Statele Unite costã 30 de dolari, în timp ce proba numit ampelografie. Dintr-un orgoliu imperial, Octavian
cu vin Merlot de la Recaº, din România, m-a costat Augustus (nepot ºi fiu adoptiv al lui Cezar) sfãtuit de
numai un dolar”. Adicã, spunem noi, preþul ar fi în funcþie Mecena, a cerut poetului Horaþiu sã latinizeze pe
de þarã. Dacã aplicãm ºi „naþionalitatea” la vinuri, nu Dionysos ºi astfel, la romani, zeul vinului ºi al viþei-de-
numai la oameni, vã imaginaþi unde ajungem. vie a primit numele Bacchus. Însuºi Publius Ovidius
— Så înÆelegem, domnule academician, cå pentru Naso (43 î.Hr.-17 [Link]), unul din marii poeþi ai epocii lui
a bea un pahar de vin avem nevoie de o çtiinÆå? Augustus, care din motive neelucidate a fost trimis de
— Cu siguranþã. Pentru cã aceastã ºtiinþã are cãtre împãrat în exil la Tomis (Constanþa), a înlocuit în
dimensiuni cu mult mai mari decât cele cunoscute de scrierile sale pe Dionysos cu Bacchus. Aici, la Tomis, a
aºa zisul bãutor „de profesie”. În ceea ce mã priveºte, scris el, dupã cum se ºtie, episoadele în versuri, domi-
am fãcut Facultatea de Agronomie ºi am fost ales sã nate de nostalgia pentru Roma. E vorba de „Triste ºi
rãmân asistent la o catedrã – Catedra de Fitotehnie, Pontice”. O strofã din „Triste” atestã înlocuirea lui
adicã de culturã a plantelor. Dupã câteva zile m-am Dionysos cu Bacchus: Potrivit unei legende de care ita-
prezentat profesorului cãruia i-am spus: „Domnule lienii sunt mândri, se spune cã Lucifer (diavolul), când
profesor, nu-mi place fitotehnia, iertaþi-mã!”. „Dar ce a fost alungat din Paradis, a furat un bulgãre de sol
vrei?”. „Vreau sã-nvãþ ceva ce n-am putut înþelege în ceresc pe care l-ar fi lãsat sã cadã în Marea Tirenianã,
timpul facultãþii. Ni s-a vorbit despre vin în termeni prea mai precis în golful Napoli, bulgãre din care s-a înãlþat
concentraþi ºi vreau, acum cât mai sunt tânãr, sã mai insula Capri (pãmântul pãcatului), consideratã un colþ
învãþ ceva în plus! Vreau sã fac oenologie!”. „Du-te, de paradis. Când Dumnezeu reveni pe pãmânt, gãsi
domnule!”. El este trecut în lumea umbrelor, dar con- insula populatã de demoni, de napolitani care nu se dau
sider cã, fãcându-l prezent aici, noi nu suntem mai puþin în lãturi de la plãcerile „satanice”. Îndurerat de acest
vii, dar el este, cu siguranþã, mai puþin mort! spectacol, Dumnezeu începu sã plângã ºi din lacrimile
Eu, de la pãrinþi ºi din casa noastrã sau de la bisericã, cãzute pe pãmânt crescurã butuci de viþã-de-vie, din ai
de la preotul satului ºtiu cã de când este omenirea se cãrei struguri se produce vinul „Lacrima Cristi”, cunoscut
aduceau jertfe umane zeilor (copii, oameni tineri etc.). ºi recunoscut în întreaga lume.
Pe urmã se sacrificau ca jertfã animale. Se vãrsa foarte — Vå mulÆumim, domnule academician, pentru
mult sânge ºi cred cã cel mai mare bine al omenirii a frumoasa pledoarie întru påstrarea credinÆei în
fost venirea între oameni a lui Isus Hristos. Pentru cã, Dumnezeu, pentru invitaÆia la toleranÆå çi înÆelegere,
din momentul venirii pe lume a lui Isus Hristos, trimis pentru îndemnul de a ne „mântui” såråcia prin muncå,
de Dumnezeu, s-a întrerupt lanþul acestor sacrificii prin mai ales intelectualå...
vãrsare de sânge. ªtim cã Isus Hristos a spus: „Luaþi,
mâncaþi. Acesta este Trupul Meu!”; pe de-o parte este
vorba de pâine – „Pâinea noastrã cea de toate zilele
dã-ne-o nouã astãzi” se spune-n rugãciunea capitalã –
ºi, pe de altã parte, de vin: „Beþi dintru acesta toþi. Acesta
este sângele Meu, care pentru Voi ºi pentru mulþi din
voi se varsã spre iertarea pãcatelor!”.
Venirea lui Isus Hristos a consacrat faptul cã, alãturi
de pâine ºi untdelemn, vinul face parte din triada sacrã
a hranei ºi a riturilor fundamentale ale omenirii. Împãrtã-
ºania cred cã este o filosofie, care pe mine mã depã-
ºeºte. Dar, în orice caz deºi vinul este teluric, mie mi se
pare cã are ceva sfânt în el.
— De altfel, e bine cunoscut cå în scrierile sfinte
nu existå alt fruct care så aibå un loc atât de impor-
tant çi de privilegiat ca strugurii çi vinul.
— ïn concepÆia religioaså, vinul a fost çi o båuturå
miticå çi misticå ce îçi are rolul såu în legåturile dintre
divinitate çi om. ïn Biblie este menÆionat de peste 500
de ori, spun cercetårile.
ïn alte scrieri se aratå cå Dionysos, zeul viÆei çi vinului
în mitologia greacå, l-ar fi pierdut la o vânåtoare pe
Ampelos, cel mai bun prieten al såu. Zeii, dorind så-l
consoleze, au fåcut så aparå din trupul neînsufleÆit al
lui Ampelos, viÆa-de-vie. Gustând sucul mirific al
strugurilor, Dionysos a aflat în el alinarea çi apropierea
de prietenul dispãrut. Se pare cã, de atunci, oamenii
gãsesc în vin mângâiere ºi uitare. Dupã numele lui MeditaÆie

24 SAECULUM 3/2003
 poesis

Gheorghe Istrate
„Gheorghe Istrate este un poet incomensurabil mai
mare decât ecoul poeziei sale. Ce surprinzåtor e så RITUAL
constaÆi cu câtå pudoare, cu câtå perseverenÆå, cu (neînceputul)
câtå variatå pasiune, çi cu ce admirabile rezultate,
acest poet lipsit de ostentaÆie çi-a alcåtuit, çi-a
mi-e fricå de ziua neînceputå
cultivat, çi-a desåvârçit un mit al såu, prin simplå dar
de altarul care începe så putå
sugestivå potenÆare a unei perspective tradiÆionale!”
de foçnetul îngerilor îngemånaÆi
Çtefan Aug. Doinaç, 1985
uitaÆi în cer çi uscaÆi

magma mea grea se revarså

peste râul invers – peste farså
când pun deget pe degetul Lui
când sparg timpul lichid din statui

mi-am såltat în suflet caså viteazå

mi-a mai råmas cer, mi-a mai råmas razå
nisip înroçit mi-a råmas din stele de fricå
în care sufletul meu smerit se ridicå

am trepte prea multe – le ard

pe hornuri am herburi stindard
hulubi uguind îmi intrå în gurå
ciugulind versete din sfânta scripturå

çi totuçi mi-e fricå de-o zi ne-nceputå

când verbul meu sclav va-ncepe regeçte så putå

RITUAL
(cineva)
cineva-mi reteazå totdeauna cuvântul
cineva må-ntemniÆeazå-n Cuvânt
cugetul meu umil-umblåmântul
pipåie crucea pe sub påmânt

RITUAL hainele goale le-am lepådat

(searå-de-zi) fosforescent mi-e trupul-prelinsul
maica icoanei m-a identificat:
stråjer al tålpilor Lui mereu lângå Dânsul
searå-de-zi ziuå-de-noapte
clopotniÆå albå deschiså în zori
mugurii vocii încearcå în çoapte RITUAL
så spunå lumina så spunå când mori (veni-va ceasul)
n-am parte de lume – mi-e întuneric veni-va ceasul lapidarul
totul deodatå s-a descompus când sângele-çi primeçte harul
mi-e sufletu-n fricå çi sferic când pielea umedå va naçte
mi-s tålpile mirate-n apus pe cel ce må va recunoaçte

sacii morÆii s-au descårcat ca o mireasmå sufletul se-mpute

îngerii suspinå în nearåtare strivit în cerul celor începute
roÆile rup påmântul neîntâmplat când cineva må scrie çi nu çtie
e o noapte de zi când realitatea dispare cât suflu schimnic zace în hârtie

SAECULUM 3/2003 25
 poesis

Al. G. Croitoru
De la bunica... O umbrå Malul apei
De la Bunica învåÆase mama Pe miriçti mergând, — De ce-au crescut copacii
tot mergând, çi în jos, în påmânt,
Ca- n casa pernei så nu uite-a pune,
tålpile, încet-încet acolo în râu
Un fulg de pasåre frumoaså, cântåtoare,
tocind, dedesubt?
Uçor så fie somnul la prunci çi la oricine.
må trezesc, neputând, Suntem çi noi crescuÆi,
un pas a mai face. în jos, aici,
Dacå-o vedeÆi în fiecare dimineaÆå Picioarele, sårace,
Ducând pe umeri noaptea cât de grea sub malul åsta
s-au scurtat, se pare,
E cå se duce-n zori, pe sub pådure abrupt?
çi trupul îl duc
Så-adune-n palme fulgi de turturea, — Sigur cå da.
båtrânele, boante cioate,
Treci dincolo, podul,
pe miriçti,
Ca så-i împartå-n tot atâtea perne pe miriçti zburdând, priveçte spre-ncoace
Punând çi-un strop de suflet de la mine cåtre-o umbrå visatå, çi-ai så-nÆelegi!...
Frânturi de cântec, leagåne çi vise, o umbrå,... neîntâlnitå Aleargå båiatul
Uçor så fie somnul la prunci, çi la oricine. nicicând. çi strigå deodatå
Çi trupul aleargå nåuc, nedumerit:
Çi dacå vreodatå vå e pernå Soarele-n spate purtând, — M-ai minÆit
Påmântul, trunchiul, iarba din coline pe miriçti, pe miriçti, Påi, eu, unde sunt?
spre o umbrå visând. Cum se face
Så nu uitaÆi cå mama strânge pene
cå eçti numai tu?
Uçor så fie somnul la prunci çi la oricine.
— Eçti çi tu sub påmânt.
Acaså Dar acolo-ntre sålcii.
ïÆi fac o pozå
Çi Dorul... Au aruncat vânturile dacå nu crezi.
SeminÆia noastrå, Ridicå braÆele
Când nu eçti lângå mine çi ochii Æi-i ascult unde-au çtiut. så fii mai înalt,
Çi dorul de tine så-adorm nu må laså, Rånile prinse så te vezi.
Pådurea de trunchiuri în stare aç fi, de sufletele bunicilor, Seara târziu, acaså,
Så o culc la påmânt cu tåiçul de coaså. ne-au durut. ca un vråjitor,
Çi ne dor, çi ne dor, tatål ridicå din taså
Çi dorul de tine e-atâta de greu, çi ne dor. fotografia lucioaså,
Atâta-mi învåluie pragul çi casa, Dar a venit vremea doisprezece-nouå.
Cå-n mine trimite un gând så må duc, de ne-am adunat, La fel, douå lumi!
çi ne tot întrebåm; Una cu braÆele-n sus,
Pådurea s-adun în poloage, cu coasa.
de unde-am plecat, alta cu braÆele-n jos,
de unde-am plecat?!
Iar când peste ani, rådåcinå voi fi semånând perfect amândouå.
ïnghesuiÆi abia încåpem
A vreunui trunchi din pådurea frumoaså, la masa rotundå
Tot dorul de tine, striga-må-va iar, çi joaså,
O fårâmå de aur
La coaså de trunchiuri, cu lama de coaså. dar privindu-ne, çtim
cå suntem acaså. O fårâmå de aur
Acaså, acaså... Din adâncul Påmântului,
Acaså. Stråbåtând luturi grele
Spre luminå venind,
BraÆele ei Çi-a gåsit loc de tihnå
ïn ochii Iubitei,
Må pândeçte ïn ochii Iubitei
O margine de Lunå Lucind-strålucind.
Cum lunec
furiçându-må Fårâma de aur
în lungul uliÆei Må doare, må arde
pe sub tril Cu-o sete nebunå
de privighetoare... De sete de dor...
çi, deodatå, E-n stare så sfâçie
vede Luna Vråjile lumii,
æårånci cum må cuprind Så-ajungå la mine
braÆele Ei. Uçor, mai uçor, mai uçor...

26 SAECULUM 3/2003
 poesis

Magda Nicolae Spåtaru

Cârneci Poetul bucovinean Nicolae Spåtaru s-a
nåscut la 13 ianuarie 1961 în comuna
S-a nåscut în comuna Gârleni, judeÆul Horbova, Æinutul HerÆa. A absolvit Facultatea
Bacåu. Doctor în esteticå la Sorbona, unde de Filologie a UniversitåÆii din CernåuÆi
predå limba çi literatura românå. (1983) çi este membru al Uniunii Scriitorilor
Debut: Hipermateria (1980). Volume de din Republica Moldova çi al Uniunii
poezii: O tåcere asur zitoare (1984),
asurzitoare Scriitorilor din România. E redactor la revista
Haosmos (1992), Politische Gedichte Contrafort, a tinerilor scriitori din Basarabia.
(Poeme politice ) (1997); Psaume (Psalm) Sfios, dar nu într-atâta de sfios,
(1997). ïn antologii: Nouvi poeti romeni contemporan cu precizia poeziei proprii, dar
(1986), Incertitudes – Anthalogie de la çi a generaÆiei sale, Nicolae Spåtaru primea
poésie roumaine (1992), Streiflicht. Eine în anul 1998 premiul pentru literaturå al
auswahl zeitgenossischer Rumänischer FundaÆiei Culturale Române pentru volumul
de debut Noaptea când soclurile îçi Harpa
Lyrik (1994), Ripe Blood. Six Romanian
Female Poets (1997). recruteazå noile glorii , editat la Junimea
din Iaçi. de a se consolida în valuri
Alte volume: ïntor cerea zeilor (1992),
ïntorcerea (doar marea a rãmas nesupusã
Ion çi alte revoluÆii (1996), TristeÆea recitå în aceastã parte a lumii)
Psalmul nenumãratelor din Rilke (2000). Poezia lui Nicolae Spåtaru
fecioare nu are frontiere – deçi, pentru el, cât çi
cattani e mort
pentru Bucovina çi Basarabia, cât çi pentru
Ar trebui ca în camere albe ºi goale noi, istoria are, zice poetul, „picioarele m-am cam luat cu vorba
pline de o luminã verde-albastrã, ca varicoase”. (Gh.I.) aº dori înainte de toate sã-mi gãsesc
în acvarii adânci, un loc de înnoptat
tinere femei singuratice sã stea tãcute se ºtie doar: în europa se doarme
pe scaun Mici insomnii pentru europa din ce în ce mai prost
ºi sã aºtepte cu mâinile împreunate
în poalã.
beau o ceaºcã de cafea neagrã amarã noapte bunã pãianjeni
Sã stea liniºtit. Sã aºtepte. O fâlfâire, o
ºi europa mi se deschide ca în palmã oriunde v-aþi afla
tijã de floare,
oricare dintre hãrþile bãtrânului continent
o ºoaptã incredibilã, o prezenþã
m-ar invidia cu adevãrat dacã ar cunoaºte
Poemul singur
ciudatã, o cutremurare.
ce taine ºi ce posibilitãþi mi se deschid
Nesilite de nimeni, pregãtite doar de îmi bat poemul la maºina de scris
curãþenie ºi aºteptare de exemplu în seara aceasta mi se aratã ºi bucãþi de cuvinte sar peste tot:
cele mai libere dintre toþi o europã plinã de semafoare în alertã pe pereþi pe birou peste cãrþi
primind în purã singurãtate (vitezele ne-au rãcit ºi ne-au golit precum sângele dintr-un cocoº tãiat
un cutremur adânc în carnea lor privirile pânã la ultima culoare) zvârcolindu-se în jurul trunchiului
fragedã
o europã ieºitã
o uimire vastã ºi o nemãrginitã teroare îmi bat poemul la maºina de scris
un cosmos întreg salvat într-un doar pânã la jumãtate
din scorbura asiei ºi vocalele consoanele (ce bine
piept, într-un pântec cã am renunþat la timp la semnele de
îngropând în trup o bucurie desãvârºitã ºi care încearcã cu disperare
sã se cureþe de praf punctuaþie!)
ca lumea întreagã
ºi o neînþeleasã oroare de pânza de pãianjen se depun în straturi groase
acceptând senine sã poarte un duh, o care pe-alocuri e încã tare ºi deasã tot mai groase
fantasmã, o fiinþare (pe hãrþile contemporane pereþii tavanul abia se ghicesc
un calvar, o rãstignire ºi o înãlþare pentru a induce lumea în eroare geamul nu se mai vede
un copil, o fãpturã muritoare ºi cosmicã i se spune latitudini ºi longitudini) uºa abia se distinge
pure ºi libere, nesilite de nimeni camera devine din ce în ce mai micã
decât de o singurãtate enormã ºi o tot mai micã
azi europa se þine mai mult pe aplauze
uriaºã aºteptare
ce nu sunt doar ale lor; la curtea elsinore to be or not to be
zace în paraginã ºi e pe moarte îmi bat poemul la maºina de scris
caravane mari de pãianjeni cu opt ochi pânã lucrurile din jurul meu
în trupul lor fragil ºi înspãimântat, într-o
cu labe groase ºi lucioase devin un tot întreg:
camerã luminoasã ºi goalã.
înainteazã dinspre stepã pereþi cuvinte fereastrã cuvinte uºã
Ar trebui ca tinere femei singuratice sã spre inima lovitã de stresuri a europei tavan cuvinte maºinã de scris birou
aºtepte cuvinte cãrþi cuvinte cuvinte
liniºtit sã aºtepte, sã aºtepte pentru beau o ceaºcã de cafea neagrã amarã
lumea întreagã. ºi europa mi se deschide ca în palmã acum în zadar ar încerca cineva
mafia sicilianã depune eforturi mari sã facã o delimitare
O, nenumãrate marii, voi sunteþi în între lucrurile din odaie
pentru a dejuca tentativele mãrii
eternitate fecioare. ºi mine
SAECULUM 3/2003 27
 poesis

Constantin GhiniÆå
Poet çi publicist, nåscut la 10
Cålåtorie în Icar Rugå
octombrie 1946, sat Clipiceçti, comuna
æifeçti, judeÆul Vrancea. Volume de Drumul Luminii! Labirintic drum Cå sunt bolnav de-o dulce suferinÆå
poezie: Chemarea scorpionului (1990), ce-Acolo, Sus, m-açteaptå çi må-mbie... çi nu am bani çi unii nu må plac
Evanghelia a V V-- a (1996). Despre Da, sunt bogat o, Doamne, – çi nebun çi dacå-mi Æipå Toate în fiinÆå
ultimul, poetul [Link] – care i-a çi de Fericit în neagra-mi såråcie! te rog, Iisus, învaÆå-må så Tac
îngrijit apariÆia – afirmå cå „este o
esenÆå, adicå o Evanghelie a V-a, ivitå De-o sete fårå seamån mi-e sufletul cuprins çi de sunt trist çi-adun a lumii lavå
din îmbråÆiçarea milenarå a CårÆii sfinte çi-un dor fårå limanuri må cheamå sub copite çi doar cu mine singur må-nconjur
pe care generaÆiile au acomodat-o suc- cå Marea se revarså în sângele-mi aprins çi de må supår çi tot strâng otravå
cesiv puterii lor de patimi, o continuare, de Ochii Tåi coråbii ce vin neobosite te rog, Iisus, învaÆå-må så-ndur
dacå vreÆi, a Cuvântului mereu
fråmântat în lutul omenesc”. dar uite, Doamne-al meu, Legi nepåtrunse çi de-s båtut cu pietre în Cetate
din Necunoscut må împresoarå çi Prea-Târziu må aflu Prea-Devreme
de numai MorÆii çtiu ce PorÆi ascunse çi dacå må prefac cå-mi sunt curate
må vor simÆi când voi veni de-Afarå måçtile zådårniciei mele

Este cå din toate, Poezia* eu nu çtiu, Doamne, Unde Eçti prin Ceruri çi de stau treaz çi-mi påcålesc Påcatul
Tu m-ai uitat çi m-ai silit så sper ce-mi då târcoale fårå så îl chem
çi mi-ai luat çi somnul ca så descopår seruri çi dacå-n mine se strecoarå Altul
dacå suferinÆå-i tot ce-mi urcå
så-Æi vindec ïngerii ce-n oameni pier ce nu-l hulesc dar nici nu îl îndemn
pe Golgota trupului bolnav
dacå drumul stelei mi-l încurcå
cåci vin în rugul ceÆii hrånindu-mi råsuflarea çi dacå toate astea la un loc
lutul ars de patimi çi firav
asemenea furtunii din Piramide sparte çi Altele ce-mi urmåresc Ieçirea
çi-n Muntele ce-l urc aud cum plânge Marea îmi pregåtesc un ultim rug de foc
dacå munÆi de doruri çi-aisberguri
çi moartea ce-mi deschide Uça înspre Moarte te rog, Iisus, învaÆå-må Iubirea
de dureri neîmplinite må izbesc
dacå în vârteju-atâtor cercuri
NåscuÆi fiind din apå çi påmânt
Umbra mea subÆire mi-o sfinÆesc
prin Ochiul nenåscutului Sihastru
Eu am så-æi bat
çi dacå-n uitare sting mânia
intråm dintr-un mormânt în alt mormânt necontenit la Poartå
ca så putem zbura mereu din astru-n astru
çi alaiul viselor de verde
este cå din toate, Poezia Coboarå Doamne, stai de-a Dreapta mea
iatå de ce caut Cuvânt nefolosit Te roagå çi Cunoaçte-Te prin mine
incolorå e çi nimeni nu må vede
çi-o stepå nesfârçitå çi un sålbatic cal: så plângi un veac pentru eroarea Ta
caut Otrava celor ce-au murit în Drumul nostru nesfârçit spre Tine
M-aç reîntoarce-n Cuibul çi leacul celor ce-au ajuns la mal...
de unde voi Pleca Dar ce-i de-Ajuns? Çi ce-i Adevårat?
Cåci dac-ar prinde Lacrima culoare
çi MunÆi ar locui Doamne Cuvântul
Vânat de alte patimi, de-alte toamne tot ce-am cålcat cu scârbå în picioare
Må-ntorc din cale çi må uit la mine
sunt tot mai liber çi înfometat tot ce-am urât cu fapta çi cu gândul
çi nu-mi vine så cred când må gåsesc
de Poezie çi de Tine, Doamne!
din sânul tåu unde må odihnesc
în clipe må strecor ca-n vechi ruine n-ar fi nimic pe lângå ce-o så vinå
n-ar fi nimic pe lângå ce ne-açteaptå
Våd Naçterea dar nu våd ïnceputul chiar de e strâmtå Poarta spre Luminå
må-ncearc-un Æipåt dar n-aud tåcerea eu am så-Æi bat necontenit la Poartå
simt cum må strânge çi må doare Lutul
çi dorul ce-mi alungå Nechemarea De-aceea Plec çi urc în piramidå
råstålmåcit de pietre funerare
Våd cum trec trecerile mele toate Acolo unde HoÆii stau så prindå
izvoare triste ce senin må-mbie Eternitatea prin spårturi fugare
våd ïngerul plecând de lângå Moarte
çi Moartea care zilnic må învie Amin zic nouå reîntorçi din Drumul
urechii unui ac prin care poate
Çi aç fugi de-Acaså çi aç fugi din Lume a trecut definitiv doar cifra Unul
çi aç închide ochii, urechi aç astupa ce nu cunoaçte ïnceput nici Moarte
mi-aç înghiÆi çi glasul ca singur fårå nume
så må re-ntorc în Cuibul de unde voi Pleca
Femeia cu chitarå
* Din volumul în pregåtire „ïn numele tåu, Poezie”

28 SAECULUM 3/2003
 poesis

Labirint
ïntotdeauna tresare în mine
un soi de cârtire.
Stau ca pe o muche de cuÆit
cu çtreangul, cu sabia, cu prevestirea
deasupra capului.
Nu vreau så te supår, Doamne,
nici fricå nu-mi este
çi nici påcatul gândului care må încolÆeçte
nu mi-l atribui cu seriozitate
pentru cå oricum eu cred în Tine
dar la fel ca Toma
vreau så ståm de vorbå cu cårÆile pe maså.
Deschise
Tainå o fi, dar då-mi înså dreptul Fiului
de a merge çi înapoi, nu numai înainte.
Tot spre Tine.
Cåci må tot întreb
ce fåceai Tu, Doamne, înainte de a te apuca
så faci ordine în haos?
Doar ïnceput nu este çi Dintotdeauna.
Finit nu este, ci spaÆiul care nu se sfârçeçte
Niciodatå Forme în spaÆiu
atâta timp cât mereu te gândeçti la un Zid
care oricât de gros ar fi
Dincolo trebuie så fie Altceva.
Fårå Iubire, iaråçi, nimic nu se putea împlini
Iubirea stârnitå de energia Cuvântului
Singuråtatea iubirii Scara de serviciu
Cuvânt pe care a trebuit så-l pronunÆi. (fragment)
aça ar trebui så fie
Cu cine vorbeai?
Acolo unde este Arta Så scrii în teroare!
Ce-a fost ïnainte de Haos
så nu fie trecut Locul de caså Så despoi lumina de noapte
çi ce-a fost ïnainte de ïnainte?
dar ce te faci ca pe un prunc de pântecele mamei,
Sigur nu puteai fi, pentru cå nu te våd
când Pleci cu Somnul în flåcåri så faci o mie de lucruri interzise
vorbind singur
cu Poezia de o mânå pentru cå existå ceva în tine
Çi dacå Cuvântul råsuna çi încânta
çi cu Femeia de cealaltå mai presus de normele cuçtii,
Universurile
cu toate ale Aerului çi ale æårânei så gåseçti Luna dormind sub pernå
Iubirea însåmânÆa ViaÆa în miçcarea-i fårå de
agåÆate cu disperare în Iubirea çi så poÆi privi toate acestea
maluri.
de pe umerii tåi? de la ïnålÆimea Minunii,
Energie çi miçcare.
cåtre Cine så må adun så nu pleci înainte de a fi trecut
Çi punctul din care s-a Plecat.
så se poatå judeca DiferenÆa prin toate våmile måçtilor,
Ca så Pleci înså, trebuie så ai de Unde Pleca
dintre Drumul continuat în Tåcere pânå la umilinÆå prelungindu-Æi sufletul
çi locul acesta trebuie så aibå vecini
Singur çi ïnsingurat prin agorele de fals
çi vecinii alÆi vecini...
nobila NeputinÆå a celui ce se zbate de så încalci balastul agonicelor ståri
Of, Doamne...
Doruri ce prind viermi în aromå,
ïl las pe Toma çi må retrag în Ioan.
între Aici unde din motivul Binelui
Cel puÆin må aleg cu Iubirea.
Artå Æi se furå permanent din surplusul
Noapte bunå, Doamne!
Dragoste çi Splendorii,
(Numai cå Mâine, tare må tem,
Datorie? Sfântå Ranå ca o tarabå a fericirii
o voi lua de la capåt)
o! çi Cine må Iubeçte pe mine? de unde unii cred cå se mai pot cumpåra
Bunå dimineaÆa, Doamne!
ar putea iubi Femeia Poetul leacuri
Nunta continuå dar nu så-i fie Plecare pentru ïnÆelepciune,
se va sfârçit cântecul constantin ghiniÆå... Så scrii în teroare!
çi cum poate cânta Cineva sufletul meu? Adicå så-Æi fie milå de aceste chipuri
Spunând Acestea
se sfârçeçte Cântecul Doamnå cu riduri såpate adânc în suflet,
nu înseamnå cå eu
nu mai råsari înaintea Trecerilor mele så cauÆi mereu aceeaçi Fecioarå
aç fi mai presus
nu te mai plimbi în fiecare searå prin Dorul cu sâni de stepå çi suflet de vârf,
de Sufletul vostru
meu så faci duç cu hârtie,
ci poate cu o durere
ca så-Æi pot spune, Iubito cu teancuri de vorbe chinuite,
mai înfricoçat
primeçte-må teancuri de poezie çi cântece cålduÆe,
de priveliçtea din ochii voçtri
iatå-må teancuri de articole la cheremul unei Acuzåri
aceste råni uimitoare
întreg m-am påstrat pentru Tine ce-çi declamå ca o extraterestrå ieftinå
ale cerului
çi nimånui nu m-am dat çtampila de pe Dragoste
în care må scald
dar cât de Singur poate råmâne un Om çi lanÆurile ascunse de vorbe
ori de câte ori må fac vinovat
ca så nu-i mai fie fricå de Moarte?
de prea puÆinå Dragoste
çi de prea multå mânie...
SAECULUM 3/2003 29
 poesis

Aurel Råu
PROGRES
VICTOR HUGO Mers mare, omenesc, la drum!
Popor, te mutã-n þãri mai bune.
Larvã, deprinde-un chip, de-acum;
Anul 2002, pe sfârºite prin luna noiembrie, când eu îmi pun în Turmã, te schimbã-n legiune.
faþã o oglindã, a purtat în braþe, ca la rându-i pe I. L. Caragiale, prin Fugi, vultur, unde zãri adie.
lume, ºi numele lui Victor Hugo. Al acestuia, la un bicentenar. Într-o Nu bufniþa ne va descrie
iubire a mea pentru poezie francezã, de o sãrbãtorire autorul Al aurorei foc ceresc.
Pedepselor s-a asigurat ºi în – pretenþios spus – atelierul meu, unde În soare Dumnezeu se-aþine;
a scos de pe rol felurite mai vechi proiecte, viciu la care m-am dedat, Sufletul razelor divine;
prin câteva luni, la intervale, ca un meºteºugar. S-au ales prin acest Un scurt segment, cel omenesc.
soi de fugã din timp câteva – s-au vrut – virtuozitãþi prozodice, pe
româneºte, între care ºi acest poem, Progres, din anii maturitãþii El între douã nopþi se-avântã;
unui Exil, pentru mine interior, într-o construcþie bogatã a strofei. E gând, din limpezime scos;
Mi-a reþinut atenþia ºi printr-un fond puternic moral, de îmbãrbãtare, Arhanghel, prin tãria sfântã,
cu farmecul sãu inclusiv anacronic, într-un ceas de blazãri ºi Apostol, pe cãrãri, de jos,
rãsturnãri de valori, caracterizat nu odatã prin pur cinism. Dar Poezia Sus flacãrã, jos libertate.
strãluceºte ºi sub arcul de curcubeu al permanenþelor, mai presus Un Dante, un Horaþiu, poate
de clipã ºi mode. Prin cât s-a reuºit în pãstrarea laolaltã a noþiunilor Crea, ºi flori sã-mbrace-n aur;
ºi articulaþiilor originalului, o destinez publicãrii cum m-aº decide Cu un smarald atinge ºi
sã fac nu ºtiu cui un dar printre fulgi de zãpadã, pe care sã-i Umilul fulg de colibri
tempereze. Cum dintr-un alt deschizãtor de drumuri în romantism, ªi solzul aspru de balaur.
aproape un coechipier în multe privinþe, prin primul sfert de veac
XIX, s-ar recita “O temps! suspends ton vol...” Luaþi drumurile luminoase,
Participant la o aniversare V. Voiculescu, în oraºul Buzãu, nu de Sau înstelate, neopriþi.
mult, prin ploi de Octombrie, unde sunt invitat, împreunã cu doamna Vajnici semãnãtori, frumoase
Gabriela Defour, fiica poetului, ºi Andrei Voiculescu, nepotul lor, ºi Ce strângeþi spicele, porniþi!
când mi s-a solicitat din partea unui trimestrial, aflat la al doilea Sclavi de-altãdatã, triºti bãrbaþi,
numãr, Saeculum, o colaborare, m-am gândit, gratuitate din Din ocne, din urgii scãpaþi,
gratuitate, prin vremi sãrace, la acest avut. Un motiv sã rãspund Mergeþi, fiþi hotãrâþi, suiþi;;
favorabil, e ºi numele publicaþiei, luat din zarea Lucian Blaga; altul, Vã fie semn gloria, iatã,
o asemãnare cu coperta practicatã de revista Steaua o bucatã de Unde intraþi, o, neagrã gloatã,
ªi-oprobriul de-unde ieºiþi!
vreme; iar al treilea: pentru cã nu s-a nimerit nicicând sã pun piciorul
în oraºul cu vinuri, oricât în suflete româneºti îºi are murmurul sfânt
Om, mãri ia-n piept! Uitând de orã,
chemarea “Hai la Milcov cu grãbire...” – un neajuns de înlãturat,
Trecutu-n spumã sã-l scobori;
pânã una alta, astfel.
ªi foc dã-i funiei, la prorã,
Mi se pare, la „medalionul” dedicat autorului Ultimelor sonete
A groaznicei spânzurãtori.
închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginarã, s-au fãcut ºi Munþi suie! În noroi striveºte
fotografii, pe parcursul discuþiilor la care au fost prezenþi, ca ai zonei, Toþi vechii monºtri; te-nsoþeºte
ºi condeieri focºãneni, unul dintre ei chiar adjudecându-ºi un premiu Cu-Apolon, lângã el rãmâi;
pentru Sonet – iatã, forma fixã! Punctual, pentru un volum conþinând Când spada-i dreaptã, fulger pare;
în titlu cuvântul “pahar”, iar în pagina de-nceput versul “Primul Mergi! Omul, drept podoabã, are
strãmoº al nostru: Dumnezeu”. Sângele hidrei la cãlcâi.
ïnsã, evenimentul meu, de la care am pornit: de sãrbãtorire, prin
câteva traduceri de suflet, a poetului mare de la naºterea cãruia, în
2002, s-au împlinit 200 de ani. ïn care gãsim, între altele, ºi judecãþi LUNA
premonitorii ºi precursoare privind o Europã unitã. Cum, unirile sunt
bune. Unirea face puterea, s-a spus, cu tâlc. Ceva, într-un plan foarte Ioana visa, pe iarbã ºezând, trandafirie
mic, o confirmã ºi în ducerea la îndeplinire a rãspunsului meu la ªi gravã. Mã apropii tiptil: – Îmi spui tu mie
aceastã invitaþie de colaborare. Mulþumitã, redacþia ar fi preferat, Ce vrei? Cãci orice pofte-ale ei, porunci îmi sunt,
dacã e vorba de o ilustrare, asocierea a cel puþin încã unui poem. ªi Le chiar pândesc, încerc sã-nþeleg ce poate-oricând
în acest fel mã pomenesc regândind un punct de vedere care mã Sã-ºi taie prin aceste cereºti cãpºoare, cale.
Când, Ioana îmi rãspunde: – Vreau sã vãd animale.
ghidase: un volum – un text, ºi din Arta de a fi bunic mã decid sã
Atunci i-am arãtat o furnicã, punct lovit:
mai desprind o piatrã de încercare, potrivirea Luna, în care chiar se
– Uite! Rãspunsul nu prea pãrea ºi cel dorit.
aflã o relaþie directã cu spiritul titlului cãrþii, ºi într-o relaþie dintre
– Nu, animalele sunt mai mult. ªi mult mai mare,
generaþii câºtigã dintr-odatã o relaþie ludic-fabulos, pentru cauza
Li-i visul, spuse. Pe plaje-oceanul, somn ce n-are,
poeziei în genere, care împrospãteazã, întinereºte în ochii criticii
Le-atrage, cu-al sãu cântec de leagãn, aspru, stins,
literare a epocii, o creaþie liricã de ani de maturitate înaltã, de zori ai
Cu umbrã, fugãrite de vânt prin necuprins;
modernitãþii. Traduc, respectiv, prin decembrie, la câteva zile dupã Le place groaza, tot ce-i minune le-nsoþeºte.
acceptarea României pe lista þãrilor NATO, poezia Luna, din urmã, – Eu n-am sub mâna mea elefanþi, i-am spus, fireºte.
prelungind o aniversare pe cont propriu, în intimitatea scrisului literar Vrei altceva? o, Ioana, sã þi-l pot da? Cât sper!
la un ceas de cumpãnã, pe masã cu vin francez de clasã înnobilat Vorbeºte. Atunci Ioana, cu degetul spre cer,
fericit de timp. – Asta! rãspunse. Era când seara lin coboarã.
În atâtea chipuri, în anotimpul când se stã la gura sobei, La orizont, imensã, luna urca prin searã.
cãlãtorim...

30 SAECULUM 3/2003
 poesis

Léopold Sédar Senghor*

Un mare cetåÆean al umanitåÆii miezul vieþii, poetul este profund angajat în tot ceea ce scrie,
servind cu dãruire totalã interesele þãrii sale, ale Africii în
La 20 decembrie 2001, s-a stins din viaþã, la reºedinþa general.
sa din Verson, Franþa, marele scriitor ºi om politic Léopold Dupã debutul de mare succes din 1945, este publicat în
Sédar Senghor. Pentru a înþelege cât mai cuprinzãtor aceastã 1947 de Léon Damas în Poètes d’expression fran française aise
aise, ca
proeminentã personalitate a secolului douãzeci, se impune fiind unul dintre cei mai reprezentativi în acest sens. Tot acum,
o scurtã trecere în revistã a vieþii ºi faptelor sale. André Gide prezintã publicului francez proaspãta revistã
S-a nãscut la 9 octombrie 1906, în Joal – o micã aºezare Présence africaine africaine, în jurul cãreia se grupeazã Albert
nu departe de Dakar. Aici ºi-a petrecut copilãria, într-o Camus, Richard Wright, Aimé Césaire ºi, bineînþeles,
atmosferã rusticã ºi patriarhalã, gustând din plin farmecul Senghor. Aici îºi tipãreºte Chant de l’initié
l’initié.
poveºtilor, ascultând ºi îngânând cântecele strãmoºilor, În 1948 îºi cucereºte cititorii cu un nou volum de versuri,
pãtrunzându-se de ritmul tam-tam-ului ºi de chemarea junglei Hosties Noires (Jertfe negre), cuprinzând poezii inspirate
fascinante. din timpul rãzboiului ºi al captivitãþii, carte ce oglindeºte
La ºapte ani intrã în ºcoala misionarã catolicã din contribuþia de sânge pe care Negrii, alãturi de Albi, au dat-o
Ngazobil – o localitate vecinã satului sãu –unde îºi însuºeºte pentru salvarea umanitãþii. Tot acum Senghor publicã
limba francezã în care, peste ani, îºi va turna monumentalele Anthologie de la poésie nègre et malgache, însoþitã de un
sale poeme. Este, apoi, elev la Colegiul Liberman ºi la Liceul studiu introductiv intitulat Orphée Noir semnat de Jean-Paul
din Dakar
Dakar,, distingându-se ca eminent, motiv pentru care va Sartre. Se dã astfel publicului francez posibilitatea de a lua
fi trimis la studii în Franþa. La Liceul „Louis-le-Grand” ºi, în cunoºtinþã cu o bunã parte din creaþia poeticã africanã.
continuare, la Sorbona dovedeºte ºi mai mult înclinaþia spre Culegerea s-a bucurat de un deosebit interes atât din partea
studiul umanisticii, al literaturilor clasice – greacã ºi latinã – literaþilor, cât ºi din partea publicului cititor.
receptând, totodatã, cu aviditate ºi noul culturii europene. În În 1951 îi apar Les chants pour Naëtt Naëtt, iar în 1958 o
acest timp îl cunoaºte pe antilezul Aimé Césaire cu care nouã carte de poeme, Ethiopiques. Aceleaºi sentimente de
leagã o strânsã ºi rodnicã prietenie. La Sorbona îºi susþine adâncã dragoste faþã de om, o înþelegere totalã a nãzuinþelor
teza de licenþã în litere cu tema: l’Exotisme de Baudelaire popoarelor din Africa spre libertate ºi dreptate, rãzbat în
ºi devine, în 1935, agrégé de grammaire, fiind primul african versuri de o frumuseþe mobilizatoare.
cu acest titlu universitar. Se încheia, astfel, o perioadã foarte În continuare, activitatea sa de creaþie se împleteºte
importantã din viaþa lui, timp în care sufletul sãu viguros ºi strâns cu cea social-politicã. Este omul în care fraþii sãi îºi
pur, stãpânit de misterele bãtrânei Africi, este altoit cu esenþa pun nãdejdile, în persoana lui vãzându-l pe cel care va împlini
culturii Europei moderne. visurile lor seculare.
Având cetãþenia francezã ºi stagiul militar satisfãcut, este În 1959 este ales preºedinte al Adunãrii Federale Mali,
numit profesor la Liceul „Descartes” din Tours, apoi la Liceul iar în septembrie 1960 senegalezii îl aleg preºedinte al þãrii,
„Marcelin Berthelot” din Paris. Aici l-a surprins dezlãnþuirea primul în istoria Senegalului. Iatã înfãptuit un arzãtor deziderat
rãzboiului. Este mobilizat ºi curând cade prizonier. În al acestui popor: independenþa patriei patriei.
captivitate, timp de doi ani, suferã rigorile lagãrelor hitleriste, Chiar ºi în aceastã înaltã magistraturã, Léopold Sédar
dupã care, evadând, se înroleazã ºi luptã în Rezistenþã Senghor continuã sã se dãruie creaþiei poetice, publicând,
alãturi de Generalul De Gaulle, împotriva cotropitorilor Franþei în 1961, o nouã culegere de poezii de mare frumuseþe ºi
ºi ai Europei. originalitate, Nocturnes. Tot în acest an i se acordã, la
Îi vom regãsi pe Senghor, apoi, în 1945, titularul catedrei Sorbona, titlul de doctor honoris causa.
de Langues et Civilisations Africaines a l’École Nationale Începând cu 1964 – de-a lungul a peste zece ani – i se
de la France d’Outre Mer Mer.. Acum îi apare prima culegere de publicã scrierile în prozã: eseuri sociale, politice ºi filosofice.
poeme intitulatã sugestiv Chants d’ombre. Cartea este Negritudinea este ansamblul de valori
Afirmând cã „Negritudinea
primitã elogios, recunoaºterea unanimã. Pãtrundea, astfel, culturale ale lumii negre, felul în care ele se exprimã în
în poezia francezã un nume nou care se va afirma într-un viaþa, instituþiile ºi operele popoarelor negre”, Senghor
mod cu totul original. demonstreazã cã De la Negritude à la Civilisation de
În 1946 este numit comme grammairien et comme l’Universel – concept pe care îl preia, îmbogãþindu-l, de la
juriste pentru revizuirea textului noii Constituþii franceze, Este Pierre Teilhard de Chardin – constituie drumul fecundului
o recunoaºtere a meritelor sale de cetãþean ºi de om politic. demers spiritual pe care autorul Jertfelor negre ni-l propune
ïn tot acest timp, Senghor þine o strânsã legãturã cu þara sa, spre atentã ºi necesarã reflectare, faþã în faþã cu soarta
cunoaºte îndeaproape ºi permanent viaþa ºi nãzuinþele fraþilor umanitãþii ºi a culturii. Eseurile lui Léopold Sédar Senghor –
sãi negri, le sprijinã lupta, îi încurajeazã. Pentru aceasta, grupate în cinci volume: LIBERTÉ 1 – Négritude et
conaþionalii sãi îl aleg deputat de Senegal în Adunarea humanisme; LIBERTÉ 2 – Nation et la voie africaine du
Constituantã
Constituantã. În aceastã calitate primeºte diferite însãrcinãri socialisme; LIBERTÉ 3 – Négritude et Civilisation de
politice, de ordin cultural ºi literar pentru Bruxelles, Lisabona, l ’ U n i v e r s e l ; LIBERTÉ 4 – S o c i a l i s m e a f r i c a i n e e t
Florenþa, New York. democratique; LIBERTÉ 5 – Négritude et dialogue des
În anii 1955 ºi 1956 îndeplineºte funcþia de Secretar de Cultures – descoperã cititorului chipul complex al unuia dintre
stat la preºedinþia guvernului în timpul cabinetului prezidat cei mai originali gânditori ai secolului douãzeci.
de Edgar Faure. Sunt ani de intensã activitate politicã, Paralel cu aceste scrieri, marele senegalez ºi-a îmbogãþit
culturalã, de creaþie literarã ºi publicisticã. Aflat tot timpul în creaþia poeticã cu noi opere: Lettres d’hivernage («Scrisori
din anotimpul ploios») – 1972; Poèmes – 1974; Elégies
* Din antologia Mari poeÆi ai iubirii, interpretaÆi majeures – suivi de Dialogue sur la poésie francophone
de Radu Cârneci, în pregåtire la editura Orion – 1979.

SAECULUM 3/2003 31
 poesis

Aceasta ar fi, în linii mari, prodigioasa activitate scrisã ºi de onoare ºi doctor honoris causa al multor academii ºi
social-politicã a lui Senghor. universitãþi – peste 35! – (între care ºi cea din Bucureºti –
Sãrbãtorit cu mare fast internaþional la împlinirea a 70 de 1976) – unicul «strãin» primit în Academia Francezã, Léopoid
ani (Dakar, 1976), Léopold Sédar Senghor se retrage, în Sédar Senghor se aºeazã între figurile strãlucite ale secolului
1980, din suprema magistraturã dedicându-se multiplelor douãzeci. Admirat, preþuit ºi respectat pe mapamond, el va
activitãþi culturale. Notãm în acest sens câteva din funcþiile, rãmâne – avem credinþa! – prin gândirea-i vizionarã, prin
nu doar onorifice pe care le-a îndeplinit: preºedinte al creaþia-i înnoitoare, unul dintre autorii de referinþã pentru
Comitetului Internaþional al Latinitãþii; întemeietorul – ºi acest timp dramatic ºi luminos, de reaºezare a lumii pe noi
întâiul preºedinte – al Comitetului Internaþional pentru legi ale libertãþii generale.
protecþia Francofoniei; preºedinte al Asociaþiei Asturias; Trecerea sa în lumea umbrelor – la patriarhala vârstã
preºedinte de onoare al Organizaþiei Mondiale a Poeþilor; de nouãzeci ºi cinci de ani! – ne-a întristat profund lipsin-
vicepreºedinte al Internaþionalei Socialiste º.a. Deþinãtor du-ne, iatã, de unul din marii înþelepþi ai umanitãþii dintot-
a numeroase ºi prestigioase premii internaþionale de poezie deauna. El a fost depus pentru veºnicie – aºa cum a dorit –
(între care Cununa de Aur a celui mai mare festival din lume în pãmântul Senegalului – al Africii, deci – pe care l-a iubit
„Serile de Poezie” – Struga – Macedonia – 1976), membru ºi împodobit cu imnuri netrecãtoare. (Radu Cârneci )

ELEGIE PENTRU MARTIN LUTHER KING

(pentru o orchestrã de jazz)
I Femeile ca niºte tinere cãmile, cu rochiile desfãcute peste lungile
pulpe
Cine a zis cã eu aº fi de nemiºcat în stãpânirea mea, negru sub Printre coafurile semeþe, printre sclipiri de dinþi panaçul râsetelor
culoarea de purpurã çi aur? ºampaniei.
Çi cine a zis cã stãpânul sceptrului çi al ciocanului, maestrul tam- Deodatã, mi-am amintit ºi am simþit o povarã pe umerii mei, în inima
tam-ului dyoung-dyoung mea greutatea de plumb a trecutului
ªeful corului pentru dans, cine a zis cã eu cu masca mea sculptatã ªi am privit ºi am vãzut chipurile veºtejite çi obosite sub surâsul
Aº comanda Forþele roºii, mai bine decât cãmilarii cãmilele lor în doamnelor
lungile curse? ªi râsetele erau strâmbe ºi dinþii se ascundeau în norii albaºtri-cenuºii
Bureazã atât de subþire, iar vânturile bat ºi ploile sunt fecunde. ai buzelor.
Cine a zis, cine a zis, în acest secol al urii çi al atomului Îl revãd pe Martin Luther King culcat, cu un trandafir roºu la gât
Când orice putere este pulbere, orice forþã slãbiciune, cã Mai-Marii ªi simt în mãduva oaselor mele ca-ntr-un depozit vocile ºi lacrimile
Tremurã noaptea peste gropile lor adânci de bombe ºi de morminte oh! ºi sângele
Când la orizontul vremii, eu scrutez în fierbinþeala furtunilor uscate De patru sute de ani, patru sute de milioane de ochi, douã sute de
Violenþele lãuntrice? O! spuneþi-mi cine a zis? milioane de inimi, douã sute milioane de guri, douã sute
Acoperit de sunetul sabarului la marginea orchestrei, ochii curaþi ºi milioane de morþi
gura proaspãtã Inutili, ºi simt cã azi, Poporul meu, eu simt cã la patru Aprilie tu ai
Asemãnându-se cu nestricãciunea satului, am viziuni, aud modernele fost învins a doua oarã când Martin Luther King a murit.
instrumente Doamnelor ºi domniºoarelor, voi mândrele mele girafe, la ce bun
Dar cuvintele ca o cireadã de bivoli, confuze se împotrivesc dinþilor batistele ºi tulpanele voastre
mei ªi eºarfele, pentru ce cântecele voastre dacã ele nu sunt spre slava
ªi vocea mi se deschide în gol. lui
Se stinge ultimul acord ºi trebuie sã reîncep de la zero, spre a MARTIN LUTHER KING REGELE PÃCII?
pãtrunde aceastã limbã Ah! Ardeþi-vã fãcliile Seniori, smulgeþi-vã perucile Doamnelor
Atât de strãinã, cu dublu înþeles, spre-a o înfrunta cu lancea mea Iar voi, luptãtoarelor mele fiice, lãsaþi cenuºa sã vã acopere veºmintele
ascuþitã, a mã confrunta cu monstrul Spre a nu vi se vedea trupul de piatrã. Toate femeile sunt nobile, cãci
Aceastã leoaicã-hipopotam sirenã-ºarpe în labirintul abiselor ele hrãnesc poporul cu mâinile lor alintãtoare, cu cântecele
La marginea corului la primul pas, la prima suflare peste foalele lor legãnate.
trupului meu Ah! credeþi în Dumnezeu! însã El deja ne-a lovit cu stânga-i teribilã
Mi-am pierdut buzele, limba am dat-o pisicii ºi sunt într-adevãr în Africa mai tare decât pe alþii, iar Senegalul decât Africa
cutremur. În o mie nouã sute ºaizeci ºi opt!
ªi tu mã crezi fericit când eu îl plâng pe Martin Luther King!
III
II
Acesta-i al treilea an, aceasta-i a treia ranã, e precum odinioarã în
În aceastã noapte, în aceastã luminoasã insomnie, îmi amintesc de mama noastrã Egiptul.
ieri, ºi ieri este acum un an. Ultimul an, ah! Doamne, niciodatã, de la Marea Foamete, tu nu ai
Era atunci a opta zi, al optulea an de la circumcizia noastrã fost atât de supãrat
Al o sutã ºaptezeci çi nouãlea an de la moartea ºi naºterea noastrã la ªi Martin Luther King n-a fost mai aproape pentru a cânta mânia-þi
Saint-Louis. ºi a o potoli.
Saint-Louis, Saint-Louis! Îmi amintesc de ieri, dinainte de ieri era, e Existã în cer zile scurte de cenuºã, zile cenuºii de tãcere peste pãmânt.
un an de atunci Din vârful insulelor Almadies pânã Ia contraforturile de la Fongolimbi
În Metropola Centrului, peste peninsula ca o provã spintecând ªi pânã la marea în flãcãri a Mozambicului, ah! pânã la capul
Drept amarele ape. Peste calea lungã ºi largã ca o victorie Deznãdejdii
Drapelele roºii ºi aurii stindardele de speranþã vibrau splendide în Iatã jungla este pârjolitã ºi topite de secetã câmpurile, iar pãdurile-s
soare cutii de chibrituri
În vântul bucuriei, un popor negru ºi numeros ce sãrbãtorea triumfal Care pârâie. Asemenea înaltelor maree de gheaþã tu ai fãcut sã iasã
În arenele pentru Discursuri, iar sediul îºi recucerise vechea-i glorie. din adâncul fiinÆei noastre foametea.
Parcã a fost ieri la Saint-Louis în Sãrbãtoare, printre doamne çi Iatå buzele noastre fårå de gråsime plesnite çi umflate, asemenea
domniºoare. mlaºtinilor uscate de Harmattan.

32 SAECULUM 3/2003
 poesis

Seva a secat de la izvoare iar cisternele sunã dogit luminã

Seva nu mai urcã spre buzele mugurilor pentru a cânta bucuria de ªi vede capete blonde buclate, capete negre frizate care înfloresc de
paºti din inimile noastre smerite visuri
ªi-n lipsa florilor fluturii pier, iar albinele au murit. Ca misterioase orhidee, ºi buzele albastre ºi roze cântã în cor unite
Dumnezeu nu mai este decât taifun ºi cutremur de pãmânt ºi urlã ca ca o orgã
un leu de Etiopia în zilele-i de furie. Albul priveºte, dur ºi precis ca un pumnal, da, James Earl ocheºte ºi
Vulcanii au izbucnit în grãdina Edenului pe trei mii de kilometri, ca trage
focurile de artificii la sãrbãtorile pãcatului Lovit, Martin se prãbuºi înainte asemenea unei înmiresmate
La sãrbãtorile Séboîm-ului de la Sodoma çi Gomora, vulcanii au ars Flori secerate: „Frate al meu, cântaþi luminos numele Sãu
lacurile ªi sã chiuie de bucurie oasele noastre în Înviere!”
ªi savanele. ªi bolile, ºi oamenii cu turmele
Pentru cã noi nu l-am ajutat, pentru cã noi nu l-am plâns pe Martin V
Luther King.
Çi eu spun cã aceasta nu-i mai îngrozitor decât kapo-ul, cãtuçele, În timp ce se stingea ca o cãdelniþã inima pastorului
câinele, varul nestins Iar sufletul îºi lua zborul, ca un porumbel urcând spre ceruri
Ardeiul pisat, slãnina topitã, sacul, hamacul, intriga, ºi bucile în vântul Iatã cã auzii în urechea stângã un freamãt uºor de tam-tam.
flãcãrilor, aceasta nu-i mai mult decât vâna de bou sau praful O voce tainicã, mângâindu-mi obrazul, îmi ºopti:
de puºcã la fund «Scrie, ia condeiul ºi scrie, fiu al Leului.» ªi am trãit aceastã viziune.
Castrarea, amputarea, crucificarea – vi se poate tãia delicat în bucãþi ªi aceasta se-ntâmpla vara, în munþii din Sud, acolo la Foutta-Djallon
iar inima i se poate prãji savant la foc scãzut În mireasma tamarinilor. Çi peste pãmânt coborâse Stãpânul Firii,
Acesta-i rãzboiul post-colonial putreziciunea buboiului, mila abolitã, strãlucind ca un necuprins diamant negru.
codul de onoare Barba-i curgea ca splendoarea cometelor; ºi, la picioarele Sale
Rãzboiul în care Mai-Marii vã ard cu napalm prin interpusele rude. În umbre albastre pârâiaºe de miere albã în proaspãt parfum de pace.
În infernul petrolului, sunt douã milioane çi jumãtate de cadavre Atunci am recunoscut, adânciþi în Dreptatea ºi Bunãtatea Sa pe toþi
umede cei aleºi, Negri ºi Albi
Si fãrã nici o flacãrã mântuitoare în care sã se mistuie toþi Toþi cei pentru care s-a rugat Martin Luther.
ªi Nigeria rãnita pãmântului de ºapte ori, dar de ºapte ori în ºaptezeci Adunã-i, deci, Doamne, sub ochii ºi barba Ta albã:
de ani. Pe orãºeni ºi þãrani, pe tãietorii de trestie ºi culegãtorii de bumbac
Peste Nigeria, Doamne, sã coboare peste Nigeria vocea lui Martin Pe muncitorii cu mâinile fierbinþi ºi pe cei ce fac sã freamãte uzinele,
Luther King! iar seara se îmbatã de amãrãciune.
Albii ºi Negrii, toþi fii ai planetei Terra.
IV ªi ei cântau pe toate vocile, cântau Osana! Aleluia!
Ca în Împãrãþia Copilãriei altãdatã, când visam.
Era deci în patru Aprilie o mie nouã sute ºaizeci ºi opt. Or, ei cântau inocenÆa lumii çi dansau înflorirea ei
O searã de primãvarã într-un cartier cenuºiu, un cartier rãu mirositor Dansau forþele care ritmeazã, care vibreazã în Puterea Puterilor:
cu noroaie ºi gunoaie Dreptatea care-i Frumuseþea Bunãtãþii.
Când se jucau afarã în strãzi copiii ºi înflorea primãvara în curþile Çi picioarele lor, miºcându-se-n ritm sincopat, cântau o simfonie în
sumbre negru çi alb
Se rostogolea albastru murmurul pârâiaçelor ºi cântecul Cãlcând florile, strivind fructele, toate acestea pentru nunþile
privighetorilor în noaptea ghetto-urilor sufletelor:
Din inimi. Martin Luther King îºi alesese motelul, cartierul, murdãria, A Fiului Sfânt cu miliardele de stele.
gunoaiele. Îl trãiesc, deci, – fiindcã, da, trãiesc – pe George Washington çi pe
Cu ochii inimii în aceste zile de primãvarã, zile de pasiune Phillis Wheatley, gurã de bronz, albastrã, care anunþa
Când noroiul cãrnii ar fi fost glorificat în lumina lui Christ. libertatea – acest cântec l-a doborât! –
Era searã, când lumina este mai transparentã ºi aerul mai dulce ªi pe Benjamin Franklin, ºi pe marchizul La Fayette sub panaºul lui
Înaintea amurgului la ora inimii ºi a înfloririlor sale de çoapte gurã în de cristal
gurã, amurg de orgã, de cântec ºi de tãmâie. Pe Abraham Lincoln care ºi-a dãruit sângele, ca pe-o bãuturã de
În balconul acum împurpurat, unde aerul este mai curat çi mai viaÆã pentru America
limpede Da, îl trãiesc pe Booker T. Washington cel Rãbdãtor, dar ºi pe William
Martin Luther începu a spune pastorului ca de la pastor: E. B. Dubois, Neîmblânzitul, care çi-a fãcut mormântul în
„Frate al meu, nu uita sã-l lauzi pe Christos în învierea sa çi ca numele cimitirul celor Negri.
sãu sã fie cântat cu puritate!” Aud, iatã, vocea de blues a lui Langston Hughes, tânãrã voce
ªi iatã cã în faþã, într-o casã de întâlniri amoroase, de profanare çi asemenea trompetei lui Armstrong. Revenind, îl retrãiesc
de perdiþie Mai aproape de mine, pe John F. Kennedy, mai frumos decât visul
— Ah! Lorraine ah! Jeanne, vorbele noastre sã vã purifice asemenea unui popor, ºi pe fratele sãu Robert – o armurã vie de oþel.
tãmâiei ce se înalþã! — Da, eu îi trãiesc – ºi-i slãvesc! – pe toþi cei Drepþi ºi Buni pe care
O casã pãcãtoasã plinã de cotoi ºi cãþei, ºi-n faþã-i în picioare un om Destinul, ca într-un ciclon, i-a secerat:
în mânã cu o puºcã Remington. Ei au rãmas în demnitate prin vocea Poetului, asemenea marilor arbori
James Earl Ray îl priveºte pe Pastor prin lunetã cu vârful spre cer
Martin Luther King priveºte moartea lui Christ Jalonând calea Binelui, ºi în mijlocul lor Martin Luther King.
„Frate al meu, nu uita sã-l preamãreºti în aceastã searã pe Christ în Îl cânt pe Malcolm X, îngerul roºu al nopþii noastre adânci
învierea sa” Prin ochii Angelei cântã George Jackson, fulgerãtor precum iubirea
El priveºte pe trimisul lui Iuda, cãci voi aþi dat nefericitului ceea ce fãrã aripi ori sãgeþi, dar nu fãrã cumplitã durere; Da, eu cânt
se dã sãrmanei hiene cu fratele meu
Celãlalt îl priveºte prin luneta-i çi nu vede decât gâtul negru ºi gingaº Negritudinea cea neîngenuncheatã: mâna albã în cea neagrã
ºi frumos fãrã amuleta-i frumoasã. Eu cânt acea Americã transparentã, în care lumina este ca o polifonie
ªi urãºte acest gât de aur, care cântã minunat din fluierul îngerilor de culori:
Acest gât de bronz ca un trombon, care tunã asupra pãcãtoasei Da, eu cânt, imnificând paradisul Pãcii.
Gomore ºi peste Adama
Martin priveºte drept casa din faþa lui, vede zgârâie-norii de sticlã ºi Aºezatã în limba românã
de Radu Cârneci

SAECULUM 3/2003 33
 prozå

Corneliu Çtefanache

RECVIEM PE O ÇOSEA
Simte cum în urma lui se deschide câte o poartå cåruÆe, pe platforme de camioane, în remorci de
prin care ochi curioçi îi însoÆesc paçii. Când nu trec tractoare sau pe nåsålii, mai ales pe ele, considerându-
maçini pe lângå el, se aud çi fraze rostite scåzut, venite le cuvenite opriri pentru cei din sicrie, ca aceçtia, pânå
de prin curÆi, de pe prispe, din grådini, de pe unde se så moarå de-a binelea, så mai încerce så-çi tragå
aflå oamenii cu domesticile lor treburi din aceastå sufletul încå plutitor pe lângå ei. Aça våzuse opririle
liniçtitå dimineaÆå de varå. Nu le ia în seamå, nici måcar astea cu ochi de copil, ca apoi, mai târziu, mergând
nu se mai întreabå dacå îl mai recunoaçte cineva sau încårunÆit în urma sicriului mamei sale, så-çi imagineze
dacå cei ce îl måsoarå acum cu privirile çi îl cântåresc la fiecare oprire cå ea va reuçi så-çi tragå din nou sufletul
în vorbe aproape çoptite nu-l considerå decât un în trup çi se va ridica spre el cu mâna întinså, ca så i-o
oarecare stråin ce le stârneçte unele nedumeriri. poatå såruta… S-a trezit înainte de råsåritul soarelui,
Altådatå, ori de câte ori venea acaså, îi privea atent pe obosit çi cu o panicå nedesluçitå, ca un început de boalå.
cei întâlniÆi în cale çi încerca så descopere pe chipurile Cât çi-a båut cafeaua preparatå la spirtiera aduså în
unor tineri, unor maturi, câte ceva din tråsåturile celor bagajul såu çi çi-a fumat prima Æigarå a zilei, çoseaua i
înghiÆiÆi de neant, poate dispåruÆi çi din amintirile s-a aråtat totuçi ca în copilåria lui, cum încå de pe la
urmaçilor, oameni pe care el îi cunoscuse cândva, sfârçitul nopÆii începea så se umple cu zgomote difuze,
încredinÆat fiind în sinea sa cå în noile generaÆii tråiau împråçtiate într-un fel de surdinå, cum se înçirau apoi
toÆi morÆii aceia, måcar în câteva riduri de pe feÆele lor, de-a lungul ei carele, cele mai multe trase de boi, în
în culoarea ochilor, a pårului, în felul cum vorbeau, cum coçurile cårora moÆåiau bårbaÆii cu bicile în mânå çi
mergeau, çi era bucuros când putea astfel så descopere, femeile lor lipåiau prin noroi sau prin praf, dupå cum
fårå nici o altå informaÆie, din ce familie fåcea parte unul era vremea, trågând funia legatå de coarnele vitelor, ca
sau altul dintre aceçtia. Acum nu-l mai intereseazå asta, acestea så Æinå drumul drept, când fundalul acela de
asemenea exerciÆii i se par inutile, murise çi aici o lume, zgomote cåpåta stridenÆe cu scârÆâiturile unor roÆi
iar urmaçii ei îl deruteazå. De aceea trece pe lângå ei neunse, cu låtraturi de câini, cu mugete, behåituri çi
ignorându-i, ca çi cum nu ar exista. Merge încet, cu cântece de cocoçi, çi zarea dinspre råsårit începea så
paçi egali, fårå a întoarce capul în jur. Nu se mai opreçte se înroçeascå, când toatå miçcarea de oameni çi
ca de obicei în dreptul uliÆilor care îçi trimit pe timpul animale marca începutul unei alte zile çi repetarea
ploilor, cu roÆile carelor, maçinilor, tractoarelor, noroiul îndåråtnicii vieÆi de a exista, de a se perpetua cu orice
pe asfaltul çoselei çi praful, pe vremea arçiÆilor, ca så preÆ, dar peste care imaginaÆia lui pusese, ca çi acum,
priveascå de-a lungul lor çi så se vadå pe sine în vreo o anume disperare niciodatå desluçitå pânå la capåt.
ceatå de copii, båtând cu picioarele goale o minge de Nedesluçitå ca çi tristeÆea råmaså în urma acelei
pâslå sau pregåtind înålÆarea unui zmeu cu lipituri de matinale migraÆii spre vii, livezi, câmpuri, påduri, pe care
cocå. Sau så se mai trezeascå aça, ca închipuirile de o våzuse totdeauna învåluind tot restul zilei întreaga
altådatå, alergând pânå la o astfel de încruciçare de açezare, çoseaua ei principalå, ca o ceaÆå luminoaså
drumuri, la început de toamnå, când noroiul sau praful ce apåsa pe acoperiçuri, în pereÆii caselor, pe umerii
çoselei mai påstrau ceva din cåldura verii pentru neputincioçi ai båtrânilor, care nu mai puteau så-çi
picioarele lui goale, unde într-un fel de çopron se afumau însoÆeascå la muncå fii, nepoÆii… TristeÆea care era
prune în lozniÆå, iar printre prune erau înçiraÆi cârnaÆi sporitå, în zilele de toamnå de cotigele cerçetorilor veniÆi
subÆiri, în maÆe de oaie, sfârâind molcom laolaltå cu de aiurea, trase de cai sau mågari costelivi, purtând pe
prunele chiar la spatele omului de la tejgheaua de lemn, ei roiuri de muçte, pråpådiÆi ca çi ståpânii lor, fårå mâini
pe care puneau banii çi ziarul, pe paginile cåruia aveau sau fårå picioare, orbi, paralitici, porniÆi så adune pentru
så zåboveascå îndelung ochii acelui måcelar çi gura lui iarnå orice li se dådea, fasole, målai, cartofi, laolaltå cu
så-l întrebe de câteva ori „câÆi metri zici?”, çi el zicea cele ale cålugårilor de la schiturile din munÆi, care
trei, asta era comanda primitå de acaså, trei metri de primeau çi ele astfel de pomeni, sau de cåruÆele cu
cârnaÆi, în timp ce celålalt, neçtiutor de carte, dar cititor coviltire çi cu roÆile albite de saramura scurså din
de cifre çi fotografii, båtea uçurel cu degetele lui groase butoaiele cu peçte, pornite tocmai de la bålÆile Bråilei,
în fotografiile din ziar, cu regele, cu Antonescu, cu Hit- ori de cele cu fieråria çi lemnåria înnegrite, unsuroase,
ler sau în mari caricaturi cu Stalin, çi-i înjura pe toÆi de ale gåzarilor de pe valea Trotuçului, negustori ambulanÆi
mamele lor fiindcå sloboziserå råzboiul peste lume, înså cu gaz lampant çi påcurå… ïncercase de mai multe ori
pe el nu-l interesau deloc harÆågoasele comentarii ale så-çi aminteascå çi zile cu bucurii, troienite de zåpezi.
måcelarului, îi saliva gura çi açtepta neråbdåtor så-i fie Când aerul mirosea a sårbåtoare çi a carne de porc
måsuraÆi cârnaÆii, så-i înfåçoare în ziar çi pânå acaså puså în afumåtorile de prin curÆi, çi çoseaua råsuna de
så înfulece pe ascuns mulÆi centimetri din ei… Astfel de uråturile colindåtorilor sau, dupå Cråciun, de chiotele
amintiri par îngheÆate acum în mintea lui. Trece prin nuntaçilor din lungile convoaie de sånii, totdeauna prea
råspântiile de drumuri våzându-le ca pe niçte halte ale lungi pentru zestrele mireselor… ïnså astfel de imagini
celor scoçi în sicrie din casele lor çi duçi la cimitir în nu se miçcaserå cum ar fi dorit, cum se apropiase de
ele, se risipiserå repede ca niçte caiere de fum în båtaia

34 SAECULUM 3/2003
 prozå

vântului. Zgomotele de pe çosea, care veniserå acum råmase în urma sa, îl fac så se întrebe, cum s-a întrebat
pânå la el prin pereÆii coçcoviÆi ai casei pårinteçti, prin în unele mari cimitire ale lumii, în care a intrat cândva çi
geamurile ei pråfuite çi prin uçile gåurite de cari, a fost uluit de tonele de marmorå çi de bazalturi
fuseserå numai vâjieturi de maçini, scrâçnete de fierårie prefåcute într-un fel de cetate, cu statuile celor din ele
de la camioane, de la tractoare. Rar se auziserå printre sau cu îngeri îngenunchiaÆi ca într-o rugåciune pentru
acestea Æåcånitul potcoavelor de cai pe tåria asfaltului sufletele acestora, dacå mântuirea lor va fi alta decât a
çi abia în momentele acelea imaginaÆia lui prefåcuse celor care nu au pretins sau nu au avut bani, ca så-çi
cu adevårat asfaltul în noroi sau în straturi groase de doarmå veçnicul somn în asemenea fastuoase cripte,
praf, çi pusese în miçcare vechile care cu boi, vechile çi s-au risipit cu oasele lor în întunecimea necruÆåtoare
cåruÆe cu cai, spunându-çi ca çi cum nu ar fi fost vorba a påmântului. Se întreabå astfel dezorientat, de parcå
despre el, cå toate duceau cu ele spre cine çtie unde ar intra acum prima oarå în acest cimitir. ïn faÆa lui, cruci
pårÆi dintr-o copilårie. Poate aceasta fusese panica de ciment, de fier, de lemn, drepte, hâite, cele mai multe
aceea, care îl luase în primire de cum se sculase çi se înnegrite de rugini, de mucegaiuri, înverzite de muçchi,
înteÆise în timp ce se bårbierea la vechiul lavabou pe care abia se mai zåresc numele înscrise pe ele. Toate
aproape ruginit, privindu-se într-o oglindå påtatå parcå înfipte în påmânt într-o dezordine ce-i sugereazå o
de mucegaiuri, oglinda în care îçi våzuse, poate, cu ochi grabnicå îngråmådire, de parcå asta ar fi fost ultima
de copil, întâia oarå chipul, când se oprise din bårbierit dorinÆå a råposaÆilor, så se înghesuie unii în alÆii, så se
çi din fuga lui în urma acelor care çi cåruÆe, çi peste çtie adunaÆi la un loc în adâncul påmântului, chiar dacå
praful çoselei muiat de o ploaie de varå çi aurit de apusul în vremea cât au cålcat påmântul s-au urât, s-au båtut,
soarelui, începuserå så zboare rândunelele ca niçte s-au târât prin tribunale çi n-au alungat duçmåniile dintre
sågeÆi negre-albåstrii, iar el tråsese cu praçtia spre ele, ei nici în ultimul ceas al vieÆii lor. ïl opreçte un nume de
tråsese de mai multe ori pânå ce zborul uneia dintre ele pe o cruce – pårintele Codobaturå! Da, bårbuÆa lui albå
se frânsese brusc… Se oprise din bårbierit, fiindcå mâna çi ascuÆitå, care la furie se zbåtea precum coada
începuse så-i tremure, çi mai multe clipe Æinuse cu codobaturii, îi adusese porecla asta. Çi furia pårintelui
degetele nu aparatul de ras, ci rândunica ce încå mai se aråta mereu, fiindcå çi oile påstorite de el deveneau
clipea din ochii ei mici, parcå numårându-çi astfel tot mai påcåtoase, corupte de diavolul roçu, cum numea
picåturile de sânge prelinse din ciocul deschis… Acum cuvioçia sa, chiar çi în predicile de duminicå, noua
nu mai simte nici obosealå çi nici panicå. Çtie cå se ståpânire venitå de la råsårit. Tare i se mai zbåtuse
apropie de mijlocul distanÆei dintre casa în care s-a bårbuÆa acestui preot cu trup de copil çi cu o faÆå ca
nåscut çi târgul P. Niciodatå nu i-a spus oraç, deçi desprinså dintr-o veche icoanå, când måcelarul fabricant
localitatea purta de decenii firma asta urbanå, ci târg, de cârnaÆi de oaie çi prune afumate s-a spânzurat, çi el,
aça cum îi spun toÆi locuitorii satelor peste care firma påstorul turmei, nu a Æinut seamå nici de dogma bisericii
respectivå çi-a întins administraÆia ei, cå se duc la târg, çi nici de råzmeriÆa turmei asmuÆitå împotriva sa chiar
când trebuie så cumpere sau så vândå ceva. Un târg çi de cei ce se lepådaserå de Dumnezeu, çi-l înmormân-
amårât, neputincios cu toÆi primarii pe care i-a avut – tase creçtineçte pe sinucigaç, spunând cå a fost un
asta çi-a spus de câte ori s-a întors aici. La ce este martir. Omul acela avusese curajul sau nu putuse ieçi
bunå firma de oraç, când încå se mai aprind låmpile cu din obiceiul såu, så batå cu degetele lui groase çi
gaz çi closetele au råmas tot prin curÆi çi grådini? Viile, unsuroase în fotografiile din ziarele pe care clienÆii i le
ca niçte cirezi de vaci grase, coboarå de pe dealuri cu puneau pe tejghea, ca o regulå nescriså, înainte de a
ugerile lor pline pânå la pragurile caselor, înså oamenii, açeza pe ele cârnaÆii, prunele afumate sau carnea
cei mai mulÆi dintre ei, au råmas tot cu traiul de azi pe
mâine, så-çi târascå necazurile pe uliÆile satului, så
apuce doar unele firimituri din firimiturile de la masa
civilizaÆiei çi, dacå nu påråsesc locul, så ajungå så fie
duçi pe nåsålie la cimitir çi numele lor så înceapå a fi
uitat chiar de la masa de pomenire, care de obicei se
laså cu beÆii înlåcrimate… ïnså gândurile lui, când se
opreçte în faÆa bisericii, nu cautå decât så reconstituie
ultima haltå a mamei sale în drumul ei spre neant. Era
oare atunci trotoarul betonat, stâlpii cu corpuri de
iluminat imitând vechi felinare, erau trandafirii înfloriÆi
pe marginea çanÆului? Nu mai çtie precis, dar parcå îi
vede pe cei veniÆi så-çi ia råmas bun de la învåÆåtoarea
satului, mulÆi foçti elevi ai såi, gârboviÆi, încårunÆiÆi çi ei,
înspåimântaÆi poate de propria lor moarte… Trece pe
sub bolta clopotniÆei çi intrå în cimitirul întins de jur-
împrejurul bisericii. ïn dreapta çi în stânga aleei, câteva
cavouri, unele înnegrite de vreme, altele de datå recentå,
atestatå de lustrul intact al marmorei. Påçeçte prudent,
ca çi cum nu ar vrea så tulbure liniçtea locului întåritå
de zumzetul insectelor culegåtoare de nectar. Cavourile, Copilul (bronz, 90x70x30 cm)

SAECULUM 3/2003 35
 prozå

proaspåtå, chiar dacå mutrele din ziare, cum le numea trezeçte deodatå vorbind în çoaptå, în timp ce aprinde
el, erau acum altele, era Stalin, era Dej, era Ana Pauker, lumânårile çi le înfige pe rând în nisipul dintr-un vas de
era Groza, çi så-i înjure ca çi pe cei din timpul råzboiului, tinichea. Târziu, mamå, aça-i? Dar am cåutat mormântul
tot de mamå, fiindcå murdarå talpå de cismå puseserå tatei, de câÆiva ani îl caut. O cåutare zadarnicå, mamå,
ei pe grumazul poporului. Pentru asta, måcelarul trecuse pe lângå Odessa sunt numai lanuri de porumb, de grâu,
ani mulÆi prin bestiale închisori çi, întors acaså, påråsit vara, çi zåpezi, iarna. Nici un semn, nimic, ura din
de nevastå çi de rude, îçi pusese capåt zilelor… råzboaie alungå dintre cei vii pânå çi cultul morÆilor…
Pårintele Codobaturå, îçi mai aminteçte el, închisese Nu adie nici o boare de vânt çi flåcårile lumânårilor se
ochii la scurt timp dupå înfruntarea råzmeriÆei oilor sale, înalÆå liniçtite. Priveçte unduirile lor çi-çi continuå
la începutul iernii, înså zvonul cå fusese otråvit circulase gândurile: råzboiul, viaÆa de dupå el… çtii, mamå, am
dincolo de primåvara ce a urmat, când mormântul såu vârsta în care pot intra la un loc toÆi anii tråiÆi de tatå çi
a fost råscolit de netrebnici capabili så smulgå pânå çi de tatål lui, morÆi amândoi la treizeci çi trei de ani…,
încålÆårile de pe picioarele morÆilor. De ce oare îçi råzboiul, råzboaiele…, uite ard lumânårile çi pentru
aminteçte atât de bine tocmai de aceçti oameni, când pårinÆii tatei, çi pentru ai tåi, de lângå tine…, da, suntem
în cimitir dorm mulÆi dintre colegii såi de primarå, de toÆi sånåtoçi, cu rosturile noastre, aça cum le çtii…, çi,
liceu, cu care a împårÆit tartinele de måmåligå pråjitå cu uite, trebuie så-Æi mårturisesc, uitåm çi noi multå vreme
marmeladå de caså, bucuriile din inocenÆa copilåriei, de morÆii noçtri…, viaÆa care te ia în ghearele ei ca o
timiditatea adolescenÆei?... Oare din cauza palmei acelui pasåre de pradå çi te duce, te duce…, sigur, voi veni,
preot care îl mângâiase pe creçtet ori de câte ori îl nu çtiu când, dar voi veni…, iartå-mi întârzierea, poate
întâlnea, ori numai datoritå vorbelor acestuia despre o çi nesimÆirea în care ne închipuim, noi cei ce încå mai
lume înspåimântåtoare ce avea så vinå, care nu mai tråim, cå suntem veçnici çi nu ne gândim cå atunci, când
era lumea în care tråise fiinÆa sa, ci a copilului mângâiat vom fi în påmânt, vom avea nevoie, la rândul nostru, de
pe creçtet, cel ce îi asculta vorbele ca pe o poveste? astfel de mângâieri, de lumânåri aprinse, de cuvinte…
Nu-çi poate råspunde, se gândeçte numai cå el însuçi Çi deodatå în liniçtea cimitirului påtrunde o muzicå, vine
ar putea repeta acum altui copil povestea aceea… ïn spre el din ce în ce mai tare. Se ridicå din genunchi çi
bisericå îl întâmpinå råcoarea, mirosul de cearå çi ochii priveçte în jur. Muzica este purtatå de un tânår, se
unui bårbat chel, clipind repede, parcå speriaÆi de ceea împråçtie din aparatul lui de radio Æinut sub braÆ. Vede
ce våd, çi paçii aceluia târçâiÆi dinspre altar spre el, çi faÆa frumoaså a tânårului încadratå de plete, geaca lui
mâna lui întinså, ieçitå din mâneca unei bluze spålåcite, albastrå, blugii. De se så se revolte, de ce så-l opreascå?
cu mançeta destråmatå: ce bucurie så vå mai våd!… Çi Avangarda lumii ce va veni, iat-o, a intrat pânå çi în
el, care vede pe faÆa smochinitå a celuilalt doar tristeÆea, acest pråpådit de cimitir, are înfåÆiçarea tânårului…
îi spune så nu-l mai ia cu dumneavoastrå, au fost doar Tânårul trece pe lângå el privindu-l din mers, în timp ce
colegi, au împårÆit banca strâmtå de la primarå. Dar cântåreÆul din radio zice destul de melodios, cå så
chelul nu Æine seama de protestele lui, îi scuturå mâna, tråiesc aça cum çtiu, ca la douåzeci de ani, fårå griji çi
zice cå îçi cunoaçte lungul nasului, un nas de paracliser. fårå bani… Nu se întreabå ce cautå acest tânår în cimitir.
El îçi face de mai multe ori semnul crucii, se açeazå Se întoarce spre mormântul mamei sale, spunându-çi
într-o stranå, iar paracliserul, în picioare în faÆa lui, în gând: iartå-l, mamå, poate aça va fi lumea lui, pe
continuå så vorbeascå, cine a murit, cine s-a cåsåtorit, care o simt cå nu va fi çi a mea çi cårei nu-i pot desluçi
care zace bolnav, care a mai plecat, care a mai venit direcÆia spre care se va scurge...
dintre cunoscuÆii lor, leagå repede bârfele açezårii cu
zvonurile venite de aiurea çi ajunge, cu glas obosit, la Am plecat târziu din casa pårinteascå. Soarele era
viaÆa lui, a celorlalÆi oameni, care au råmas tot în såråcie, sus, aproape de mijlocul cerului çi tristeÆea aceea,
dar så-i mulÆumim Celui de Sus cå måcar ne-a luat de adunatå în închipuirile mele, era tot ca o ceaÆå luminoaså
pe suflete frica aceea, o çtiÆi dumneavoastrå, pe care ce apåsa pe çindrila acoperiçului casei, se freca de
am purtat-o de când am fåcut ochi. Nu-l întrerupe. pereÆii ei strâmbi, coçcoviÆi, de geamurile pråfuite, de
Paracliserul a luat acum la tocat mårunt çoseaua, se uçile gåurite de cari. Am mai privit-o o datå, înainte de
opreçte la câte o caså, la câte un capåt de uliÆå, aducând a må urca în maçinå, çi m-am întrebat dacå nu cumva
între ei tot felul de oameni. Când vorbåria lui ajunge era ultima oarå când o mai vedeam. Apoi, cât am
aproape de târg, îi spune cå a venit så cumpere stråbåtut çoseaua asfaltatå pânå la târg çi cât, mai târziu,
lumânåri. Pe faÆa celuilalt se citeçte acum frustrarea, m-am îndepårtat de marginea lui, mi-am spus de mai
este evident cå el ar mai avea mult de povestit fostului multe ori: biografia fiecårui om asta este, un fel de muzeu
såu coleg, dar înÆelege cå nu se mai poate çi zice cå îi de cearå çi, când încercåm så intråm în el, când ne
va aduce din altar lumânåri numai din cearå purå. închipuim cå am putea preface ceara în carne çi sânge,
Câteva clipe mai târziu Æine lumânårile în mânå, îl bate devenim niçte caraghioçi dumnezei, gata så judece pe
uçurel pe spate pe paracliser, spunându-i cå nu trebuie cei aflaÆi acolo. De aceea n-am întrebat-o nici acum pe
så-l însoÆeascå, acolo trebuie så fie singur. Çi singur mama de ce çi-a închis sufletul la douåzeci çi çapte de
iese din bisericå çi intrå iar în cimitir, de astå datå gråbit, ani çi nu s-a recåsåtorit ca atâtea alte femei ce çi-au
întrebându-se de ce a întârziat, de ce s-a agåÆat de orice pierdut soÆii în råzboi. Çi nu o voi întreba niciodatå…
numai så câçtige timp? Oare nu mai çtie ce så-i spunå Am deschis radioul çi am apåsat pedala acceleraÆiei.
mamei sale?… Se apropie încet de mormântul ei, Pe måsurå ce înaintam acum pe drumul internaÆional,
cålcând prin iarba înaltå, cu ochii împåienjeniÆi de ceaÆa simÆeam încet cum mi se înfing în suflet ghiarele acelei
de dinaintea lacrimilor. Am venit târziu, prea târziu, se påsåri. ViaÆa…

36 SAECULUM 3/2003
 prozå

Mircea Radu Iacoban

reiasã pierderile consistente ale Editurii. Mã asculta
ASTA A FOST neatent ºi, în mod sigur, nici nu avea disponibilitatea sã
accepte o discuþie axatã pe altceva decât pe ideea de
Eram copil. În vacanþe (mama era învãþãtoare) valoare unicã a scriiturii. Îmi voi reproºa în veci cã n-
pãrinþii mei, aflaþi (nu ºtiu cum çi de când) în relaþii am dat curs ofertei: la urma urmei, „Junimea” se auto-
amicale cu Ion Luca, veneau la Vatra Dornei. Cu „ãla finanþa (cu ceva profit) încã de pe atunci ºi n-o pândea
mic” cu tot. Viliºoara de pe str. Parcului nr.37 era falimentul dacã tipãrea opera lui Ion Luca - mai ales cã
realmente terorizatã de unica obsesie a dramaturgului: era vorba de o ediþie de autor, definitivã. Am fost si
liniºtea. Când se prefira ºoapta „domnul scrie!”, urcam nerecunoscãtor, ºi pripit. Aflat în pragul sfârºitului, Ion
scara de lemn în vârful picioarelor, aproape cã ne þineam Luca merita o satisfacþie târzie, chiar dacã opul urma
rãsuflãrile. În anii aceia, Luca nu prea era în toane bune: sã îngãlbeneascã în vitrine. Regret decizia de atunci.
încerca sã se racordeze „din mers” la noile canoane Asta a fost.
impuse literaturii ºi, în pofida eforturilor, nu izbutea. Forþa
destinului, aflatã pânã atunci în prim-planul preocupãrilor
dramaturgului, se cuvenea înlocuitã cu rolul partidului-
forþã-conducãtoare. Nici dosarul scriitorului doctor în
teologie nu era deloc strãlucit: i se imputa tenta misticã,
INGROZITORUL
ba chiar çi ceva anti-semitism (vezi “Salba reginei”) -
totul pe fondul „ruperii de mase” ºi „intelectualismului CARAGIALE
burghez”. Rãsfãþatul teatrelor, prezent, între cele douã Îngrozitor acest Caragiale! Intuiþia lui Conu’ Iancu
rãzboaie, pe numeroase scene prestigioase ºi pare inexpirabilã, iar diagnosticul, vechi de-un secol,
pretenþioase, se strãduia sã se facã re-auzit. A crezut zici cã-i pus azi. Hai sã citim “Telegrame” în cheie
cã-ºi poate afla locul ºi, eventual, norocul, în dramaturgia modernã (apropo de armaghedoane, internet º.a.). Aºa
radiofonicã pentru copii – drept pentru care rotunjea cu dar, de la [Link] pleacã
osârdie scenariul moralizator “Hãrnicel ºi Trândãvel” (!!) epistola cãtre Onor Prim-ministrul: „Directorul prefecturi
Ibrice fumegânde urcau scara, ibrice goale coborau unul locale Raul Grigoraºcu insultat grav dumnezeu mami
dupã altul, domnul scria, dar cu unelte de împrumut si ºi palme cafine central...” Vine si rãspunsul, pe adresa
cu trudnic efort. Mama publica si ea literaturã pentru de e-mail a directorului Prefecturii: „Vã invit cãutaþi
copii (în „Iaºul literar” ºi în revistele pentru cei mici), iar aplanarea diferendului cu familia Gudurãu. Contrariu,
odrasla, nu-i aºa, încerca sã se înscrie în plutonul puneþi Guvernul în situaþiune prea delicatã. Nu convine
literaþilor. Începusem, la Vatra Dornei, teribila dramã acum, în aºteptarea campaniei electorale, ca agenþi
intitulatã „Furtuni sub cer senin” çi Luca, profesoral, mi- superiori ai autoritãþii sã dea loc la scandaluri, din toate
a dat primele indicaþii... tehnice: „îndoaie foaia pe lung, punctele de vedere regretabile”. Substituiþi „în
cã replicile-s scurte ºi hârtia-i scumpã”. Totul s-a nãruit aºteptarea campaniei electorale” cu „intrarea în Europa”,
„palme cafine” cu ghionturile din armaghedoane si
când Sfatul Popular, mãsurând metrii pãtraþi de pe str.
ajungem în cea mai fierbinte actualitate, fiindcã urmeazã
Parcului 37, a considerat cã existã niscaiva spaþiu
atenþionarea Procuraturii: „Raportaþi imediat cauza
excedentar. ªi a repartizat noul locatar: un... miliþian.
arestãrii lui Costãchel Gudurãu. Ar fi bine sã înceteze
Bietul, era bine intenþionat: se descãlþa de cizme când
odatã scandalurile de acolo. Purtarea Parchetului Dvs.
urca treptele de lemn, dar tot nedumerit rãmânea, lasã de dorit...” Finalul propus de Caragiale: „pupat toþi
deoarece „ºi el scrie la birou, însã n-are nevoie de atâta piaþa endependenþi”. Mai ºtii? Pânã la 1900, când Miticã
liniºte ca sã întocmeascã un proces-verbal de pe urma îºi întâlnea amicii de Sf. Vasile, le zicea „de un an nu
cãruia se poate lãsa cu puºcãrie”. Din pricina miliþanului, ne-am vãzut”. Dupã schimbarea prefixului veacului, o-
n-am mai încãput la Vatra Dornei ºi, despre Luca, mai ntorcea pe „e-un secol de când nu ne-am vãzut”. Azi,
aflam câte ceva (rar!) din scrisorile dnei Sibilla adresate Miticã ar fi îndreptãþit sã ºuguiascã „e-un mileniu de
mamei. A trecut un sfert de veac, eram directorul Editurii când nu ne-am vãzut” dar toate-s cum au fost, fiindcã
“Junimea”, când, total neaºteptat, am primit vizita lui atunci te-ar fi rugat „sã pui o vorbã bunã la Ministerul
Ion Luca. De sub sprâncenile-streaºinã, privirea lui de Rãzboi s-o numeascã pe soacra-mea moasã
ostenitã trecea peste mine; nici acum nu-s sigur cã fãcea militarã”, iar acum te roagã sã intervii la Externe pentru
legãtura între þâncul de odinioarã ºi directorul Casei de vreun post de ataºat cultural în Afganistan destinat lui
presã. Oricum, n-a strecurat vreo aluzie, nu m-a întrebat gineri-su, de profesie gurist. Sã-l ascultãm ºi pe Nae
ce fac pãrinþii: era o discuþie oficialã privind eventuala („Situaþiunea”): „Dacã e vorba de economii, pentru ce
editare a unui volum de „opere complete”. A început, ca sã nu desfiinþãm armata care... — Ce vorbeºti, domnule,
o recitare, pledoaria pentru valoarea dramaturgiei sale, se poate sã spui asemenea absurditãþi? Tocmai acum
neuitând s-o susþinã ºi cu argumentul rimelor sã desfiinþãm armata?(...) Dumneata nu vezi cum se
nerepetate... Pe atunci, teatru nu se publica mai deloc, încurcã lucrurile în politicã, care nu poþi pentru ca sã
darãmite cãrãmida operei complete. I-am vorbit despre ºtii de azi pe mâine cum se poate pentru ca sã devinã o
ne-vandabilitatea cãrþii de teatru, despre veto-ul librarilor complicaþiune?” Iar Anghelache strecoarã fitile la adresa
Bãncii Naþionale, pitit în umbra celuilalt mileniu: „Dã-mi
comanditari, încercând sã-i fac si un calcul din care sã

SAECULUM 3/2003 37
 prozå

voie! Care va sã zicã, dacã cineva mânuieºte bani pu- cãlãtoreascã în cele douã emisfere spre a studia, primo,
blici çi nu este controlat Ia vreme, asta însemneazã cã deosebitele sisteme de iluminare a capitalelor mari”.
delapidarea ºi necinstea lui ar fi scuzabile? Sã mã ierþi!” Nu s-a prea schimbat nici conduita eroului eminamente
Bietul Anghelache, suspectat de delapidare, dar, în fond, român: „E om de partid, câtã vreme nu-i vorba decât
nevinovat si curat ca lacrima, s-a spânzurat la Çosea. despre vederi asupra politicii interioare. Îndatã însã ce
Acum, e invers: vinovaþii se plimbã în Mercedes la Çosea e vorba de a se prezenta faþã cu strãinii, el crede cã toþi
ºi pe cine ce ºtie ce alte autostrãzi ale lumii; de românii trebuie sã uite micile pasiuni ºi, dându-ºi mâna
spânzurat, se spânzurã pãgubiþii. Statornicia politicã a frãþeºte, sã...” Dar mai bine reamintiÆi-vi-l pe onorabilul
românului a rãmas, însã, aceeaºi: „...din clasele primare Zaharia Trahanache avansând cãtre buza scenei,
pânã la bacalaureat - anarhist. De la bacalaureat pânã rotindu-çi ochii prin salã ºi rotunjind cea dintâi replicã a
la primul examen de Universitate -socialist. De la primul sa din „O scrisoare pierdutã”:
examen pânã la licenþã - progresist. De la licenþã pânã - Ce coruptã societate!
la slujbã - liberal. De la slujbã pânã la pensie - conser- Reîntâlnirea cu opera lui Conu’ Iancu, astãzi,
vator. De la pensie încolo, împãrtãºeºte principiile invalideazã drastic sentinþa lui Lovinescu („...sãpatã
tinerimii universitare”. Grija lui principalã: „Ar fi ruºine într-un material puþin trainic... Timpul a început s-o
sã lãsãm Bulgaria sã ne-o ia înainte”. Misia echipei de macine încetul cu încetul... valoare mai mult
consilieri dintr-un oraº transilvan trimiºi sã studieze la documentarã...”) ºi confirmã deplin intuiþia lui Cãlinescu:
faþa locului iluminarea capitalelor europene a patentat- „Caragiale este un contemporan vibrant”.
o tot Conu’ Iancu: „patriotul neobosit (...) trebuie sã Rezon.

Valeriu [Link]

UMBRE PE TRUPUL ÎNSÂNGERAT AL VRANCEI

ÎN PRIMUL RÃZBOI MONDIAL*
A rãmas în istorie acþiunea de trãdare ce a avut loc — Ce este? - am întrebat.
în comuna Vidra, pe dealul Voloºcani, în apropierea Translatorul diviziei îmi rãspunde: „Astã noapte a
satului cu acelaºi nume. Localitatea era sub ocupaþie trecut la noi un colonel român cu adjutantul sãu”.
germanã, pe dealul respectiv fiind amplasate liniile de — Dupã cât înþeleg, aþi pus mâna pe doi prizonieri
rezistenþã inamice. În faþa lor, liniile de apãrare interesanþi.
româneºti, se gãseau amplasate pe dealul Momâia, în — Nicidecum, ambii au venit de bunã voie la
apropiere de Rãcoasa. Voloºcani.
Cum s-au petrecut faptele, de unde au apãrut ºi cine — ªi ce spun ei?
erau autorii acestei trãdãri? Suspectat pentru „declaraþii — Nimic!... Ei evitã orice comunicare ºi roagã a fi
fãcute cu ostentaþie” ºi bãnuit de retrageri suspecte, conduºi la Comandamentul Diviziei... unde vor face
colonelului Alexandru D. Sturdza*, comandantul Brigãzii declaraþiunile lor oficiale.
a VII-a mixtå, i se ia, din ordinul generalului Alexandru — Ei bine - îi rãspund - trimiteþi-i la noi, aºa ceva
Averescu, comanda unitãþii sale din prima linie, ºi este încã nu mi s-a întâmplat pânã acum”.
numit la o unitate de rezervã în spatele frontului. Para- În mod firesc, se pun felurite întrebãri.
doxal, la 2 februarie 1917, regele Ferdinand I îi înmânase Din ce motiv a trecut la inamic colonelul Al. D.
colonelului Al. D. Sturdza o înaltã decoraþie cu spade, Sturdza? Sub impulsul ataºamentului sãu faþã de
recunoscându-i unele merite. Germania, unde îºi completase studiile militare ºi îºi
La numai 3-4 zile de la aceastã înaltå preþuire desfãºurase activitatea de ofiþer timp de mai mulþi ani?
regeascã, sub pretextul vizitãrii fostei sale unitãþi din A trecut liniile duºmane datoritã aversiunii faþã de
prima linie, mai precis în noaptea de 5 spre 6 februarie aliaþii ruºi, care - aºa cum afirma el într-un manifest –
1917, colonelul Al. D. Sturdza, împreunã cu adjutantul „... îºi bat joc de ofiþerii ºi soldaþii noºtri ºi de sãrmanii
sãu, locotenentul (r) Constantin Wachman**, au trecut locuitori; ei necinstesc nepedepsiþi femeile noastre; ei
la inamic. Soldatul Ion Ailenei, ordonanþå a colonelului, ne rãpesc ultimele vite pe care le avem ºi ne-au
care îi însoþea ducând bagajele ºi jurnalul de rãzboi, a împiedicat sã lucrãm pãmântul...”. Oricare ar fi fost
fost gãsit mort între linii, de cãtre trupele române. motivaþia acestui fapt de înaltã trãdare, certã s-a dovedit
În broºura Un episod din rãzboiul mondial (1914- intenþia lui, ca, prin orice mijloace, sã determine
1918) (75), baronul Valeriu Kapri, maior în cavaleria capitularea necondiþionatã a trupelor române. Pentru
austro-ungarã, interpret de limba româna pe lângã aceasta, printre altele, Al. D. Sturdza pregãtise o
Comandamentul german, devenit martor ocular al „CHEMARE”, un manifest, pe care l-a perfectat,
evenimentelor, relateazã: multiplicat ºi distribuit dupã trecerea sa la inamic. Aici a
„În dimineaþa zilei de 6 Februarie 1917, am fost început sã þinã cuvântãri în faþa prizonierilor români,
chemat la telefon de cåtre Comandamentul Diviziei 218 strãduindu-se în acelaºi timp sã gãseascã, printre
Germanå. soldaþii prizonieri ºi printre localnici, oameni de încredere
pentru a difuza manifestul în rândurile armatei române.
Conform înþelegerii stabilite în prealabil, menþionatã
* Din volumul Vidra – Poarta Vrancei, în curs de apariÆie
Vrancei

38 SAECULUM 3/2003
 prozå

de altfel ºi în jurnalul de rãzboi gãsit la ordonanþã, în Fiul lui Dimitrie A. Sturdza (1833-1914) ºi ginerele
ziua de 10 februarie, pe dealul Cârlan din apropierea lui Petre P. Carp (1837-1918), mari politicieni ºi patrioþi
satului Paltin, unde tranºeele ambelor armate români. Tatãl, Dimitrie A. Sturdza, a fost preºedinte al
beligerante erau foarte apropiate, locotenent-colonelul Partidului Naþional Liberal (1892-1908); prim-ministru
Constantin Gr. Crãiniceanu***, trece la inamic. Aici, în (1895-1896, 1897-1899, 1901-1904 ºi 1907-1908),
jurul orei 12, se întâlneºte cu colonelul Al. D. Sturdza, secretar general (1884-1915) ºi preºedinte 1882-1884
de la care primeºte pachetul cu manifeste, pentru a le al Academiei Române.
rãspândi în sectorul trupelor române, urmând ca a doua Petre P. Carp, (1837-1918), ºeful Partidului Conser-
zi sã treacã din nou, definitiv, în tabãra germanã cu vator (1907-1912) ºi prim-ministru (1910-1912). Deºi
trupele sale. adept al participãrii României în Primul Rãzboi Mondial,
La întoarcerea din sectorul inamicului, locotenent- alãturi de Puterile Centrale, a devenit legendarã
colonelul Constantin Gr. Crãiniceanu este arestat. atitudinea sa patrioticã ºi replica cu care a intrat în
La 11 februarie, pe la orele 6, au ieºit din tranºeele istorie: „Am trei fii, îi dau Majestãþii Voastre sã se batã
inamice circa 20 ostaºi români cãzuþi prizonieri la inamic, ºi sã moarã pentru apãrarea patriei”.
cu manifeste întocmite de Al. D. Sturdza; ei aveau Colonelul Al. D. Sturdza (n. 1872) çi-a completat
obligaþia de a le preda trupelor române. Trupele ger- studiile în ºcoli militare germane (ªcoala de Ofiþeri ºi
mane ºi austro-ungare aºteptau, în aceeaºi zi, trecerea ªcoala Superioarã de Rãzboi). Ca ofiþer ºi-a desfãºurat
unitãþilor române în liniile lor. Însuºi Carol I, împãratul activitatea timp de ºapte ani într-un regiment de pionieri
Austriei, întreabã de la Baden „...dacã armata românã de gardã prusacã ºi trei ani la Statul Major german. Timp
a trecut pe frontul german”. De altfel, în rândurile armatei de patru ani a fost ataºat militar al României la Paris. În
germane „...se luaserã mãsuri pentru primirea ºi hrana 1914, când a izbucnit rãzboiul, ocupa aceeaºi funcþie
românilor: se tãiaserã sute de boi ºi oi, se hotãrâserã ºi la Berlin. În timpul rãzboiului (1914-1917) i s-a
locurile de cantonament al trupelor ce s-ar fi putut preda. încredinþat comanda Brigãzii a VII-a mixte. Dupã
Aºteptarea a fost însã zadarnicã” (76). justificate bãnuieli, a fost trecut la comanda altei unitãþi
Rãspunsul armatei române, în aceeaºi zi in care din spatele frontului. În urma trãdãrii, a fost condamnat
inamicul aºtepta ca aceasta så se predea, a fost sur- în contumacie la moarte. Sentinþa de condamnare la
prinzãtor. El s-a manifestat printr-un nãprasnic bombar- moarte a fost semnatã de mareºalul Constantin Prezan
dament de artilerie, care anula, astfel, speranþele (1861-1943), fratele mamei lui Alexandru D. Sturdza.
inamicului ºi ale trãdãtorilor. **Locotenentul Constantin W achman
Wachman
Hotãrârea de neclintit a armatei române de a se Era fiul lui Eduard Wachman (1836-1908), profesor
apãra cu orice preþ reiese ºi din Ordinul de zi al ºi director al Conservatorului din Bucureºti. Locotenentul
generalului Eremia Grigorescu, din care spicuim: Constantin Wachman, ca ofiþer de rezervã în Regimentul
„Fapta fostului colonel Sturdza este o crimã, comisã 10 Cãlãraºi a luat parte la luptele din Dobrogea. Când
de un om fãrã minte, de un nebun. colonelul Alexandru D. Sturdza a primit ordinul de a
Acest criminal însã, nu se mulþumeºte numai de a forma Brigada a VII-a mixtå, l-a luat pe acesta ca adju-
trece în rândurile inamicului; el cautã sã mãreascã tant al brigãzii. Pentru înaltã trãdare a fost condamnat
crima, din moment ce ameninþã scumpa noastrã þarã ºi la moarte în contumacie.
ne pune viaþa în pericol. ***Locotenent-colonel Constantin Gr Gr.. Crãiniceanu
El nu se mulþumeºte sã se vândã, nu se mulþumeºte Era fiul generalului Grigore Crãiniceanu, fost ministru
sã trãdeze planul nostru de rãzboi inamicului, ci de Rãzboi ºi comandant al Armatei a II-a, om de o
intenþioneazã ceva mai mult: voieºte, din soldaþii noºtri probitate ºi de un patriotism în afarã de orice îndoialã.
ce se gãsesc prizonieri la inamic ºi din dezertori, sã „Buletinul Armatei ºi Marinei” care apãrea din 1905 ca
formeze o nouã armatã ºi astfel sã stropeascã cu o continuare a revistei „Cercul studiilor militare”, a fost
sângele frãþesc pãmântul nostru românesc. sub „direcþiunea” sa. Din 1913, Constantin Gr.
Bravi soldaþi! Crãiniceanu preia de la tatãl sãu conducerea în fapt a
……………………………………………………......... ,,Buletinului”. Poate chiar mai mult decât tatãl, el fãcea
Fiþi ºi rãmâneþi credincioºi jurãmântului vostru! parte din grupul de vârf al intelectualitãþii militare.
…! dovediþi inamicilor voºtri cã bravura ºi cinstea Dovadã în acest sens, faptul cå alãturi de membrii civili
noastrã sunt lucruri ce nu se pot precupeþi”. ai „Comitetului de redacþiune” (N. Iorga, I. Slavici,
*** [Link]þi, H. Sterian), printre personalitãþile militare
Trãdãtorii ºi-au primit pedeapsa. Constantin Gr. figurau C. [Link]ãiniceanu, I. Antonescu º.a.).
Crãiniceanu a fost executat prin împuºcare, iar Sturdza În rãzboiul din 1916-1918, locotenent-colonelul
ºi Wachman, aºa cum aratã Kiriþescu, „au fost ºi ei Constantin Gr. Crãiniceanu a comandat Regimentul 25
condamnaþi la moarte, în lipsã, ºi, dacã n-au putut fi Infanterie. Adept al ideilor colonelului Al. D. Sturdza, a
executaþi, au fost îngropaþi de vii sub dispreþul cu care fost complicele acestuia în conjuraþia urzitã pentru ca
popoarele acoperã pe trãdãtori”. Din cele prezentate trupele române sã se predea inamicului german.
vedem cã, în timp ce eroii vrânceni desfãºurau pe Sancþionat iniþial pentru trãdare la 15 ani muncã silnicã,
teritoriul Vidrei activitãþi de un risc extraordinar, în Consiliul de rãzboi al Armatei I-a hotãrãºte sã fie
favoarea armatei române angajate în lupte crâncene, condamnat la moarte. La 26 februarie, în Vinerea
pe acelaºi teritoriu, trãdãtorii de neam complotau pentru Paºtilor, locot.- colonel Constantin Gr. Crãiniceanu a
capitularea þãrii ºi victoria duºmanului cotropitor. fost degradat, apoi împuºcat de cãtre un pluton de
*** soldaþi din propria sa unitate, în faþa Regimentului 25
Pentru o înþelegere mai corectã a faptelor celor care Infanterie pe care-l comandase. De reþinut cã tatãl sãu,
au provocat momente de umbrã pe trupul însângerat al generalul Grigore Crãiniceanu, punând datoria cãtre
Vrancei, iatã câteva date din biografia lor. patrie mai presus de orice, nu a intervenit pentru
*Colonelul Alexandru D. Sturdza salvarea vieþii fiului sãu.

SAECULUM 3/2003 39
 comemoråri

Ar fi împlinit 95, respectiv 85 de ani

Cu zece ani în urmå se stingeau din viaÆå, în primele luni, douå personalitåÆi ale culturii çi literaturii române: la 30 martie, în Capitalå,
Edgar Papu (n.13 septembrie 1908, Bucureçti) – istoric literar, eseist, profesor de literaturå universalå (discipol al lui Tudor Vianu), iar la
7 ianuarie 1993, la Honolulu (Hawaii, SUA), Çtefan Baciu Baciu, poet, eseist çi traducåtor, specialist în cultura hispano-americanå. Dacå despre
Papu, autor al controversatului volum Din clasicii noçtri (1977), în care lanseazå ideea protocronismului, cititorul
comparatistul Edgar Papu
român çtie mai multe, despre Çtefan Baciu – cu siguranÆå mai puÆin. Secretar de redacÆie la Gândirea (1941 - 1944), director al ziarului
Universul (1940 - 1944), Çtefan Baciu este numit ataçat de preså la Berna, unde se stabileçte pânå în 1949, dupå care pleacå la Rio de
Janeiro. Profesor de culturå çi civilizaÆie hispano-americanå la Seattle (1962 - 1964) çi Honolulu (din 1964), Çtefan Baciu a publicat peste
12 volume de poezie (Poeme de dragoste – 1936, Micul dor – 1937, Cetatea lui Bucur – 1940, Muzica sferelor – 1943, Caiet de vacanÆå
– 1945, Poemele poetului pribeag – 1963, Poemele poetului singur – 1980 etc). Din 1965 a editat caietele internaÆionale de poezie Mele .
A tradus din Blaga ç.a. în spaniolå, din poeÆi hispano-americani în germanå. Eseuri despre Aron Cotrus çi Urmuz Urmuz, peste 5000 de articole
çi comentarii în presa din Brazilia çi alte Æåri latino-americane. (V.A. )

Edgar Papu Çtefan Baciu

Marele cânt al omului* Cuvinte pentru poeÆi
Tainå a påmântului? A astrelor? „Pentru voi, prietenii mei, poeþi tineri ai Ardealului, scriu
Ademenire? Pierzanie? ïmplinire? rândurile acestea. Pentru voi, fraþii mei, risipiþi în cele patru
De toÆi poeÆii lumii binecuvântatå, proslåvitå, tågåduitå, vânturi de-o urgie cumplitã, însemn gândurile de mai la vale.
blestematå, iaråçi imploratå... Voi aþi venit în pãrþile noastre, izgoniþi de pe plaiurile pe cari
Omul zbåtându-se în faÆa unei puteri necunoscute: atât amar de ani aþi visat ºi aþi cântat. ªi niciodatã nu veþi
— Cine eçti tu? De unde vii? — De ce må tulburi? putea închide rana pe care colþul de þarã a crestat-o în sufletul
ïntrebåri zadarnice. Este un secret pecetluit, ca çi acela ºi în carnea voastrã. Aºa este bine, pentru cã aºa le ºade
al MorÆii bine unor luptãtori cum sunteþi voi, sau cum ar trebui sã fiþi
Dar din desfåtårile çi chinurile acestei taine s-a zåmislit cu toþii.
Cântaserãþi despre flori, gâze, iubite, lacuri ºi rãsãrituri
Marele cânt al omului.
de lunã. Aleanurile turnate în vers sunau atât de frumos ºi
Armonie de glasuri duioase, voluptoase, torturate, nu rareori ceteam cu glas tare suavele voastre litanii risipite
furtunoase, bete, nebune, ale tuturor poemelor de iubire de prin reviste ºi cãrþulii, poeþi din Cluj, Oradea ºi Satu-Mare.
la începutul lumii. Dar voi trebuie sã ºtiþi cã pretutindeni pe lume florile, gâzele,
El însuçi, pentru Voi Poetul, s-a întrupat în Luceafår, în iubitele, lacurile ºi rãsãriturile de lunã sunt aceleaºi. Oare
steaua lui Venus. cât preþ de timp aþi cântat ºi voi cu pãsãrile de pe ram?
De-acolo continuå încå çi încå så ne viziteze auzul. Într-o zi, însã, furtuna a intrat în rândurile voastre ca un
De-acolo din Empireul såu, trimite noi çi neaçteptate iureº nebun ºi v-a smuls lirele din mâini, a împrãºtiat în þãrânã
acorduri din eternul, din mereu nesfârçitul såu Cânt de iubire... albele voastre caiete. Iar voi aþi pornit-o cu valul care se
pânå la poeÆii noçtri de aståzi. retrãgea, gârbovi ºi triºti, þinând între degete, în locul unui
condei, bãþul noduros ºi amar al pribegiei. Prietenii mei, poeþi
tineri ai tuturor meleagurilor din Ardealul acesta etern, voi
aveþi de azi încolo un rol care este ceva mai mult decât atâta:
o misiune. Moºtenitori ai unui tezaur din care s-a inspirat
George Coºbuc, Iosif ºi Goga, voi trebuie sã mergeþi iarãºi
pe sfintele lor urme. Lãsaþi la o parte, cel puþin pentru o vreme
oarecare, rãnile voastre mãrunte ºi priviþi la icoana Patriei,
care sângerã din rãnile ei mari. Cu sângele ei va trebui sã vã
scrieþi poemele, cu sângele Patriei va trebui sã fãuriþi o
epopee a unei alte Românii Mari. Istoria ne spune cã,
niciodatã în decursul ei, barzii n-au fost absenþi de la aceste
prefaceri – iatã de ce voi trebuie sã fiþi „mustul care fierbe”.
Vã urmãresc ºi vã cunosc. Dârzele voastre cântãri,
bãrbãteºtile voastre acorduri au prins glas, încetul cu încetul.
De la Bucureºti la Arad, de la Braºov la Timiºoara, apoi în
Sibiu, Blaj, Sighiºoara, Beiuº ºi Turda, impetuoasele voastre
acorduri trec printre oameni ºi prind sã li se întipãreascã în
gânduri. Tot începutul acesta va trebui sã devinã un curent,
un torent nãvalnic ºi viu, care sã smulgã ºi sã înfioare, sã
sguduie ºi sã rãscoale tot ceea ce va întâlni în calea sa.
Pãdurile sã cânte în iambii voºtri, livezile sã ºopteascã în
trohei, dealurile ºi munþii sã clocoteascã în marºuri, pietrele,
norii ºi aerul sã unduie în fiecare silabã ce va ieºi de sub
condeiul vostru. Aceasta s-o înfãptuiþi, fraþii mei, aceasta s-
o înfãptuim.
* ïn vara anului 1989, la centenarul stingerii din viaÆå a lui Eminescu, Pentru cã adevãr grãiesc vouã, poeþi tineri: Ardealul care
distinsul cårturar Edgar Papu mi-a încredinÆat textul de faÆå, vine, în noi este! Amin.”
autografându-l, premoniÆial, de douå ori. ïl reproducem întocmai, *
ca pe un omagiu în postumitate adus atât poetului nostru naÆional, Cuvinte rostite de ªtefan Baciu la adresa poeþilor refugiaþi
Mihai Eminescu, cât çi profesorului Edgar Papu, peste opera çi din Ardealul de nord, dupã rãpirea acestui pãmânt românesc
prin Dictatul de la Viena (1940). T
Viena ext restabilit dupå manuscrisul
Text
amintirea cåruia s-a açezat de un deceniu încoace, o nemiloaså çi
original de Emil Manu.
nedreaptå lespede a tåcerii. (Gh.I.)

40 SAECULUM 3/2003
 arhive literare

CorespondenÆå Vintilå Horia - Ion Caraion

Poetul Ion Caraion a avut o corespondenÆå bogatå cu prof. de viaÆå çi de moarte ori de copilårie çi imaginaÆie
Vintilå Horia, diplomat de carierå, exilat în Spania, ocupând trebuiau create din nou çi ascunse de oameni.
catedra deÆinutå de Unamuno la Universitatea din Madrid. CredeÆi cå o singurå datå pe vreun singur ins (fie el
Ion Caraion era çi el exilat în ElveÆia, la Lausanne. scriitor sau altceva) l-a ispitit curiozitatea ori sufletul så
Redåm mai jos o scrisoare a lui Ion Caraion, lungå cât un må întrebe cum fusese acolo, în închisoare? Acolo unde
eseu, o epistolå tristå, aproape tragicå. Poetul se gåsea pe fiecare putea ajunge nespus de lesne, în fiecare clipå?
patul de suferinÆå çi, nu dupå multå vreme, a çi murit. Nu. Nici måcar ai mei nu s-au interesat. ïn acea parte
Rândurile poetului sunt datate 17 februarie 1986. Peste 5 profanatå a globului nu mai tråiau fiinÆe de altådatå, ci
luni (21 iulie 1986), Ion Caraion avea så påtrundå în Câmpiile doar un sistem carceral çi un fel de aråtåri umblåtoare
Elizee. çi goale de orice conÆinut. E drept, ele încå tresåreau.
Scopul scrisorii era solicitarea unei colaboråri a lui Vintilå Dar tresåreau numai în faÆa securitåÆii çi numai pânå li
Horia la o revistå („Don Quijotte”) pe care Ion Caraion o scotea se comunica precis ce fel de tribut li se cere. Plåteau.
la Lausanne, revistå de poezie internaÆionalå în care poeÆii Plåteau bucuroase de a dibui drumul reîntoarcerii în
semnau textele în limba lor maternå. somnolenÆå çi laçitate, în absenÆå, în cvasi-neant.
Scrisoarea depåçeçte ideea solicitårii unei colaboråri çi Plåteau cu orice preÆ: cu trådarea oricui, cu viaÆa oricui,
då ocazia poetului Caraion så-çi descrie boala, cumplita boalå cu propriul lor zilnic deces. Nu mai avea ce muri în ei.
care l-a råpus. Dincolo de acest aspect, scrisoarea mai conÆine Dårâmaserå bisericile, înainte ca så înceapå a le
çi referinÆe la starea socialå çi politicå din România în raport dårâma Ceauçescu. O obsesie nu mi-a mai påråsit
cu lumea occidentalå. Peste tot, în tot cuprinsul scrisorii, gândul din acea clipå: cel mai de neîntrecut çi mai
pluteçte moartea pe care poetul o simÆea cå se apropie. cuprinzåtor titlu de carte din câte fuseserå çi vor mai fi
Scriså într-o formå foarte literarå, scrisoarea lui Ion scornite cândva aparÆinea lui Gogol: Suflete moarte.
Caraion se poate citi ca o paginå de excepÆie în domeniul Iatå rezumatul epocii noastre çi probabil cå çi al celor
literaturii, dar çi ca preludiul unui testament. (Emil
Emil Manu) ce or så vinå.
Ca un ieçit din minÆi, m-am apucat så lucrez
tâlhåreçte; urmårit de ideea så las dupå mine barem
Lausanne, 14 febr. 1986 ceva. Barem un vers.
Dragul meu, Timp de 14 ani n-am dormit mai mult de 4 - 5 ore pe
Iartå-må. Sunt vinovat faÆå de dumneata. ïÆi scriu rar, noapte. Må culcam între douå çi trei çi, din cele 24 de
foarte rar. Çi nici måcar nu mai çtiu ce-Æi spun. Când îÆi ceasuri câte au la un loc zi cu noapte, cel puÆin jumåtate
parcurg rândurile pe care mi le trimiÆi, råmân în admiraÆia le întrebuinÆam arcuit peste hârtii.
lor. Sunt aça de concise, cuprind aça de mult, çtiu så Folosind un scurt interregn în care mijise niçte
aibå o frumuseÆe clasicå, låuntricå, definitivå, libertate înçelåtoare (destinderea!) am tradus, într-o Æarå
inextricabilå, exemplarå. Crede-må cå le recitesc çi må cåreia i se interzisese douå decenii întregi contactul cu
gândesc deseori la dumneata, de parcå ne-am fi restul omenirii çi al culturii, cât nu s-a tålmåcit poate în
cunoscut de copii. ïmi fuge mintea la exerciÆiile de România un sfert de secol. Autori pânå atunci prohibiÆi.
admiraÆie ale lui Cioran, apårute recent çi-Æi tråiesc Çi ceva mai târziu, iar prohibiÆi. Am tradus, când nu mi
adâncul çi concizia (n-o spun cu nici o intenÆie rea, cu se permitea så public lucruri originale, çi am scris, când
nici un sens deviat) ca pe o meteahnå, ca pe un viciu se iveau circumstanÆe mai propice de a tipåri. Am scris
de care aç fi gelos, de n-aç înÆelege vanitatea ispitei. deasemeni mai ales pentru mine, pentru sertar – cum
Eu sunt mai guraliv. O fi reflexul anilor de gazetårie, dar se spune în Est. Fårå a Æine seamå de çubreda mea
e încå o pricinå – ceva mai gravå. sånåtate. Iar ea, deja Æåndåri, s-a avariat progresiv.
De câteva ori în viaÆå mi s-au confiscat çi distrus ïn fiecare an intram o datå sau de douå ori în spital.
toate manuscrisele, iar prietenii (n-aç fi presupus-o OperaÆie dupå operaÆie. Zone de alarmå dupå zone de
niciodatå) pe la care mai låsasem câte ceva au ars fiece alarmå.
petec de hârtie sau l-au predat securitåÆii. De fricå ori ïnså mi se pårea cå împråçtii prin cårÆile mele
din cauze mai josnice. Aça cå, la ultima ieçire din seminÆe pentru viitor, cå måcar ici-colo careva din tinerii
închisoare, am constatat cu perplexitate cå – de muream de mâine sau råspoimâne au så afle ceva de folos în
pe acolo – nu ar fi råmas o iotå din ce mâzgålisem. O vai! nåtânga mea încumetare. Poate cå aça o så çi fie
iotå din tot ce scrisesem. Asta m-a speriat mai mult decât cândva iar de nu, tot un drac.
må speriase condamnarea la moarte. Dintr-odatå lumea Numai cå, dragul meu, curând au reînceput mizeriile.
a devenit pustie. Nimic nu mai durase, nu mai dura. Alte interogatorii, nu în stare de arest; noi presiuni, cå
Nici un sentiment, nici o iubire, nici o confidenÆå, nici un se va trece în curând la måsuri ceva mai forte (le
crez. Grådina påmântului çi a raiului, iadul çi purgatoriul, cunoscusem çi le cunoçteam); telefoane çi insulte
naivitatea, speranÆa, misterul, mirarea, înseçi conceptele scabroase, noaptea; telefoane obscene ziua; avertis-

SAECULUM 3/2003 41
 arhive literare

mente cå am un copil çi cå n-ar strica så iau seama vreme de a mai vrea så våd acele foi pe care unul sau
(sau „voi, åçtia eliberaÆi prin amnistie, vå imaginaÆi cå altul dintre cunoscuÆii mei çi le procurau çi mi le
restul pedepsei or så vi-l facå altcineva, nu tot voi? trimiteau), m-au înjurat fårå întrerupere doi ani çi au tot
AçteptaÆi, deocamdatå, avem alte treburi, dar nu v-am scris încoace çi încolo – indiferent ce insanitate. Fetide
uitat, vå vine rândul”); microfoane descoperite în caså; emanaÆii ale creierului unor degeneraÆi sau borfaçi.
vecini care ne deståinuiau speriaÆi, cå li s-a cerut så-çi
lase câteva ore pe zi locuinÆa goalå, pe mâna serviciilor Am constatat, abia ajuns în ElveÆia, cå trupul,
securitåÆii care så vadå cine intrå çi iese de la mine; pricåjitul meu trup e peste måsurå de epuizat çi de
cutia de scrisori spartå la câteva zile o datå. Spartå apoi ciuruit. Eram o colecÆie de aparate çi organe foarte grav
uça de la intrare. Iar într-o zi în care auziserå prin ai lor afectate, un desag de boli în stadiu avansat.
cå-s plecat în vacanÆå, må întorc çi gåsesc doi vlåjgani Çi azi råu, mâine mai råu, peste måsurå de slåbit,
în caså. ïmi fotografiau manuscrisele çi au luat-o la m-am înfruptat mai departe çi paralel cu iluzia cå totuçi
goanå, gata så calce peste mine. voi recupera måcar parÆial anii pierduÆi. Iar am început
Separat, loviturile literare. Mi se eliminau zeci, uneori a munci exagerat, pânå când în Mai 1985, muribund,
chiar câte o sutå sau douå de pagini din manuscrisele mau dus la spital. Sângele din mine curgea çi pe nåri,
prezentate spre publicare. CårÆi tipårite mi-erau retrase çi pe urechi, çi pe gurå, çi pe toate celelalte orificii. Restul
din comerÆ. ïn periodicele de propagandå pentru stråinå- (hemoragia a durat 50 de ore) îÆi cam este cunoscut.
tate se strecurau mici articole vag favorabile despre câte Imagineazå-Æi, în ciuda celor ce ai ascultat, cå deçi-s
un volum anevoie apårut, spre a-i deruta astfel pe cei lucid sau mi se pare cå aç fi, çi acuma încerc så sfidez
ce må cunoçteau peste hotare, så creadå cå oficialitatea câinoçenia bolii continuând så sciu. Când çi cât pot. Iar
mi-i binevoitoare; în schimb de cåtre aceeaçi oficialitate dintre puzderia de medicamente ce mi se administreazå,
eram înjurat çi Æinut sub ameninÆåri luni la rând, în presa totuçi unicul leac prin care îmi trag pe sfoarå suferinÆa,
cea mai Æigåneascå çi mai abjectå din Æarå, dirijatå chiar çi poate cå oi fi prelungind aiureala asta de viaÆå, n-a
de poliÆie. încetat a fi iluzia hârtiei çi a creionului. Parcå må
ïntr-o zi, în sfârçit, nu s-a mai putut. Nu mai eram împotrivesc unui zeu ce de la început nu m-a vrut çi din
tânår, nu mai eram sånåtos, dar paharul se umpluse. Çi tinereÆe m-a izbit cu pumnul în ochi, så mi-i umple de
aerul mirosea a crimå. întuneric çi agonie. Sigur cå el va birui. Dar vreau ca,
Am påråsit acolo tot. SoÆia, copilul çi eu, cu numai oricât de puÆin, så nu-mi spun cå eu nu m-am cåsnit så
douå valize cuprinzând ceva lenjuri, ne-am luat lumea replic.
în cap. EfervescenÆa mea, chipurile (presupun cå ai primit
Am salvat-o çi pe Marta. Singurul meu succes såptåmânile precedente traducerea lui Vahé Godel?),
adevårat. nu-i atât o formå de robusteÆe creativå, cât puerilul
Urmarea? Opresorii au gråbit moartea pårinÆilor exerciÆiu de a må minÆi pânå în ultimul moment. Dacå
noçtri, prin descinderi, anchete, scurte areståri. Mi-au n-am reuçit (çi n-am reuçit) ce visasem, cel puÆin så
luat ultimele manuscrise, mii de pagini, fructul celor 14 çtiu cå totuçi am încercat.
ani de muncå. Au amestecat unele din acele file cât Naivitate çi prostie, bineînÆeles. Dar parcå-n açtep-
mai trivial, falsificând çi cârpind, inventând çi murdårind, tarea pasivå a ultimei båtåi de clopot, ele ce-s?
atribuindu-mi enormitåÆi ce nu-mi aparÆinuserå. Te sårut,
Dupå câte mi s-au spus (cåci eu am refuzat la o Ion Caraion

Dumitru HuÆanu

POETUL [Link]ÇCU, ÎN SCRISORI

Sunt oameni cårora abia posteritatea le restabileçte concretizându-se în contribuÆia sa la înviorarea vieÆii culturale
legåturile cu locurile pe unde çi-au purtat paçii, nu fårå folos, locale de dupå primul råzboi mondial, în prestigioasa
ci låsând urme adânci, inconfundabile çi rezistente la acÆiunea activitate profesionalå çi literarå, în încercarea çi reuçita (chiar
corozivå a pulberii de timp, îmbogåÆite în sensuri, într-o dacå nu deplinå) a celor de aståzi de a restabili çi fixa locul
proiecÆie datå de concepÆie prezentului, faÆå de moçtenirea çi rolul lui [Link]çcu în literatura çi cultura românå.
culturalå a trecutului. Poet, eseist, istoric literar, memorialist, redactor çi editor
Aça se petrec faptele cu poetul [Link]çcu çi Focçanii. de reviste literare, [Link]çcu (31 martie 1890 - 7 decembrie
Firave în timpul vieÆii, întreÆinute doar de statornica prietenie 1971) a fost subsumat doar grupului de poeÆi moderniçti „care
a câtorva admiratori, elevi sau discipoli întru poezie, legåturile l-au secondat cu atâta abnegaÆie pe Ovid Densuçianu”.
cu oraçul de pe Milcov sunt revitalizate çi redimensionate, ïn câteva linii sigure, bine conturate, G.Cålinescu îi realiza
apårând într-o luminå nouå, dåtåtoare de substanÆå. în „Istoria literaturii române” din 1941 un portret literar încårcat
Pentru prezent, aceste legåturi au depåçit simpla obârçie de profunzime çi adevår, pe care poetul nu l-a dezminÆit în
odobeçteanå (dupå tatål) sau activitatea profesionalå în restul vieÆii: „un simbolist statornic, cultivând poezia
cadrul Liceului „Unirea” din Focçani (1918 - 1924), provinciei, a barierelor, a duminicilor. DiscreÆia omului çi

42 SAECULUM 3/2003
 arhive literare

ochiului prea sumar al criticei l-au Æinut în umbrå. Profesor caracterului såu.
de o corectitudine fanaticå... ïn acest mai catolic decât Papa Câteva zile mai târziu (13 septembrie) se aråta preocupat
se ascunde un foarte real çi delicat poet al recluziunii de situaÆia orelor sale la Liceul „Unirea”, firesc, de acestea
melancolice, al sfintelor bucurii bucolice, îngåduite fiinÆelor depinzând starea sa financiarå, traiul la Paris. Se bucura de
neprihånite. ïn tårågånarea versurilor sale se surprinde o întâlnirea cu Vasile Bogrea çi-çi anunÆa prietenul, cu o
nuanÆå proprie...” mândrie greu perceptibilå, redactarea aproape completå, într-
Acelaçi simbolism, nuanÆat, particularizat, îl surprinde çi un timp foarte scurt, a studiului „Eminescu çi FranÆa” asupra
Eugen Lovinescu, dispunând doar de volumele publicate cåruia va reveni continuu pânå la publicare.
pânå în 1927, subliniind, nu fårå uçoarå notå de finå ironie, Celelalte scrisori, datate 1926, 1927, amplificå çtirile
convenÆionalismul, „anemia sincerå” a multora dintre versurile despre viaÆa çi opera lui [Link]çcu. ïn aceçti ani era membru
poetului. permanent al Çcolii de la Paris, se integrase în atmosfera
Ca profesor al Liceului „Unirea”, [Link]çcu a trecut prin acesteia, privea cu mai multå atenÆie oamenii çi întâmplårile,
experienÆa redactårii, coordonårii çi editårii Anuarului îçi expunea pårerile cu o ironie amarå, dar çi cu un acut simÆ
SocietåÆii literare „Grigore Alexandrescu” a elevilor de al criticii, este preocupat de soarta Æårii într-un moment destul
curs superior (1919/1920; 1920/1921; 1921/1922), o revistå de tulbure, bucurându-se la gândul de a nu fi contribuit câtuçi
literarå çcolarå în adevåratul sens al cuvântului, cu o structurå de puÆin la „putrezirea” vieÆii politice româneçti, atât de vizibilå
diverså, direcÆionatå spre afirmarea potenÆelor creatoare ale în primele decenii de dupå råzboi.
elevilor, mai mult, tinzând spre înviorarea vieÆii culturale lo- Interesante, nu numai pentru istoria culturalå localå,
cale. ïn acest anuar au publicat ca elevi, viitorii poeÆi Mihai inedite, surprinzåtoare chiar, sunt referirile la fostul såu elev,
Steriade çi Virgil Huzum, folcloristul Ion Diaconu çi alÆii. La tânårul profesor çi viitorul folclorist Ion Diaconu, la
Focçani, çi cu acest prilej, pe fundamentul vastei çi solidei excepÆionala impresie pe care acesta a produs-o asupra lui
culturi deÆinute, Raçcu çi-a intensificat preocupårile de istorie Nicolae Iorga. Pentru a doua oarå (în cazul unor focçåneni)
literarå, adâncite ulterior, cu prilejul çederii în FranÆa, valoarea omului primeazå în faÆa reticenÆelor de orice naturå
concretizate prin studiile apårute dupå 1930. çi marele istoric înscrie la Çcoala de la Fontehay aux Roses
Dupå reîntoarcerea de la Paris, [Link]çcu a scos la încå un discipol al criticului çi profesorului Ovid Densuçianu!
Bucureçti, revista literarå „ïndreptar” (1930 - 1931), în paginile Numai cå... ghinion! Nicolae Iorga face o confuzie de
cåreia apåreau nume sonore ale poeziei moderniste, nume çi înscrie un „Dascålu” în loc de Diaconu. ExplicaÆia:
amplificându-i råsunetul nu numai în capitalå, ci çi în Æarå. Iorga publicase în tinereÆe o antologie a poeÆilor uniuniçti, în
Caracterul distins al omului, Æinuta intelectualå, bogata çi rândul cårora focçåneanul Dumitru Dåscålescu îçi avea locul
profunda culturå a profesorului [Link]çcu – iatå explicaÆia bine stabilit, prin 1926 - 1927 deja avea date despre boierul
gestului fåcut de Niolae Iorga care, depåçindu-çi reÆinerile luminist Çtefan Dåscålescu, tatål poetului, aprig luptåtor
avute faÆå de oricare elev çi discipol al lui Ovid Densuçianu, pentru unire çi, printr-un capriciu al memoriei geniale a lui
l-a acceptat, mai întâi ca oaspete, apoi ca elev al Çcolii [Link], din suita de nume Focçani - Dåscålescu - Diaconu
române pe care o înfiinÆase çi-o conducea La Fontenay aux a rezultat un „Dascål” al lui Ion Diaconu çi, din urmaçul la
Roses (Paris) prezicându-i un „viitor frumos”. catedrå a lui Iorga, a evoluat la intransigentul discipol literar
Aceleaçi calitåÆi omeneçti, la care se adaugå valoarea çi çtiinÆific (în folcloristicå çi dialectologie) al mentorului „VieÆii
studiilor literare publicate, a volumelor de poezie, prestanÆa noi” – Ovid Densuçianu.
çi probitatea profesionalå l-au fåcut pe [Link]åileanu så-l ïn mai 1927 Raçcu se simÆea vlåguit de çicanele vieÆii,
doreascå succesor la catedra sa de la Universitatea ieçeanå. de efortul, aparent zadarnic, depus pentru redactarea lucrårii
Raportate, açadar, dimensiunii reale a omului çi operei, Le roumain et la terre française
„Le aise”.
scrisorile trimise de [Link]çcu prietenului såu de la Focçani, RobusteÆea sufleteascå çi intelectualå îl ajutå så treacå
Paraschiv [Link]Æå, deçi puÆine ca numår, totuçi acoperind uçor peste aceste momente, iar lucrul la studiul despre
întreaga perioadå de timp petrecutå la Paris (1924 - 1929), Eminescu îi dådea curaj, mai mult, se gândea çi la un doctorat
ne dezvåluie omul çi cårturarul Raçcu, cu gândurile sale, cu susÆinut la Sorbona.
proiectele çi împlinirile sale, måcinat de griji financiare, ïi trimite prietenului de la Focçani volumul de versuri
personale, dar çi preocupat de soarta Æårii, a poeziei Neliniçti
„Neliniçti
Neliniçti”, apårut prin grija scriitorului Alexandru Iascarov –
româneçti. Moldoveanu, cu dedicaÆia: „Sufletului ales, caracterului nobil,
Scrisoarea din 9 septembrie 1924 oferå imaginea Domnului [Link]Æå, prietenie devotatå çi neçtearså amintire
proaspåtului sosit la Paris, cu un scop bine definit, preocu- a clipelor petrecute împreunå, [Link]çcu – Fontenay aux
pat så-çi cântåreascå cu zgârcenie timpul, utilizându-l în Roses, 25 aprilie, 1927”.
biblioteci (în cea mai mare parte), cutreierând muzeele, Reduså ca întindere, scrisoarea din septembrie 1927
vizitând monumentele oraçului de pe Sena. Regåsim pe anunÆa o alta, cu o prezentare mai largå a proiectelor poetice
poetul Raçcu emoÆionându-se la contactul nemijlocit cu çi de istorie-literarå, acum interesându-se mai mult de situaÆia
casele, mesele de lucru, oglinzile marilor scriitori, tråind sa financiarå, de biroul çi cårÆile råmase la Focçani.
„intens” monografiile acestora, studiind „literatura la faÆa Toamna lui 1929 îl gåseçte la Bucureçti, transferat la
locului”. Singurele abateri de la rigorile programului de lucru Liceul „Gh. Çincai”, cåutându-çi o odaie potrivitå, aceea de
erau plimbårile prin împrejurimile Parisului, tot atâtea prilejuri pe str. Berzei 45 prezentând inconveniente (cât de mizerå
de discuÆii literare, de schiÆare a unor proiecte de lucråri ori trebuie så fi fost camera, dacå sobrul, austerul çi strâmtoratul
simple çi vibrânde momente de poezie. poet nu era mulÆumit de ea!?).
ïl fråmânta gândul cå nu va mai putea continua çederea ïn sfârçit, îçi anunÆå prietenul cå se apropie momentul
la Fontenay aux Roses din pricini bugetare (cum îi argumenta când îçi va ridica cårÆile çi biroul, singura avere care l-a
Maestrul Iorga). DiscreÆia, onestitatea çi deplina sinceritate preocupat în toÆi anii în care a lipsit din Focçani.
a omului Raçcu îl obliga så-i relateze prietenului de la Mai mult ca sigur acelaçi birou pe care l-am våzut în
Focçani, mare çi statornic admirator al istoricului Nicolae toamna lui 1971, în locuinÆa ultimå a poetului de pe str.
Iorga, despre întâlnirile avute la Paris cu Ovid Densuçianu, Frumoasei din Bucureçti, cu prilejul primei çi singurei vizite
adåugând: „sst! så nu audå Iorga!?”, nu din teamå sau interes, fåcute, celelalte fiind spulberate de moartea poetului.
ci pentru a nu-l supåra sau a nu-i stârni îndoielile asupra

SAECULUM 3/2003 43
 arhive literare

Dragå Domnule ChiriÆå, Må întorc în Æarå pe la 4 noiembrie.

De pe lista celor cårora voiam så le scriu de la Paris, Sånåtate çi la revedere.
numele d-tale – deçi îÆi trimisesem o ilustratå cum o 9 sept. 924 [Link]çcu
scrisesem – nu fusese çters, deoarece açteptam cu Fontenay aux Rosés (Seine)
neråbdare o clipå de rågaz când så mai stau de vorbå Ecolé roumméne en France.
cu d-ta.
Regret cå, stând aça de puÆin aici, trebuie så-mi Iubite domnule ChiriÆå,
cântåresc vremea cu multå bågare de seamå. ïÆi închipui æi-am scris chiar zilele trecute o scrisoare – totuçi
cå nici o secundå nu stau degeaba. unele noutåÆi din Æarå må îndeamnå så stau din nou de
CeilalÆi membri ai çcoalei se mai odihnesc din când vorbå cu D-ta pentru câteva clipe.
în când, dupå muncå, nu se gråbesc deloc, merg domol Mi-a scris colegul æintå cå, informându-se la Liceu –
çi sigur cåtre Æintå. ViaÆa mea e un vârtej. Plec dimineaÆa a aflat (lucru la care må açteptam deçi sau tocmai (s.a.)
cu tramvaiul în Paris (3/4 de orå de drum) çi må întorc pentru cå directorul îmi fågåduise contrariul) cå trei ore
seara pe la 9 - 10, obosit mort. de francezå, extrabugetare, ale mele, au fost cerute
Toatå ziua sunt, sau la bibliotecå – unde am profitat ståruitor de Rådulescu Râmnic, cåruia i s-au dat odatå.
enorm; lucrarea despre „Eminescu çi FranÆa” e aproape Mie mi se dåduse, la plecare, la clasele paralele, câteva
completatå – sau prin diferite locuri istorice ale Parisului, biete ore de Francezå çi Românå, ore care, pentru mine,
sau prin muzee, sau la teatru. în acest an, erau extrem de preÆioase, dat fiind datoriile
Pânå acum am fost, de multe ori, numai la Comedia ce le am de plåtit. Rådulescu R(âmnic) care e... çi care
Francezå, unde am våzut o foarte mare parte din poate avea ore çi la Çcoala de fete, care e director al
repertoriul clasic. E ideal så studiezi literatura „la faÆa Çcolii comerciale, curs seral etc., gåseçte, açadar, de
locului”, så vezi casele unde au tråit cei mai celebri cuviinÆå så facå ceea ce altådatå fåcuse Eliade, pe care
scriitori, så vezi mesele la care au lucrat, oglinzile în tocmai el îl dezaproba mereu.
care s-au privit, scândurile pe care au påçit. Monografiile Çi încå ceva. De ce R.(ådulescu) R.(âmnic) are acum
celor mai mari artiçti le-am tråit aici intens çi le-am înÆeles (s.a.) ore la clasele paralele, nu i se dau din cele ale
mai bine ca niciodatå. amicului Arbore, profesor care n-are deloc (s.a.)
Parisul e mai plin de viaÆå ca înainte de råzboi. specialitatea Francezå çi care, de asemenea, pe lângå
Pretutindeni, activitate çi voie bunå. Çcoala e admirabil atâtea ore la liceu, la Çcoala de fete, are avere, caså, ci
açezatå: are grådinå vastå cu pomi roditori çi trandafiri. cele ce-mi aparÆin mie, dupå cum cere obiceiul
Membrii çcoalei sunt båieÆi buni. Unul din ei – Popa – påmântului çi frumoasa tradiÆie a Liceului „Unirea”.
mi-e prieten intim. Facem serile, uneori, plimbåri prin ïÆi scriu matale, necåjindu-te pentru cå çtiu cå te
împrejurimi. intereseazå nedreptåÆile – veçnicile nedreptåÆi din lumea
Asearå, chiar, pe lunå, am luat-o pe drumul Verssail- noastrå – çi în speranÆa cå, poate, întâmplåtor, vei aduce
les-ului ç-am mers vreun ceas. Un ardelean, membru al pe calea cea bunå – lucru foarte greu, cred – pe unul
çcoalei, cânta o doinå „de dincolo”, de råsunau våile. din aceçti stimabili colegi, care – dacå lucrul stå aça
Departe, Parisul veghea în noapte, cu çiraguri de cum mi s-a comunicat – nu s-au purtat deloc colegial.
lumini aprinse. Azi dimineaÆå, înainte de a porni spre Multe mulÆumiri çi salutåri.
Paris, iar am fåcut o plimbare prin pådurea din împreju- P.S. Eri m-am întâlnit cu (Vasile) Bogrea, venit pentru
rimi. ïn asemenea împrejuråri munca Æi se pare idealå vreo 8 - 9 zile la Paris. A plecat azi. Am stat mult de
çi, deçi må simt obosit, nu pot totuçi så-mi ofer cel mai vorbå cu el. A spus cå va face tot ce-i stå prin putinÆå så
mic rågaz, când gândesc cå peste trei såptåmâni va fiu aprobat, dacå nu ca membru al çcolii [de la Paris –
trebui så plec çi totul va înceta, iar vegetarea penibilå n.n.] (deçi se spune cå anul acesta nu mai sunt bani),
de la Focçani må va înlånÆui din nou. måcar ca oaspete, chiar de la iarnå – çi va interveni, de
Argumentul lui (Nicolae) Iorga, în ce må priveçte, a asemeni, pentru salariul çi pentru mutarea mea la
pårut tuturor extrem de serios: regulamentul invocat de Bucureçti.
el nu cruÆå. Iancu Graur (Ciaur?), deçi foarte binevoitor, Ah! De-açi scåpa de Liceul din Focçani... æintå îmi
mi-a tåiat apa de la moarå, spunându-mi cå, pentru acest scrie cå lacåtul pe uçå e intact.
an, toate locurile bugetare sunt ocupate. Dar cå la anul!... 13 sept. 924 [Link]çcu
Eternele fågåduieli. Mi s-a dat în urmå ideea så capåt Fontenay aux Rosés (Seine)
de la Iorga dreptul de a mai sta, ca oaspetele, un an çi, Ecole roumaine en France
pe de altå parte, cå pot cåpåta [indiscutabil] la
întoarcerea în Æarå, ca så pot reveni peste o lunå-douå. (dec. 1924?)
Iluzii çi planuri care så-mi dea energia çi curajul de a må Iubite domnule ChiriÆå,
întoarce. Te rog mult så må ierÆi de întârzierea råspunsului çi
Azi am aflat cå [Vasile] Bogrea ar fi aici, Æin din inimå så crezi cå nici ingratitudinea, nici neglijenÆa n-au fost
så-l våd. [Ovid] Densuçianu de asemenea e aici. Må cauza, ci numai nesfârçite sâcâieli çi ocupaÆii. Valuta pe
întâlnesc zilnic cu el la bibliotecå. ïntr-o searå am stat noiembrie nici acum, în decembrie, n-a venit. S-a fåcut
mult împreunå de vorbå, cu el çi cu Påltânea (dar – sst!, o încurcåturå pe la minister (e începutul anului valutar)
så n-audå Iorga!). çi au fost la mijloc çi unele neglijenÆe în ceea ce priveçte
Såptåmâna viitoare må duc la... så-mi caut înaintarea listei de membri çi rezultatul iatå-l. O lunå de
neamurile?! zile, în loc så-i dau zor cu lucrul, ca så termin, a trebuit

44 SAECULUM 3/2003
 arhive literare

så alerg pe la prieteni çi cunoscuÆi, så fac rost de bani curând cred, cåci nu vor politicienii regimului de
p(entru) nevoi zilnice. „dreptate, cinste çi ordine” så må mute la Bucureçti cu
D-tale îÆi mulÆumesc din suflet pentru tot ceea ce faci nici un preÆ.
p(entru) mine. Valuta pe care o trimiÆi regulat lui Lascarov Çi Dtale Æi-o spun, eu pe la Focçani nu mai dau decât
mi-a venit destul de regulat primele luni. doar så-mi iau cårÆile. Må apuc la Bucureçti de salahorie,
Dacå n-açi atârna decât de D-ta çi Lascarov n-açi fi la nevoie, dar 10 ani de provincie îmi ajung.
avut neplåcerile astea, pe care, de altfel, sper så nu le Çtiu cå-s omul „croit” så n-ajung nimic în viaÆå, cåci
mai am, cåci e greu pânå ce Comisia valutarå ne trece n-am talentul învârtelilor çi nici stofå de parvenit n-am.
odatå pe listå. Restul de bani ce mi se cuvenea din leafå Deci, cu tot „viitorul frumos”, ce mi-l întrevede maestrul
mi-au prins de minune, cåci m-au gåsit tocmai într-o zi [Nicolae] Iorga, cred cå se înçealå.
când mi se încheiase toate rosturile. ïncå odatå, mii de Eu nu våd înaintea mea decât mizerii, nedreptåÆi,
mulÆumiri pentru sacrificiul la timp ce-l faci çi pentru grija intrigi. Lupta înverçunatå de ani de zile m-a cam
ce-mi porÆi (Directorul cred cå-Æi då concursul p(entru) surmenat çi [indescifrabil] (Cum s-ar mai bucura „amicii”
D-voastrå, cåci pe mine nu må are la stomach). så afle!)
Lucrarea pentru „Melanges” nici azi n-am trimis-o deçi Totuçi, sunt decis; când m-oi întoarce, s-o iau d’a
am ispråvit-o de mult. Dar transcrierea ei mi-a cerut multå capo (s.a.) vorba lui [Ovid] Densuçianu din admirabilele
vreme çi acum e datå la dactilografiat. Are vreo 240 de interviuri, de deunåzi: Buzduganul çi fierul roç! dar nu
pagini mari, scrise mårunt. E mai lungå decât lucrårile cred cå se mai poate îndrepta ceva în Æara româneascå:
celorlalÆi colegi. Titlul ei: „Le roumain et la terre roumaine „La noi e putred mårul”, din påcate. N-are a face! Cel
dans la littérature française”. Credeam cå-Æi vorbisem puÆin så nu-mi pot eu imputa cå am contribuit la
despre ea, de aceea nu çi-am mai pomenit în timpul din putreziciunea asta!
urmå, cåci nu-mi place deloc så vorbesc despre lucruri Fostul meu elev Diaconu a vrut, la 21 - 22 ani, så vie
plånuite sau neispråvite încå. la Fontenay, så fie bursier, så ia doctoratul etc., etc. Cicå
Aici sosesc români mereu: cea mai mare parte din a trecut bine licenÆa. Mi-a scris pe larg, dar îÆi închipui
ei, ahtiaÆi dupå catedre universitare, titluri çi rosturi. ïmi cå dacå n-am putut så-Æi scriu Dtale, nu m-am gândit
vine câte odatå så spun cå... Fariseul din Evanghelie: så-i råspund lui, deocamdatå.
„MulÆumescu-Æi Æie, Doamne, cå nu sunt ca acest vameç”. A prezentat o lucrare lui [Nicolae] Iorga care ar fi fost
Am mai cunoscut çi câÆiva poeÆi de-ai noçtri, proaspåt încântat de ea. I-a promis cå-l trimite la Fontenay çi,
sosiÆi çi ei, så-çi refacå talentul: niçte minori care se cred convins cå urmeazå istoria, l-a recomandat Consiliului
genii, vorbesc în monosilabe çi cu privirile planând p(entru) Fontenay, dar, ghinionul lui Diaconu, maestrul...
deasupra capetelor muritorilor. i-a uitat numele: i-a zis Dascålu. Consiliul, negåsind
De aceea, „caçul” D-lui Stelian Mateescu nu må asemenea candidat, a recomandat pe altul. De altfel,
surprinde. ïmi vine a crede cå generaÆia care se ridicå maestrul era aça de încântat de el cå aici la Fontenay
mai ales, e o generaÆie de „secåturi... ne neentuziaste” numai de „Dascålu” se vorbea, eu nu çtiam cine-i. ïn
(s.a.)! Eu personal sunt disperat de viitorul Æårei. Cu åçtia ultimul timp, vorbind unui coleg de aici care l-a vizitat în
(s.a.) avem så clådim Æara de mâine? Çi toate acestea Æarå, spunea, pomenindu-i de Diaconu, cå „mâine,
sunt numai (s.a.) din causa lipsei de educaÆie de la noi: poimâine mor, cine så må urmeze la catedrå? Trebuie
pårinÆii çi çcoala sunt mari criminali! „Pieirea mi-a venit så cultivåm tineri istorici!!!” Dar, în ultimul moment cicå
prin çcoalå”, vorba Maestrului (Nicolae) Iorga. Nu çtiu ar fi aflat cå Diaconu nu face istoria çi s-ar mai fi potolit.
înså ce merite deosebite avem în faÆa lui Dumnezeu, de Pe de altå parte, Diaconu îmi scrie cå a renunÆat a veni
are grija noastrå pe care noi n-o mai avem de loc. anul acesta la Paris; vrea så-çi prepare capacitatea în
ïmprejurårile din vremea din urmå, dacå nu s-ar Æarå çi så-çi dea doctoratul cu o lucrare despre I(on)
întoarce în råu! Starea Regelui må neliniçteçte mult çi Ghica. (Bine face, i-aç fi scris çi eu, dar aici n-a fost
mai ales, bizantinismul multora de la noi care vor så vorba de trimiterea lui Diaconu çi de aceea nu m-am
pescuiascå în apå tulbure. Ar trebui toÆi cetåÆenii, pânå gråbit så-i råspuns, p(entru) cå çtiam cå n-ar så vie.)
la unul [så fie neliniçtiÆi pentru] Rege care a çtiut så fie çi ïmi scrie cå ar fi vrut så må suplineascå în acest an.
este încå odatå erou cum n-au fost doi în istoria Aç fi fost încântat çi eu, cåci nu e deloc båiet råu (cu
neamului. Scrisoarea lui cåtre Preçedintele de consiliu toate månuçile lui råsfrânte) çi e foarte muncitor, dar pot
a impus tuturor [indescifrabil]. El, cu oblåduirea lui, så så lupt de aici cu politicienii de acolo? Am så-i scriu så
çteargå impresia penibilå a unor serii de gafe. facå singur ce-o putea, eu nu pot interveni decât când
PrinÆul Carol a botezat mai deunåzi o fetiÆå lui sunt sigur de reuçitå sau când cred cå açi putea trage
Ianculescu. I-am fost prezentaÆi. A venit cu... Doamna! toate consecinÆele din nereuçitå. Çi pentru moment sin-
[Lupescu] çi a stat pânå la 3 în ziuå. cere salutåri çi prieteneascå recunoçtinÆå.
ïÆi mårturisesc cå am fost çi sunt indignat de faptul Raçcu
cå a ajuns biata mea catedrå în mâinile Dlui GhiÆå P.S.-uri: Fiindcå scrisoarea aceasta a luat mari
Dimitriu – ce nu face politica în Æara noastrå? A fost proporÆii, îÆi fågåduiesc så-Æi råspund la prima ocazie la
deajuns ca stimabilul så devinå „fripturist” p(entru) ca întrebårile Dtale relativ la lucrurile de pe aici, la çederea
„marele elector” PloçniÆå så-l instaleze în locul meu, de mea în stråinåtate, Francezi etc.
unde cred cå se laudå cå nu mai pleacå în veci. MulÆumesc p(entru) noutåÆile ce-mi dai. Am så-Æi scriu
Nu mai protestez pe la Minister cåci mi-e silå çi nici regulat de acum înainte. Au venit p(entru) studii la Paris
vreme nu am. Am så am prilejul så protestez altele, majoritatea elevilor mei evrei. MulÆi din ei îmi spun cå nu

SAECULUM 3/2003 45
 arhive literare

se mai întorc în Æarå. Cursurile au început aici. Vremea versuri, pe care te rog så-l primeçti ca omagiul celei mai
e urâtå, totuçi ne facem cå nu bågåm în seamå. curate çi mai devotate prietenii. Råspunde-mi, te rog,
Spune-i amicului Arbore så-mi ierte tåcerea dacå l-ai primit, cåci l-am trimis recomandat, ca mai
îndelungatå. ïi scriu mâine-poimâine. tuturor amicilor.
[Virgil] Huzum mi-a trimis volumul lui cu o lungå PetiÆia pentru spor tot n-am fåcut-o çi tot din cauzele
dedicaÆie. Cred cå dintre toÆi foçtii elevi, åsta e cel cu de mai sus, la care se mai adaugå çi siguranÆa ce o am
care am så må pot mândri mai mult. cå D-nii de la Minister nu-mi vor satisface cererea. Aud
Ce-Æi mai face flåcåul? cå s-ar fi votat o nouå lege în privinÆa sporurilor. Totuçi,
De [Vasile] Bogrea n-açi fi putut scrie nimic. „Durerile desigur, voi face-o cândva, deçi mi-e greu så mai abuzez
mari sunt multe”. de nemårginita bunåtate a lui Lascarov, rugându-l så se
ocupe de chestia asta.
Dragå Domnule ChiriÆå, Voi face totodatå – deçi în zadar, sunt sigur – çi o
Iaråçi nu m-am învrednicit så råspund mai devreme. cerere de transfer la Bucureçti, unde cicå ar fi catedre
ViaÆa, aici mai ales, are atâtea obstacole care se opun vacante la Românå. Dar la cine så stårui? ïmi scrii cå
realizårii atâtor dorinÆe vii çi imediate! directorul îmi cere hârtie prin care så-i declar cå aprob
Cursuri, drumuri prin Paris dupå treburi, lucru în så-Æi dea matale sumele necesare lunare p(entru) plata
biblioteci, timpul preÆios pierdut cu tramvaiul (cel puÆin valutei çi a ratelor? Dar am fåcut asta astå toamnå,
douå ceasuri pe zi irosite iremediabil), indispoziÆii, lipså îndatå dupå plecarea lui æintå, aceastå declaraÆie, pe
de bani, lipså de energie çi între altele, în special, cauza care i-am trimis-o încå de atunci directorului, odatå cu
aceasta din urmå nu e dintre cele mai neînsemnate. cererea mea de concediu pe acest an.
De când am scris în zadar, timp de çase luni de zile Totuçi, alåturez aceastå hârtiuÆå pe care så i-o dai,
250 de pag.(ini) mari. Am oroare så mai pun mâna pe te rog, numai în cazul cå mai repetå cererea. Pun o
condei, chiar p(entru) o simplå scrisoare, chiar când acea hârtie micå p(entru) a nu fi silit så dau scrisoarea
scrisoare trebuie s-o adresez unuia dintre cei mai buni recomandatå.
çi mai iubiÆi prieteni. Dacå am primit luni de zile valuta târziu, vina a fost –
ïÆi fac aici aceastå mårturisire cå, de când cu bånuiesc – a unui funcÆionar de la FinanÆe care a produs
întâmplarea mai sus relatatå, timpul nu s-a însorit çi multe asemenea neplåceri çi altor colegi.
avântul la lucru m-a påråsit pentru o bucatå de vreme. Matale n-am decât så-Æi exprim toatå recunoçtinÆa
De câteva zile îmi fac curaj så reîncep a må ocupa de pentru promptitudinea çi prietenia cu care-mi faci acest
studiul despre Eminescu, întrerupt din cauza celuilalt çi nepreÆuit serviciu (çi tot acu çi lui Lascarov); auzeam cå
încå n-am reuçit så må „antrenez”. se acordå (de la 1 aprilie ?) un nou spor la leafå. S-a
De altfel, nemulÆumiri am zilnic. Chiar ieri am avut acordat? Mai e mult de plåtit la bånci? De s-ar termina
discuÆii çi conflict aproape cu un profesor, la studii aici, odatå så înÆeleg çi eu ceva din leafå.
numit preçedintele unei comisii de bacalaureat în care (Nicolae) Iorga spune la toatå lumea cå am refuzat
fusesem numit çi eu (un singur candidat). Nici aici nu så schimb câteva (s.a.) pagini (când, în realitate, trebuie
vor så må lase în pace D(omnii) de la Minister. så refac întreaga lucrare). Mai spunea, pe la Bucureçti,
Observând unele lucruri care nu mi-au plåcut, mi-am cå am fåcut „elogiul duçmanului neamului”. Nu-i pomeni,
dat demisia din acea comisie, unde fusesem vârât cu te rog, de mine.
forÆa. De aici discuÆii, încriminåri, enervåri, tågåduiri de MulÆumesc mult pentru bunele vorbe ce-mi adresezi
vorbe spuse etc. Må rog, am retråit delicioasele clipe cu privire la conflictul cu directorul.
din cancelaria liceului [din] Focçani. Uf! amarå pâine Ce-Æi face flåcåul? Vå doresc tuturor sånåtate çi voie
trebuie så mai månânce un profesor. Çi nici måcar în bunå, de Paçte.
stråinåtate nu-s scutit de asemenea scene, parcå nu tot Bune salutåri amicale,
între ele am så må (indescifrabil) o viaÆå întreagå! (primitå la Focçani, 2 mai 1927) Raçcu
Dar, în sfârçit, dacå am pomenit despre lucruri de
acestea, o så-Æi aråt cå traiul nu mi-l mai am (pot fi (carte poçtalå - 6 octombrie 1929)
mândru în lume) totdeauna scutit de refulåri care m-au Iubite Domnule ChiriÆå,
fåcut så nu-Æi pot scrie atâta amar de vreme. Am sosit în Bucureçti acum vreo zece zile çi de atunci
Cred cå ai våzut prin vitrine noul meu volum de caut disperat o odae pe care abia de curând am gåsit-o
versuri, „Neliniçti”, scos la luminå datoritå prieteniei (45, str. Berzei). Cred înså cå nu voi sta aici mai mult de
fråÆeçti çi lucrare a lui Alecu Lascarov [Moldoveanu]. Tot 1 noiembrie, cåci am multe inconveniente.
el îmi då zor så reintru în arena literarå de unde m-am Deci, adresa mea råmâne (de la 1 noiembrie, mai cu
îndepårtat îndelungaÆi ani de „apostolat” din urbea seamå) la Liceul „Çincai” (Calea Çerban Vodå), unde
Focçanilor. Dacå voi reîncepe o nouå activitate, numai am fost transferat din toamna asta.
lui am s-o datorez çi tot lui am så-i datorez în acest caz Când oi avea rågaz çi parale (când o så fie asta, nu
çi curajul de a ispråvi studiul de mult început, pentru çtiu) voi veni så-mi iau biroul çi cårÆile. Deocamdatå,
care am adunat tot materialul ce açteaptå a fi în douå açtept „så må fixez”.
luni redactat. E vorba så-mi înscriu abia acum o tezå la ViaÆa e fantastic de scumpå aici çi, sosind dupå
Sorbona. Dar mai putea-voi råmâne încå 3 ani aici så o începerea cursurilor, am gåsit toate orele de la notiÆe
ispråvesc? particulare - ocupate. Ce mai faci? La revedere.
æi-am cumpårat un exemplar din volumul meu de Raçcu

46 SAECULUM 3/2003
 eseu

Mihai Cimpoi

FENOMENUL MINORITAR
MINORITAR
Se discutå mult azi despre pluralitate çi despre iatå o primå cådere din memoria ipoteticå. Minoritarita
raporturile singuralitåÆii cu ei, fårå så se insiste asupra este maladia reversului, dar çi starea realitåÆilor relative”
faptului cum aratå aceasta din urmå, se teoretizeazå (Slavco Almåjan, Metagalaxia minoritarå, Iaçi, 1998,
obsesiv multiculturalismul fårå så se vorbeascå despre p.14)
faptul cum aratå sau cum trebuie så arate o culturå în Primul complex al minoritarului ar fi complexul ruçinii,
contextul acestora. Particularul e pus mereu în umbrå, cauzat de însåçi condiÆia lui de fiinÆå marginalizatå care
pornindu-se de la general, de la standard, modul inductiv e determinatå så aibå o demnitate çi un orgoliu. Con-
e ignorat cu bunå çtiinÆå, generalul impunându-çi un fel ceptul de „integralitate spiritualå” lipseçte sau are o naturå
de rol imperialist. ïn atari condiÆii iatå cå poetul român convenÆionalå. Peste minoritar vine considerarea lui ca
din Banatul Sârbesc Slavco Almåjan ne propune o ceva exotic, ca ceva periferic, sintagmele de felul
perspectivå din interior asupra fenomenului minoritar, literatura minoritarå, scriitori minoritari, literaturå de
fundamentând totul cu tulburåtorul argument al tråirii lui frontierå, rånindu-i amorul propriu. ConçtiinÆa cå este un
în regim existenÆial. Cåci minoritarul se aflå prin definiÆie råtåcit, un subiect dinafarå se întâlneçte cu conçtiinÆa
într-o situaÆie limitå. Este condamnat, adicå, så fie un îndârjitå cå este de aici, cå este totuçi dinlåuntru, cå este
mårginaç, o fiinÆå de margine care îçi cautå disperat – în un component al acestei societåÆi çi acestei realitåÆi
mod direct sau ocolit, manifest sau latent (prin acÆiuni istorice, sociale, geografice. RelaÆiile cu realul pragmatic
deschise sau în focul lui låuntric) – drumul spre Centru. sunt patetice, sentimentale, marcate mereu de tensiune.
ïn chip fatal acesta este obsesia lui de o viaÆå, este ceea Realul îl sfâçie pe minoritar, îl aruncå în zona neîmpå-
ce îi determinå fatal comportamentul psihologic, moral, cårii/împåcårii. SenzaÆia lui este/nu este de aici, adicå a
social. Fatumul depinderii de sau al situårii în raport cu suspensiei dispare çi el cade mereu înapoi în realul
spânzurå deasupra lui ca o sabie a lui Damocle, dând implacabil. Descrierea hagiograficå a vieÆii lui este
naçtere la complexe specifice. fragmentarå, sofisticatå astfel încât ar ocupa un loc
CondiÆia de minoritar îi bifurcå antenele sensibilitåÆii, deosebit într-o „posibilå istorie imaginarå a absenÆei”.
acestea fiind îndreptate înafarå çi înlåuntru. ViaÆa lui se Sub aspect cultural, minoritarul apare într-o investi-
desfåçoarå în paralel cu cea a majoritarului, detaçându- turå de om enigmatic çi de actor involuntar al istoriei care
se sau apropiindu-se capricios de acesta. Imaginea sa promoveazå „condiÆia de umbrå” (Slavco Almåjan îl
realå este alteratå mereu de aparenÆe, zona în care citeazå pe Cioran), de „personaj central al propriului
tråieçte fiind zona umbrei, zona iluzoriului, a incertului, a destin”, dar încearcå totuçi så obÆinå cotele universalitåÆii.
consistenÆei care se surpå. Minoritarul îmbråÆiçeazå acum ipostaza mai generalå
Ïntâmplarea face ca çi lumea minoritarului român din a reprezentantului culturii minoritare, torturat fiind de
Voivodina så fie amplasatå çi geografic la periferie, la conçtiinÆa imposibilitåÆii de a fi universal dar dedându-se
frontierå, adicå – în termeni sociologici la margine. totuçi efortului filosofic de a obÆine universalitatea.
Aça cum fiecårui popor îi este dat så aibå o existenÆå Minoritarului român din Voivodina nu-i lipseçte liniç-
într-un grad mai mare sau mai mic tragicå, condiÆia tea conçtiinÆei de a se putea impune prin creativitate, prin
minoritarului presupune un dublu tragism. Pasiunile, specificul såu „balcanic” çi cvasi-baroc. Pericolul
suferinÆele, aspiraÆiile, tråirile lui în ansamblu poartå în dispariÆiei e astfel depåçit, autorul apelând la autoritatea
chip exclusiv un caracter de minoritaritå. (Am våzut cå lui Claude Lévi Strauss care vedea soluÆia salvatoare în
çi noi suntem în anumite perioade de antiromânitå, „coaliÆia culturilor” çi în valorizarea specificului cultural
manifestare specificå a autodispreÆului care nu este decât identitar, a elementului etnopsihologic sau etnopsiho-
tot o „minoritåritå” în raport cu lumea civilizatå). Factorul cultural.
acomodare çi factorul conservare sunt agenÆi patogeni Minoritarul este mereu prizonierul stårilor paralele çi
ai minoritaritei, mereu çi acelaçi angajându-se într-un spectrale, al temerii de suferinÆå, denumitå de poet
joc demonic. Paradoxul bånåÆean stå, spune Blaga, sub algofobie, bazându-se astfel pe propria fiinÆå çi aspirând
semnul pasiunii çi excesului baroc. Spirala cunoaçterii mereu la o împlinire de sine. De aceea, este torturat de
de sine urcå/coboarå cu reluårile ei ciudate. iminenÆa probabilitåÆii nedemonstrate. Ipotetismul este
Neliniçtit, depresiv, dar mereu tinzând spre echilibru, boala lui, agravatå de prejudecåÆi, tabuuri, autocenzurå
cåci dreapta cumpånå româneascå lucreazå çi în fiinÆa care sunt datele inconfundabile ale conçtiinÆei sale.
românului de acolo, tolerabil, el se dedå unei experienÆe Vorbeçte o limbå sârbizatå, amestecatå, dealectalå,
naturale, logice, acomodabile çi uçor interpretative, zice uçor arhaicå, cu o sintaxå dureros deformatå çi frazarea
Slavco Almåjan, asigurând un acelaçi, o continuitate în frigidå, devenind, dupå cum zice fenomenologul, „un
sine. Intrat în zona integrårii çi al confluenÆelor ineluc- homo fictus pe tårâmul limbajului deformat”. „El tråieçte
tabile, a Æinut så se impunå prin expresivitate, prin cu adevårat între douå naÆiuni: una lingvisticå, testa-
creativitate. Ce så-i faci? „Procesul dublu de existenÆå mentarå, çi alta geograficå, socio-culturalå, ireductibilå.
este izvorul såu de interpretare a realitåÆii. A tråi global Minoritarul existå la modul fals deoarece el este, oriunde
sau anonim, fårå a se realiza prin acÆiune, prin experienÆå, s-ar gåsi, minoritar (subl. în text – n.n.), tinde spre „unitate

SAECULUM 3/2003 47
 eseu

çi alteritate în acelaçi timp” (Ibidem, p.51). la autodispreÆ. Minoritarul vine cu o mårturie ardentå a
SituaÆia lingvisticå caraghioaså acutizeazå din nou existenÆei, cu o creativitate çi o experienÆå a sa, care
complexul „fiului råtåcitor” çi al „drumului spre Centru” la îmbogåÆeçte pluridimensionalitatea, spectralitatea lumii.
care este condamnat. ïn contextul unei atari situaÆii Dezavantajul se compenseazå prin avantaj, fie çi minim,
resimte „blestemul Turnului Babel”. Pe planul împlinirii îl slåbiciunea prin energia sporitå. Sensibilitatea dublå,
va pândi eçecul, iar pe planul realului pragmatic se va conçtiinÆa dedublatå, sentimentul realului bifurcat (cu
simÆi un total dezrådåcinat, ca o fiinÆå fårå istorie. Pe de acela al ficÆiunii), psihicul disociat (în normal çi morbid).
altå parte, în mod cruciç, simte nevoia de a se acomoda Contradictoriul îl urmåreçte pe minoritar ca o piazå rea.
la acest real, de a se afirma prin creativitate cåci Propriul duçman îi este mentalitatea. Cantonarea în
bånåÆeanul, ca un adevårat continental, este „lacom la complexe çi prejudecåÆi este iminentå. Pe faÆa lui apar
mâncare” çi „lacom la existenÆå”. Låcomia de existenÆå mereu, dupå cum se spune sugestiv în carte, „pete de
realå îl împinge în contradictoriu. Spectacolul, structuralul minoritaritå”. SuferinÆa realå se completeazå cu suferinÆa
exotic çi pestrit, diferit prin definiÆie, iaråçi se impun, imaginarå.
autoritar, identificarea cu realul este foarte sensibilå. „Noi Poate scapå de aceste complexe? Da, fiindcå, aça
am tråit în contradicÆii: ne-am împåcat cu mlaçtina çi cum în lamentaÆia euripideanå a Ifigeniei, soarele îçi
nisipul, deçi çtiam cå existå çi o altå posibilitate de a schimbå orbita, de ce nu s-ar schimba çi orbita preju-
regåsi echilibrul” (Ibidem, p. 64). Continuumul românesc decåÆilor?
se påstreazå în ciuda tuturor circumstanÆelor, Slavco Almåjan opereazå çi cu argumentele supreme,
obstacolelor, prejudecåÆilor, tabuurilor. Românul bånåÆean care sunt evident cele mai plauzibile. SpaÆiul matricial al
urcå, se afirmå, dureazå prin sine, prin predecesori çi minoritarului român bånåÆean este spaÆiul mioritic
urmaçi, prin formele active ale excensiunii. Tråieçte blagian. Gânditorul de la Hamangia este redus în zona
mereu, dupå cum subliniazå obsesiv poetul, viaÆa stårilor Voivodinei. ïn regiunea lui, Iugoslavia este Belgradul
spectrale, pluriforme, bizuindu-se pe çansele posibilului: secolului XX, aça cum BizanÆul a fost „Parisul evului
„…Minoritarul este prin definiÆie o posibilitate care nu mediu”.
renunÆå la real, dar nici la imaginar, iar minoritarismul Minoritarul are atuuri deosebite printre care cele mai
nu este un curent literar, nici filosofic, el este un destin, importante sunt tendinÆa de autocunoaçtere (este citat
întocmai cum bovarismul este o concepÆie. Minoritatea John Milton cu „A nu må cunoaçte pe mine te face cunscut
nu existå în aglomerare ci în spaÆiu rårit. Ea este principiul pe tine”) çi acela de a valoriza starea lui de excepÆie çi
rarefiat çi specific al existenÆei” (Ibidem, p. 67). structura lui dualå.
ïn raport cu Centrul pe care-l cautå çi de a cårui Studiul lui Slavco Almåjan este revelator în primul rând
fantasmå este copleçit, minoritarul apare ca o fiinÆå de prin perspectiva interioarå a exegezei, fenomenul analizat
peste tot çi de niciunde. Nedefinitul, divizibilul, neutralul fiind tråit cu toÆi porii fiinÆei de el însuçi. Discursul socio-
çi indiferentul îl intereseazå. „Minoritarul devine obiectul logic pozitivist, înÆesat cu fapte çi cifre seci dar gråitoare,
planului secund, a zonelor umbroase çi impacientate”, se îmbinå organic cu discursul poetic deschis, sincer,
conchide autorul. patetic ornat cu metafora plasticizantå. Crusta abstractå
ïn discuÆia despre specificitate este angajat Tråilå a expunerii e spartå adesea de sinusoida demonstraÆiei
Spåriosu cu postulårile modalitåÆilor de asimilare: emoÆionale, uneori cu excese sentimentale, cu redun-
asimilarea etatistå çi asimilarea binevolå, asimilarea denÆå çi reluåri obsesive leitmotivice. Parti-pris-ul îçi face
psihicå çi asimilarea socioetnicå, toate acestea deter- jocul, aducând farmec çi credibilitate.
minate de stadiul aculturaÆiei, fenomenul bilingvismului, SchiÆa fenomenului minoritar e întrutotul relevantå prin
relaÆiilor interpersonale etc. condeiul dotat cu har al unui remarcabil poet al fiinÆei
Capitolele din partea a doua a cårÆii, adunate sub româneçti.
genericul AtracÆia specificului
specificului, conÆin o pledoarie calmå,
cu o tensiune cenzuratå çi surdinizatå, pentru drepturile
naturale ale minoritarului, pentru nevoia de a actualiza
problema destinului såu, pentru înÆelegerea fireascå,
omeneascå a lumii sale sensibile, a „cazului de tensiune”
(fiindcå, zice autorul, „încå nu çtim cine suntem, pe cine
reprezentåm, ce anume dorim”). Minoritarul este un Ilie
Moromete care poate fi uçor rånit sufleteçte, poate fi
personajul ce-l açteaptå pe Godot al lui Beckett, sau
Merceau al lui Camus, un „erou neaclimatizat” care
simbolizeazå „neaclimatizarea subconçtientului într-un
mediu aclimatizat” („E o situaÆie tragicå, lipsitå de
tragism”).
Ce soluÆii concrete propune Slavco Almåjan? CredinÆa
cå nu existå culturi minore, cå la periferie se face culturå
adevåratå, refuzul automarginalizårii çi al tuturor
complexelor ce derivå din ea, „neadormirea”, netrecerea
sub tåcere a tuturor fenomenelor aberante, renunÆarea Fata cu clepsidra

48 SAECULUM 3/2003
 eseu

Al. Såndulescu

*
DOI RIVALI*
Eroul principal, Puiu Faranga pune, într-o çi mai mare i-a plåcut decât ca stupefiant contra insomniei”. Când
måsurå decât tatål såu, båtrânul Faranga, problema s-a sunat mobilizarea „prin ståruinÆa båtrânului”, Puiu a
naturalismului din romanul Ciuleandra çi în genere din råmas ca sublocotenent într-un birou, adicå a fost un
opera lui Liviu Rebreanu, care a fost deseori discutatå „învârtit”, ca atâÆia dintre eroii lui Rebreanu, mai ales
çi nu o datå incriminatå mai ales de cåtre critica dog- din Pådurea spânzuraÆilor. Printr-un sfidåtor contrast,
maticå. Aceasta obiecta respectivului curent, nu numai în timp ce „pe strada murdarå din Iaçi, treceau cåruÆe
mutarea accentului de pe aspectul social pe cel bio- scârÆâitoare cu cadavre de exantematici prin ninsoarea
logic çi tratarea cazurilor patologice çi nu a tipicului, ci, deaså”, infatigabilul Don Juan de douå parale se afla în
conform filosofiei marxiste, care cel puÆin în epoca compania unei actriÆe lascive, adåpostit la cåldurå, într-o
stalinistå, nu recunoçtea genetica drept çtiinÆå, respin- pasionalå scenå de amor. ViaÆa lui Puiu fusese prin
gea ideea de ereditate. Naturalismul, având particula- excelenÆå modernå, petrecându-se în saloane çi mai
ritåÆile lui, este înså un curent înrudit cu realismul çi ales între måtåsurile budoarului. Båtrânul i-a dat voie la
ilustrat în literatura europeanå de mari creatori, precum un moment dat så se ocupe de vânåtoare, dar când a
Emile Zola, care a avut un puternic impact universal, fost så aibå un duel, i-a împiedicat ieçirea pe teren, deçi
inclusiv asupra literaturii române. PreferinÆa lui pentru îl çtia scrimeur redutabil. I-a spus cu obiçnuita fermitate
patologie, pentru ereditate çi consecinÆele ei, pentru çi parcå premonitoriu: „Nu vreau så am un copil asasin,
studierea aspectelor clinice ale demenÆei çi ale crimei, nici måcar în duel”.
pentru descrierea psihologiilor primare, mânate în primul Aparent, fårå nici un motiv, Puiu o omoarå pe
rând de instincte, de obscure impulsuri fiziologice, a Mådålina (devenitå Madelaine) prin sufocare,
scenelor lubrice, violente sau scabroase sunt de însoÆindu-çi crima de repetarea de trei ori a cuvântului
remarcat, cel puÆin unele dintre ele çi la unii scriitori Taci!... rostit cu un „glas horcåit, foråind pe nas rar,
români. Cazurile patologice l-au preocupat pe Caragiale, prelung”. Vocea lui råzbate „asprå, strâmbå, gâfâitå,
„naturalistul nostru prin excelenÆå”, cum îl numeçte råbufnind ca dintr-o adâncime de pivniÆå”. Scena de
G.Cålinescu (O fåclie de paçte, ïn vreme de råzboi), violenÆå, acompaniatå çi sonor într-o tonalitate parcå
ereditatea pe un antinaturalist ca Duiliu Zamfirescu în animalicå, dezguståtoare, e conceputå vizibil dupå
Romanul Comåneçtilor çi pe Liviu Rebreanu, mai ales tiparul naturalist.
în Ciuleandra , care, în varietatea de formule epice cul- Cum funesta faptå n-a fost premeditatå, ucigaçul se
tivate de scriitor, e un roman naturalist (îi era drag pentru trezeçte ca dintr-un coçmar, e înspåimântat, îçi vede
cå în el „sunt instincte”), aça dupå cum Pådurea spân- chipul desfigurat în oglindå, scriitorul desenându-i un
zuraÆilor e unul politico-moral çi religios, iar Adam çi prim portret: „un tânår cu pårul negru, puÆin vâlvoit, cu
Eva, unul metafizic. figura raså, finå, ovalå çi råvåçitå, cu ochii råtåciÆi,
Puiu Faranga (îi vom zice Puiu, spre simplificare) e îmbråcat în frac, dar cu mançetele ieçite din mâneci, cu
singurul vlåstar al familiei Faranga, „çi printr-însul fa- plastronul fråmântat çi o aripå a gulerului ridicatå pânå
milia aceasta, de obârçie stråveche, boiereascå, trebuia la ureche, ca la eroii aristocratici în filmele americane,
så se perpetueze”. Dar nu oricum, ci printr-o regenerare, dupå o încåierare de box cu rivalul burghez...” ïncepe
prin cåsåtoria cu o fatå sånåtoaså din alt mediu social, acum sondajul interior, analiza psiho-patologicå, amin-
aça cum hotårâse båtrânul Faranga, care dirijeazå totul tind-o pe aceea a lui Apostol Bologa, dar cu totul alte
în mod autoritar: „Ei bine, comenteazå Puiu, nu fårå accente, examenul, de astå datå, fiind preponderent
ironie çi anume dezgust, zice cå neamul nostru e clinic. ïn amintirea lui Puiu era „un haos apåsåtor în
condamnat så se stingå fiindcå de atâtea generaÆii nu care nimic nu izbutea så se închege într-o formå
çi-a împrospåtat sângele çi cå împrospåtarea se face låmuritå”. El se supune docil, cum o fåcuse toatå viaÆa,
prin amestecul cu un sânge nou, sånåtos, tânår, hotårârii lui tatå-såu de a fi internat în sanatoriu, unde
plåmådit cu påmânt... Brrr!... Çi aça cum eu eram trebuia så parå nebun, spre a scåpa de responsa-
singurul Faranga, eu aveam datoria så må sacrific bilitatea penalå. Dar de abia de aici încolo se dezvoltå
pentru neam çi så må însor cu o fatå de la Æarå pe care criza psihicå. Are vise bântuite de gelozie çi senzualitate,
mi-o va alege dânsul la timp”. Iatå deci teoria ereditåÆii. îçi pune problema cum så-l înçele pe doctor ca så scape
Ca profil fizic çi moral, Puiu era plåpând, ca çi de pedeapså, „el care în viaÆa lui n-a våzut un om
maicå-sa, moartå de tânårå, çi de aceea, cu atât mai într-adevår nebun”. La prima întâlnire cu doctorul Ursu,
mult ocrotit de Faranga, de care va fi mereu depen- dialogantul, confidentul profesional çi, printr-o întâm-
dent. Ca çi tatål, era un desfrânat çi acesta îi satisfåcuse plare nefericitå, rivalul såu în dragoste, Puiu face o
material toate capriciile: petreceri, femei, sporturi. Se declaraÆie ca la poliÆie: „...am sosit asearå aici pentru
cåsåtorise totuçi din dragoste cu frumoasa ÆåråncuÆå cå... am sugrumat-o pe nevastå-mea...” La o discuÆie
Mådålina, dintr-un sat din Argeç, continuându-çi viaÆa ulterioarå, mai amplå, descrie momentul crimei simulând
uçuraticå. Fåcuse atâtea studii spre a dobândi o diplomå în mod reuçit nebunia. SoÆii se pregåteau så se ducå la
pe care nu avea s-o foloseascå niciodatå. „Cartea nu balul de la Curte (curtea regalå). Lui îi vâjâiau urechile
çi i se pårea cå ea Æipå çi cå-l insultå, dar în acelaçi timp
îçi dådea seama cå tace çi este imobilå. N-a mai putut
* Pe marginea romanului Ciuleandra de Liviu Rebreanu

SAECULUM 3/2003 49
 eseu

îndura acel Æipåt (imaginar) çi s-a nåpustit asupra ei. Ea schimbå umoarea: se simte uçurat çi mulÆumeçte
nu s-a apårat çi asta l-a înfuriat çi mare tare... Dupå doctorului. Acesta parcå i-ar fi devenit prieten. Dar zig-
care, lui Puiu i se încurcå limba, nu mai putu continua, zagul umorilor continuå. Puiu ajunge la concluzia cå e
„izbucni într-un plâns nervos, fårå lacrimi, cu sughiÆuri nebun, se descrie ca pe o bestie, îçi încleçteazå
dureroase çi dese”. Råmâne, fireçte, sub observaÆie, degetele convulsiv, declarând patetic: „Adevårul
are discuÆii frecvente cu doctorul çi cu gardianul såu adevårat e cå sunt nebun! M-am constatat eu însumi,
Andrei Leahu, çi el de prin Argeç, ca çi Madelaine, doctore! Nu o clipå de nebunie, cum credea sau voia
începe så se intereseze din ce în ce mai insistent de så se creadå bietul tata, ci o nebunie definitivå çi
jocul Ciuleandra, la care o cunoscuse pe viitoarea lui iremediabilå”. Dupå ce doctorul Ursu nu se poate abÆine
soÆie. Ceea ce-l fråmântå în permanenÆå este întrebarea çi i se confeseazå la rândul lui, cå a iubit-o pe Mådålina
„de ce a ucis-o pe Madelaine” çi neputinÆa de a råspunde çi numai apariÆia în sat a celor din Faranga i-a distrus
altceva decât „Nu çtiu!... Nu çtiu!...” ïn singuråtatea fericirea, Puiu izbucneçte: „Eu totuçi am iubit-o mai mult,
camerei sanatoriale, emite fel de fel de ipoteze, ca de doctore! Am iubit-o atât de mult, cå am ucis-o!” Din ce
exemplu, cå a avut instinctul criminal înnåscut çi deci în ce mai surexcitat, el afirmå cå a omorât-o din pricina
nu el ar fi vinovat, ci soarta „care i-a turnat în sânge doctorului, a cårui prezenÆå, chipurile, o simÆise
pornirea spre crimå”. ïçi scormoneçte apoi în memorie dintotdeauna. Alunecând tot mai des de la o extremå la
momente marcate semnificativ de instinctul vårsårii de alta a stårii psihotice, de unde numai cu o zi, douå înainte
sânge: îi plåcea så vadå cum se taie påsårile de la se autocaracterizase ca nebun, îi face o mårturisire
bucåtårie; înseçi scenele de amor aveau ceva patologic senzaÆionalå. Venise la sanatoriu dupå ce såvârçise
prin modul excesiv pasional, sugerând întrucâtva crima. crima, prefåcându-se cå e nebun, ca så-l înçele pe
Când poseda o femeie „avea pornirea irezistibilå de a o medic çi justiÆia. Nu mai vrea så persevereze pe calea
ucide într-o îmbråÆiçare supremå sau cu o sårutare care minciunii: „De aceea m-am hotårât så declar, în faÆa
så-i opreascå definitiv respiraÆia”. Multe femei i-au spus tuturor, pe conçtiinÆa mea çi pe cuvânt de onoare, cå nu
cå se poartå în iubire ca un criminal sadic. Apåsat de sunt nebun çi pentru ce am fåcut doresc så ispåçesc!”.
actul såu ucigaç, Puiu simte nevoia de iertare çi de Dar aceasta nu reprezintå decât o clipå de scânteiere
ispåçire, ca un erou dostoiewskian. ïn ziua înmormân- lucidå, pentru cå, medicul ezitând så råspundå, Puiu
tårii Madelainei, spune de sute de ori Tatål nostru , cu „se repezi ca o fiarå la gâtul (lui) cu mâinile încleçtate”,
evlavie, çi rugând-o „cu lacrimi fierbinÆi så-l ierte”. pronunÆând ameninÆåtor acelaçi cuvânt fatidic: „Taci!...
Amintirea ei devine singura alinare. Se autoexamineazå Taci!... Taci!...” çi imobilizat, continuând så urle: „Nu sunt
tot timpul çi i se imprimå pe faÆå o mascå de surâs amar. nebun! Nu sunt nebun!” Dupå care, dominat copleçitor
Având pe deplin conçtiinÆa cå e criminal, i-o comunicå, de obsesia lui maniacalå, începu så danseze Ciuleandra
fårå ezitåri, tatålui såu: „Germenul crimei a fost în mine, pe care o exersase nopÆi în çir: „Puiu, în pijama des-
a crescut, m-a urmårit, pânå ce m-a învins”. cheiatå, cu pieptul gol, cu faÆa asudatå çi veselå, tropåia
ïn conturarea personajului çi în evoluÆia psihopatiei pe loc, fredonând sacadat o arie închipuitå”.
lui, alåturi de båtrânul Faranga, un rol, poate çi mai im-
portant, îl are doctorul Ursu, iubitul din adolescenÆå al Doctorul Ion Ursu are în roman un rol dublu: de medic
Mådålinei, çi faÆå de care Puiu manifestå o atitudine çi de om, rival învins al lui Puiu Faranga în dragostea
profund oscilantå, corespondentå umorii sale din ce în pentru Mådålina. RelaÆiile despre biografia çi caracterul
ce mai labile. I s-a pårut la început cå are „o mutrå de lui le aflåm din relatårile altor personaje, mai cu seamå
Æåran încåpåÆânat”, apoi, dupå o primå discuÆie, „îi face ale båtrânului Faranga, procedeu din ce în ce mai
impresia de om bånuitor çi viclean. Totuçi nu i se poate frecvent al scriitorului, începând cu Pådurea spânzu-
tågådui o atitudine cinstitå çi demnå”. Pe parcurs, devine raÆilor. Era båiat de la Æarå „din pårinÆi Æårani, sårac, ajuns
o vreme suspicios, ba chiar ostil când aflå cå a cunoscut- numai prin muncå çi sârguinÆå”; „un medic deosebit de
o pe Madelaine, mai mult, cå a participat çi la capabil, foarte harnic, citeçte mult çi çtie mult çi, mai
înmormântare. Era convins cå i-a fost rival „çi-l uråçte presus de toate, un model de conçtiinciozitate çi
de moarte”. Ajunge så aibå faÆå de el „un sentiment de corectitudine”. Era asistentul çi locÆiitorul profesorului
fricå amestecat cu repulsiune”. Puiu voia så se mute Demarat la sanatoriul de psihiatrie çi urmaçul lui
din sanatoriu, fiind încredinÆat cå doctorul cunoçtea prezumtiv la catedrå. Lui Faranga – senior îi face
adevårul, cå pacientul såu „n-are nimic, e sånåtos tun impresia cå e „cam stângaci, cam colÆuros, încât nu
çi deci complet responsabil de crima såvârçitå, dar nu inspirå mare simpatie, cel puÆin la început, pânå ce îl
vrea så se descopere çi cautå så-l tortureze”. Pânå la cunoçti mai de aproape”. Gardianului Andrei Leahu i se
pare de-a dreptul ursuz çi brutal în adresarea verbalå.
urmå, Puiu acceptå så råspundå la întrebårile insistente
Tot el aflase cå doctorul e originar din Argeç, chiar din
ale doctorului Ursu, prezentându-i teoria ereditåÆii çi a
satul Vårzari, de unde era Mådålina. ïn comportarea
primenirii sângelui lui Faranga, în virtutea cåreia el s-a
faÆå de Puiu, doctorul Ursu e sobru, examineazå totul
cåsåtorit cu o fatå sånåtoaså de la Æarå. Povesteçte apoi
cu atenÆie, îl priveçte mereu fix çi vorbeçte cu un glas
cum a cunoscut-o pe Mådålina la jocul Ciuleandra,
incolor. Pe figura lui, noul pacient observå tremurând
descris de autor într-o paginå admirabilå, ca expresie parcå o umbrå de ironie. ïi comunicå acestuia pe un ton
dezlånÆuitå a erosului, de o puternicå senzualitate, oficios cå „a primit o adreså de la parchet, în care e
sugerând însuçi extazul sexual. Atât de înflåcårat, învinuit de omucidere, cå ar fi unele indicii cå crima s-a
amorul pare så cuprindå întregul cosmos. Puiu se såvârçit într-un moment de crizå nervoaså”. De aici,
îndrågosteçte de fetiÆa de abia 14 ani, obÆinând acordul necesitatea unui examen medical „spre a se constata
tatålui s-o ia de soÆie, numai dupå ce ea va fi çcolitå o dacå responsabilitatea legalå, în cazul de faÆå, e deplinå,
destul de lungå perioadå în Occident. Pacientul îçi parÆialå sau eventual nulå”. ïi aduce la cunoçtinÆå de

50 SAECULUM 3/2003
 eseu

asemeni cå se aflå sub observaÆie çi în arest preventiv. juråmântului lui Hipocrat. El îi comunicå lui Puiu, care
Au loc mai multe çedinÆe de chestionare a pacientului s-a temut mereu cå-l va trimite la tribunal så-çi pri-
în legåturå cu crima. Båtrânul Faranga, care încercase meascå pedeapsa, cå a redactat referatul cåtre parchet:
så-i câçtige bunåvoinÆa (în sensul unui referat favorabil), „Eçti tot atât de puÆin råspunzåtor de fapta aceea pe cât
se loveçte de un zid. Sâcâit de întrebåri, într-o zi îi ai fost de cea dintâi, când ai luat-o pe Mådålina de la
råspunde politicos, dar rece: Tribunalul i-a încredinÆat o Vårzari”. Çi dupå opinia avizatå, exprimatå cu deplinå
misiune gingaçå: „de råspunsul lui depinde aplicarea probitate, a doctorului Ursu, Puiu era o victimå a voinÆei
dreptåÆii sociale”. El trebuie så-çi reprime orice subiec- paterne de care se låsase manevrat çi mai ales al
tivitate, care ar putea så influenÆeze câtuçi de puÆin biologiei, al unei ereditåÆi blestemate.
obiectivitatea absolutå a rezultatului observaÆiilor sale. Cei doi sunt rivali pentru cå au iubit aceeaçi femeie
Incoruptibil, doctorul Ursu respectå întru totul deonto- çi în acelaçi timp sunt douå tipuri antagonice, nu atât
logia profesiei de medic. Pe parcurs înså apare çi omulomul. social, cât din punct de vedere moral çi profesional.
ïntr-o nouå discuÆie, când Puiu îi spune cå doctorul e Dacå Puiu Faranga este un vlåstar, din påcate,
din satul Mådålinei, el are, la rândul lui, o reacÆie degenerat al aristocraÆiei, prin calitåÆile lui intelectuale,
nervoaså: „Se roçise çi nårile îi tremurau” çi-i observå doctorul Ursu se dovedeçte un strålucit reprezentant al
pe un ton aspru pacientului cå nu e obligat så-i facå meritocraÆiei. Unul e uçuratic, egoist, superficial, obe-
deståinuiri: „UiÆi cå eu am fost în dreptul meu çi chiar dient, acceptând minciuna, inducerea în eroare a
dator så-Æi cunosc intimitåÆile! Så nu intervertim deci justiÆiei, ca pe o nouå crimå, celålalt – integru, demn,
rolurile!” Când vine mama Mådålinei så-i cearå lui Puiu incoruptibil, refuzând orice manipulare, fie çi din partea
necuvenite despågubiri (fata fusese înfiatå de o måtuçå unei persoane influente din înalta societate, ca båtrânul
a acestuia), doctorul Ursu este indignat çi-i reproçeazå Faranga, reprimându-çi durerea dramei sale interioare,
pe un ton amar, în care de astå datå recunoaçtem omul în respectul desåvârçit al adevårului çtiinÆific. Dacå
rånit grav în tinereÆe, prin distrugerea de cåtre alÆii a doctorul Ursu, cu toate asprimile lui comportamentale,
visului såu de fericire: „Så-Æi fi adus aminte cå eçti mamå îçi atrage admiraÆia çi unanima apreciere, Puiu ne inspirå
când ai dat-o pe Mådålina, nu acum când e moartå!...” milå, ca orice bolnav, cu atât mai mult, cu cât în mo-
Femeia îi spune cå oamenii din sat au trimis-o la el så-çi mentele lui de luciditate, regretå crima, dorind s-o ispå-
cearå „dreptatea”. „La mine? (råspunde el din ce în ce çeascå. Prin performanÆele, seriozitatea çi etica sa
mai iritat çi plin de indignare). M-ai ascultat d-ta atunci profesionalå, doctorul Ursu çi-a câçtigat nobleÆea,
pe mine? zise Ursu roçind cu o emoÆie nouå în voce. Çi inclusiv socialå, pe când Puiu o pierde, ca sperjur çi ca
acum vrei så te învåÆ eu så înçeli lumea?... Eu n-am un banal asasin, chiar dacå se dovedeçte, pânå la urmå,
înçelat niciodatå pe nimeni, lele! Numai alÆii m-au înçelat, iresponsabil.
dar eu m-am Æinut totdeauna de vorbå!” Luåm cunoçtinÆå Lui Rebreanu, repetåm, îi era dragå Ciuleandra,
acum de o nouå dramå, psihologicå çi socialå, în afarå fiindcå în ea sunt instincte, încorporate exclusiv în eroul
de aceea predominant biologicå a lui Puiu. Continuând principal, studiate cu un ochi scrutåtor de clinician
discuÆia, acesta îl întreabå pe doctor dacå a cunoscut-o psihopatolog, care este cu prisosinÆå aici romancierul,
pe Mådålina çi el råspunde afirmativ, întunecându-se. dar existå çi sentimente çi personaje normale, tratate
La rându-i, se confeseazå, relatând povestea dragostei în buna tradiÆie realistå, ca de pildå, doctorul Ursu,
lui nefericite. Erau vecini, el fiind mai mare cu zece ani despre care tocmai vorbiråm, ca frumoasa çi nefericita
decât Mådålina. Când cei doi Faranga au venit în sat, Mådålina, ca gardianul Andrei Leahu, care, în înÆelep-
Ursu se afla în vacanÆå, mai avea doi ani pânå så ciunea lui Æåråneascå, într-o situaÆie-limitå, çtie så evite
termine facultatea. O iubise mult pe Mådålina, „ca pe o crima, çi ca båtrânul Faranga, cel care Æine cu orice
sorå çi ca pe o soÆie...” Visul såu era de a ajunge medic preÆ la ideea de prestigiu social al castei, astfel spus,
de plaså, de a se cåsåtori cu ea çi de a avea împreunå la imagine
imagine. Schimbåm ceea ce e de schimbat, sunt
copii. Se învoiserå çi, de asemeni, cu maicå-sa, pe unii potentaÆi (de fapt, îmbogåÆiÆi), care çi azi, când
care a ajutat-o, nu o datå, din såråcia lui. Când au ajung (dacå ajung) så intre în puçcårie... se
chemat-o „boierii” (de fapt, cu cumpårat-o), el n-a vrut îmbolnåvesc subit, nesuportând gratiile. Numai cå
s-o lase. I-au luat-o oamenii cu sila, cu mijlocirea bietul Puiu Faranga era cu adevårat bolnav, latent
hangiului, pe care Ursu, ca un adevårat Æåran rebrenian, probabil, când a comis crima, çi manifest, în urma
„l-a umplut de sânge”. Çi încheie spunând: „Çi aça s-au çocului psihic suferit. Så nu råmânem înså cu impresia
risipit visurile mele de fericire conjugalå burghezå”. Dar cå ereditatea çi demenÆa ar fi apanajul unei singure
pe Mådålina n-a uitat-o niciodatå çi crede cå nici ea clase. Nici Leiba Zibal çi nici dl. Stavrache nu erau
nu-l uitase. Mai spera încå în minunea care-i va reda-o boieri. Boala nu prea alege, deçi unele condiÆii par så
cândva. Vocea îi era tremuratå de emoÆie. Când Puiu îi o atragå çi så-i înlesneascå accesul.
spune cå totuçi el a iubit-o mai mult, aça de mult, încât Revenind, soarta fåcuse ca fiecare dintre cei doi rivali
a omorât-o, doctorul Ursu îl priveçte „cu o milå coloratå din Ciuleandra så fie învins în felul såu. Puiu, cel cu
cu urå”, precizându-i: „Ai dreptate... Ai omorât-o chiar sângele prea îngroçat sau prea serbezit, intrå pe viaÆå
de douå ori: întâi i-ai ucis sufletul când ai luat-o, çi a în ospiciu, în timp ce dr. Ursu, un virtual savant, råmâne
doua oarå i-ai ucis çi trupul”. Reinstalându-se treptat în în continuare cu o ranå sufleteascå deschiså. Acesta e
postura de medic, doctorul Ursu trage un fel de concluzie în genere epilogul mai tuturor eroilor lui Rebreanu:
a acestei triste istorii, provocate de chiar pacientul såu: asasinaÆi, ca Mådålina, ca Ion çi Miron Iuga, sinucigaçi,
„ïn preajma despårÆirii îmi pot permite så-Æi spun cå, fårå ca Ana çi IÆic Çtrul, condamnaÆi la moarte, ca Bologa çi
så çtii çi fårå så vrei, ai fost ucigaçul fericirii mele.” ïn Horia, osândiÆi la o boalå incurabilå, ca Puiu Faraga
sufletul lui s-a dat o crâncenå båtålie între om çi medic, sau så poarte cu ei, la fel de nevindecabilå, o nefericire
învingând cel din urmå, care a råmas credincios din tinereÆe care le-a umbrit viaÆa, ca doctorul Ursu.

SAECULUM 3/2003 51
 eseu

Petru Ursache

MAEÇTRI AI IMAGINARULUI GROTESC

Existå între Eminescu çi Caragiale o serie de afinitåÆi spectacol în sine, în care geniul îçi då måsura întregii fiinÆe.
elective (chiar acolo unde te açtepÆi cel mai puÆin) pe care Båtålia pentru forma frumoaså cere adesea sacrificarea
istoria literarå nici gând så le sesizeze la vreme. S-a unor segmente experimentale, ele însele de mare valoare.
observat cu meticulozitate exteriorul, imediatul, în relaÆiile Iatå de ce se cuvine så se apeleze çi la „variantele”
bune-rele çi îndelungate între cei doi mari contemporani. eminesciene: imaginile caricaturate din forma finalå a
Çi ce bucurie pe vajnicul scormonitor de documente, care Scrisorii III nu pot fi percepute corect fårå raportarea la
putea så înçire micile neînÆelegeri: cum se ameninÆau cu anumite pasaje din variante, ca çi la opera lui Caragiale,
pumnul, ce farse îi fåcea „piçicherul” de nenea Iancu la presa ilustratå a timpului, la întregul mental artistic al
poetului cu plete lungi, råtåcit prin saloane sau pitit prin veacului. O grea råspundere îçi asumå cel ce încearcå så
cine çtie ce boscheÆi, cu ochii aÆintiÆi spre lunå sau spre emitå judecåÆi de valoare în legåturå cu Scrisoarea III .
vreun balcon (Octav Minar, C.Såteanu etc.). Nimic mai Din påcate, s-a procedat numai simplificator, çcolåreçte,
contrastant, ni se spunea, impardonabil çi cu ifos, între un începând cu Gh. Panu care n-a înÆeles nimic din creaÆia
visåtor çi un om „practic”; între un pesimist cåzut în poetului, pânå la autori mai noi, la mult regretatul [Link],
halucinaÆiile unor istorii imaginare çi un comersant de de pildå.
Buzåu cu firmå, vipuçcå çi faliment în palmå; între un DiscuÆia începutå aici are ca suport urmåtorul brouillon
råzvråtit încruntat care se luptå cu toatå lumea çi-i înÆeapå din variantele Scrisorii III: „Dar ce-i în fund acolo, ce vuet
în satirå pe împuterniciÆii zilei, burduçiÆi de titluri, decoraÆii, çi murmurå/ De setleva, de mazù, de trag cartea pe faÆå/
de imoralitate, çi un çtergar care vede peste tot mitici- Ce lege se discutå cu straçnicå cåldurå?/De foc unul
mititei, se distreazå ca la „drågaicå” çi-i då zor cå „nu luptå l’apucå pe cel alt de mustaÆå/Un Æipåt se aude urât:
cu puterea”. PuÆin-puÆin, çi poetul (grav, sentenÆios çi Scobeicå furå/Cu carte måsluitå, tâlharul ne înhaÆå/Çi
incomod) devine personaj comic, spre hazul „amicului”. cine-i roçcovanul buhav în fundul scenii?/— Scobeicå, ce’l
Nu demult, un criticastru, mergând pe panta producåtoare trimise aci botoçunenii//ïntr’adevår vr’o çase în fundul
de ameÆeli a „deosebirilor”, ni-l livra pe adoratorul de îngeri adunårii/Stau împrejurul mesei ca fii(i) unei secte/Unu-çi
cu pår blond drept un alt Ricå Venturiano. scobeçte nasul cu unghia ’n fundul nårii/Din plete-çi scoate
Este momentul, måcar acum, în ultim ceas, så se vadå altul micuÆele insecte/Scobeicå e tåcutul presdent a
çi cealaltå faÆå a realitåÆii; dincolo de aparenÆe, Eminescu discutårii/Çi tuturor le’mparte la frunte mici proecte/Çi ei
çi Caragiale erau atât de uniÆi în fiinÆa lor tainicå çi le Æin ascunse în palmå, catå chior.../E importantå legea,
complexå, încât putem spune cå reprezentau (aproape de çic... un stoçiçor”. Sunt çi alte exemple. Ele dovedesc
singurii în epocå), umanitatea româneascå în forma ei cea strådania poetului de a asocia umorul cu satira, de a
mai înaltå. Ce-i unea oare în adâncurile existenÆei lor? supune imaginea caricaturatå, expresie a imbecilitåÆii
Simplu, veacul îi unea, cu toate dezastrele lui, cu råstur- politice, unui atac verbal necruÆåtor. Personajul vizat cade
nårile çi cu prefacerile care au råscolit omenirea, victimå în douå reprize: o datå prin transpunerea în ima-
obligând-o så opereze cu criterii nemaiauzite çi nemai- gine rizibilå çi grotescå („bulbucaÆii ochi de broascå”), a
våzute în valorizarea raporturilor umane. Nu este vorba doua oarå prin abaterea urgiilor satirei asuprå-i („Voi sunteÆi
de un determinism simplificator, înså agitaÆia çi angoasa urmaçii Romei...?”, „...cum nu vii tu æepeç Doamne!”).
care s-au instalat, pe întinderea secolului, au produs roade Deocamdatå, varianta se mårgineçte la statutul de
imprevizibile, total nedarwiniste: se adunå oameni care reprezentare bufå, ca în scrierile lui [Link]: „Dar
nu se aseamånå, se spun adevåruri pentru a nu fi crezute, cine-i ceata asta cu nasuri înroçite/Cu dârele prin barbå,
se voteazå legi pentru a fi cålcate în picioare, chiar de cu feÆele nerase/Guri mari çi buhåite, musteÆile sborçite/
parlamentari. Nici spiritele alese nu se mai înÆeleg tot- Cu cismele cârpite, cåmåçile soioase/Privirile sunt crunte
deauna, în existenÆa lor cotidianå, dar se bucurå de privi- çi feÆele ’ncruçite/Cu frunÆi mai mici de-un deget, cu cefe
legiul de-a se regåsi în ficÆiunea formelor poetice, pentru roçii groase.../Ei sunt smântâna lumii.../Când clopotu auzi-
a „vorbi” una çi aceeaçi limbå, îndrågitå chiar çi de zei. vei/Så çtii cå toÆi sunt faÆå... s’au adunat beÆivii//Acolo
Fireçte, nimeni nu çi-l imagineazå pe [Link] prezidentul frizând o faÆå calmå/Cå e cam dupå maså n’ar
scriind Mai am un singur dor , sau comedii cu personaje vre så se cunoascå-/Çi cum îi vede astfel pe dragii såi de-
caricate, pe Eminescu. Fiecare cu înzestrarea lui. Existå avalma/ïntoarce – asupra tuturor scârboçii ochi de broascå/
câteva excepÆii atât de frapante, încât nu mai „întåresc ïn fund unul mai scârnav îçi suflå nasul ’n palmå/Çi de
regula”, ci dau la o parte orice logicå normalå. Este vorba surtuc o çterge, mahmur se uitå, cascå/Berlicoco întinde
de caricatura politicå çi de moravuri, domeniu în care çi a mânå dupå clopot/Tåcere pretutindeni, în salå câte - un
Eminescu, çi Caragiale au excelat deopotrivå. Poetul din çopot”.
Scrisoarea III se ia la întrecere cu dramaturgul din O MulÆimea se agitå, vocifereazå, chipurile aratå a fi
scrisoare pierdutå , ca så se continue „competiÆia” pe aprinse de vicii, trupurile sunt îngroçate ori subÆiate, dupå
terenul articolelor politice, în cazul primului çi al „momen- toate regulile grotescului. Nu sunt figuri destinate a fi prinse
telor”, în privinÆa celuilalt. Scrisoarea III, ca multe dintre în versuri ori în prozå, ci artelor plastice, desenului, picturii:
capodoperele eminesciene, intereseazå nu numai ca „Ce comèdie-i aceasta? Bine! çtiu c-academie/E
formå finitå, armonioaså çi purå, dar çi ca mårturie a unei sufficietemente rimå la scamatorie/Ç-aça dar çi prin
mari aventuri poetice, a unui efort creator captivant ca urmare, pe Minerva çi Apollo!/Ctitorul MitiÆå Bosco-l vom
52 SAECULUM 3/2003
 eseu

numi de-acum încolo,/Çi turbaÆi aplauda-vom trucurile-i fel „La Caricature” sub direcÆia ziaristului Charles Philipon,
de fel:/Bravo! secretar perpetuu, eternel! sempiternel!/Çi un antimonarhist fårå leac, neîncetat urmårit de poliÆie,
promit c-o så petrecem bine... A, dar sapristi!/Domnii mei, sancÆionat zdravån (amenzi, detenÆii) pentru caricatura
nu cumva oare v-aÆi jurat a må prosti?/Auzi hal de ctitorie? politicå. I s-a alåturat cu entuziasm çi cu îndârjire Honoré
ctitorie-boscårie,/Alandala coconara! halimà, nu istorie!/ Daumier, tânår pictor încå necunoscut, cu aceeaçi fixaÆie
Bietul Dunå råposatul, mare-al vremii caraghioz!/Dac-ar pe monarhie, ca çi patronul såu, Philipon. Daumier avea
mai tråi MitiÆå Bosco l-ar låsa pe jos”. MitiÆå Bosco era så iaså repede din anonimat prin caricatura politicå. Nu-çi
porecla lui [Link], om politic liberal çi secretar al lua subiecte oarecare, ci figuri regale, pe bârdâhånosul
Academiei. Så se reÆinå aglomerarea de epitete cu valoare Ludovic-Philip çi pe fanfaronul Carol al X-lea, cei doi
negativå, ca çi jocul de cuvinte Bosco-boscårie-academie. suverani care au dus la multe revolte populare, ultima fiind
Pasajul nu aparÆine lui Eminescu, dupå cum pare, ci este revoluÆia din 1848. Douå caricaturi, La Poire („Para”);çi
din epistola Amicului meu Gion de [Link]. Çi Gargantua
Gargantua, reprezentându-l pe Ludovic-Philip, i-au adus
urmåtorul este semnat de autorul Nåpastei, deçi, dacå ar gloria lui Daumier, dar çi închisoarea. A urmat colaborarea
fi fost redactat în versuri, iaråçi am fi tentaÆi så-l punem pe de câteva decenii la „Charivari”, pe limba lui nea Iancu,
seama lui Eminescu: „ïntr-o duminicå, în ziua de Cråciun, „Tåråboiul”, avatarul publicaÆiei „La Caricature”, avându-l
mitocånimea era ca de regulå în pår la galerie. Se juca ca director pe acelaçi Philipon. Cu timpul, mai toate marile
Amicii falçi , „Nos Intimes” a lui Sardou. Se fåcuse pe oraçe ale FranÆei au prins gust pentru „tåråboi”, adicå au
semne abuz la caså; se vânduserå mai multe bilete decât scos pe piaÆå publicaÆii dupå chipul çi asemånarea lui
prescrie regulamentul: erau peste cinci sute de mitocani „Charivari”. Caricatura politicå çi de moravuri dezvolta cu
sus, înfierbântaÆi ca la orice praznic: vorbeau, râdeau, se succes acÆiuni terapeutice, iar societatea începea så intre
certau; çedeau unul peste altul; Æipa unul strivit, ceilalÆi în normalitate. Daumier culegea toate laudele. Çi pe drept,
fåceau chef – ceva nespus. Când så se ridice perdeaua, deoarece pusese temeliile unei arte noi, moderne,
unul din loja din dreapta a galeriei începe så strige vesel caricatura
caricatura, çi-çi vedea posteritatea asiguratå printre marii
pe altul din loja opuså: cei mari. Mântuitå de fantasmele „formelor diforme”,
— NiÆå al Zamfirii! NiÆå al Zamfirii våduvii! societatea francezå se pregåtea, la sfârçit de secol, så se
— Uite, må! zice NiÆå cåtre altul de lângå el; vezi, nene, legene dulce în valsuri çi în toalete „belle époque”.
mitocanii din Trichileçti çi de pe la Bonaparte a-nceput çi Cum spunea o vorbå rea, dar adevåratå, pe timpuri:
ei så vie la teatru... Oleu!” (Din carnetul unui vechi sufler). „când strånutå Parisul råsunå la Bucureçti”. Revista
Se întâmplase ceva nou în secolul acela, în lumea „Charivari” a fåcut pui çi la Bucureçti. Caricatura se
artelor: triumful caricaturii çi al grotescului, cuprinzând nu împåmântenise çi în presa puterii, çi în cea de opoziÆie.
numai artele plastice, dar çi formele literare. Aça-zisul re- Alåturi de articolul de fond, ea reprezenta sarea çi piperul
alism de tip balzacian, care s-a revårsat ca un noroi peste presei; avea surse serioase de alimentaÆie, ce n-a visat
tot secolul, nu figura decât ca un eufemism moçtenit din nici o capitalå europeanå: Palatul regal, Parlamentul,
vechi timpuri. Ce înseamnå reprezentåri corecte, conforme Guvernul, Teatrul, Strada, locuri consacrate, unde se
cu natura cuminte çi blândå? MulÆimile nu aveau råbdare, aduna mitocånimea. Cele douå pasaje decupate din
cum se vede çi din ultimele citate din Caragiale. Ele variante eminesciene la Scrisoarea III reprezintå imagini
scåpaserå la libertate çi la teatru çi doreau så se manifeste caricaturate ale vieÆii parlamentare; altul, semnat de
ca animalele sånåtoase, inconçtiente çi zburdalnice. Chiar [Link], ne aratå starea teatrului, instituÆie onorabilå,
çi puternicii zilei, cei care se bucurau de binefacerile låsatå un ceas la dispoziÆia mulÆimii proaste, dar fericite çi
ConstituÆiunii, puså în rol dupå 1789, 1830, 1848 etc., s-au libere de prejudecåÆile lumii civilizate. Eminescu çi
trezit apucaÆi de neastâmpårul de-a cålca în picioare legile Caragiale, asemenea lui Daumier câteva decenii mai
fabricate, aprobate çi publicate de ei înçiçi. Ce Balzac, ce înainte, erau cu ochii pe mitocani. Poetul Æinea sub
realism? Aici trebuia o mânå forte, capabilå så înçface observaÆie Parlamentul, pentru cå-i Æintea direct pe noii
aceste animale dezlånÆuite, så le punå în faÆå propriile fåcåtori de legi. Ca redactor la „Timpul” çi råspunzând de
diformitåÆi morale çi så le readucå în Æarcul legii çi al bunului pagina politicå, se vedea chiar obligat så asiste la
simÆ. Aça a apårut caricatura ca nou gen al artei, destinat dezbaterile din Dealul Patriarhiei çi så-i informeze pe
så se afirme viguros în toatå întinderea secolului çi în mai cititori. Aveau mult haz chipurile vorbitorilor, aleçii naÆiunii.
multe domenii ale vieÆii culturale. Nu este vorba numai de Hazul lor îl descoperea çi Maiorescu în Retori, oratori çi
a prezenta în culori çi linii imposibile societatea prea limbuÆi : gesticå jucatå, promisiuni solemne, „dorinÆa”
zgomotoaså çi cåzutå în jocurile circare ale democraÆiei arzåtoare de luptå pentru binele public. Eminescu poseda
burgheze, ci de a stabili måsura esteticå a formelor permanent un carnet de reporter, fapt confirmat de multe
caricate, adicå disciplinarea lor într-un orizont de gândire surse, unde-çi nota amånunte picante. Acolo, pe dealul
specific întregii ideologii artistice. Aça a fost redefinit çi mitocanilor din Parlament, se întâlnea, desigur, çi cu alÆi
impus grotescul în imaginarul artistic al epocii; o categorie presari ori cu caricaturiçti de profesie, care Æineau paginile
de sine ståtåtoare, câçtigând interes tot mai larg, adesea ilustrate ale ziarelor.
în defavoarea frumosului (de tip clasicist) çi chiar a Caragiale frecventa locurile mai proletare, cafenele,
sublimului
sublimului. Mari personalitåÆi artistice çi literare l-au berårii, sålile de spectacole ieftine çi se amuza cu „amici”,
îmbråÆiçat imediat, cu cåldurå, de la Victor Hugo la în deplinå tovåråçie. Unele scene le transcria în forma lor
[Link], de la Théophile Gautier la Eugène Viollet- brutå, vorba vine, ca Eminescu din variantele amintite.
le-Duc, unii teoretizându-l, alÆii aducând elogii geniului Uneori o fåcea pe spectatorul nefericit ( Atmosferå
caricaturii çi grotescului, anume francezului Honoré încårcatå), pe justiÆiarul (Ofenså gravå), pe savantul aca-
Daumier. demic (Literatura çi artele române...). Låuda, se înfuria,
ïn anii 30 ai secolului al 19-lea, apårea la Paris revista moraliza, se mira, scontând pe efecte exact contrare;

SAECULUM 3/2003 53
 eseu
alteori imagina mici conflicte sau scornea farse pe care le care îl reprezenta fie pe Ludovic Philip, fie pe magistratul
juca cu jubilaÆie; cu cât farsa pårea mai naivå, cu atât coborând „marea scarå a palatului de JustiÆie”, fie pe
ascundea chipuri de charivari
charivari. Aça stau lucrurile în istoria individul plin de importanÆå acordând „premiul de poezie”.
unei epigrame, înfåÆiçatå cu toatå dispoziÆia umoristicå în [Link] îl avea pe „råposatul Duma”, Eminescu pe
Cazu-Cuza. Autorul îçi înçtiinÆeazå cititorii, cu prefåcutå CozmiÆå, „pehlivan de mahala” çi trâmbiÆaç obiçnuit al
mirare, cå, dupå ce a publicat, cu toatå solicitudinea, o bâlciurilor din capitalå; îl asocia când cu [Link], când
epigramå a lui [Link], zis æaÆa, „pentru limba lui prea cu [Link]åtianu ori [Link], „beneficiarii” articolelor politice.
înÆepåtoare”, Caragiale pretinde el, s-ar fi trezit asaltat cu Existå printre brouilloanele pregåtitoare la Scrisoarea
scrisori din public pentru a fi încunoçtiinÆat cå textul mai III urmåtorul text: „Halvailîul, Durakowski, Avedik, Anto-
fusese pus în circulaÆie, cu ani în urmå, sub semnåtura niade/Zvezecopol,/Stavros, Mavros, Sucios, Polichro-
unuia Cuza de la Iaçi: „Am råmas tråzniÆi de nedumerire, niade/Mihalovici, Krapusnoiskoi, Ibrailoff çi Perekides/
zbrobiÆi de ruçinea cå fuseseråm atât de ignoranÆi în istoria Pericli çi Bostanoglu, Valcic, Staicic, Raicic, Made,/Heimel,
politicå çi literarå a patriei: så nu çtim cå råposatul domnul Erdöd, Kalpka, Huschke, Fluncker, Schude, Schmeeisig,
Cuza, pe lângå unirea principatelor, împroprietårirea Schulem,/Pufke, Moses, Itzig, Zulig, Avercum, Naftuli,
Æåranilor çi secularizarea averilor månåstirilor, mai fåcuse Schmade/Eçti în Æara berei mândre, ç-a cârnaÆilor cu piele,/
çi epigrame”. Epigrama lui Teleor viza „un burghez Eçti în sânul måslinoasei çi brigantei de azi Elade,/La
parvenit”. Ea aråta astfel: „E lucru natural,/Iubitul meu Muscal vei fi, la Turcul ce domneçte multe neamuri,/Eçti
amic:/Cu cât te-nalÆi mai sus,/Cu-atât te våz mai mic”. La în patria musteÆei iubitoare de pomade?/Ba tu eçti în
Cuza: „Te-ai înålÆat atât de sus,/Iubitul meu amic,/ïncât så România cåpåtâiu de venituri/Unde-a fi Calmuc, iubite, e
nu te miri cå-mi pari/De jos atât de mic”. Farsa continuå, frumos çi Æi se çade/Unde cel venit scutitu-i de or ce greu
sub pretextul cå originalul nu aparÆine nicinuia dintre cei çi datorie/Ç’unde vita cea stråveche de Român ce-l sudui
citaÆi, ci unui neamÆ pur çi simplu. Acesta ar fi publicat un bade/Poartå ’n spatele’i nåtânge pe ori çi care’i vine minte/
text anonim în „Fliegende Blatter”, revistå la care Så cloceascå a lui såmânÆå pe-åst popor ce-i duce’n
[Link] face trimiteri çi cu alte prilejuri. Schema spate...”. Nici o poeticå din lume nu ne ajutå så desluçim
umoristicå se cunoaçte din O scrisoare pierdutå : nu natura acestei ciudate scrieri, måcar în aspectele elemen-
Farfuridi, nu Brânzovenescu, ci „al treilea”. tare. Ce sunt acestea? Versuri, inventar de nume? Nici
Açadar, nu era vizat „un burghez parvenit”, ci însuçi prin gând nu ne trece cå, transpuså în limbaj grafic, aceastå
Carol I, devenit personaj de caricaturå çi grotesc. Lunga simplå înçirare de nume reprezintå un început de capodo-
serie de epigrame din Cazu-Cuza venea în întâmpinarea perå. Adevårul iese la suprafaÆå printr-o simplå comparaÆie.
unui eveniment politic pentru care se fåceau pregåtiri La Daumier (çi nu numai) gåsim ceea ce s-ar putea numi
costisitoare çi deranjante. ïn 1906, urma så se serbeze cu caricaturå de grup, o formulå plasticå fericitå çi bine aleaså
fast împlinirea a 40 de ani de la urcarea hohenzolernului pentru forÆa diabolicå pe care o asigurå grotescului. Secolul
pe tronul României, devenit regat. ïn replicå, [Link] al XIX-lea a prins gustul întrunirilor publice, al aglomerårilor
a dovedit un curaj nebun, întrecându-l pânå çi pe celålalt de membri çi de societari. Iatå litografia intitulatå Publicul
nebun, confratele lui întru „tåråboi”, Eminescu; exact atunci salonului, oameni gravi, îmbråcaÆi în negru çi urmårind cu
a publicat Mare farsor
farsor,, mari gogomani. Citim: „Cå-n loc privirile aÆintite, aceleaçi, nediferenÆiate, o realitate care
så poarte o tichie/Ca un farsor ce este el/Çi-a pus pe cap nu se aratå. Nu licårul de viaÆå care så particularizeze
cu fudulie/O cascå mândrå de oÆel.//Çi joacå-joacå prost, fiecare chip conteazå, ci ansamblul îngheÆat çi sumbru;
da-i iese;/Stau paf toÆi bieÆii gogomani./Paf! Din succese sau Drama ori Antract , opere inspirate din lumea teatrului.
în succese,/De douåzeci ç-atât de ani!”. Ca så nu fie nici Ele reprezintå doar mulÆimi de capete såltate, întoarse,
o îndoialå privind obiectul critic, fostul rege este nominalizat prea lungi, prea rotunde, mirate, întrebåtoare, totul redus
çi înfåÆiçat în termenii caricaturii din Cazu-Cuza: „Nobil la miçcare, la zgomot. Çi Caragiale îi aduce pe mitocani
metal nu e oÆelul,/Dar scump destul, destul de greu.../Ca Ca la teatru, ca fiinÆe întoarse la starea de zoo. La Eminescu,
rol fu mare mititelul!/Hai, gogomani, la jubileu!”. Când mulÆimea este caricatå prin reducerea individului la nume
România a fost recunoscutå ca regat de cåtre „marile semnificativ. Tocmai de aceea se afirmå ca o forÆå oarbå,
puteri” ale vremii, ca o formå de „intrare în Europa”, în mult mai agresivå decât în operele lui Daumier ori ale lui
onoarea aceluiaçi Hohenzolern, Eminescu a republicat, Caragiale, printr-un fel de tåcere ameninÆåtoare, ca çi prin
tot în replicå, Scrisoarea III, spre nemulÆumirea generalå orgoliul purtat de fiecare în secret, de „burghez parvenit”,
a junimiçtilor, îndeosebi a lui [Link]. De atunci poetul a de „proprietar”, de politician.
intrat sub severå observaÆie. Atât [Link] cât çi [Link] nu au dat curs,
Se disting douå formule stilistice în întruchiparea decât într-un sens secund, formelor caricate la modul
imaginarului grotesc, pe care le putem urmåri de-a lungul grosier. ïndeosebi poetul a preferat stilizarea lor, adicå
întregului secol al XIX-lea, fie în direcÆia caricaturii politice, rescrierea în direcÆia estetizårii, påstrându-le în imaginarul
fie în aceea a caricaturii morale. ïntr-un caz, artistul grotesc („bulbucaÆii ochi de broascå”), doar în notiÆe, aça
selecteazå un tip tip, un „acesta” (Hegel), dupå cunoscuta cum le receptase în spectacolele parlamentarilor. A låsat
metodå realistå; îl deformeazå apoi prin linie çi culoare, la o parte, în forma finalå, toate pasajele citate de tipul
pentru a scoate din el un demagog, un parvenit, un ticålos celor din variante, dar impulsul lor emoÆional çi imaginativ
etc. Nu se practicå tehnica sugestiei, a nuanÆei, ca în s-a påstrat în partea secundå, în arheologia compoziÆiei.
comedia subtilå, ci se ia realitatea în toatå nuditatea ei, Ca formulå de încheiere, nu trebuie så vedem în
demagogia în floare, parvenitismul agresiv, prostia purå. Scrisoarea III un simplu pamflet, cum se tot repetå eronat,
Adesea, autorul inventeazå un personaj încårcat cu toate de la [Link] încoace, ci o capodoperå care se înscrie
defectele posibile, un calpuzan, pentru a fi invocat în orice în cea mai tânårå çi viguroaså categorie esteticå a
împrejurare cerutå de interesul momentan, politic sau secolului, grotescul
grotescul. Criterii de ierarhizare a categoriilor,
moral. Daumier îl inventase grafic pe „sinistrul Ratapoi”, a capodoperelor nu se cunosc.

54 SAECULUM 3/2003
 eseu

Constantin Frosin

SE POATE VORBI DE O FILOSOFIE A TRADUCERII?

Ne vom feri sã rãspundem dintru început la aceastã sunt intim legate la nivelul semantic al analizei.
întrebare, pentru cå rãspunsurile, câte vor fi fiind ele, Pe de altã parte, tendinþa actualã în pedagogia
sunt precedate de o serie întreagã de întrebãri, la care limbilor vii, ca ºi în pedagogia limbilor materne, se inspirã
nu þinem neapãrat sã rãspundem, pentru cå deja dintr-o aceeaºi filosofie existenþialã: <Sã ne creãm
întrebarea conþine în sine un anumit tip de rãspuns, pe limba>. Idealul creator ar trebui sã conducã traducãtorul
care preferãm sã-l aprofundãm cu altã ocazie, sau sã- sã regãseascã originalul, cu condiþia ca el sã exerseze
i lãsãm pe confraþii noºtri de aici sau de aiurea s-o facã. îndelung, altfel spus, practica ºi experienþa sa trebuie
Suntem însã conºtienþi cã de felul în care formulãm noi sã fie pe mãsura efortului, pentru ca el sã poatã recrea
aceste întrebãri despre o posibilã existenþã a unei un original din limba A, sã zicem, în limba B, cu
filosofii a traducerii, depinde rãspunsul afirmativ sau mijloacele acesteia din urmã, dar, în care, originalul A
negativ. Altfel spus, existenþa sau non-existenþa unei sã nu devinã un fals sau altceva în limba B. Ideal este
astfel de filosofii, oarecum diferitã de clasica filozofie a ca traducerea sã poatã fi consideratã ca un original, sã
limbajului: în cazul traducerii, avem de-a face cu un parã a fi fost scrisã în limba în care a fost tradusã!
limbaj în operã, cu o punere în abis / mise en abîme a Mãrturisim cã acestea sunt idealuri ºi repere pe care le
limbajului prim – adicã un limbaj în limbaj - sau, barbilian avem mereu în vedere când purcedem la traducerea
vorbind, cu un limbaj secund, reflectare fidelã – atât cât unei opere în limba francezã.
se poate – a primului, cel aparþinând autorului. Mergând Scrierile lui Bergson, în ciuda abstracþiunii lor, dau
ºi mai departe cu speculaþiile, cãci, în acest domeniu al exemplul unei limbi ce aspirã la universalitate,
ºtiinþelor liberale, sau ale spiritului, se opereazã cu acceptabilã în mai multe momente ale duratei ºi în toate
noþiuni, de cele mai multe ori subiective, vom putea vorbi þãrile în care se întâlneºte limba francezã. Tot el spunea
de o filosofie de grad secund, sau, prin raportarea cã trebuie sã gândim pânã la capãt descompunerea a
concretã a traducerii la original – ce ne conduce la un ceea ce avem în minte, pentru a reuºi sã ne exprimãm
soi de metalimbaj, am putea vorbi chiar de un soi de în termeni simpli (<Il faut avoir pensé jusqu’au bout la
metafilosofie... décomposition de ce que l’on a dans l’esprit, pour arriver
à s’exprimer en des termes simples>). Bãnuim cã
Sã vedem, aºadar, dacã existã un mijloc de a trãi filosoful (iniþial, cel puþin) CIORAN, asta a avut în vedere,
sensul cuvintelor, în noua lor articulaþie ºi în noua lor când a ales ca titlu „Tratat de descompunere” / Traité
expresie, dacã autorul ºi opera lui cad (nu neapãrat ºi de décomposition.
sub incidenþa...) sub cuvintele noii limbi sau, dimpotrivã, Cultura este legatã de limbã, în sensul în care, dacã
retrãiesc o nouã existenÆã, dincolo poate – ori, hai sã limba evolueazã prea rapid, ceea ce este viu astãzi,
fim modeºti – în prelungirea fireascã a primei, dar cu riscã sã fie mort mâine. Tot exaltând limba oralã / vorbitã
atuurile conferite de coordonatele universalitãþii la care ºi franceza vie, francezii au fãcut din limba anterioarã
opera accede în versiunea respectivã. anilor 1950, o limbã moartã. Societatea francezã a
Câteva aspecte trebuie trecute, în prealabil, în descoperit, o datã cu Valéry aléry,, în 1919, cã civilizaþiile sunt
revistã, fãrã de care demersul nostru poate pãrea unul muritoare. Raportându-ne la prezent, scriind din ce în
fãrã obiect, chiar lipsit de sens. În primul rând, orice ce mai prost – ºi aici, tragem ºi noi, la rândul nostru un
limbã se constituie într-un obiect pe care îl descoperim, semnal de alarmã privitor la reforma ortografiei franceze,
ca un mijloc de comunicare sau ca o metodã de lucru a care ar prevedea, vai, renunþarea la celebrele reguli,
individului asupra lui însuºi. Limba însã poate deveni ºi ca ºi la cele de pronunþie...! – scriind deci tot mai prost,
un mijloc de cercetare într-un efort de reflecþie ºi de vom ajunge sã nu ne mai putem citi. Traducãtorului îi
gândire, caz în care ea devine un instrument cultural, revine dificila sarcinã de a alege între diversele orientãri
un mijloc de a extinde înþelegerea substanþei umane în ºi registre, fãrã a uita cã modele sunt trecãtoare, iar
cadrul gândirii. regulile ad-hoc, fãcute de unii din comoditate sau
În fine, gândirea ºi limba sunt intim legate în anumite interese, sunt fãcute pentru a fi încãlcate.
evaluarea pe care fiinþa omeneascã o face despre sine Problema societãþii contemporane, la nivel planetar,
ºi despre ceilalþi: cunoaºterea de sine ca fiinþã (natura rezidã în alegerea limbajului, astfel ca, prin el, sã
umanã), ca persoanã socialã (condiþia umanã) ºi în accedem la dimensiunea istoricã. Strict lingvistic
calitate de credincios (ideologie religioasã sau politicã). vorbind, nu e vorba doar de a înþelege timpul scurs /
Revenind la domeniul traducerilor, rãmâne, se contu- trecut, trebuie sã fim în mãsurã sã descifrãm scriiturile
reazã ca entitate proprie ºi specificã, personalitatea folosite întru nararea lui. Or, când scriitura se demo-
lingvisticã proprie þãrii de origine a limbii respective sau deazã rapid, efortul cerut devine prea important pentru
unui ansamblu de valori culturale (fizionomia francofonã, marea majoritate a cetãþenilor, o primã consecinþã,
de exemplu). teribilã, fiind aceea cã, atât mesajul, cât ºi conþinutul
Într-un context naþional, s-ar putea vorbi, într-o sãu, cad în uitare.
oarecare mãsurã, de personalitate lingvisticã, cãci se Descifrând o limbã oarecare în vederea traducerii
pare cã, în funcþie de fiecare idiom, Limba ºi Cultura (ºi, în corolar, a încãlcãrii principiului irepetabilitãþii

SAECULUM 3/2003 55
 eseu

actului artistic), lingvistul traducãtor trebuie sã desco- propriu pentru a se umple de o altã configuraþie, fie ºi
pere mai întâi linia semnificantã (un soi de contur me- doar pe durata traducerii, de un alt sânge, cãci el va trãi
lodic), abia dupã aceea putând accede la semnificaþii; la temperatura ºi la lumina altor moduri de a vedea ºi
ºi totuºi, la nivelul conºtiinþei, limba nu trece înaintea de a simþi, altfel, nu va putea fi acel creator secund / de
gândirii, cãci Piaget afirmã cã inteligenþa precede rangul doi, rang atât de visat de orice traducãtor. Rareori
limbajul. Esenþialul studiilor lingvistice actuale este el va putea cumula ambele personalitãþi, cele douã
marcat de o confuzie de ordin filosofic, justificatã, entitãþi ale sinelui, devenit altul prin raportarea la noul
întrucâtva de dualismul cartezian. sistem de valori. El devine de douã ori mai uman, de
Revenind la problematica bergsonianã, noi o gãsim douã ori mai sensibil, fiind unul din puþinii care-ºi pot
ca o reflectare a demersului traducþional, cãci ea constã lãrgi conºtiinþa de sine în lumina inconºtientului colectiv.
în a lega lumea din interior – lãuntricul, de cea din exte- El este acela care plonjeazã în umbrele adâncurilor,
rior, altfel spus, a face legãtura organicã ºi logicã dintre în abisurile insondabile ale miturilor constitutive ale
limba textului original ºi limba în care el trebuie sã aparã umanitãþii, pentru a regãsi limpezimea ºi seninul dintâi,
tot ca un original, sau în care sã pãstreze cât mai multe fãrã norii veniþi peste câmpiile elizee ale spiritului crea-
din caracteristicile originalului. Eu-l care percepe, cel tor al unui neam din contactul cu realitatea secundã,
al traducãtorului, iniþial un cititor, apoi un interpret vo- strãinã de semnul poetic. Mitul constitutiv al
lens-nolens al operei respective, apoi actor al unui traducãtorului este mitul turnului Babel, mit care-l
exerciþiu de admiraþie sau de non-admiraþie, trebuie sã întruchipeazã cel mai bine în procesul demersului sãu
coexiste, sã se regãseascã, sã renascã în lumea per- creator: fragmentele ºi cioburile rezultate din prãbuºirea
ceputã a limbii alese pentru traducere, astfel încât forma turnului amintit, constitutive ale cuvintelor ºi limbilor
sã se ataºeze de sens ºi semnificantul de semnificat. vorbite de omenire, trebuie adunate, fãrâmã cu fãrâmã,
Din nefericire, nu de puþine ori, limbajul disimuleazã, ºterse cu grijã de praf, aºezate cu delicateþe ºi sensi-
iar cuvântul pare dat omului pentru a-ºi ascunde bilitate în mozaicul care este fiecare operã de artã,
gândurile... indiferent de forma de exprimare. Este ºi un exerciþiu
Traducãtorul trebuie sã degajeze ideea conducãtoa- de perspicacitate – în mãsura în care se aseamãnã
re, cu rol de fir al Ariadnei, sã o sileascã sã se demaºte, (uneori ºi într-o oarecare mãsurã, desigur) cu rezolvarea
cãci ea este acolo înaintea mãºtii (sau mãºtilor) pe care unui puzzle – dar, de fapt, intuiþia valorii ºi a soluþiilor
tind sã le ia forme diferite ale unor imagini virtuale. Prin optime (având ca bazã o minimã cunoaºtere de tip
recursul la ceea ce Bachelard numeºte imaginaþie filologic a teoriei literaturii, dar, în primul rând, un numãr
formalã, sã caute sã acceadã la imaginaþia materialã. cât mai mare de lecturi din toate genurile).
Traducãtorul va trebui sã asculte zumzãitul neîntrerupt În prelungirea acestei speculaþii, am spune cã prin
al vieþii profunde, întru restabilirea legãturii dintre lãuntric molozul în care scormoneºte traducãtorul în vederea
ºi exterior, cãci, spunea Pierre Emmanuel, poezia (iar aurului, a valorii veritabile, se aflã ºi (de la speculaþie
traducãtorul de opere literare reface, à son insu, traiectul filosoficã la sofism nu e decât un pas, nu-i aºa? dar ºi
poetului, este un soi de poet, erijându-se, fãrã voia lui, literatura este rudã bunã cu meta-literatura) cioburile
într-un mic creator, mai mult sau mai puþin fidel marelui de oglindã, care-l îndeamnã la reflexivitate, la reflecþia
creator, zãmislitorul originalului, a cãrui copie el se reflectatã în acele cioburi martore ºi pãstrãtoare ale
strãduieºte sã o plãsmuiascã, prin cãutarea nodurilor chipului tãcerii dintâi, matricea acelei limbi primordiale,
ºi liniilor de fugã ale imaginilor mai mult sau mai puþin confundabilã, pânã la un punct, cu gândirea, consideratã
stilizate de stilul propriu fiecãrui autor) se gãseºte în ca interfaþã între spirit ºi suflet. Altfel spus, în umbra
zona obscurã în care are loc osmoza dintre înãuntru ºi proiectatã de fiece cuvânt, se aflã n semnificaþii ºi
în afarã... sensuri posibile, pe care traducãtorul trebuie sã le
Traducãtorul trebuie sã dea naºtere unui text într-o scoatã la luminã, printr-un soi de iluminare specificã
limbã strãinã, din interiorul acelei limbi, el trebuind sã genezei creatoare. Neavând o comparaþie mai fericitã
gãseascã corespondentul cel mai apropiat, dar ºi arhe- la îndemânã, vom spune cã traducãtorul deseneazã
tipul cultural corespunzãtor. Prin efortul de integrare a dupã naturã sau se aseamãnã unui bijutier care trebuie
codurilor specifice acelei limbi, el trebuie sã adere la sã copieze dupã o bijuterie originalã, a unui mare crea-
personalitatea limbii respective. În acest sens, tor, dar în aºa fel trebuie s-o execute, încât cele douã
Bachelard vorbeºte de imagini imaginate, ce rezultã opere sã se suprapunã perfect într-un acelaºi contur
dintr-o imaginaþie creatoare. Dupã el, în strãfundul melodic, izomorfe ca ton, ritm ºi culoare!
subconºtientului ar exista o funcþie de ireal, care ar Dintr-un punct de vedere filosofic, traducãtorul
exprima arhetipuri umane ºi care ar da naºtere trebuie sã-ºi depãºeascã propria subiectivitate, adicã
imaginaþiei literare, fãrã de care traducãtorul nu poate limitele, pentru a coincide cât mai exact posibil cu
opera eficient, deci trebuie sã renunþe din start la condiþia modelul, trecând treptat de la o conºtiinþã realã (parti-
de traducãtor. cipare realã) la o conºtiinþã posibilã (participare posibilã)
Traducãtorul este produsul civilizaþiei sale, care vizând o conºtiinþã absolutã (participare totalã) care este
modeleazã, fiecare, un anumit tip de sensibilitate, iar concomitent percepþie, imaginaþie ºi memorie, toate
demersul traducãtorului va trece inevitabil prin fiºierul pure.
de imagini al civilizaþiei care elaboreazã limba în care Traducerea fiind, e adevãrat, nu întotdeauna (hélas!)
el traduce. Traducãtorul iese din sine – ºi dacã se poate un act creator, ea este, în acelaºi timp, interpretare ºi
vorbi de o trãdare, atunci ea trebuie raportatã la exegezã a(supra) ei însãºi, ceea ce, în cazul tradu-
traducãtor faþã de propriul sine, se goleºte de specificul cãtorului, reprezintã exerciþiul unui stil ºi a unei culturi

56 SAECULUM 3/2003
 eseu

acelaºi cuvânt sau simbol va cãpãta, în respectiva

contextualizare, cu totul alte conotaþii, semnificaþii chiar,
trezind cu totul alte stãri sau sentimente.
Mai exact, informaþia denotativã a unui termen poate
dãuna grav traducerii unui text poetic, cum ar fi un text
de EMINESCU sau Arghezi, de aceea trebuie sã
adãugãm o serie de conotaþii cât se poate de fine, pentru
cå sunt indispensabile restituirii integrale a sensului po-
etic implicat de direcþia în care se gãsesc orientate, nu
doar poemul, ci întreaga operã a autorului respectiv.
Desigur, spaþiul alocat unui expozeu (de ºapte
pagini), ne obligã tot timpul la rezumãri ºi concluzionãri.
Trebui spus cã poemul este privit, de cei mai mulþi
specialiºti ai domeniului, ca funcþionare a unei reþele
de raporturi aleatorii, iar poemul ca o restructurare
mobilã, dar efectivã, a aceloraºi raporturi. Un alt aspect
asupra cãruia existã un consens aproape absolut, este
cã poemul, fiind o construcþie pe cale de a se face, în
perpetuã devenire (el spunând, de fiecare datã, altceva
diverºilor lectori din diverse spaþii culturale ºi durate /
epoci diferite), nu poate exista traducere perfectã, nici
idealã, cu atât mai puþin definitivã, acesta fiind un termen
specific marketingului editorilor de carte... Nici ca
teoretician, nici ca practician, deci profesionist al
Cap de copil traducerii – cele peste o sutã de volume traduse ne
îndreptãþesc folosirea acestui calificativ – nu am pretins
care îi sunt proprii. Originalitatea actului de traducere vreodatã altceva! Totul este sã faci cât mai bine acea
apare atunci când traducãtorul exprimã nu un schimb traducere, punând suflet, pasiune ºi, desigur, întregul
cu ceilalþi, ci propriile sale adevãruri interioare, pe care talent cu care ai fost hãrazit...
se va strãdui sã le exteriorizeze, puse în tiparele de Tout poème est par essence, inachèvement... Con-
gândire, configurate potrivit orizontului de aºteptare al tradicþia în termeni din aceastã superbã (în aparenþã)
cititorilor din limba respectivã, cu mijloacele specifice sintagmã, ne face sã ne îndoim de adevãrul postulat
acelei limbi. În mâna traducãtorului, cuvântul nu mai acolo, cãci, între esenþã ºi nedesãvârºire, nu se poate
este locul/ecoul unui schimb, ci expresia unui interior, pune semnul egal, incompatibilitatea dintre ei fiind prea
al propriului lui sine – orice traducere poartã marca, evidentã! Esenþa este rodul unei desãvârºiri îndelun-
însemnele traducãtorului ºi a unui exterior – eu-l sãu. gate, drept care nu poate conduce la nedesãvârºire...
Locul sãu nu mai este în limbaj, ci în acel pre - limbaj Cãci esenþa este trãirea, este inspiraþia, este momentul
legat de prolegomenele gândirii, dar care nu mai constã cauzal ºi intenþional al autorului, ºi ce poate fi mai
în forme, ci în spirit pur, cu multiple semnificaþii. Tradu- desãvârºit decât o stare emoþionalã, un sentiment
cãtorul îndrãzneºte exprimarea propriului sãu dincolo deosebit de puternic, ce se aºterne, practic, singur pe
de sine, al acelei tãceri dintâi a cãrei manifestare nu hârtie...?
poate fi decât rezultatul unei meditaþii, al unei dedublãri. Nu este în intenþia noastrã de a anula construcþii con-
Interesant este cã primul traducãtor al operei siderate multã vreme adevãruri cu valoare de
originale care, iatã, este ºi ea, tot o traducere, a eu-lui apoftegmã, vrem doar sã arãtãm cã, nu întotdeauna, în
autorului ei, este autorul, traducãtorul fiind, de fapt, al spatele unor exprimãri de o mare delicateþe ºi eleganþã,
doilea traducãtor. Acest posibil semn de egalitate între se ascunde un adevãr pe mãsura metaforei ce in-
autor ºi traducãtorul sãu conduce la o nouã realitate a formeazã acea spunere, fie ea peste poate de poeticã.
traducerii în raport cu realitatea primã, obþinutã din Existã autori care, neavând curajul de a înfrunta actul
conlucrarea cu haosul, cu materia, cu existenþa creaþiei, de a-ºi asuma riscurile ºi avatarurile scrierii
lingvisticã, în urma acestui demers autorul smulgând literare, artistice, preferã metalimbajul, preferã sã critice
tãcerii primordiale cuvintele ce i se potrivesc, în care pe alþii, decât sã-i critice alþii pe ei. Întrebat, la un mo-
ºi-a tradus propriile gânduri, trãiri ºi sentimente. ment dat, de ce practicã cu o atât de cinicã consecvenþã
Din perspectiva jumãtate filosoficã, jumãtate auto-deriziunea, Cioran ar fi rãspuns: prefer s-o fac eu,
lingvisticã a lui Wittgenstein, cuvântul este un opera- decât s-o facã alþii. Mai bine sã râd eu, în felul meu, de
tor într-un ansamblu operant. Altfel spus, nici un cuvânt mine, decât sã râdã alþii de mine!
nu are sens decât în raport cu reþeaua funcþionalã în
care este inserat. Aceasta nu este doar poemul, ci însãºi N. B. Am evitat, pe cât posibil, sã intrãm în noþiuni
întreaga operã a poetului, de unde rezultã clar cã orice prea tehniciste, sã circumscriem un domeniu de larg
traducere este, cu sau fãrã voia noastrã, <en situation>. interes unei zone rezervate doar iniþiaþilor ºi am apelat
Ba chiar putem spune cã totul este context, traducerea la acele elemente din filosofie care serveau strict cauzei
devenind, de fapt, o contextualizare <en marche>. Mai noastre, subiectului propus ºi tematicii alese. Vom con-
simplu spus, la un poet, cutare cuvânt sau simbol tinua în aceeaºi manierã, pentru a nu inhiba acele porniri
transmite o anumitã stare sau sentiment, la un alt scriitor, în faºã spre actul traducerii: complexitatea eºafodajului
SAECULUM 3/2003 57
 eseu

teoretic trebuie sã conducã la o simplificare – cât mai oricãrei filosofii constã în fatala sa supunere faþã de
mult posibil – a demersului traducþional, atrãgând, astfel, cuvinte>, altfel spus, pentru cã omul este o fiinþã de
acele talente native, fãrã o prea mare pregãtire filologicã, cuvinte (generat om de gândirea prin cuvinte ºi
sau chiar nulã în domeniu – vezi cazul acelui tânãr de exprimarea lor), filosofiile deþin / primesc de la contextul
19 ani (Cornel Popescu, dacã nu mã înºel), care a dat social o semnificaþie tot atât de variabilã pe cât este
o versiune genialã a Luceafãrului eminescian în limba aceasta (societatea) de variabilã în diacronia ei. Vom
englezã!) încheia printr-o pseudo-interogaþie îngemãnatã cu o
De la acea celebrã Opera aperta a lui Umberto ECO negaþie: Hölderlin spunea (în Mnemosyne) cã <Un
pânã azi, este bine ºtiut cã opera deþine, prin structura semn suntem, fãrã / lipsit de interpretare>. În prelungirea
sa, un sens multiplu (Roland BAR THES, în Critique et
BARTHES, lui Hölderlin, vom spune cã traducãtorul este cel care
vérité ), altfel spus, se poate vorbi de polivalenþa ne interpreteazã pe toþi, artistul fiind cel ce-ºi interpre-
poemului. Faptul cã sensul este plural, împiedicã teazã propriile stãri ºi sentimente. Sã fie traducãtorul
producerea / instalarea ermetismului, atunci când se un para-artist? Sã-ºi fi gãsit oare conceptul nietzschean
altereazã sensul unui cuvânt. Dar, sub pluralitatea, sau întruparea în traducãtorul ideal sau bun profesionist?
la baza acesteia, de sensuri, se aflã sensul vid /pur, Sã fie traducerea ca artã deasupra artei propriu-zise?
nealterat de interpretarea (mai mult sau mai puþin ªi, dacã la început a fost cuvântul, nu era firesc sã aparã
subiectivã sau tendenþioasã) a omului, ceea ce s-a mai ºi traducãtorul?! Sau este cumva traducãtorul ecoul /
numit ºi matrice de limbaj. Sensul vid este cel mai greu oglinda mitului babelian, unul din acei truditori ce au
de atins, practic imposibil, cãci ar însemna asumarea ridicat Turnul lui Babel? ªi dacã turnul acela, sumã a
unei limpeziri cu titlu de detaºare de valorile psiho - cunoºtinþelor, ba chiar a înþelepciunii omenirii de pânã
stilistice ale poemului / operei respective, el trebuie, atunci, era o masã polimorf-amorfã de cuvinte, nu era
însã, sã rãmânã un ideal, un reper permanent în nevoie de un verb / un Cuvânt întâi stãtãtor, care a fost
activitatea traducãtorului. Isus Hristos, iar mesajele ºi învãþãturile lui nu cumva
Pe de altã parte, Valery ne spune cã <Il n’y a pas de au fost preluate, ca într-un ecou, de tãlmãcitorii de
vrai sens d’un texte>, ceea ce conduce tot la imposi- atunci, traducãtorii de astãzi, pentru toate neamurile
bilitatea decriptãrii, dar, mai ales, a redãrii acelui sens pãmântului?! ªi dacã Hristos a fost trimis pe Pãmânt
vid / pur iniþial, primordial, care, la rândul sãu, se sub formã de Cuvânt al Domnului, spre a alina, a asista
origineazã în liniºtea dintâi, când forþa gândului, a simþirii pe pãmântenii cei decãzuþi în urma prãbuºirii turnului
nu fãcea necesarã prezenþa cuvântului... Poemul se Babel (o pâlnie, nu neapãrat urmuzianã, prin care
situeazã, prin însãºi existenþa sa, dincolo de distincþia pãcãtoºii (s-)au fost prãbuºiþi pe pãmânt, în momentul
care se face, de obicei, între adevãrat ºi fals, aºadar. sã zicem, al cãderii în dizgraþie, nu cumva traducãtorii
Traducerea ne aratã a fi, pe parcursul ei, ºi o metodã sunt cei care reinstaureazã, cu puþinele lor mijloace,
exploratorie deosebit de eficace, propunând mai mult pacea ºi solidaritatea dintre oameni, pe baza înþelegerii
decât o simplã experienþã asupra limbajului, altfel spus, ºi a putinþei de a comunica, singurele aducãtoare de
o experimentare, prin limbaj, a zonelor în care omul ºi armonie ºi echilibru?! Întrebãri ce vor rãmâne, pentru
lumea îºi descoperã originala ºi imprevizibila lor unitate. moment, fãrã rãspuns, dar pe care ne propunem sã le
Preluând o formulã a lui Octavio Paz, vom spune, abordãm în alte intervenþii, mai ales, într-o viitoare
în loc de încheiere, cã de fapt <Caracterul echivoc al lucrare dedicatã traducerii.

Florin Paraschiv

POVESTE CU INOROG ÇI LICORNÅ

De ce ºi-a ales poetul francez Gerard Lebrunie reprezentanþi ai unei lumi fãrã graþie, michto, pline de
pseudonimul „Gerard de Nerval”, dacã n-ar fi simþit ca voleurs, assassins, cocottes, maqueraux, michettes,
vizionar al Graalului cã narvalul, va sã zicã „licorna” coquins, maîtres-chanteurs etc.
tocmai acolo îl îndreaptã? „Licorna” cu al ei etimon elin Dar ºi o lume plinã de un argou încântãtor din care
luke= cornul de luminã , cel care interzice intrarea ºi un Jean Genet poate alege cuvinþele picante, când
neaveniþilor în Templu... ªi a fost nevoie doar de un pas nu inventeazã însuºi: la pine a Celine (=peniciline!),
al imaginaþiei feerice pentru ca – prin analogie - sã aparã peter dans la main de qqn., peter de la chatte, en trou
din 1870 „narvalul”, adicã licorna de mare. Dar sã de pine, c’est un con lugubre mais un con honnete, cul
revenim la licornã, „narvalul” sã-l lãsãm lui Roger de jatte, avoir les flics au cul, vous avez l’air un peu
Caillois. cul..., avoue pour qui tu fricotes?, se rincer le fri-fri, je te
Dar nu era Licorna reflexul unei lumi opresive, baise la a hussarde, couler un mome, quelle peau
ierarhizate, feudale? Simbolul e aproape uitat în veacul d’hareng º.c.l.
al XX-lea, hârbul democratic s-a întins peste lumea Dar o anume filosofie argoticã pare anume capabilã
cufundatã în ipocriziile ei, nu mai poþi sã-i þii pe a-l reprezenta pe scriitorul Jean Genet: „Si tu me vois
defavorizaþi în ghetoul vreunei noi Curþi a Miracolelor... autant dire faire la „manche”, c’est que la vie s’est pas
Pe fondul „soarelui negru” al neuitatului Gerard de goupillee comme elle aurait du... Dar ca ºi colegul de
Nerval, defavorizaþii au drept la cuvânt prin scriitorii lor, duritate Jean Giono, ºi Jean Genet poate anunþa cã nu

58 SAECULUM 3/2003
 eseu

este un „apprivoiseur” ºi nimeni sã nu se aºtepte sã-l a iscodit ºi prin Deltã sau prin Apuseni), iar pãdurarul
vadã cu pãsãrele suave pe umeri ºi barbã. El ar subscrie simte „dor de Inorog”. El crede cã a vãzut raritatea în
oricând la vorba de condamnare a altui scriitor la adresa copilãrie.
unui anume stil francez de a fiinþa conformist: „C’est la Pãdurarul, împins de negustorul excitat, aleargã
vraie famille traditionelle, cul-gele, cul-beni”. ªi iatã-l dupã „Inodor”! Are doar „un gând fãcut dor în el”,
pe Genet „îmblânzind” Licorna! cãutarea e „fericirea, taina din el”.
Da, e dat deloc întâmplãtor ca tocmai aceastã voce „Cu atâta luminã, pot întocmi o lume ” viseazã
de refuzat al Graþiei, de apostat al ideii de frumuseþe a pãdurarul... Cheamã ca un om ce se scufundã în „apele
unei lumi a Ordinii ºi simetriei, de raisonneur al Rãului verzi ale pãdurii”. Vine ceva la chemare, „poate cã nu
normativ („Sfânt” pentru [Link], mã rog) sã invoce era decât propriul sãu trup”... numai cã „dacã drumul
singurul simbol celest ºi apariþie catolicã pe care o poate acesta era spre moarte?”
accepta, restul e cortegiu hermeneut al scârbelor ºi ïn anii 1970, douã grandioase muzee ale lumii, Me-
cocuþelor învãþate... tropolitan Museum of Art ºi Louvre s-au gândit sã expunã
Deci þâºneºte maiestatea într-o biblie de autor, Jour- încruciºat douã capodopere ale tapiseriei medievale:
nal du V oleur: „A midi, sous un ciel pur, la nature entiere
Voleur La Chasse a la Licorne (Muzeul Cloisters din New York)
me proposait une enigme et me la proposait avec ºi La Dame a la Licorne (Muzeul Cluny). La Paris, me-
suavite. — S’il se produit quelque chose, me disais-je, dia cotidianã de vizitatori ai „Licornei” a atins 3 000 de
c’est l’apparition d’une licorne. Un tel instant et un tel oameni ºi cam la fel la New York...
endroit ne peuvent accoucher que d’une licorne”. Cât ne poate fermeca relaþia unor celebri îndrãgostiþi
Fantasticul se iþeºte aici din înseºi viscerele realitãþii, de veacul XX, precum Lucian Blaga ºi Domniþa
aceastã vietate inepuizabilã de realitate cu al ei veºnic Gherghinescu.
„de ce?”. Inorogul-companionul sau chiar eu-l hipostatic al
Ca literator al omului din subteranã, alegi subtil pânã Poetului – apare validat în tãrâmul „nebãnuitelor trepte”
ºi momentul, midi le juste, amiaza cea dreaptã a al lui Lucian Blaga ºi prietena Domniþã îi notificã
limpezimii galice, a lui Paul Valery, a oribilului clasicism autorului: „Cred cã pentru descoperirea asta- inorog-
ºi al raþionalismului francez, care te fac sã vomiþi ca ar fi trebuit de mult sã afiºezi „marcã depusã”. Acum e
Jean Genet! ”Cerul” e o iluzie, nu-i aºa, de la care nu o invazie”. Nici nu poate fi confuzie, Blaga pregãteºte
aºtepþi „apariþii”; nu cerului, ci Realului aºa cum îl terenul unui viitor ciclu poetic ºi Domniþa are avantajul
cunoºti, îi strigi sã sfâºie întunericul aºternut peste de a apropia ºi ce nu se publicã deocamdatã: „Prin
condiþia umanã: hei tu, borfeto, târfã de realitate a unei lumea poveºtilor/zumzetul veºtilor./Prin murmurul
Societãþi codoaºe, paciaurã, hai dã cu nãdejde din buci, mãrilor/plânsetul þãrilor./Prin lumea aievelor/cântecul
screme-te ºi fatã naibii o minune de Licornã, din tine Evelor./Prin vuietul timpului/glasul nimicului./Prin zvonul
javrã de ganguri ºi din mãruntaiele tale dejecte, iar nu eonului/bocetul omului”. (Ce aude unicornul)
din ceruri sã aparã Licorna... „Luminã sunt”, se cuprinde poetul în Inorog (Încân-
Fapt este cã pentru Licornã (chiar ºi aceea moºitã tare), continuând (auto) portretul: „Înalt unicorn fãrã glas/
de Jean Genet!) conteazã îndelungata reflecþiune din s-a oprit spre-asfinþit sã asculte” (Septembrie), natura,
sânul Bisericii Catolice asupra fascinaþiei virginitãþii zvonul pãdurii amintind fireºte de „trecute pierdute
intangibile, perpetue ºi a Imaculatei Concepþiuni. Maria biserici”, unicornul e o mizã liricã mai cu seamã în con-
Sfântã Fecioarã (ºi Licorna, ce-i împrumutã parþial text sacru, înscriindu-se statuar în tonul pastelului, schiþã
atributele simbolice?) devine în urma disputelor de ingambament în prag de toamnã cu dor specific...
teologice, „co-redemptrice et mere de tous les hommes”, Dar câte nu se petrec la interstiþiile mitologiilor
nouã Evã generatrice a noii creaturi, de nu cumva a concurente, Inorog ºi Okeanos: „Sfios unicornul s-abate
noii umanitãþi, reparatoare a Pãcatului Originar. la mal,/priveºte în larg, spre cea zare, cel val./S-ar da
Da, în viziunea lui Genet tocmai aceastã Licornã înapoi când unda l-ajunge,/dar taina cu pinteni de-argint
izbucnitã din zone impure o readuce pe Maria, fie ºi ca îl strãpunge./Pe þãrm unicornul, o clipã cât anul,/
pe o Notre-Dame de la Cour de Miracle, o nouã pons se-nfruntã-n poveste cu oceanul./E apã, sau altã fiinþã,
subtilis insolitã între lumi, readuce castitatea ºi puritatea cu plesne,/ în care se simte intrând pân’la glezne?/
intangibilã la cererea unei lumi inverse („Soarele Se-nalþã de spaimã-n paragini/când taina se sfarmã la
Negru”...), dar nu mai rãtãcite decât Societatea! Licorna margini”. (Unicornul ºi Oceanul)
unei lumi de asfinþit, obligându-i pe francezi sã Domniþa Gherghinescu acceptã provocarea publicã
încuviinþeze Dammerung-ul de dincolo de Rin. la hotar de tãrâm fabulos: „Domniþa din basmul acelei
Licornã asimilabilã pânã la confuzie cu Inorogul, de cetãþi/.../lângã scutul seniorului, Uta./Caldã ºi castã”...
cãutat acesta ºi în vreo regiune cu parfum arhaic, (Domniþele), ca ºi solemnitatea întrupãrii dulcelui Domn
presupusã a fi depozitarã de lighioane fabuloase, în instanþã a jocului erotic: „Din clima fierbinte/ a
Varan(h)a de pildã, sugereazã cu partipris C. Amãriuþei basmului, sfinte,/ irog inorog/c-un semn te invoc/.../la
– Amariu într-o nuvelã feericã de a sa: vrea negustorul curtea Frumoasei./Cu sunet de soartã/loveºte în poartã!”
de lãmpi de la pãdurar „un animal... ne-animal, o pasãre (Îndemn de poveste ), da, ea a înþeles tot ce se cuvine
ne-pasãre, un copac ne-copac. I se spune Inorog... ca ºi rãspunde mitological smeritã: „Când o suna grav
un cocostârc cocoþat pe cotonoage... ºi tãcut ca un arama lui octombrie, aºtept-caldã ºi castã-sã-mi batã
peºte”... Ar trãi prin þinutul Vrancei, ºtie negustorul (care inorogul la poartã”...

SAECULUM 3/2003 59
 eseu

Ca sã tãlmãcim zbenguiala involtã, Jeu d’amour dulceaþa întâmplãrii de a întâlni fete, spre a le adormi în
courtois a acestor oameni atât de inteligenþi, trebuie sã poalã. Calul alb al mitologiei europene, devine la români
procedãm la o incursiune culturalã. Numim fabuloasa ºi mãgar, balaur, peºte sau scarabeu... Dar calul are
fãpturã „unicorn” ca Blaga (lat. unicornis), din latinã musai ochi albaºtri ºi piatrã preþioasã (Graal!) la
sau din elinã vine „licornul”, care are ºi formã femininã rãdãcina cornului.
„licornã” prin intermediul limbii franceze; D. Cantemir Poet din constelaþia Gerard de Nerval, urmãrit de
introduce în Istoria ieroglificã „inorogul” (de origine aceaºi himerã a Graalului, Aloiysius Bertrand încearcã
slavã), dar vãdit fondul popular devansa literatura. ªi o imagerie de Medioev permanentizat în Gaspard de
sã nu uitãm, monocheros=licornã (gr.). la nuit : „...quelque legende en lettres gothiques,
C.G. Jung oferã un capitol compact, dens despre ecussonnee d’une licorne ou de deux cigognes”...
Paradigma licornei în a sa Psychologie und Alchemie, Nu ne mirã cã în imagologia creºtinã, Inorogul a ajuns
încadrând mitul în discuþie între simbolurile spirituale sã o reprezinte pe Sfânta Fecioarã sau pe Divinul Prunc
de marcã ale culturii moderne. Ale culturii dintotdeauna, în sânul Maicii. Alteori ajunge – credem – sã semnifice
am adãuga noi. Rãsunã o aspiraþie atemporalã în Ally ambiguitatea eternului feminin ºi poate sexul transcen-
Mc Beal (tânãra americanã a anilor noºtri): „ªi acum, dent, peste banalul hermafrodit ºi promiþãtorul androgin.
ca ºi atunci când eram fetiþã, mã aºez seara în pat ºi Pare-se cã în aplombul ei justificat, starea a treia
aºtept Inorogul!”... Sau tânãra cãtre maestrul sãu spi- francezã, „nobleþea robei”, îºi sublinia - sub pur trufaºul
ritual într-o lume miraculoasã: „mi-ai luat toþi Inorogii de simbol, dorinþa de independenþã faþã de autoritatea
pe cer”... Iatã Licorna-Inorogul cum se constituie în regalã ce-ºi pierduse aura divinã... Se vrea deci privit
instanþã feericã... Ciudãþenia apare de pildã ca Inorogul ºi ca simbol al independenþei faþã de Putere,
vieþuitoare mitologicã, dar ºi „realã” la limita halucinantã fiind el însuºi putere spiritualã, nu-i aºa? Bertrand
a fabul(aþi)ei ºi într-o povestire umoristicã a lui James d’Astorg, autorul unei frumoase cãrþi despre Le Mythe
Thurber, Inorogul din grãdinã. Acest inorog este alb, de la dame a la licorne, sintetizeazã cã în Licornã-
cu un corn de aur în mijlocul frunþii ºi consumã crinii, Inorog sãlãºluie exact aceastã virtute de a decela – ºi
lalelele ºi trandafirii din grãdina fermecatã... poate lichida orice expresie a principiului Rãului!
La un popor sau altul þâºneºte speranþa unui aliat
de nãdejde împotriva impurului ºi maleficiului: „Când Umberto Eco surprinde animalul fabulos în desfã-
se iveºte licorna, diavolul îºi ia tãlpãºiþa! Legenda spune ºurarea unui dialog de mânãstire medievalã, în biblio-
de un ceremonial desfãºurat în pãdurea vrãjitã ºi în teca - labirint. Este „unicornul” o minciunã - amãgire a
preajmã de menhire: se capteazã energia cosmicã aflatã necredincioºilor, de care teologii cuminþi nu au a da
sub semnul Sãgetãtorului, ea se încorporeazã într-un seamã ? ïn acest caz, Eco jongleazã ludic ºi solemn cu
medium feminin, o fecioarã plinã de graþie ºi forþã, noþiunea de „ingenium”, semiotica întâlnindu-se feeric
capabilã sã îmblânzeascã licorna. Cãci licorna e o forþã cu platonismul. Unicornul ar fi fiind tocmai figura lui
emanatã de constelaþia Leului, nu în van se asociazã Christ ºi a castitãþii îndeobºte. Poate cã vreun cãlãtor
simbolul calului celest cu acela al leului „inimã a veneþian chiar crede cã a vãzut fiare adevãrate cu un
cerului”... Fapt este cã fecioara specialã, dotatã cu cele corn în frunte, doar existã cãlãtori privilegiaþi dotaþi de
douã energii, poate deveni sufletul unui ordin la Dumnezeu cu darul de a vedea lucruri pe care
cavaleresc, se poate numi Jeanne d’Arc sau altcum. muritorii nu le pot vedea... Fabula cuprinde un adevãr
În zorile civilizaþiei umane, în India pe valea moral sau alegoric de care teologii nu au a se
Indusului, inorogul este de departe cel mai frecvent înspãimânta, literatura ajutând la spunerea unor
semn pe sigilii. Sacra fãpturã este însoþitã în reprezentãri adevãruri superioare, minþind doar în ceea ce priveºte
de un vas cu tãmâie, din care ies flãcãri... Pe aproape „litera”. Aºadar, Unicornul este semn al lucrurilor,
se aflã zeii, de nu ºi omul-zeu! Nu-i exclus ca inorogul imaginea sa din bizarele cãrþi este semnul Ideii, una
viziunii indiene sã fie ºi o rãmãºiþã de totemism. peste alta teologii surprind prin prezenþa nevãzutã a
În simbolica veche ebraicã, îndeobºte „cornul” era Unicornului „semnul unui semn ”!
semnul mândriei. În China feudalã, militarii aveau brodat Iubitorii de sacru exotic îl vor întâlni cu siguranþã pe
cu fir de aur pe piept ºi spate animalul fabulos „quilîn”, Unicorn ca exemplar individual, fie el urât ºi negru prin
nu altul decât unicornul. „Quilînul”-ul simbolizeazã jocul aparenþelor...
virtuþile imperiale ºi se constituia în emblemã a Tronului
chinez. Prima întâlnire româneascã a „inorogului” cu Puterile
Indiferent de culoarea sacrului, la varii popoare apare ar fi aceasta: la mânãstirea Adormirea Maicii Domnului
ideea comunã: Licorna-Inorogul este Puterea izvoditã de la Curtea de Argeº s-a descoperit un basorelief în
din energii cosmice, semnul harului ºi al bunului augur, piatrã, reprezentând dragonul în luptã cu un animal
justiþiarul care pedepseºte impurul ºi demonicul izbind fantastic (ghepard, poate inorog?), cumva o replicã
cu cornul dreptãþii. Este divinul revelat prin justeþe acest alegoricã la lupta Þãrii Româneºti cu Imperiul Otoman...
corn sacru ºi implacabil, razã solarã ºi paloº al lui Numai cã „dragonul” reprezenta – mai cu seamã prin
Dumnezeu, dar ºi sãgeatã spiritualã a Tãriilor... Nu osârdia cavalerului Vlad Dracul – un simbol cruciat ºi
întâmplãtor, corespondentul alchimic al Inorogului era creºtin (Graalul e pe aproape ºi încã unul cu parfum
mercurul, eliberatorul-mântuitor! Floarea darurilor oriental, dar asta e altã poveste...), atunci ce sã mai
româneascã pomeneºte de „Leoncorn”, cel dedat la înþelegem, cã „inorogul” semnificã maleficul, sau

60 SAECULUM 3/2003
 eseu

interesul naþional alegoric de luptã pentru un Bine pur Maulnier, M. Nadeau, Claude Roy, Etiemble, Alberes.
ºi fãrã ambiguitãþi? Debutezã în forþã la sfârºitul Europei de pace cu Le
Pe calea lui D. Cantemir (care se figura în „Inorog”, Mythe et l’Homme ºi Le Mythe et le Sacre, într-un
imaginându-se probabil un soi de ager Juste balcanic), sistem de idei ºi un registru metaforic la care anii de
literaþii români se joacã de-a motivul simbolic. În noaptea creaþie urmãtori nu vor adãuga prea mult. Eseistul nu
de sânziene apare Inorogul, pare sã creadã [Link], þine sã realizeze o filosofie a culturii. Impresioneazã prin
de nu ºi M. Eliade. În poemul „De-o copitã stelarã ”, erudiþie, dar a învãþat de la Borges sã aneantizeze
ªtefan Augustin Doinaº ne propune un semn iniþiatic, aceastã fantasmã a enciclopedismului renascentist prin
semnul Alesului, locul care aºteaptã creºterea cornului: ironie, de nu chiar prin cacialmale ca marele latino-
„mã credeam cãlcat de-o copitã stelarã/cu venirea american. Sursele informative frizeazã totalitatea, nu-ºi
bufonului m-ai lecuit Doamne:/astãzi surâd cu albul rãnii refuzã nici lectura demimondenelor, nici cea a
din frunte”. De tot interesul se aratã poetul Adrian Botez benedictinilor.
în volumul sãu, Rog Inorog. Mai greu a fost chiar pentru lectorii iniþiaþi sã per-
Mã rog, la curtea lui Iacob Eraclid Despotul se gãsea ceapã care ar fi fost liantul preocupãrilor lui Roger
cu simplu rol prevenitor domestic ºi antidot, un corn de Caillois, unitatea între interogaþia asupra sacrului, jocuri,
licornã... mite, pietre stranii, puterile visului ºi animalele fasci-
Dintre ecourile plastice contemporane sã selectãm nante. Eseistul îºi mãrturiseºte „fascinaþia” pe care i-o
mãcar douã. Primul ar fi acel capitol al operei pictoriþei provoacã sincer obiectul studiilor sale, împãrþit între
Magdalena Rãdulescu, intitulat Goana cãtre stele, unde „poezie” ºi „ºtiinþã”. Sã adãugãm cã puþini autori au reuºit
apropierea de subiectul nostru se realizeazã printr-o la o atare probã de anti-dogmatism.
mitologie: o cavalcadã de inorogi hieratici cãlãriþi de Sã remarcãm ºi notaþia lui Caillois comentând „o
zâne ºi cãlãuziþi de crãiese cu stindarde... Sã fie aici eroare a lui Lamarck”: „trãiesc o stare de mare plãcere
inorogul un crainic-agent-simbol ascensional para- în faþa acestor construcþii nebuneºti ºi totuºi riguroase
disiac? Al doilea exemplu îl ofer cu beneficiu de inventar: ale ºtiinþelor bâlbe. Bãnuiesc chiar cã ele pot traduce
o sculpturã de Ion Lucian Murnu prezintã o femeie cu un anumit adevãr, neglijat mai demult apoi, pentru cã el
cap de luptãtor(?), cu un soi de vârf de lance (?) þâº- nu ar intra în sistemul mai exact care a fost preferat în
nindu-i de sub sâni. Sub zodia tuturor posibilitãþilor her- cele din urmã. Am încredere cã acest aspect umilit va
meneutice, vârful de lance ar putea figura cornul fi reabilitat într-o zi ºi cã el îºi va gãsi locul cuvenit într-
iniþiatic... o altã amenajare, mai complexã, a cunoaºterii”. Formã
Un inorog degradat pare a fi „rinocerul” întâlnit în a eseistului de a pune în gardã asupra rolului deopotrivã
cultura românã încã din Biblia de la Bucureºti (1688), capital ºi periculos al spiritului de sistem în progresul
apoi în Sadoveanu în Anii de ucenicie (1945). Degeaba ºtiinþelor. Dar ºi justificare a lui Caillois de a visa la o
afirmã cercetãtorii cã rinocerul ar fi un animal sperios ºi lege generalã: „sã apropii fenomene aparþinând la
inofensiv, violent numai în caz de pericol pentru el, regnuri pe care totul ne conduce la a le estima
Eugen Ionescu – în spiritul vechii gravuri celebre – incompatibile demonstreazã o temeritate deopotrivã
acordã „rinocerului” sensul forþei opace, violente, în cele înºelãtoare ºi stimulantã”, prin aceasta eseistul
din urmã masa ca izbândã totalitarã, cine ºtie! convenind sã accepte pericolul ºi norocul...
Sã citim sensibil proza Serafim a Rodicãi Iulian, Caillois îºi executã operaþiile la frontiera unei zone
scapã regimului de exterminare, absurdului generalizat, generoase pentru el: mite, imaginar, vis, conjecturã,
„Licorna”. Dar ce poate reprezenta „Licorna” unei Zoo minuni, fantastic natural, „cu ispita de a omologa” din
ce ar figura þara totalitarã? Sã credem cã lamura acelei/ parte-i. Numai astfel ne putem închipui o operã
acestei þãri, libertatea ei nobilã, invincibilã... strãbãtutã ca o imensã cartografie de multiple izoterme
Dar, iertare, am sãvârºit o cam lungã introducere la ºi izobare personale iar pe autor-vorba lui Jean
eseul autorului francez, sã revenim la el. Malraux i-a d’Ormesson- sã-l figurãm ca pe un Andre Breton
observat cu fin reproº lui Caillois cã e prea „cosmic” în subjugat de Mendeleev! Simpaticul nostru genialoid
preocupãrile lui („pierres” etc.), dar interpelatul perse- Henri Sanielevici poate fi satisfãcut, încercarea sa
vereazã diabolic în non-umanismul sãu: „vraiment, moi veche a izbândit, zoologia ºi toate geo-urile ºi-au
je ne m’interesse pas a l’homme, mais aux l’obsidien- cãpãtat statutul mistico-metafizic visat de cãrturarul
ne...est l’une des seules roches non cristallines”... nostru...
Schimb de obsesii un pic alexandrine, fertile totuºi. Imaginarul colectiv popular se pãstreazã proaspãt
Caillois trimite eseul de faþã ca un cadou de Crãciun, ºi indiferent la savante exegeze. În anii 1990, sãtenii
ziarului de mare tiraj Le Monde. Preocupãrile eseistului din zona lacului Sãrãþuica ºi a pãdurii Groasa, de ambele
erau anunþate de veºnica sa pasiune pentru „adevãrurile laturi ale Ialomiþei, se jurã cã au zãrit un Cal -Alb-cu-
incredibile” ºi „evidenþele ferite”, mai cu seamã valori- Corn-în-Frunte. Ei l-au observat într-o doarã, aºa de
ficate de splendidul eseu Dissymetrie (1973). departe, biata fãpturã e ºi cam sperioasã de oameni,
Strãlucitorul eseist Roger Caillois este destul de bine dar de copii nu fuge. Drept e cã au cam observat
cunoscut în România prin traduceri de revistã ºi în vo- cercetãtorii niºte fenomene ciudate în zonã, cã localnicii
lume. Nu stricã totuºi sã-i creionãm încã o datã perso- grãiesc de „apa morþilor” când vor sã spunã de Fata
nalitatea frapantã. Morgana ºi acest neo-Inorog românesc sã fie încã o
Caillois face parte din generaþia unor Camus, Thierry iluzie de apa morþilor.

SAECULUM 3/2003 61
 eseu

Roger Caillois

DE LA LICORNÃ LA NARVAL
Oricine ºtie astãzi cã licorna este un animal fabulos, de bun augur, în felul pãsãrii phöenix, al dragonului ºi
iapã sau cãprioarã, de culoare albã, cu un singur corn al broaºtei þestoase. Un scriitor din secolul al unspre-
plasat în mijlocul frunþii. Numeroase legende i-au fost zecelea, Han-Yu, constata: „Licorna nu figureazã printre
consacrate. Cu toate cã ea n-a existat vreodatã, tratatele animalele domestice... Aspectul ei nu se preteazã la
de zoologie nu neglijau sã-ºi procure despre licornã lungi clasificãri. Nu este asemeni unui cal, sau bou, sau câine,
descrieri. Cornul de fildeº, pretins aºezat pe fruntea sa, sau porc, lup sau cerb: se ºtie bine ce sunt acestea.
ar fi de ajuns sã o crezi deþinãtoarea unor virtuþi supra- Numai licorna nu poate fi exact identificatã”. Urmeazã
naturale, care alcãtuiesc substanþa a numeroase poveºti un raþionament specios ºi un pic batjocoritor, un fel de
ºi cãrora ºtiinþa, cu întârziere, puþin câte puþin, le-a de- cerc vicios care insinueazã cã speranþa în caracterul
monstrat caracterul pur fictiv. Toate aceste facultãþi pro- benefic al licornei, de nu chiar existenþa licornei însãºi
digioase derivau de la cornul unic, preþios, excepþional, provine din credulitate pur ºi simplu: „Or, dacã nu poþi
la limita simetriei bilaterale, singurul care, cu câteva s-o recunoºti, ar fi cu totul natural sã ajungi s-o consideri
excepþii doar, subzistã exterior la vertebrate. nefastã. Dar fapt este cã, dacã apãrea o licornã, se afla
Aici apãrea veritabila enigmã: licorna nu existã, dar totdeauna un înþelept desãvârºit prin imediata apropiere.
cornul ei, care a fãcut-o sã fie ceea ce este ºi care-i dã Deci, anume pentru înþelept, licorna îºi face apariþia, or,
numele, existã fãrã nici o contestaþie posibilã. Cu cât un înþelept desãvârºit este sigur cã e licorna ºi ºtie cu
licorna este mai fantomaticã, cu atât cornul este mai pertinenþã cã o licornã nu poate fi decât fastã”. Dacã ea
indubitabil, despre el se ºtia deja în secolul al XVII-lea avea un corn unic în mijlocul frunþii, n-ar fi fost nevoie
cã nu este altceva decât caninul superior stâng al unui de un înþelept desãvârºit pentru a o recunoaºte.
cetaceu arctic, narvalul. Germain Millet, în aceeaºi
epocã, dã dimensiunile exacte ale pretinsului corn al Astfel cã în Antichitate, cum e cazul Chinei, licorna
licornei, din care Harun-al-Raºid a fãcut unul cadou lui nu este un animal fabulos, ci ºi un animal inconsistent,
Carol cel Mare cãtre anul 807 ºi care se gãseºte actual- indescriptibil, într-un cuvânt un animal-fantomã. Autorii
mente în muzeul din Cluny: ºase picioare ºi jumãtate ºi sunt bucuros mai exacþi asupra caracterului ºi virtuþilor
un deget. Scela din tezaurul Sfântului Imperiu de la sale. Licorna este extrem de neîmblânzitã, rapidã ºi
Viena era încã mai lung: doi metri patruzeci ºi nouã, viguroasã. Nici o haitã nu o sperie, nici o fiarã nu o dã
conform mãsurilor moderne. ïn jurul anului 1600 o gata. Cornul ei este suplu: animalul este împresurat de
negustoriþã de la Pont-Neuf vindea apã scoasã dintr-un cãtre cãlãreþi pe un platou stâncos, el sare pe deasupra
bazin în care se scãlda o bucatã de corn de licornã. cercului pe care îl formeazã platoul ºi se aruncã în josul
Fãrâme din acesta valorau de zece ori greutatea lor în falezei. Cornul ei se înconvoaie ºi face [Link] poþi sã o
aur. prinzi decât cu ajutorul unei plase sau a unei capcane.
Un corn de licornã reprezintã deci unul din obiectele Capturatã, ea refuzã sã se hrãneascã ºi se lasã sã
cele mai costisitoare din lume. El figureazã cu acest moarã de melancolie. Îi plac porumbeii: dacã îi aºteaptã
titlu pânã chiar ºi în Littre, care oferã referitor la aceasta sã uguiascã într-un copac, ea alunecã pe crengile joase
urmåtoarele douã exemple: primul, din Comynes care, ºi îºi propteºte acolo cornul pânã ce pasãrea vine sã
povestind jefuirea bunurilor lui Pietro di Medici, se aºeze pe el. Eu îmi extrag aceste ultime informaþii
evalueazã un corn întreg între 6 ºi 7000 de ducaþi; al din Mythe de la dame a la licorne de Bertrand d’Astorg
doilea, extras din Histoire ale lui Agrippa d’Aubigne, care, în mod curios, crede sau se face a continua sã
indicã faptul cã, de departe cea mai importantã pradã creadã în 1963 în existenþa licornei.
în jefuirea unor oraºe era un corn de licornã, estimat la Acelaºi autor insistã asupra virtuþii misterioase a
80000 de scuzi. Aceste mãrturii nu sunt singurele. animalului, aceea care dã valoare inestimabilã cornului:
Markgrafii din Bayeruth posedau o mare cantitate de licorna are darul de a da în vileag tot ce este alterat,
coarne de licornã. În 1559 veneþienii ofereau în zadar impur, poluat, malefic. Ea distruge orice venin, alungã
pentru cel mai mare din acestea fabuloasa sumã de în derutã orice ºarpe. Vinul otrãvit se agitã într-o cupã
30000 de þechini. În colecþia electorului de Saxonia, la sau într-un pahar fãrã picior din corn de licornã. Lovitura
Dresda, se afla, atârnat de un lanþ de aur, un corn estimat unui cuþit fãcut din aceeaºi substanþã se prelinge dacã
la 100000 de scuzi. lama intrã în contact cu o carne în care s-a inoculat
Licorna este descrisã de autorii Antichitãþii ca un cal, fiere veninoasã de leopard sau orice altã esenþã mortalã.
sau un cerb, sau un mãgar silvatic, sau un porc, În general, e suficient sã atingi alimentul suspect cu un
câteodatã (dupã Pliniu) cu labe de elefant ºi cu coadã fragment de corn magic, montat la extremitatea unui
de mistreþ. Ctesiai descrie cornul ca având vârful roºu, instrument de argint.
mijlocul negru ºi baza de un alb strãlucitor. Ambroise Parre, chirurg al lui Henric al III-lea,
Dacã animalul nu avea corn unic, dupã ce putea fi relateazã în Discours sur la licorne experienþele pe
recunoscut în aceste condiþii? Într-adevãr, nimeni nu care le-a întreprins cu cãrnurile în care ºi-a injectat sie
l-a vãzut vreodatã, nici nu-i cunoºtea înfãþiºarea. Chiar însuºi toxicele cele mai redutabile. Cornul de licornã
în China, unde licorna era unul din cele patru animale rãmânea fãrã cea mai micã reacþie. Bertrand d’Astorg

62 SAECULUM 3/2003
 eseu

insinueazã cã era vorba probabil de contrafaceri, masculii, adulþi, poartã dintele unic ºi exagerat ºi încã
numeroase la acea epocã. ºi acesta este câteodatã sfãrâmat prin accident.
În orice caz, deºi cornul de licornã înceteazã treptat
sã fie considerat drept antidot universal, prestigiul Narvalul intrã mult prea târziu în istoria naturalã.
animalului care-l poartã rãmâne viabil ºi existenþa sa Dintele sãu insolit a mai constituit multã vreme norocul
nu este pentru moment contestatã. Într-o lucrare despre colportorilor ingenioºi pe lângã clienþii naivi, care
patrupede, datoratã doctorului John Johnston, a cãrei perseverând a-l crede corn de licornã, continuã sã
traducere englezã s-a publicat la Londra în 1678, nu aºtepte minuni de la el. În timpul perioadei intermediare,
figureazã mai puþin de opt gravuri reprezentând specii cetaceul arctic este numit „licornã de mare” cãci s-a
diferite de licorne. Sunt pur ºi simplu reprezentãri de împopoþonat foarte natural cu numele animalului mitic
coluni (mãgari sãlbatici) sau antilope, cãrora desenatorul – dar a cãrui existenþã se sprijinea pe credinþa de-a
s-a mulþumit sã le atribuie un corn unic în mijlocul frunþii. lungul secolelor- un mamifer marin deja suspect, dacã
De fapt, coarnele de Oryx algazela, care trãieºte din nu contradictoriu prin însãºi natura sa ºi despre care
sudul lui Rio-de-Oro pânã la frontierele Etiopiei, au fost rare povestiri, prea puþin verosimile, descriu numai
frecvent vândute de cãtre traficanþi drept coarne de deconcertantele aparenþe.
licornã. Mai mult decât atât, aceastã antilopã este Prima dintre ele este fãrã îndoialã cea a lui Isaac
aproape albã ºi cãlãtorii au notat cã ea galopeazã cu de la Peyrere, Relation du Groenland
Groenland, publicatã la Paris
capul sus precum un cal. În plus, coarnele sale sunt în 1647, reeditatã în 1731 la Amsterdam, corijatã ºi
aproape drepte, dar prezentând, e adevãrat, profunde completatã. În interval, au apãrut lucrãrile Plaus W orms
Worms
fisuri transversale. (1655), Bartolinus (1668), Reisel (1702), John Monck
Aº înclina sã judec dupã aparenþe cã, tocmai ea, (1704), Tuchonius (1706), Larren (1707). Evident odatã
antilopa este aceea care a furnizat într-adevãr imaginea descoperit, insolitul cetaceu n-a încetat sã atragã atenþia
tradiþionalã a licornei, dacã n-aº fi urmãrit de ideea cã, cãlãtorilor ºi savanþilor. Disimetria rostrului este desigur
aparenþa care a triumfat în final asupra mai multor siluete remarcatã chiar ºi la Cuvier, în Histoire naturelle des
confuze ºi concurente, n-a avut nicidecum nevoia unui cetaces (1836), dar nu pare sã punã probleme. Tulpius,
suport exotic ºi cã ea este nãscutã în întregime din medic olandez a vãzut o primã imagine a cetaceului,
nevoile ºi logica imaginarului. Odatã mai mult, în care s-a copiat dupã aceea mai mult sau mai puþin di-
împrejurarea datã, fabula a biruit lesne asupra realitãþii rect. Cornul avea 9 picioare lungime (aproximativ 3 m)
apropiate sau depãrtate. ºi corpul 20 de picioare. Mult mai târziu, erudiþii se
Dupã Discours... al lui Ambroise Parre, rolul licornei întreabã dacã e vorba de un corn sau de un dinte. Nici
în medicina preventivã n-a dispãrut dintr-o datã. La o îndoialã: este un dinte, exact caninul superior stâng,
începutul secolului al XIII-lea, Compania Groenlandei în lungime de 2-3 metri. Rochefort, de exemplu, îi explicã
trimitea la Moscova, pentru a-i vinde þarului, mai mulþi fãrã dificultate unicitatea: „Nu trebuie sã ne speriem dacã
dinþi de narval, despre care începe sã se ºtie cã sunt aceºti peºti (sic!) nu au decât unul din aceºti dinþi lungi,
singurele ºi veritabilele coarne de licornã. Or, medicul considerând cã materia din care s-ar putea produce altul
monarhului împiedicã afacerea, declarând în legãturã s-a epuizat în întregime pentru a-l ontura pe acesta,
cu aceasta cã i se propuneau dinþii „peºtelui” (sic!) ºi care este de o lungime ºi o grosime atât de prodigioasã
nici pe departe coarnele magice. La întoarcerea sa, încât ar fi pe deplin suficient pentru a face o sutã.”
comisionarul este rãu primit la Copenhaga: el ar fi trebuit
sã-i dea 300 de ducaþi medicului ºi dinþii narvalului ar fi Cuvier aprobã. În fapt, narvalii-femele au în gene-
fost luaþi drept autentice coarne de licornã. ral cei doi canini deopotrivã de dezvoltaþi, chiar dacã
[Link], care scria în 1868, afirmã cã în timpul foarte reduºi, în timp ce la mascul caninul drept rãmâne
sãu, sigur olandezii îi pãcãleau încã pe japonezi ºi pe închis în alveola sa. Disimetria triumfã de o manierã
chinezi cu aceeaºi înºelãtorie asupra mãrfii. În Europa, hiperbolicã ºi, trebuie s-o mãrturisim, pe atât de enig-
precizeazã el, coarnele de licornã nu mai fac reþetã maticã pe cât de fastuoasã, cãci lunga ºi fina spiralã de
comercialã: se dã pe aºa ceva nu mai mult decât între fildeº rãsucitã la stânga constituie un miracol care n-a
30 pânã la 75 franci piesa. Inutil de a mai spune cã încetat sã înmãrmureascã pe amatorii de miracole natu-
între timp s-a ridicat cu mult cursul. Aceasta fiindcã, rale. Enigmaticã, cãci la ce altminteri un dezechilibru
independent de frumuseþea obiectului ºi de calitatea atât de ieºit din comun, atât de constant în favoarea
fildeºului sãu, narvalul este un animal nu numai protejat, stângii? ªi pentru ce elicea este, nu mai puþin, orientatã
dar pe cale de dispariþie. Calculele cele mai serioase constant spre stânga, de o asemenea manierã cã
efectuate în 1974, nu numai asupra narvalului, dar cu masculii de excepþie care posedã doi canini de mai micã
începere de la specia care este mai apropiatã, delfinul dimensiune ºi unul ºi celãlalt, de departe de a fi înfãºuraþi
alb (beluga), se evalueazã naºterile anuale la nouãsute „în oglindã”, adicã simetric, prezintã aceeaºi caracteris-
nouãzeci ºi patru, iar dispariþiile prin prindere, moarte ticã deviere spre stânga.
naturalã sau imersiune sub gheaþã la o mie o sutã Nimeni la acea epocã – ºi chiar astãzi – nu pãrea
cincizeci ºi patru (a:-[Link], T.-[Link] ºi [Link], sã se preocupe de atari chestiuni. În acelaºi timp,
Comunicare acceptatã în martie 1974 de cãtre sub- numele narvalului începe sã înlocuiascã termenul de
comitetul pentru cetacee de cea mai micã talie. Inter- licornã de mare. Cuvântul, derivat din islandezã, apãrea
national Whaling Commision, Montreal, Quebec, 1-11 în francezã cãtre mijlocul secolului al XVII-lea, fãrã
avril 1974). La aceasta meritã sã adãugãm cã singuri îndoialã la La Peyrere. El provine din vechiul scandinav

SAECULUM 3/2003 63
 eseu

ns-r care înseamnã cadavru ºi din whal, care înseamnã comandã în naturã cornului rinocerului, crestei pãsãrii,
balenã. Se imagina, într-adevãr, cã animalul se hrãnea nãrilor ºi sexului vertebratelor ºi, dacã se trece la
cu cadavre, de asemenea manierã cã unul din cele mai universul marin, la fierãstrãul dinþat al peºtelui-fierãstrãu
vechi coduri islandeze interzicea în mod expres de a sau la spada lungã ºi subþire a espadonului (peºtele-
se consuma din carnea acestui animal. De fapt e mai spadã). Aceste diferite organe manifestã o simetrie care
probabil cã narvalul îºi datoreºte numele coloraturii: a rãmas doar la animalele superioare. Ea semnaleazã
partea superioarã a corpului este, într-adevãr, alb- sau prelungeºte linia care separã corpul în douã jumãtãþi
murdar; partea inferioarã, cenuºiu clar, pãtat de plãci verticale identice, astfel cã din punct de vedere exterior
de un albastru mai închis, ansamblul aduce aminte, ar pãrea reflexul celeilalte. Dimpotrivã, acolo unde
pur ºi simplu, de aspectul marmorat al corpurilor misterul este real, neinventat, el constã în injuria adusã
omeneºti care au petrecut mult timp în apã. de cãtre dintele stâng al narvalului simetriei morfologice
fundamentale a celei mai mari pãrþi a regnului animal:
Caninul superior stâng iese orizontal din botul ruptura planului sagital ºi, în consecinþã, a simetriei
cetaceului care nu este cu mult mai mare decât mâna laterale. În aceastã privinþã nu mai existã alt caz, la
omului. El se hrãneºte în esenþã cu placton ºi cu creveþi. aceastã scarã, în întreaga naturã. Rostrul exagerat in-
S-a investigat în zadar la ce-i putea servi narvalului troduce un dezechilibru aproape inadmisibil în ordinea
rostrul exorbitant. Conform ipotezei celei mai plauzibile, naturalã ºi poate pretinde sã scoatã la ivealã, prin acest
el l-ar fi utilizat pentru a sparge gheaþa în scopul de a scandal al dezorganizãrii, categoria fantasticului propriu
permite familiei sale ºi lui însuºi de a ajunge la aer ºi just. Licorna, ea este din contrã, pur ºi simplu
liber,aerul de care speþa are nevoie pentru a respira. miraculoasã, adicã feericã ºi prin aceasta nu întârzie
Cu toate acestea, unanimitatea nu pare deloc realizatã sã se regãseascã prizonierã în cutia magicã din tezaurul
asupra unei supoziþii care pare doar sã justifice numãrul cu zâne. Repunând cornul pe axã, imaginaþia resoarbe
de apãrãri trucate. În tot cazul, animalul, în ciuda excepþia nelegiuitã sau cel puþin o escamoteazã.
singularitãþii sale, nu pare sã fi dat naºtere la nici o
fabulã. Caninul superior stâng al narvalului, prin vârful
spiralat deopotrivã la stânga, dacã violeazã o regula-
Aceasta din urmã s-a fixat exclusiv asupra unui ritate îndeobºte imuabilã, denunþã în acelaºi timp ºi
patruped inexistent, animal de legende ºi de armoarii, proclamã una din rarele ordonanþe, deopotrivã capitalã
tapiserii, medalii ºi tablouri, ornamente ale unui univers ºi secretã (inexplicabilã pentru om) care guverneazã
de civilizaþie rafinatã, legatã de cultul virginitãþii, de universul: preeminenþa stângii, care se întinde de la
fetiºcanele cu pãlãrie în formã de con ºi în rochii de particulele fine ale materiei pânã la lobii encefalului
brocart. Iapã singuraticã, locuieºte în pãdure, rapidã ºi uman, trecând prin structura cristalelor ºi prin sensul
crâncenã, dulce, pe care o poþi ademeni numai cu de înfãºurare al plantelor cãþãrãtoare ºi al scoicilor. Nu
ajutorul unei fete de o castitate ireproºabilã, pe care o sunt multe fenomene care scapã acestei ordonanþe. Ea
strãpunge însã fãrå milã cornul sãu de fildeº, dacã ea a rupe la fiecare rãscruce de inerte sau vii, decisivã, o
absentat o singurã datã de la puritate: aceasta este fiºa simetrie care asigurã, fãrã îndoialã, un echilibru necesar,
de semnalmente a legendei sale. dar static ºi care constituie prin aceasta, un zãvor pentru
evoluþia materiei inerte sau vii, pentru aceea a fiinþelor
Este nevoie s-o mai spunem? Licorna nu con- animate, oricare ar fi, ºi pentru imaginaþia însãºi, cãtre
servã de la cetaceul polar decât dintele rãsucit pe care o complexitate în creºtere ºi o libertate mai fertilã.
ea pare sã-l fi împrumutat de la acesta. Fãrã îndoialã,
artiºtii ºi poeþii observaserã lancea somptuoasã în Rostrul narvalului dezvãluie, de o manierã
tezaurele prinþilor din veac, fãrã a ºti, ca de altminteri spectacularã, existenþa unui mister veritabil: cel al
nimeni din epocã, de unde provenea ea în realitate. realitãþii ºi al fecunditãþii disimetriei cosmice. El
furnizeazã întru aceasta un exemplu în egalã mãsurã
Tot imaginarul disponibil a fost acaparat de cãtre marginal ºi excesiv, care face derizorii fermecãtoarele
iapa fictivã. Monstrul marin, cu toate cã bine dotat în ºi leneºele legende. Nu este surprinzãtor cã fantezia
anomalii, nu a moºtenit nimic riguros din aceasta... Cum omeneascã, fãrã consecinþã, legatã de epocã ºi de
se explicã diferenþa de tratament? moravuri, sã dispreþuiascã dintele narvalului sau,
Legenda licornei este miraculos spuså: mai preocupându-se de el, transformându-l în corn de
curând simpla eroare decât experienþa e de ajuns a ruina licornã, adicã restituindu-l simetriri comune, sã-l fi lipsit
(detectarea otrãvurilor prin virtuþile cornului), mai curând precis, în scopuri armonioase ºi decorative, de insolitul
parabolã romanescã exprimând o formã emblematicã, profund care-l anexa iarãºi la enigma resorturilor
un adevãr de ordin moral, valabil în interiorul unei culturi fundamentale ale lumii.
date (aici valoarea însemnatã atribuitã castitãþii femi-
nine). Într-un caz ºi în altul, cornul singular (în cele douã Am încercat sã schiþez o teorie generalã a
sensuri ale epitetului) apãrea ca un instrument care disimetriei, am opus de mai multe ori miraculosul ºi
permite a da în vileag o profanare temutã ºi disimulatã. fantasticul. Eu nu-mi imaginam cã mai sus-pomenitul
El oferã chiar, în caz de eºec, sancþiunea. contrast între licornã ºi narval ºi trecerea de la animalul
fictiv la cetaceul real ar aduce celor douã probleme o
El ocupã o situaþie axialã pe fruntea animalului atât de elocventã ilustrare. ( Traducere de Florin
magic. El se supune astfel simetriei sagitale, care Paraschiv)

64 SAECULUM 3/2003
 eseu

Mircea Handoca

O NOUÅ CARTE INEDITÅ A LUI MIRCEA ELIADE:

„JURNALUL PORTUGHEZ”
Din cele peste o sutå de cårÆi ale lui Mircea Eliade cå acesta ar trebui så salveze timpul pierdut. La 2
au mai råmas inedite doar vreo patru-cinci. Dintre februarie 1945 glosa: „Ca acest Jurnal så-mi fie de folos,
acestea, cea mai valoroaså este Jurnalul portughez aflat ca så-l transform într-un instrument de apårare împotriva
sub tipar în Spania. neantului care må ameninÆå din toate pårÆile, ar trebui
Datoritå amabilitåÆii traducåtorului, Dl Joaquin så meditez cu el alåturi, så revin neîncetat asupra
Garrigós, fotocopia originalului se aflå în posesia mea. paginilor scrise, så le adnotez, så-mi amintesc aici
Cele 450 de pagini ale textului – scris în limba anumite evenimente asupra cårora am trecut de obicei
românå – ne oferå amånunte concrete din viaÆa zilnicå prea sumar, sau pe care nu le-am însemnat”.
a autorului, între 21 aprilie 1941 çi 5 septembrie 1948. Nu e necesarå prea multå perspicacitate pentru a
Suntem introduçi în laboratorul de creaÆie al scriitorului ne da seama de dubla valoare a cårÆii: documentarå çi
çi savantului, prezentându-ni-se date despre geneza literarå.
operelor create în aceastå perioadå. Limba scrierilor sale îl obsedeazå çi, din când în
E dezvåluitå atmosfera LegaÆiei române de la când, se deståinuie: „Eu – care n-am avut decât un lexic
Lisabona, viaÆa familialå çi socialå a colegilor – de modeste proporÆii – suport mai greu ca alÆii
celebritåÆi sau iluçtri anonimi. depårtarea de Æarå. Lipsa lecturilor româneçti îmi
Manuscrisul mai conÆine çase pagini intitulate Note såråceçte vocabularul”. (29 dec. 1942).
despre fostul rege. Carol la Lisabona
Lisabona, datatå mai 1941, Recitirea propriilor opere tipårite anterior îl incitå,
precum çi Jurnalele romanelor ViaÆa nouå (Çtefania
Çtefania
Çtefania) amintindu-çi cå este çi... critic çi istoric literar. Face unele
çi Apocalips
Apocalips. observaÆii, emite judecåÆi de valoare, relateazå
Autenticitatea e dominanta acestor notaÆii ample sau amånunte asupra elementelor biografice çi a celor de
succinte, mustind de sinceritate, redând întâmplåri çi ficÆiune din Isabel çi apele diavolului , Maitreyi ,
gânduri uneori jenante, alternând naivitåÆi inexplicabile ïntoarcerea din rai, Huliganii , Nunta în cer etc.
cu profunzimi filosofice. Existå (în special de câÆiva ani, dupå apariÆia
Meditând asupra propriului Jurnal
Jurnal, Eliade e de pårere Jurnalului lui Mihail Sebastian) imaginea unei opulenÆe
în care s-ar fi scåldat secretarul nostru de preså la
Lisabona.
Ar trebui discutat çi „legionarismul” çi antisemitismul
lui Mircea Eliade.
Mihail Sebastian nota în Jurnal , la 27 mai 1942: „La
Lisabona, orientarea sa politicå (e mai legionar decât
oricând) îl face nefolositor”.
Eliade nu s-a dezis de simpatiile sale de dreapta çi
de articolele aça-zis legionare, semnate de el în anii
1937 - 1938; s-a desolidarizat înså de crimele „miçcårii”,
i-a criticat excesele. ïn perioada petrecutå în Portugalia,
absolut toate documentele çi corespondenÆa contrazic
afirmaÆia lui Sebastian, cå „Mircea Eliade e mai legionar
decât oricând”.
Jurnalul portughez conÆine doar câteva referiri
fugare la legionarism. La 19 iulie 1945, asistând la un
film în care se satirizeazå organizaÆia, noteazå: „Nu
faptul cå se atacå Garda m-a supårat”. Urmeazå o
parantezå: „eu o atac mai virulent”. Eliade antisemit?
Transcriu tot din Jurnalul portughez, 2 februarie 1945:
„M-am hotårât så scriu pentru Glossarium, într-o formå
excesiv abreviatå apologia iudaismului , pe care o
rumeg de câteva såptåmâni”.
Sebastian se înçealå çi atunci când scrie (din auzite)
despre luxul çi huzurul în care ar fi tråit Eliade. SituaÆia
devenise chiar dramaticå dupå îmbolnåvirea Ninei. Plata
medicilor, infirmierei, sanatoriului devine imposibilå.
Generozitatea lui Brutus Coste çi vânzarea propriilor
cårÆi îl salveazå. La 9 septembrie 1944 e concediat fårå
Prima filå a Jurnalului portughez al lui Mircea Eliade
nici o explicaÆie. Aflând aceastå nedreptate, Cioran îçi
SAECULUM 3/2003 65
 eseu

aratå într-o scrisoare nedumerirea: „ïmi era greu så-mi aduse muzicii, impresii de cålåtorie çi magnifice
închipui cå 30 de volume nu pot constitui un titlu de descrieri de peisaj, analiza cu luciditate a situaÆiei
excepÆie. Etica spaÆiului mioritic!?” internaÆionale çi vehemente critici aduse comunismului.
Credibilitatea spuselor lui Mihail Sebastian a început 29 mai 1945
parcå så se clatine. Unde e „existenÆa de magnat, viaÆa „Aflu acum, noaptea, de la Radio-România cå Mihail
de pace, de lux, de confort”? Sebastian a murit ieri, la 12.30, în urma unui accident
ïn Jurnalul lui Sebastian, Eliade apare ca un de circulaÆie. Vestea må emoÆioneazå prin absurdul ei.
înverçunat legionar fanatic. ïn schimb, portretul autorului Mihai a tråit, fårå îndoialå, o viaÆå de câine în aceçti
romanului Dupå douå mii de ani e prezentat de prietenul ultimi cinci ani. A scåpat de masacrele rebeliunii din
såu cu multå simpatie, învåluitå într-o undå de duioçie. ianuarie 1941, de lagårele antonesciene, de bombarda-
Interesante sunt paginile consacrate de Jurnalul mentele americane, de tot ce a urmat dupå lovitura de
purtughez întrevederilor çi discuÆiilor cu celebrii eseiçti stat din 23 august. A våzut cåderea Germaniei hitleriste.
spanioli, Ortega y Gasset çi Eugenio d’Ors, precum çi Çi a murit printr-un accident de circulaÆie, la 38 de ani.
succintele comentarii asupra cårÆilor citite. ïmi amintesc prietenia noastrå. ïn visurile mele era
Biblia i se pare singura lecturå substanÆialå. Alåturi unul din cei 2 - 3 oameni care mi-ar fi fåcut Bucureçtiul
de aceasta, citeçte operele lui Chestov, care nu fac suportabil. Chiar în climaxul meu legionar, l-am simÆit
altceva decât så comenteze cartea cårÆilor. aproape. Am câçtigat enorm din prietenia lui. Contam
Dintre filosofi îi preferå pe Kilekegaard, în care pe aceastå prietenie, ca så må reîntorc în viaÆa çi cultura
gåseçte teme de gândire arhaice, pe Nietzsche, cu stilul româneascå. Çi acum – s-a dus cålcat de o maçinå! Cu
såu aforistic. Dintre istorici se opreçte la Plutarch çi el se duce încå o bucatå bunå, çi foarte frumoaså din
Herodot, iar dintre poeÆi la Shelley. Citind çi conspectând tinereÆea mea. Må simt çi mai singur. Majoritatea
pe Unamuno, constatå cå Sentimentul tragic al acestuia oamenilor pe care i-am iubit sunt acum dincolo ...
anticipeazå întreaga filosofie existenÆialistå. Dostoiewski La revedere, Mihai!”
çi Tolstoi au îndråznit så descopere evangheliile în plin Spontanå çi emoÆionantå evocare!
pozitivism. Aç mai reproduce din Jurnalul portughez måcar un
Jurnalele lui Gide çi Julien Green îl încântå, iar dintre scurt fragment din descrierea locuinÆei lui Eliade din vara
autorii români reciteçte pe Rebreanu, Cezar Petrescu, anului 1945:
Arghezi çi Ibråileanu. „E ultima caså a stråzii Sandade, chiar în faÆa pieÆii
Preocupårile spirituale nu îl împiedicå så vadå de peçte. Se va dårâma în octombrie. E înconjuratå de
abjecÆia afaceriçtilor politicieni. Dezgustul çi indignarea dårâmåturi. Când ieçi din ea, prin faÆå, calci pe tencuialå,
råbufnesc din când în când. cåzutå pe cåråmizi çi ruine. ïmi spuneam privind-o: Asta
Cititorul va mai gåsi în Jurnalul portughez comen- e imaginea Europei; trebuie så må obiçnuiesc cu ea.”
tarea unor tablouri celebre (cu subiect religios), elogii

Constantin Coroiu

MUZEUL FIGURILOR DE BRONZ*

Am citit, într-o stare de deplinã libertate ºi între altele, excelentul editor al Operelor unui clasic al
disponibilitate, volumul Panteon regãsit (titlu inspirat!) literaturii naþionale – Duiliu Zamfirescu – în seria
de Ioan Adam
Adam; cu interesul firesc pe care nu poate sã Scriitori români a Editurii Minerva, editurã rãpitã nu
nu-l suscite o asemenea apariþie – a doua de acest fel demult culturii ºi aruncatã pe taraba murdarã a
dupã 65 de ani! – dar ºi cu plãcerea lecturii unei cãrþi privatizãrii…
inteligent alcãtuitã ºi bine scrisã de un critic, care face Aº sublinia, în fine, faptul cã Ioan Adam a adoptat o
încã o datã dovada unui remarcabil talent epic ºi, mai formulã adecvatã ºi aºa zicând eficientã de „expunere”
ales, portretistic. Încât, într-adevãr, Panteon regãsit, a figurilor celor 15 mari bãrbaþi politici ºi de stat ai acestei
tipãrit în colecþia Sinteze. Documente. Eseuri a Editurii þãri, figuri – multe decenii „acoperite”, ascunse de ochii,
Gramar, este o „galerie ilustratã” de „portrete” ale unor de minþile ºi de inimile românilor a cel puþin douã-trei
mari oameni politici ºi de stat români pe care o „parcurgi” generaþii, prin zelul cominterniºtilor ºi al casapilor
ºi din care ieºi stãpânit de un puternic sentiment cã ideologici, în majoritatea lor venetici. Noii cominterniºti
sunt contemporanii noºtri, ai celor de la începutul postdecembriºti, pe care i-am numit adeseori ºi mutanþi,
secolului XXI, deºi unii dintre ei ºi-au încheiat existenþa au acum în esenþã aceleaºi sarcini ºi acelaºi scop: cu
ºi experienþa mult înainte de sfârºitul veacului al XIX-lea. deosebirea cã obiectul acþiunii lor îl formeazã alte
Nespecialist fiind, cum am spus, îndrãznesc totuºi personalitãþi ºi alte opere – culturale, politice, sociale
sã constat apoi rigoarea analizei ºi acribia, deloc etc. – ceva mai recente… (Se pare cã „talibanilor”
surprinzãtoare de altfel, de vreme ce Ioan Adam este, autohtoni de tip nou le-a mai slãbit în ultimul timp vâna,

* Din volumul Paradisul perisabil, în curs de apariÆie la Editura Junimea

66 SAECULUM 3/2003
 eseu

ceea ce nu trebuie sã ne facã sã ne culcãm pe-o ureche uimire, înþelegere ºi durere…”.

ºi sã-i scãpãm de sub supraveghere). • „Istoria, aºa cum a înþeles-o Kogãlniceanu – ºi aºa
Formula la care mã refer constã în: o schiþã bio- cum a învãþat-o la Berlin - nu e o disciplinã moartã,
graficã (dar ºi repere bibliografice), un discurs anchilozatã, ci un factor de renaºtere, de fortificare a
reprezentativ (profesiune de credinþã) ºi un comentariu construcþiei naþionale, un imbold spre acþiune (…).
întregitor al fiecãrui profil. Scriind în fond despre niºte Comparându-i scrisul ºi fapta, înþelegem mai bine cã
destine, Ioan Adam relevã îndeosebi dimensiunea lor nici o zidire politicã durabilã nu poate fi înãlþatã în
tragicã. Oricum, criticul reuºeºte sã desprindã, adeseori absenþa unui Proiect. Kogãlniceanu îl avea la numai 26
în propoziþii memorabile, o dominantã sau chiar de ani…” (subl. mea – C.C.).
dominanta destinului ºi caracterului personajului istoric Fãrã îndoialã, aº adãuga, ducerea pânã la capãt a
adus în prim plan. Împrumutând titlul unui ciclu de Proiectului este trãsãtura fundamentalã, definitorie a
portrete al marelui pictor ºi grafician Dan Hatmanu
Hatmanu, aº personalitãþii lui Mihail Kogãlniceanu. El se numãrã
putea pune „galeria ilustratã” pe care ne-o oferã Ioan printre puþinii români care nu „au încremenit în proiect”.
Adam sub genericul CARACTERE. În eventualitatea cã ªi nici în fragment. S-a nãscut într-un principat românesc
îºi va extinde lucrarea „galeria”, i-aº sugera sã nu uite ºi a murit într-un stat unitar ºi independent, numit
NONCARACTERELE, ºi acestea la fel de celebre, la România, la fãurirea cãruia ºi-a adus cea mai importantã
fel de „exemplare”, numai cã mai numeroase. Ele fac contribuþie. Istoria l-a rãsplãtit pentru fapta, pentru ope-
parte, din pãcate, din specificul locului. Sã nu uitãm ra sa, încredinþându-i momentul auroral: proclamarea,
„ºarja” lui Clemenceau (citez din memorie): în faþa în Parlamentul þãrii, a Independenþei. A fost poate cel
poporului român îmi scot pãlãria, în faþa politicienilor mai mare om de stat al României moderne. Însãºi
sãi, mi-o pun la loc… Cât de ºocant actualã este ingratitudinea, generatã ºi de invidia Brãtienilor,
aceastã frazã poate constata oricine. Dar sã reþinem marginalizarea cu care a fost „rãsplãtit” în ultimul
fie ºi câteva imagini din „galeria” lui Ioan Adam. deceniu al vieþii îi înnobileazã destinul fãrã egal. Mort
(C.A.) Rosetti a fost la noi Ziaristul încrezãtor în
• „(C.A.) în 1891, în urma unei operaþii dificile, la Paris, ultimul
«steaua României», nu mai puþin însã a fost ºi Profetul. drum nu putea fi decât cel în Iaºiul sãu ºi al românilor
«Legile» pe care le promulga nu erau însã sãpate în de oricând ºi de oriunde s-ar afla ei. Au trecut de atunci
piatrã, ci aºternute pe hârtie de ziar. Citindu-le, simþim 110 ani…
cum ochii lui exolftalmici („bulbucaþii ochi de broascã” Brãtianu: „ A murit bãtrân, însingurat,
• Ion C. Brãtianu
– Eminescu, nota mea – C.C.) ne privesc peste timp cu dezamãgit, la Florica, «pe Argeº în jos», în paradisul
terestru pe care ºi-l construise. Cei stânjeniþi de statura
lui uriaºã l-au acoperit – atunci ºi mai târziu – de ocãri.
Cineva i-a recunoscut însã puterea ºi prestigiul. La 5/
17 mai 1891, Regele sãruta plângând mâna mortului.
Fiinþã de admirabilã fineþe sufleteascã, «nemþoiul» pupa
mâna Românului ce-l aºezase pe tron…”
O scenã tulburãtoare care spune totul despre mãreþia
unui destin.
• Petre P Carp: „om fãrã evoluþie” totuºi „evoluþionar,
P.. Carp
nu revoluþionar”, inflexibil, – „cu el intrã în Parlamentul
Român retorica sinceritãþii”. Din pãcate, se pare cã a ºi
ieºit odatã cu el ºi nu a mai intrat niciodatã. Discursurile
ºi replicile sale sclipitoare au punctat o istorie de o
jumãtate de secol de viaþã politicã ºi parlamentarã. Nu
se putea sã se retragã din marea scenã a lumii fãrã a
rosti o frazã memorabilã: „România are atâta noroc,
încât nu mai are nevoie de oameni de stat”. Tocmai
venise la el, la Þibãneºti, un comisar – ah, comisarii! –
ca sã-l ancheteze pentru acþiuni antipatriotice. Ce urât
ºtim noi, românii, sã tragem cortina peste spectacolul
marilor destine. Dar mai bine sã ne reamintim, graþie
lui Ioan Adam, o schiþã de portret al oratorului [Link]
semnatã de un ilustru contemporan al sãu – Duiliu
Zamfirescu: „Fãrã flori retorice; fãrã infinitele adjective
ale lui Delavrancea fãrã schimele ºi mimica lui
Maiorescu; fãrã strãlucirea cam goalã a lui Take Ionescu
– discursurile d-lui Carp se ascultã cu o uimire plãcutã
ºi se citesc cu dragoste, ca Istoria lui Mommsen. Când
d-sa vorbeºte, cu monoclul în ochi, cu capul pleºuv, cu
faimoasa funtã de cravatã neagrã punând redingota ca
Tors antic
un englez de rasã toatã lumea e subjugatã”.

SAECULUM 3/2003 67
 eseu

La ce bun asemenea oameni de stat, când norocul

– nu-i aºa? – dã mereu afarã din casã, România? Ba
nu o datã era – ºi este –sã o dea jos ºi de pe hartã! Dar
nu pot sã nu trag ºi eu o linie la portretul din „galeria” lui
Ioan Adam, rememorând ceea ce-i spunea [Link] lui
Titu Miorescu, în 1910, când acesta împlinea 70 de ani:
„ªtii de ce te iubeºte lumea aºa de mult? Am sã-þi spun
eu. Pentru cã tu ai fost un caracter. Pentru cã atunci
când au început alþii sã ne schimbe ºi sã ne
batjocoreascã limba noastrã româneascã, cultura
noastrã, tu ai avut curajul sã te ridici cu ºtiinþa ta contra
lor”.
Câtã nevoie avem astãzi de un [Link]! Dar parcã
numai de el?!
De ce reamintesc ceea ce elogia [Link] la prietenul
sãu de o viaþã – Titu Maiorescu? Fiindcã, oricât de mult
m-ar ,,urechi” dl Alexandru George, liberalul intratabil
ºi dispreþuitorul þãranului ºi al ruralului românesc, aºa
cum a mai fãcut-o de vreo douã ori (are ºi dreptul, având
în vedere fie ºi apreciabila diferenþã de vârstã dintre
noi!), eu tot le voi da crezare celor care au constatat
prin vreme, la clasa (clasele?) politicã autohtonã multe
calitãþi, dar ºi o lipsã ce ne-a costat odinioarã ºi ne costã
mai ales astãzi enorm: lipsa caracterelor. Cartea lui Ioan
Adam, Panteon regãsit , îmi întãreºte, fie ºi prin con-
[Link] (gips, 30x23x25 cm)
trast, fie ºi prin ricoºeu, aceastã convingere.
! Dar mai bine sã continuãm vizionarea „galeriei Dar – incredibil ºi totuºi, din pãcate, atât de specific
ilustrate” a celor 15 mari oameni politici ºi de stat din locului de care ne þinem – Notele politice au fost practic
paginile amintitului volum. Se întâmplã sã fi ajuns – iatã interzise de adversarii sãi politici prin retragerea lor de
– cu lectura la Alexandru Marghiloman
Marghiloman, cel acuzat – pe piaþã, dupã moartea fostului prim-ministru al þãrii.
cum se ºtie – de trãdare ºi colaboraþionism (într-un con- „Protocomunism?” – se întreabã Ioan Adam. ªi tot el
text în care acest termen era adecvat, nu cum este folosit rãspunde: „Nu, doar o pulsaþie tulbure dintre acelea care
la noi de mai bine de 12 ani încoace!). La 24 decembrie altereazã din când în când fiinþa neamului nostru,
1919, noteazã Ioan Adam în schiþa biograficã, îndreptãþind, vai, acuza de «balcanism» pe care ne-o
Marghiloman rostea un discurs în care releva „cu ironie aruncã unii ºi alþii”. Cã fiinþa acestui neam poate fi
stãpânitã, chipul în care «acþiunea partidelor politice» alteratã prin astfel de pulsaþii e poate prea mult spus,
s-a întors practic împotriva interesului naþional…”. Acest dat cã practici de genul celei evocate – în contextul dat
om politic dã apoi dovadã, în momente grele, de o – sunt protocomuniste e chiar prea puþin spus…
pilduitoare demnitate ºi de respect a ceea ce este • Barbu ªtefãnescu-Delavrancea este un „plebeu
deopotrivã legal ºi moral: „Când germanii cer sã fie genial” care „vorbeºte cu toate cuvintele dicþionarului”,
extrãdaþi Take Ionescu, Ionel Brãtianu ºi alþii, «colabo- oratoria sa fiind „structural simfonicã, amplã, cu
raþionistul» refuzã energic: «Românii nu se extrãdeazã învolburãri wagneriene”. Toate darurile cu care fusese
ºi-n legislaþia românã lege de exil nu existã».” Dar înzestrat inflexibilul apãrãtor al þãrãnimii – ºi se pare cã
cariera sa politicã se înnobileazã cu o faptã cu adevãrat Dumnezeu i le dãduse pe toate – nu pot însã
istoricã: În 27 martie 1918 (st.v.), la ora 15.00, contrabalansa tragismul destinului sãu, dacã ar fi sã ne
Marghiloman intrã în Sfatul Þãrii înconjurat numai de gândim ca a murit în acel „an al nostru de fiecare zi” –
civili ºi pledeazã cauza unirii cu toatã elocinþa de care 1918, cu câteva luni înainte de Marea Unire, pentru care
era capabil. A convins, iar rezultatul s-a vãzut seara târziu, militase cu verbul, cu fapta, cu întreaga-i fiinþã. Se
când Sfatul a votat unirea (Basarabiei ºi Bucovinei – nota odihneºte în cel mai mare cimitir al Iaºilor – un Panteon
mea – C.C.) cu 86 de voturi pentru, 3 contra ºi 36 de al românilor – alãturi de alþi întemeietori de þarã, de
abþineri (…). Dupã ce trebui sã predea puterea, în 24 culturã româneascã ºi ai statului naþional unitar, între
oct./6 nov. 1918, Marghiloman spuse liniºtit: «Retragerea care Mihail Kogãlniceanu.. Discursul vieþii îl rostise la 9
mea nu e o dezertare (…) Am pãstrat þãrii o dinastie, o iunie 1917, în sala Teatrului Naþional „Vasile Alecsandri”
armatã ºi i-am dat Basarabia ºi Bucovina cu integritatea din Iaºi, care devenise, cum se ºtie, sediul Parlamen-
teritoriului». A lãsat în urma sa ºi cinci volume masive tului. Se intituleazã Pãmânt ºi drepturi ºi este, desigur,
de Note politice –„document omenesc ºi literal de profesiunea de credinþã a lui Delavrancea. Pe bunã
excepþie”, scris – aºa cum observã Ioan Adam – cu dreptate scrie Ioan Adam cã „cele spuse atunci cu o
sarcasm ºi inteligenþã ºi vãdind „profunda cunoaºtere superbã încordare a spiritului dominat de voinþa de a
a sufletului omenesc ºi a dedesubturilor politicii convinge erau mai mult decât o confesiune subiectivã.
româneºti, un soi aparte de moralism saint-simonian…”. Oratorul înceta vã vorbeascã în numele lui. Vorbea prin

68 SAECULUM 3/2003
 eseu

el Þara, se exprima o voinþã colectivã. Cei din tranºee avut destule”.

voiau pãmântul pentru care luptaserã ºi pentru care se Ioan Adam ne reaminteºte de ceea ce scria despre
pregãteau sã scrie epopeea Mãrãºtilor ºi Mãrãºeºtilor. Iuliu Maniu, în 1934, nimeni altul decât Nicolae Iorga.
Mai voiau ºi vot universal, nu parodia sufragiului prin Chiar dacã n-a reuºit - cum apreciazã ºi Ioan Adam -
delegaþi”. „Miraculosul glas al lui Delavrancea” – cu sã-l reducã pe liderul þãrãnist la proporþiile unui „politi-
vorbele lui Nicolae Iorga, aflat de faþã - a provocat votul cian de duzinã”, marele istoric i-a zdruncinat totuºi serios
reformelor (130 voturi pentru, 14 contra ºi o abþinere). soclul pe care începuse demult sã se instaleze. Fapt
! ªi dacã tot l-am pomenit pe Nicolae Iorga Iorga, un alt este cã ezitãrile, pertractãrile, „retragerile” lui Iuliu Maniu
apãrãtor al drepturilor þãranilor, ca ºi Delavrancea, adicã – de bunã seamã un lider nãscut, nu fãcut – cum scrie
al României profunde care, nu mai e nimic de fãcut, Ioan Adam - sunt arhicunoscute. (A se vedea, de pildã,
este cea ruralã, sã ne amintim cutremurãtorul sãu schimbul de scrisori cu Ion Antonescu ºi, în general,
blestem din „Neamul Românesc” (8 martie 1907), atitudinea din timpul rãzboiului). Ele nu au fãcut bine
împreunã cu Ioan Adam: „În vecii vecilor, cât va mai nici „sfinxului de la Bãdãcin” ºi nici þãrii.
dãinui suflarea româneascã pe acest pãmânt, sã nu-i Meritele sunt însã incomparabil mai mari ºi mai
ierte Dumnezeu pe netrebnicii ºi pe fãcãtorii de rele. importante. Între altele, nu poate fi pus la îndoialã, în
Sã fie în casa lor atâta belºug ca în bordeiele celor ce multe privinþe, vizionarismul ilustrului om politic ºi de
au murit, atâta fericire în viaþa lor, câtã a fost în viaþa stat. Inclusiv în perspectivã europeanã, nu doar
celor ce s-au zvârcolit de gloanþe, sã fie atâta cinste ºi naþionalã sau regionalã, Ioan Adam evocã, de exemplu,
atâta demnitate, câtã li s-a lãsat acestor sãrmani ce s- ideea, conceptul lui Maniu despre o Europã care atunci
au dus ca niºte pârâºi veºnici înaintea scaunului era a viitorului ºi care astãzi a devenit aproape o
judecãþilor celor mari, sã mântuie ca dânºii vãrsându-ºi realitate - Uniunea Europeanã, Statele Unite ale Europei:
sângele inimii în þãrânã ºi pe urma lor sã rãmâie, ca pe „Cât timp cele aproape 30 de state mãrunte ale Europei
urma împuºcaþilor, copiii sã moarã de foame. Aºa sã se rãzboiesc între ele, cu graniþe vamale mereu
dea Dumnezeu”. schimbãtoare ºi din zi în zi mai umflate, mãrfurile
În treacã fie spus, guvernarea þãrãnistã de tristã europene – încãrcate cu taxe ºi vãmi din þarã în Æarã, cu
amintire din ultimii patru ani ai celui mai însângerat secol comunicaþii care se încruciºeazã ºi se paralizeazã prin
a interzis comemorarea oficialã a jertfei celor 1100 de impedimente administrative ºi monetare, mai ales într-o
þãrani români, uciºi în 1907. Ce sã zicem? Aºa sã le atmosferã otrãvitã de duºmãnii politice – nu pot þine
ajute Dumnezeu! piept concurenþei produselor americane ºi ruse (…) La
Încheind cu evocarea jertfei lui Iorga însuºi, sãvârºitã unitatea economicã autarhicã americanã ºi la cea rusã
de „neanderthalieni”, Ioan Adam scrie înfiorat: „Flama care se pregãteºte, Europa nu poate rãspunde decât
gloanþelor legionare a înroºit capul ce luminase o þarã. cu o economie naþionalizatã ºi solidarã a statelor sale”.
ªi ca ºi cum Dumnezeu s-ar fi complãcut sã lucreze cu Dar unde e Iuliu Maniu monumental – de data aceasta
dublete, îngãduind sub acelaºi nume Geniul ºi Bestia, ca om de stat, din stirpea celor despre care Churchill
potrivit unor recente descoperiri se pare cã unul dintre spunea cã nu se gândesc, ca orice politician, la
asasini se numea… Iorga. Pe giulgiul gros de brumã viitoarele alegeri, ci la viitoarele generaþii – este în câteva
de la Strejnic, mâna dreaptã a omului ce scrisese cel luãri de poziþie. Una dintre acestea priveºte aberaþiile
mai mult din lume zãcea depãrtatã de corp, cu degetele unor lideri revizioniºti ai Ungariei care afirmaserã cã
împreunate pentru închinãciune…” Unirea cea Mare ar fi rezultatul Trianonului: „Bine sã se
! Din „galeria ilustratã” orânduitã de Ioan Adam nu ºtie cã Unirea tuturor românilor nu se întemeiazã pe un
uliu Maniu – „sfinxul, de la Bãdãcin”. O
putea lipsi Iuliu document de pace ci pe drepturi recunoscute de
personalitate privitã, „cititã” ºi ,,recititã” în posteritate autodeterminare ºi pe hotãrârea lor suveranã de a-ºi
cu sentimente contradictorii. Dincolo de conjuncturi ºi lua drepturile la libertate pe care nici un document strãin
de valurile istoriei care îi ridicã ºi-i coboarã pe cei ce o nu le poate ºterge./Acest Ardeal ºi Banat nu au intrat
fac, în funcþie ºi de cine scrie ori din ce punct de vedere în posesia Neamului Românesc pe baza tratatului de
este scrisã, adeseori rescrisã ea, istoria – sã observãm pace, ci în urma hotãrârii de la Alba Iulia, în urma
cã asemenea sentimente îºi au sorgintea în însuºi jertfelor comune ºi a spirilului de sacrificiu al Neamului
comportamentul politic, ºi nu numai politic, al celui ce Românesc de pretutindeni./ Nu putem admite ca, printr-
ºi-a legat numele pentru totdeauna de Marea Unire. o revizuire de tratate venitã din strãinãtate, sã se atingã
Portretul pe care i-l schiþeazã Ioan Adam este unul ceea ce a înfãptuit Neamul Românesc prin vrednicia ºi
caracterologic: „Taciturn ºi zãvorât în sine (cum a fost energia sa”. Revizioniºtii, extremiºtii, iredentiºtii trebuie
ºi Ionel Brãtianu), Maniu a cultivat misterul, retragerea, sã ºtie – folosesc verbul lui Maniu însuºi – cã acest text
tonul oracular. Pe mãsurã ce treceau anii, masca i se este de neclintit, fiindcã, prin glasul lui Maniu, îl rostesc
lipea tot mai tare de fizionomie, fãcând de nebãnuit de fapt toþi românii.
freamãtul interior, apriga dinamicã sufleteascã. Cãci, Ca al tuturor marilor oameni politici ºi de stat ai
oricât ar uimi aceastã ipotezã, Iuliu Maniu a fost un mare acestei þãri, sfârºitul i-a fost tragic. Dezavuat de
neliniºtit, un om al furtunilor lãuntrice biruite cu un Occident, arestat, bãlãcãrit în „pamfletul oribil al lui
eroism mãrunt în aparenþã, dar neîntrerupt. A iubit Brucan”, condamnat la temniþã grea pe viaþã, moare la
puterea, însã, fire clasicã fiind, a ºtiut cã adevãrata ei Sighet pe braþele lui N. Carandino, care i-a auzit ultimul
culme e stãpânirea de sine. Prilejuri de a o exersa a suspin: „Ce femeie frumoasã era Clara”, o propoziþie

SAECULUM 3/2003 69
 eseu

magnificã. Ea îl umanizeazã pe „sfinx” ºi-i sigileazã statuie”, cum ar fi zis bãºcãlioºii junimiºti, prim-ministru
destinul shakespearean. Frumos ºi adevãrat conchide al României Mari, locuia cu chirie într-un apartament
Ioan Adam: ”ªi în acest suspin final al celui care ºi-a de trei camere, cãlãtorea cu trenul la clasa a treia, iar
reprimat pânã ºi marea iubire a vieþii pentru cã femeia în momentul când a cãzut pe peronul gãrii Sinaia, sub
pe care o îndrãgea era de alt neam, vedem tragedia, gloanþele „neanderthalienilor’’, avea în buzunar doar 85
eroic înãbuºitã, a omului care n–a avut nici «tinereþe», de lei. Amarã ironie a sortii – ca sã nu o numim mârlãnie
nici «viaþã», ci doar o credinþã mistuitoare în neamul regalã – trupul neînsufleþit i-a fost depus la Peleº, lângã
sãu”. camerele servitorilor. Or fi ei chiar ºi prim-miniºtrii niºte
• Destinul lui [Link] e de naturã sã ne tulbure ori servitori dar parcã e prea mult, mai ales dacã þinem
de câte ori vine vorba de viaþa politicã româneascã din seama cã pe Carol al II-lea nu etimologiile îl
epoca interbelicã. S-a cultivat, îndeosebi în anii – de preocupau…
acum mulþi – ce au urmat evenimentelor din decembrie Intelectual rasat ºi sensibil, a lãsat în urmã-i
‘89, o imagine idilicã a acelei epoci, a democraþiei „scânteietoarele Memorii ” pe care le-a scris la nici 50
practicate în acele nici douã decenii de istorie. E de ani. A fost asasinat la 54. Sã-ºi fi presimþit oare
suficient însã sã rememorezi câteva evenimente sfârºitul prematur? Definitorie mi se pare, în ceea ce-l
dramatice ale ei pentru a-þi da seama cât de falsã este priveºte, admiraþia pentru Nicolae Bãlcescu. Spera
imaginea - livratã, din pãcate, mai ales unui tineret într-un viitor „când vreun Bãlcescu va deschide sfânta
debusolat, necunoscãtor al istoriei României din acest carte în care stã înscris trecutul României (ºi) nu va
veac ºi al istoriei românilor în general – ºi câtã dreptate mai vedea pagini pline de durere scrise cu lacrãmi, ci o
avea Emil Cioran când afirma cã democraþia din adevãratã înºirare de fante mari ºi glorioase”.
perioada interbelicã era tare ºubredã. Nu e destul sã ai Speranþã deºartã. Oricum, Bãlcescu avea sã fie
câþiva lideri democraþi – spunea el, menþionându-l în „surghiunit”, dupã decembrie ‘89, a doua doarã, iar
primul rând pe Iuliu Maniu – pentru a avea ºi o „sfintei cãrþi a neamului” i-au luat locul „manualele al-
democraþie puternica. ternative” ori alte scrieri ale unor cominterniºti de tip
Impresionantã, între altele, la [Link], fruntaº al nou, pentru care, de pildã, idolul revoluþionarului de la
unui partid atins, ºi el, dupã „bunul” obicei al pãmântului, ’48 – simbolul unitãþii de neam, limbã ºi þarã, Mihai
de corupþie ºi implicat în nu puþine afaceri obscure, ca Viteazul – a fost un aventurier oarecare, un paranoic,
sa nu le spunem murdare, este austeritatea. Fiul fecior de curvã etc. Asta n-ar fi putut-o prevedea nici
directorului general al Cãilor Ferate Române, „fiu de cel mai vizionar om politic român de odinioarã!

Magda Ursache

COCOÇUL DIN DESAGÅ

„Literatura lui Sadoveanu nu mai poate fi nici låudatå, nici criticatå.
Ea a ajuns dincolo de laudå çi de criticå, a intrat în patrimoniul neamului,
a devenit o componentå a sufletului nostru pe care-l sintetizeazå”.
(Liviu Rebreanu, Cuvânt la agapa colegialå a scriitorilor, 1930)

Mårturisesc: ideea acestui text mi-a venit de la Petru Papuc, cu dicÆionare de simboluri çi de arhetipuri
Ursache (tot ne spune poetul Nicolae Turtureanu culturale, de magie çi de mitologie româneascå. De la
„Båtrânul çi Magda”, în Måtråguna dulce). Trebuia så Durand la Ion Ghinoiu, de la Delumeau la R. Vulcånescu,
fac faÆå unui congres de etnologie. „Ia vezi ce-i în de la Mircea Eliade la Ivan Evseev çi Mihai Coman. Nu
tåbâltocul lui IonuÆ. Mai exact, cautå în FraÆii Jderi, l-am uitat pe Bernea. Am descoperit çi un plagiat. Så
episodul moara lui Onofrei”. Zis çi fåcut. L-am gåsit acolo mai enumår încå? Mithologie zoologique de Angelo
pe Jder, oprit din drumul spre „Rusalim” de vremea care de Gubernatis, [Link], Simion Florea
vremuieçte. „Micul picaro” (Const. Ciopraga) avea cu Marian, Lazår Çeineanu etc. Tot ce era la cei de mai
sine, în desagå, un cocoç porumbac, dåruit de sus (plus Lévy Strauss) se aflå çi în Sadoveanu, ba mai
comisoaia Ilisafta, din „gåinåria” proprie. Dupå Ilisafta, mult decât atât: mitologemul e viu, pus în miçcare. ForÆa
„fiecare om are un urs al såu. Acela are rânduiala så de absorbÆie a temei, a motivului („sadovenizând,
umble çi så lucreze pentru omul lui. Cel norocos are un sadovenizând...”) transfigurate, filtrate (de unde çi mo-
urs slab çi ogaratic – cåci acel urs umblå, cautå, se dernitatea, atât de discutabilå pentru unii) e demiurgicå.
stråduieçte çi se sfarmå pentru domnul såu, ca så le Çtiut este cå, în mitologiile lumii, cocoçul e simbol
aibå toate de-a gata çi så-i iaså din plin; pe când cel solar, vesteçte lumina. Pe teritoriul Daciei, dupå cucerire,
fårå noroc are un urs leneç, care toatå ziua çade la circula un fel de filacterå: o fiinÆå cu cap de cocoç, corp
umbrå de zmeurå çi se sparge de gras”. Al meu s-a omenesc çi çerpi în loc de picioare. Era talismanul care
stråduit: m-a înarmat, cu ajutorul bibliografului dr. Liviu alunga råul, purtat çi de clerici, çi de mireni. La creçtini
70 SAECULUM 3/2003
 eseu

cocoçul semnificå lumina (a Noului Testament çi prevesteçte viitorul, alungå duhurile (çi spaima de ele):
Parusia). Dupå C.Rådulescu-Codin, în viziune folcloricå „ïntr-un târziu, dupå straja a doua, iatå cå se auzi
româneascå aude toaca-n cer; dupå Simion Florea cântând cu spaimå sub un coviltir, privighetorul lui Jder
Marian, cântå la uça raiului, lângå Sfântul Petru. (...). Cucoçul cântå de çase ori, se mirå el singur de
Iatå cum o spune Sadoveanu: glasul såu, dupå care, dintr-odatå, cântå a çaptea oarå,
„Cåci nici un filosof, de când îi lumea asta, n-a putut mai prelung, ca så se audå pe celålalt tårâm. Cåci
afla de ce cântå cucoçii. Parc-ar fi ceasornice, aça cântå cucoçii de aici aud glasul cucoçilor de dincolo çi dau
stråjile. Fie nour, fie ploaie, fie vânt, fie senin, când li-i semn aici dupå semnele de dincolo. Altfel de unde ar
poruncitå clipa, cucoçii încep a cânta çi cântå. Ar spune putea cunoaçte ceasurile? Cå nu-s nici vraci, nici
unii cum cå ei aud çi oamenii n-aud pe cucoçul cel sfânt gråmåtici”.
din grådina raiului, din cer; dar acestea-s basme. AlÆii „Anii de ucenicie” (mitul e conservat în cutume) îçi
zic cå aça i-a potrivit Dumnezeu pe cucoçi så fie spun cuvântul. „Noi cel mititel”, cum se recomandå Jder,
astrologi, cåci ei cântå ç-a ploaie, ç-a vreme bunå, de e sigur cå a çaptea chemare înseamnå cå viforul se va
fiece datå într-un chip anumit.” domoli. Nu çi slujitorul: „— Ce poate el auzi çi înÆelege?
ïn Infern ([Link]. Teodorescu), „popa nu toacå, nici Dac-ar fi nåzdråvan, da, dar acesta e un cucoç ca toÆi
cocoç nu cântå”; pe påmânt, purificå locul. La primul cucoçii.” Lumea de sus e înså în corespondenÆå cu cea
cântat, dispar duhurile: zmei, draci çi vârcolaci, scorpii, de jos: „Så çtiÆi voi cå pe acest cucoç mi l-a dåruit
çtime, moroi, tricolici çi pricolici. ForÆele întunericului comisoaia Ilisafta çi nu-i cucoç ca ceilalÆi. A strigat cå-i
din Dracula Land sunt anihilate. Dupå ce-a cântat destul çi cå a înÆeles, deoarece, pe celålalt tårâm, la
cocoçul, poÆi merge oriunde, çtie Elena NiculiÆå-Voronca; miazånoapte, s-a domolit viforul, în peçtera lui de ghiaÆå
çtie çi Romulus Vulcånescu: între cele trei cântåri, sunt (...)”.
trei ceasuri rele, când circulå izmele, ielele, strigoii, Çi ninsoarea a stat pentru cå „în fiecare adevår se
zburåtorii, muma-pådurii. Pentru cå „frica în întuneric aflå o poveste çi-n fiecare poveste un adevår.” „ïn zori
s-a transformat în frica de întuneric” ([Link]). Ca de ziuå (orå paradisiacå pentru såtean, o spune Ernest
pasåre adjuvantå, cocoçul marcheazå trecerea de la Bernea, n.n.) nu mai putea fi nici o îndoialå cå acel cucoç
nefast la fast, de la haos la ordine (pentru greci, porumbac, cu creasta pieptine çi cu coada secere, a
noaptea era fiica lui Haos), din somn în trezie, din dat dovadå de nåzdråvånie.”
moarte-n viaÆå. ïn riturile de naçtere, e prezent: de Dacå Lucian Blaga („cocoçi apocaliptici tot strigå/
aceea se pun pene în scalda copilului; e prezent çi în tot strigå (...) întunecatele veçti”, Peisaj transcendent,
riturile de construcÆie (figurat ca v i r e - v e n t pe preia inversiunea simbolului, la Sadoveanu predominå
acoperiçuri); apare çi-n descântecele de urât, alungå beneficul. Cu ajutorul cocoçului din traistå, mezinul då
boala çi deochiul pentru cå e nåzdråvan, dar çi pur. çi o probå a veghei. Ghilgameç nu doarme 6 zile çi 7
Dracul poate deveni Æap, câine, pisicå, lup, dar nopÆi, în coborârea spre Infern çi, pentru cå nu rezistå
cocoçului nu-i poate lua chipul. probei, rateazå nemurirea.” „A råmâne treaz înseamnå
La prima vedere, comportamentul lui IonuÆ Jder e a fi pe deplin conçtient, adicå a fi prezent în lumea
bizar, de unde çi catalogarea pripitå de „primitiv”. Båiatul, spiritului” (Mircea Eliade, Histoire... II, 365). Çi, pentru
stângaci çi prosticel, ia la oblânc „pe cale depårtatå”, cå întruchipeazå çi fertilitatea (a omului, cât çi a
cocoçul. Numai cå aceastå cålåtorie nu-i una oarecare, påmântului), cocoçul e mâncat, cum aflåm la sfârçitul
ci de iniÆiere. Cåutarea (desprinderea de centru) e legatå cålåtoriei:
de råtåciri, de pericole, cu un cuvânt sadovenian: „Numai în pustie am suferit de foame, Maria-ta, de-a
„cåpcåni”. ïmpotmolit la moarå (loc nesfânt, necurat, al trebuit så-mi månânc ceasornicul.” ïn acest moment al
diavolului), IonuÆ e pregåtit: s-a deprins de mic så citeas- naraÆiunii, Jder cel mic devenise deja Comisul Onu Pår-
cå „semne çi porunci”, conform unui comportament Negru, întors schimbat „de la Sfântu Munte çi de la
sever-ritualic, cunoaçte „limba påsårilor” çi nu uitå nimic. Bråila, de nu l-a mai cunoscut nimeni.” Apud Eliade,
Când Amfilohie îl trimite în misie secretå („s-aducå Fragmentarium : „superstiÆie (lat. superstitionem) e
açchie – crede Maruçca – din crucea råstignirii”, ca înrudit cu superstare, ceea ce stå deasupra timpului,
mitropolitul s-o punå în aghiasmå, „ç-a stropi oçtile în ca Normå, ca Principiu, ca Simbol.” E çi lecÆia lui Mihail
ziua båtåliei”; în fapt, så afle unde-s adunate armiile Sadoveanu: puterea factorului ritual ni-l aratå pe tânårul
sultanului çi când vor intra ele în æara Româneascå, Jder ca foarte båtrân. Nu primitiv, nu anacronic, nu întors
apoi în Moldova), IonuÆ îçi ia ca ajutor cocoçul porumbac cu spatele civilizaÆiei, ci båtrân. ïncå o datå, aça-zisul
(sau negru) care çtie tainele a trei lumi. „Tu îÆi leçi la primitivism al lui Sadoveanu se dovedeçte båtrâneÆe
Dunåre sabia çi te duci numai cu mintea.” înÆeleaptå.
Jder duce o existenÆå religioaså, de tip tradiÆional, Çi în final, pentru cå e nevoie în finalul unei conferinÆe
care asigurå echilibrul fiinÆei çi Sadoveanu ne descoperå de „o rânduialå retoricå”, întreb cum o så se comporte,
frumuseÆea çi nobleÆea omului arhaic: „Vineri dimineaÆå, în æara Meçterului Manole (mulÆumesc, Andrei
IonuÆ s-a mårturisit, a primit sfânta cuminecåturå, a postit Oiçteanu!) cocoçul ieçit din ouå aduse din Israel,
cu mare asprime, ca så fie spålat de toate relele çi comercializate de libanezi çi hrånit cu porumb din
greçalele”. „Curat çi luminat ca dintr-o baie din Ozana”, Ucraina? Ca acela din „gåinåria” Ilisaftei? O mai çti så
nu se îndoieçte ca pasårea din desagå e auguralå, cânte stråjile?

SAECULUM 3/2003 71
 patimile neamului

Leo Butnaru

„SIMÞIM ÎNCÃ PERIMETRUL CUªTII DE AER ªI DE ILUZII…”

Dialog realizat de Ioan Adam
Nãscut la 5 ianuarie 1949 în comuna Negureni a colegilor mei din þarã de pe atunci; când spun poezia
([Link]) • 1967-1972, studii de jurnalisticã ºi filologie româneascã, eu zic ºi poezia europeanã, inerent
la Universitatea de Stat a Moldovei din Chiºinãu • universalã; fãrã grandomania care mã lezeazã, cred cã
Redactor la ziarul Tinerimea Moldovei, ºef de secþie la poezia de aici are o condiþie net superioarã celor pe
Literatura ºi arta, redactor ºef la revista Moldova • care le traducem sau le aducem noi din alte pãrþi pentru
Vicepreºedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica a le lua drept modele. Mergând pe aceastã formulã, am
Moldova ºi secretar al Filialei Chiºinãu a Uniunii zis cã nu sunt eu un cap de generaþie, dar Iluzia
Scriitorilor din România • Membru-fondator al PEN- necesarã ar fi generaþia tuturor poeþilor din toate
Clubului din Moldova • Debut editorial: Aripã în luminã timpurile, plus cã aici fugim de biologic, mergem la
(versuri, 1976) • Alte cãrþi de poezie: Sâmbãtã spre spiritual, la sufletesc. Deci o generaþie a sufletului. E
duminicã (1983); Formula de politeþe (1985); Duminici foarte greu sã pui fragilul sân al poeziei în lãncile
lucrãtoare (1988); ªoimul de aur (1992); Iluzia necruþãtoare ale istoriei. Pentru cã în Basarabia, ºtii prea
necesarã (1993; cu acelaºi titlu a apãrut în 1998 o bine, totdeauna a fost necesar ca poezia sã spunã ºi
antologie, cu o prefaþã de Mihai Cimpoi, în seria Poeþi un cuvânt în stradã, pentru stradã. De aia, bineînþeles,
Români Contemporani a Editurii Eminescu); Puntea de chiar dacã eu nu fac parte dintre cei care ºi-au rostit
acces (1993); Vieþi neparalele (1997); Identificare de verbele în stradã, îi înþeleg pe cei care simt cu adevãrat,
adresã (1999) • Cãrþi de prozã, eseuri, interviuri: ºi poetic, ºi cetãþeneºte, pentru cã în Basarabia condiþiile
Rãspuns ºi rãspundere (1989); Umbra de martor sunt mult mai speciale. Aºa cã, dacã eu aº trãi la
(1991); Prezenþa celuilalt (1997); Îngerul ºi croitoreasa Bucureºti, aº vedea altfel realitatea sau uneori supra-
(1998); Student pe timpul rinocerilor (2000); Lampa realismul aproape, grotescul situaþiei din Basarabia.
ºi oglinda (2001). Astfel cã aceastã iluzie este, cu pãrere de rãu, foarte
îndelungatã ºi nefructificatã în spaþiul pruto-nistrean sau
— Începutul de secol ºi de mileniu e marcat nu doar interiveran sau în Moldova de Est, cum doriþi sã-i
de metafore, ci ºi de cuvinte obsedante. Iatã unul – spunem, dar pe bunã dreptate ezitãm a-i zice Republica
Iluzia! Apare în titlul unui volum de versuri pe care l-aþi Moldova, pentru cã este multã artificialitate. Dacã poeta
publicat recent: Iluzia necesarã. O carte de istorie artifex ar putea exista, politicianul artifex nu trebuie sã
importantã, a unui francez, François Furet, se intituleazã existe, dar vedem cã în Basarabia este mult artificiu în
Trecutul unei iluzii. Lucrurile vin de se leagã ºi prin politicã ºi în inventarea iluziilor, pentru cã în fond cu ce
voia întâmplãrii, ºi prin voia istoriei. Parcã asistãm în au avut ºansa de a veni la putere aºa-ziºii comuniºti?
România ºi în Republica Moldova la reinstituirea unei Pentru cã ei au o ciudãþenie: sunt niºte comuniºti fãrã
iluzii. Ce zice Leo Butnaru, privind-o cu ochii poetului, comunism.
dar ºi din punctul de vedere al unui istoric potenþial?
Pentru cã un scriitor este ºi un istoric, vrea, nu vrea. Tot ce se face în Basarabia este un provizorat
— Da, e vorba de Iluzia necesarã, un poem pe care
l-am scris demult, în condiþii ceva mai specifice ºi ca — Apropo, aþi devansat întrebarea mea: s-a vorbit
totdeauna grele în Basarabia. Dar nu mã lamentez mult despre distanþa aproapelui. Într-o revistã literarã
pentru cã acest volum venea dupã un altul, apãrut în importantã din România, exact teza aceasta s-a susþinut:
’93 la Iaºi, cu concursul regretatului om ºi excepþionalului sã nu ne speriem de venirea lui Voronin la putere,
poet Ioanid Romanescu, care mi-a lansat primul tom în întrucât în Moldova sunt comuniºti fãrã comunism. Vi
grafie româneascã aici, în þarã ºi am gãsit de cuviinþã se pare întemeiatã o asemenea aserþiune?
sã-i reiau titlul pe o copertã de antologie, apãrutã la — Nu, eu aº porni de la un regret care vizeazã pe
Editura Eminescu. Da, iluzia trecutului, iluzia colegii mei de literaturã, dar care s-au implicat ºi în
prezentului, iluzia viitorului… Vedeþi, este perpetuarea politicã. Pentru cã le-am spus: „Iubiþilor, n-au fost atât
acestei iluzii ca o necesitate, pentru cã în orice condiþii, de tari comuniºtii cã au venit la putere, cât aþi fost voi
chiar dacã ºtii cã ea se atinge de Deºertul tãtarilor sau foarte slabi; cu pãrere de rãu, disensiunile voastre ne-
de biblicul Deºertãciunea deºertãciunilor …, este au slãbit ºi mai mult”. Aºa-zisa dreaptã din Basarabia
necesarã, pentru cã aici molcom, discret, se ascunde s-a dovedit a fi lamentabilã, cum s-a mai dovedit ºi alte
ºi un uºor optimism, un uºor entuziasm, un uºor impuls, dãþi, în alte situaþii.
adicã nu te lasã în deznãdejde crasã, nu te lasã la — ªi cum s-a dovedit ºi în România.
pãmântul poeziei, ci pur ºi simplu la pãmântul mizeriei — Vezi cã la rele noi ne potrivim foarte bine, binele
umane. Poate dintr-o ambiþie, dar cred cã destul de ãsta fiind între ghilimele, pui rãul cu binele alãturi, dar
conºtient, am gãsit o formulã care era sincronã cu cea el potenþeazã nuanþa ºi asta a fost. Trãim sub semnul

72 SAECULUM 3/2003
 patimile neamului

[Link] ce se face în Basarabia este un apreciaþi la adevãrata lor mãsurã, pe când unii colegi
provizorat. Chiar când vin „ai noºtri”, pleacã ai noºtri, de la Bucureºti, mult mai slabi decât ei, sunt deja, în
vin ai lor, nu se schimbã nimic; plus faptul cã ceea ce virtutea unei inerþii ºi a unei combativitãþi de grup,
se numea „dreapta” era plinã de foºti comuniºti sau chiar superior cotaþi. Dar nu mã plâng, constat niºte lucruri,
de comuniºti autentici. ca sã ºtim cum sunt poeþii. Solidaritatea celor buni cred
— ªi aicea ne asemãnãm. cã existã, pentru cã poetul care se ridicã cu adevãrat
— Da, da. Având niºte posturi în conducerea presei deasupra magmei ãsteia tulbure, a gãºtii, chiar dacã
din Basarabia, vrând-nevrând trebuia sã iau o atitudine, este implicat uneori în acþiunile caracudei, iese deasupra
trebuia sã susþin ceea ce mi se pãrea mai luminos. A nivelului acestui grup. Unde ei, cei buni se vãd, ºtiu cã
trebuit sã recunosc cã politicienii noºtri sunt lamentabili, sunt puþini ºi se respectã. Poezia româneascã are
aici o spun deschis, cu probe, pentru cã iatã, mi-a apãrut nevoie de un ciur ºi un dârmon foarte serios. Aici venim
o carte, lector fiind colegul meu mai tânãr, Emilian la criticã, la rolul ei. Avem multe false autoritãþi poetice
Galaicu-Pãun, în care am reluat niºte eseuri ºi articole împinse în prim-plan cumva, din inerþie. La o triere mai
publicate între anii 1991, evident, secolul trecut ºi iatã, serioasã, am vedea cã existã poeþi adevãraþi, dar ºi mult
în primul an al celui în curs, 2001. Adicã timp de un balast care e dat drept valoare.
deceniu! ªi ceea ce punctam eu în cele mai deschise — În dicþionarele de simboluri, ciurul ºi dârmonul
reviste pe-atunci, cu pãrere de rãu, rãmâne în vigoare, sunt simboluri ale justiþiei, ale mâniei divine ºi chiar ale
ºi chiar este foarte autentic ºi sufãr foarte mult cã nu s- pedepsei. E nevoie de o pedeapsã?
a schimbat nimic. Ceea ce încercam sã prevãd eu, sã — A, nu, bietul poet, are el destul orgoliu, chiar dacã-l
le dau de înþeles sau sã îi previn pe colegii mei cã se va atingi cu o panã de scris, lui i se pare cã i-ai dat o lovitura
întâmpla, chiar s-a întâmplat. Adicã am fost o Cassandrã de graþie. Nu-i adevãrat, merg ciurul ºi dârmonul la nivel
vis-à-vis de scriitorii care s-au implicat ºi în politicã. de caracudã, pentru cã, crede-mã, pe lângã un autor
Aceste probe apasã greu pe sufletul meu, ºi în cartea cu adevãrat valoros, s-au lipit foarte multe maºini de
care va apãrea, se va vedea cã totuºi n-am fost un om scris care nu mai sunt oameni, ci niºte mici roboþi ce
care s-a retras în literaturã, am avut ºi o atitudine, dar vieþuiesc ºi merg împreunã cu el, îi duc trena.
atunci, în euforia aia, cu gãºcãraia aia politicã, cu spiritul Nu, poeþii nu trebuie pedepsiþi, pentru cã nu mai este
acela acaparator, pe urmã chiar în hoþia deplinã, nu se timpul lui Platon, care voia sã-i alunge din Cetate. Chiar
mai uita nimeni la un biet scriitor sau poet care-i mustra ºi când a spus asta, a zis-o numai aºa, simbolic, pentru
cu degetul sau cuvântul. a mai lãsa un adagiu în istoria lumii. Nu, scriitorii nu
— Deci poeþii n-ar trebui sã facã politicã? trebuie pedepsiþi, pentru cã ei sunt atât de sensibili cã li
— Ba da, dar ei s-o facã pe baza onestitãþii pe care, se poate întâmpla ca, atunci când trãiesc un moment
permanent, ºi-o declarã ºi-n poezie. Vedeþi cã orice de fericire, sã se teamã sã nu-l piardã ºi sã se
politician român se declarã onest, corect, afiºeazã un autopedepseascã. Adicã ei nu trãiesc un firesc al
ideal, pe când în practicã se manifestã exact invers. existenþei. Nici n-aº vedea poeþi care meritã asta – spre
— Asta este drama româneascã: onestitatea exemplu, pe cine am putea pedepsi? Dar critica
declarativã. româneascã nici nu pedepseºte, din contra, gratuleazã,
— Da, sã ºtiþi cã noi nu avem posibilitatea de a le îi susþine, îi avanseazã, merge pe un nivel otova de
curma aceastã obrãznicie; el ºtie cã este pentru patru superlative, nu mai vezi blagianismul vale-deal, nu mai
ani instalat acolo ºi taie ºi spânzurã cum vrea ºi poporul vezi diferenþe de relief în criticã, parcã totu-i otova. Bine,
nostru oboseºte foarte repede, i-e lehamite, ia lasã-l în unuia mai pirpiriu îi mai spune, cã, uite, ãsta-i slab, dar
pace, îl înjurã acolo la o bere ºi el îºi face de cap; adicã ceilalþi sunt geniali…
dupã ce-a obþinut mandatul, politicianul de la noi e foarte
liber, pe când, vezi, marile frunþi din lumea civilizatã Agenþi de circulaþie în literaturã
cad, cad una dupã alta, dacã s-a întâmplat acolo o micã
neregulã. La noi trãim din sincope ºi neruºinãri…
— Parcã recurgeÆi la prea mult esopism. Aici s-a
— SunteÆi un poet cu evidentã capacitate reflexivã.
vorbit cã esopismul ar fi o invenþie comunistã. Eu am
V-aÆi pronunþat asupra poeziei, asupra cãrþilor colegilor.
altã pãrere; ca un om care a studiat literatura românã
Cum sunt poeþii, vãzându-i de la altitudinea anului 2002,
dinspre începuturi, ºtiu cã noi am debutat sub semnul
deci de la altitudinea mileniului trei?
esopismului. Primul mare roman din literatura noastrã,
— Eu am sã mã refer la cei mai buni poeþi din întreg
Istoria ieroglificã, a fost un roman esopic. Deci este un
contextul scrisului românesc, printre care, sunt sigur,
fel de blestem naþional.
se aflã ºi câþiva din Basarabia. Sunt aproape sigur cã
— ªtiind firea vulnerabilã a poeþilor, precum s-a spus
la nivel de poezie poate dãm probele cele mai
încã din antichitate, n-aº vrea sã reneg ºi eu ceea ce
concludente. Eu am avut ºansa de a-i întâlni în 1990 pe
este renegat de altfel nu de critica literarã, ci de niºte
Nicolae Manolescu ºi pe regretatul Laurenþiu Ulici, care
condiþii totuºi subpoetice sau chiar dramatice, din care
au crezut în steaua rândurilor mele ºi, pur ºi simplu,
poetul nu totdeauna îºi poate extrage materialul necesar
mi-au publicat niºte grupaje de versuri dupã care am
metaforei. Nu, nu am recurs la esopism. În ultimul meu
fost cât de cât acceptat în context românesc. Colegii
volum, primul sau al doilea articol (textele sunt ordonate
mei, Arcadie Suceveanu sau Emilian Galaicu-Pãun sau
cronologic) se intituleazã Agenþi de circulaþie în
Nicolae Popa sau Irina Nechit nu sunt vãzuþi sau
literaturã. Pentru cã îþi dai seama, brusc, dupã

SAECULUM 3/2003 73
 patimile neamului

deschiderea democraticã sau libertatea care este — O sã fac un mic recurs la istorie, plecând de la
precum este în Basarabia, au apãrut ºi oameni care ceea ce-aÆi spus mai devreme. De ce neapãrat un
fiind declaraþi mari, importanþi, la scara de atunci, voiau basarabean ar trebui sã fie ºef doar de judeþ ºi nu la un
sã fie mari ºi în acest context. Dar balonul gloriei lor nivel mai înalt? Istoria ne-a demonstrat cã atunci când
cam plesnea ºi dãdeau vina pe Butnaru, cã uite ajutã la s-a fãcut România Mare, un basarabean, Daniel
spargerea aerostatelor false. Voiam sã spun cã totuºi îi Ciugureanu, a fost preºedintele Camerei Deputaþilor.
mai coboram pe pãmânt; ºi au început niºte polemici, Deci, se poate!
inclusiv între mine ºi alþi colegi pe care i-am considerat — Pãi noi ne întrebãm de ce înaintaºii noºtri de la
agenþi de circulaþie în literaturã. N-am încetat, crezând 1918, ºcoliþi în Rusia, vorbind aproximativ româneºte,
totuºi în adevãrurile pe care le promovam, sã-mi menþin au putut sã facã Unirea, pe când ãºtia, cu doctorate, nu
aceastã linie care avea de fapt un dublu traseu: mã îndrãznesc. Probabil este o micime pe care a implantat-
refeream ºi la tinerii care erau prea ambiþioºi ºi credeau o ºi chiar a clonat-o fostul sistem în caracterul omului.
cã ei au deschis toate porþile, toate drumurile, toate În genere, în contextul românesc, eu cred cã existã o
ecluzele poeziei moderne, postmoderne (ºi de care lipsã de caracter, de consecvenþã, ºi este o micime a
voiai) în Basarabia ºi chiar în cultura româneascã; se sufletului ºi chiar a proiectului nostru. Proiectul nostru
considerau toþi niºte pionieri. Sigur cã e bine sã fii este de foarte mici dimensiuni.
ambiþios, energic, radical. Cu timpul, cu unii din foºtii — Eu cred chiar cã nu avem un proiect. În clipa de
care ºi-au mai temperat din orgolii, dar ºi cu unii dintre faþã cred cã societatea româneascã suferã de lipsa unui
tineri, am devenit chiar colegi ºi ne întâlnim pe acelaºi proiect.
palier ºi cred cã sprijinim aceeaºi idee. Ambele tabere — Eu ziceam chiar la nivel de persoanã ºi chiar de
sunt triste cã nu sunt recunoscute pe mãsura valorii lor. personalitate, pentru cã este un perimetru al cuºtii. Noi
Dar ei uitã cã intrã într-un context general al literaturii ºi mai purtãm cu noi un perimetru al cuºtii. De altfel, unui
valorii româneºti. Ei credeau cã sunt buni ºi voiau sã volum pe care intenþionez sã-l editez, îi voi spune chiar
fie buni numai acolo, în spaþiul basarabean, pentru cã Perimetrul cuºtii, care este invizibil, dar e cu noi, în
aici, când se deschid uºile tuturor redacþiilor, dacã eºti jurul nostru.
un scriitor demn de atenþie, aici poþi concura, nu trebuie — O cuºcã de aer aer,, spunea un poet.
sã te rãzboieºti cu Leo Butnaru acolo ca sã convingi — Da, o cuºcã de aer sau dacã vrei de iluzii; chiar ºi
lumea cã eºti mare. Tu trebuie sã convingi prin Adevãrul iluzia nu trebuie sã ne strâmtoreze, nu trebuie sã fie o
literar ºi artistic, prin România literarã, prin Luceafãrul, iluzie de forþã, analoagã cãmãºii de forþã. Dar ne place
prin Vatra, prin cele mai importante reviste; aici eu þin totuºi sã fie mai strâmt, parcã ne þine de cald, când ne
ºi rezist, pe când ei au dat drumul la aburi acolo, în simþim mai strâmtoraþi. ªi proiectele în Basarabia sunt
Basarabia, la Bucureºti nemaiajungând trenul sau opace, obturate, sunt, în genere, inventate, sunt pentru
locomotiva lor. azi, pentru problemele curente ºi deloc pentru mâine,
poimâine. Aºa stau lucrurile în societatea româneascã,
Numai Unirea ne poate asigura libertatea cel puþin dupã câte sunt informat ºi cât pot înþelege; sã
nu se întrevadã aici vreo aroganþã din partea mea, cu
— Sã rãmânem puþin în zona aceasta a simbolisticii toate cã eu mã consider un român deplin ºi în toate ale
rutiere. VorbeaÆi de agenþi de circulaþie. Este un semn sale, gata de a discuta ºi de a nu aºtepta condescen-
aparte: „Zonã de circulaþie în ambele sensuri”. Este un denþã sau sã mi se arate mustrãtor degetul ori sã fiu
râu între noi, se circula peste el în ambele sensuri; parcã prea mângâiat sau linguºit. Nu. Sunt acelaºi pandant al
acum s-au introdus anumite restricþii. Mi-aduc aminte colegului Ioan Adam, care mã ºtie demult ºi discutãm
cã m-aÆi întrebat în iarna lui ’94 dacã mai cred în Unire. liber. Cel care vrea sã mi se arate ca frate mai mare n-
Pãþisem atunci un lucru neplãcut în Basarabia. Vå întreb o sã mã convingã; eu am experienþa fratelui mai mare,
ºi eu dupã 8 ani: mai credeÆi în Unire? pentru cã acum trei-patru ani, veneam cu un grup de
— Eu da, pentru cã în mãsura în care un om se simte scriitori de limbã rusã, ucraineanã, gãgãuzã, bulgarã
liber ºi vrea sã fie liber, nu poate sã nu creadã în Unire. aici, la Neptun, unde era un colocviu al minoritãþilor,
Numai Unirea îi poate asigura libertatea. Pe când eu organizat de Uniunea Scriitorilor. ªi mi-am permis - fãrã
mã gândeam dacã colegul meu, X, scriitorul, intrat în cinism ºi fãrã otravã în voce - sã zic:”Iubiþi colegi,
politicã, ajunge preºedintele Republicii Moldova, nu ºtiu observaþi deja, eu sunt deja pe post de frate mai mare!”
dacã va face el Unirea cu Þara, pentru cã lui îi va plãcea Ei au înþeles aceastã aluzie ºi toþi aceºti colegi de
sã fie preºedintele Republicii Moldova ºi nu ºef de judeþ; diverse limbi ºi-au dat seama cã este eronat sã te mai
ºi cu pãrere de rãu, chiar intelectualii care au niºte posturi crezi aºa, în faþa cuiva, mai mare.
deja, pe la niºte fundaþii internaþionale, plasate la Chiºinãu Aº spune ºi despre societatea româneascã cã putea
sau prin ambasade, nu ºtiu dacã vor Unirea. Unirea se sã meargã mult mai bine; am sperat asta ºi mai avem
va face, vrem sau nu vrem, la nivel de conºtiinþã încã aceastã iluzie. Pentru cã, dacã în aceºti ultimi zece
colectivã. Pentru cã dacã Þara se lumineazã ºi înaintãm ani sau doisprezece avem deja o duzinã, dacã mergea
– ºi eu sunt ferm convins cã România va merge înainte mai bine în România, nu veneau comuniºtii la putere la
mult mai consecvent ºi mai serios decât Basarabia – Chiºinãu, te asigur. Pentru cã atunci ãla care a votat
atunci ãºtia de la pupitru vor fi forþaþi de toþi de aici, de comunismul, nu se gândea sã voteze comunismul, se
jos, sã constate cã Unirea este necesarã. ªi istoria ne-a gândea sã voteze bunãstarea sau lumina din România.
spus prea multe, noi suntem cam grãbiþi de altfel… Vrem, nu vrem, asta-i logica…

74 SAECULUM 3/2003
 patrimoniu

Emil Lupu

NOI CONTRIBUæII LA CUNOAÇTEREA FOSTEI

MÅNÅSTIRI MERA (MIRA) - JUDEæUL VRANCEA (II)
În perioada 16-25 octombrie 2001 au fost continuate fortificat, distrus în ziua de 2 mai 1717, de cãtre
cercetãrile arheologice la fosta mãnãstire. Necesare avangarda trupelor moldo-turceºti conduse de Mihail
elaborãrii studiului de fezabilitate pentru reorganizarea Racoviþã. În caseta 26/01, a fost descoperitã latura de
vieþii monahale în incintã, cercetãrile s-au concretizat nord a acestui turn, pãstratã integral la nivel de fundaþie
în ºapte secþiuni ºi opt casete arheologice. Obiectivele ºi pe înãlþimea a trei asize de cãrãmizi din elevaþie. Acest
au fost: stabilirea planimetriei anexelor din incinta turn a fost parþial suprapus de turnul de poartã actual,
actualã, interceptarea unor elemente de locuire pe având o lãþime mai micã decât acesta.
platoul din cimitirul vechi ºi realizarea unei fazeologii ºi În interiorul fostei stãreþii a fost stabilitã relaþia dintre
cronologii a fostului ansamblu monahal. extradosul bolþii pivniþei de secol XVIII, zidul vestic de
Pe latura de nord a incintei au fost realizate trei incintã ºi zidurile interioare de compartimentare a
casete. Vizibilã deasupra nivelului de cãlcare actual, stãreþiei. Încã o datã, a fost confirmat faptul cã zidul
s-a pãstrat o clãdire (la nivel de soclu ºi o parte din vestic de incintã este anterior pivniþei, al cãrei extrados
elevaþie), aparþinând unei anexe gospodãreºti de secol de boltã i se adoseazã. De asemenea, s-a reconfirmat
XIX, adosatã zidului nordic de incintã ºi suprapunând cã zidurile interioare de compartimentare au fost ridicate
cu latura sa de est, fundaþia unei clãdiri anterioare. pe montanþii bolþii în leagãn aparþinând pivniþei, dupã
Aceastã clãdire, suprapusã de cea descriså anterior, a demolarea clãdirii supraterane anterioare.
fost aproape total distrusã la sistematizarea verticalã Latura de sud a incintei a fost cel mai intens
din anul 1998. În douã perimetre a fost surprins in situ investigatã arheologic, dar comportã cele mai multe
doar ultimul rând de bolovani de râu, de la talpa fundaþiei probleme privind planimetria ºi evoluþia ansamblului.
acestei clãdiri lipsind orice posibilitate de apreciere A fost urmãrit de asemeni traseul zidului sudic de
stratigraficã a contextului în care a fost construitã. incintã din etapa 1706-1707, descoperit în campania
Singura observaþie sigurã este aceea cã ea s-a adosat din anul 1974 ºi investigat apoi în 1999 ºi 2000. Acest
la zidul nordic de incintã ºi poate fi datatã larg, în secolul zid, aflat la aproximativ 4 metri de zidul sudic de incintã
al XVIII-lea. actual, se pãstreazã parþial la nivel de fundaþie. Elevaþia
Pe latura de vest, a fost descoperit un complex sa a fost afectatã de sistematizarea verticalã din 1998,
arheologic aparþinând unei construcþii, ulterioarã zidului ca ºi toate nivelurile arheologice. La exterior, el a avut
vestic de incintã. Reprezentatã de un zid paralel cu cel mai multe contraforturi, adosate dar contemporane, ºi
al incintei, fiind adosate acestuia ºi douã ziduri cu nu a prezentat un turn de poartã.
grosimea unei lãþimi de cãrãmidã, clãdirea a fost A fost stabilitã existenþa a douã gârliciuri de acces
construitã ulterior zidului de incintã ºi a folosit un com- (din etape diferite), la pivniþa de sub stãreþie ºi a unui
plex (pavaj?) din bolovani de râu ºi cãrãmizi fragmen- pridvor ce proteja accesul la gura gârliciurilor. În faþa
tare, pe care au fost ridicate cele douã ziduri cu grosimea laturii de est a stãreþiei, a fost parþial investigatã o clãdire
unei lãþimi de cãrãmidã de epocã, fãrã fundaþie. Aceastã de secol XVIII.
clãdire, a cãrei planimetrie nu a putut fi încã determinatã, În cimitirul vechi (la est de incinta actualã), a fost
este ulterioarã zidului vestic de incintã ºi, prin analogie precizatã continuarea zidului de est al clãdirii
constructivã, credem cã poate fi datatã larg în cursul descoperite în campania anului 1974. Aceastã clãdire
secolului al XIX-lea, având probabil destinaþia de anexã are o lungime de cel puþin 11 m, peretele de est având
gospodãreascã. 1,10 m grosime ºi o adâncime de fundare de aproximativ
În interiorul turnului de poartã a fost descoperit 1,80 m de la cota terenului natural actual. Având
turnul de poartã al mãnãstirii din etapa 1706-1707. precizate aceste date tehnice, credem cã aceastã
Plecând de la analiza de parament ºi de la datele oferite clãdire, a cãrei datare nu o putem preciza încã, aparþinea
de o cronicã anonimã turceascã, ce descrie în detaliu Incintei I, construitã de boierul Moþoc ºi episcopul Ioan
luptele desfãºurate la Mera în primãvara anului 171731, de Roman. Ea a îndeplinit atât rolul de anexã
am avut convingerea cã sub turnul de poartã actual mãnãstireascã, cât ºi pe cel de protecþie a mãnãstirii
trebuie sã se afle turnul de poartã iniþial, puternic dinspre sud-est. Deºi au fost efectuate mai multe
sondaje, nu a fost descoperit un eventual zid de incintã,
31
„ªi poarta mãnãstirii pomenite mai sus fiind de fier, pe din nici pe latura de sud, nici pe cea de est a platoului pe
afara ei având o alta numai de lemn ºi, la poarta de lemn ce care s-a aflat Incinta I.
era pe din afarã fãcându-se o çarh-i felek (fortificaþie din lemn Etapele de construcþie ºi cronologia fostului
de brad, n.n.), acolo aflându-se pregãtite alte arme ºi douã ansamblu monahal, dupã cele cinci campanii
balerci cu pulbere, fiindcã era vremea chindiei, dând foc la
arheologice ºi aproape un secol ºi jumãtate de
ç arh-i felek ºi la porþi, le-au ars” Vakayi-i Eflâk (Cronicã
anonimã), în „Saeculum”, Iaºi, 1977, p. 29. istoriografie, sunt în mare parte stabilite. Aºa cum notau

SAECULUM 3/2003 75
 patrimoniu

cronicile moldoveneºti, confirmate la începutul secolului mai multe ori menþionat (turnul de pe mijlocul laturii
trecut, de editarea documentelor putnene, primii ctitori estice, n.n.), ar fi fost situatã spre est faþã de cea actualã,
ai mãnãstirii Mera sunt boierul Moþoc din Odobeºti ºi cu latura sa dinspre vest orientatã în direcþia actualului
episcopul Ioan de Roman. Documentul explicit privind spaþiu interior al incintei... De aceea, se poate presupune
identificarea ctitorilor ºi termenul post quem de edificare, cã turnul a funcþionat un scurt timp izolat, iar apoi, o
este reprezentat de zapisul din 25 aprilie 1686, prin care altã perioadã – nici ea prea îndelungatã împreunã cu
Ursa Moþoceasa dãruieºte mai multe moºii mãnãstirii zidul alãturat („zidul cu scarã”, n.n.), menit sã asigure
Mira. „Aceste toate le-am dat ºi le-am dãruit sfintei un acces mai lesnicios la nivelele sale superioare. Este
monastiri ce sã cheamã Mira, pre apa Milcovului, care posibil ca în intenþia ctitorilor sã fi fost iniþial construirea
o am fost dintâiu început noi sã o facem pânã au fost unei incinte în care turnul pãtrat (turnul de pe mijlocul
soþul meu viu, împreunã cu rãposatul pãrintele Ioan, ce laturii estice a mãnãstirii, n.n.) ºi zidul alãturat sã
au fost episcop la Roman ºi întâmplându-sã sãvârºirea reprezinte latura vesticã, intenþie la care s-a renunþat
pãrintelui, dacã au adus Dumnezeu pre Mãriea Sa, însã pe parcurs”35.
luminatul domnul nostru Ioan Constantin Vodã Suntem de acord cã turnul sus menþionat a aparþinut
(Cantemir, n.n.), la scaun, s-au apucat Mãriea Sa sã o mãnãstirii de secol XVII, dar cercetãrile arheologice
istovascã sfânta monastire, ce mai sus scriem, ca sã o sistematice efectuate între turnurile de pe mijlocul laturii
facã Mãriea Sa monastire mare, ce sã zice monastire estice ºi turnul cu umblãtoare, ca ºi la relaþia dintre
domneascã”32. Este limpede cã primii ctitori au fost latura de sud a turnului ºi curtina esticã, nu au constatat
Moþoc ºi episcopul Ioan de Roman, ce au început existenþa vreunui zid de incintã contemporan turnului
edificarea unei mãnãstiri înainte de anul urcãrii lui de pe mijlocul laturii estice. Credem cã de fapt acest
Constantin Cantemir pe tron (1685). Înþelegem din docu- turn a fost construit ca individualitate arhitectonicã în
ment cã, datoritã morþii episcopului, lucrãrile au fost cadrul ansamblului ce a funcþionat pe platoul ocupat de
întrerupte ºi foarte probabil, Moþoc a închinat mãnãstirea cimitirul vechi. El a avut în etapa I (post 1661 -ante
domnitorului. În anul 1686, Ursa Moþoceasa se afla deja 1686), rolul de turn-locuinþã. Prin arhitectura sa,
în postura de vãduvã, închinând la rândul sãu o serie funcþionalitate ºi datare, acesta este un unicat pentru
de moºii cãtre mãnãstire ºi lãsându-i prin diatã întreaga acest secol, pe teritoriul Moldovei. El intrã în categoria
sa avere. Era normal ca Neculai Muste sã atribuie sistemelor de refugiu ridicate în cadrul unor mãnãstiri
domnitorului ctitoria: „chiliile ºi o bisericã de lemn ce moldoveneºti în secolele XV ºi XVI, dar nu este nicãieri
era fãcutã de Cantemir Vodã cel bãtrân” 33 dar reprezentat de o construcþie în sine, izolatã, astfel cã
„Constantin Cantemir trebuie socotit doar întemeietorul vom considera normal sã facem o prezentare
unei biserici ºi a unor chilii de lemn”34. amãnunþitã a sa, pe baza rezultatelor cercetãrilor
Data începerii construcþiilor la prima mãnãstire Mira arheologice, analizelor ºi sondajelor de parament
se apropie de anul 1661, reper cronologic post quem efectuate în campania anului 2000.
oferit de o monedã descoperitã cu acest prilej. Din Cercetãrile din anul 1974 au considerat drept etape
cercetarea arheologicã putem reconstitui cu aproximaþie distincte, diferenþiate cronologic ºi arhitectonic, cele
perimetrul unde a fost amplasatã aceastã primã incintã douã componente majore ale turnului de pe mijlocul
monahalã: este vorba despre zona de platou ocupatã laturii estice a mãnãstirii: turnul-locuinþã propriu-zis ºi
de cimitirul vechi, în colþul de sud-est. A fost descoperitã aºa-numitul „zid cu scarã”, perpendicular pe latura de
ruina unei clãdiri având o lungime de cel puþin 11 metri, nord a turnului. De fapt ele fac parte din aceeaºi etapã,
peretele de est având 1,10 metri grosime ºi o adâncime reprezentând douã faze în construcþia acestui ansamblu.
de fundare de aproximativ 1,80 metri de la cota terenului În prima fazã a fost ridicat turnul-locuinþã, pe latura de
natural actual. Deºi nu a fost descoperit un inventar nord, în zona viitoarei relaþii cu „zidul cu scarã”, fundaþia
arheologic capabil sã asigure o datare absolutã, sa fiind prevãzutã cu o largã plintã, ce nu avea alt rol
dispunerea acestei construcþii în colþul platoului ne decât sã asigure reazemul pentru fundaþia „zidului cu
determinã sã credem cã aceasta a fost ridicatã pentru scarã”. Parterul turnului a avut destinaþia de beci cu o
a fortifica aceastã posibilã cale de pãtrundere în boltã în leagãn, accesul la acesta fãcându-se de la etajul
mãnãstire. În colþul de nord-est al platoului au fost deja 1, prin intermediul unei scãri, la rândul ei acoperitã cu o
surprinse elemente din interiorul unei clãdiri, datatã post boltã în leagãn, având aceeaºi lãþime cu scara pãstratã
1661, ceea ce ar întregi imaginea jumãtãþii de est a în grosimea „zidului cu scarã”. Având numai rol de
incintei de secol XVII. depozitare, fãrã nici un rol în apãrarea majorã a turnului,
Din acest prim ansamblu, ºtim în momentul de faþã beciul a fost prevãzut cu o singurã ferestruicã de
cã fãcea parte ºi turnul de pe mijlocul laturii estice a ventilaþie, în grosimea peretelui de est (deci în direcþia
mãnãstirii, inclus în incinta actualã a mãnãstirii dupã de unde nu se considera cã ar putea veni un pericol).
anul 1705. Încã din 1974 era „posibilã presupunerea de Etajul 1 avea amenajãri pentru locuit (priciuri, sobã) ºi
cãtre arh. N. Diaconu a unei faze iniþiale de construcþie, trei ferestre (dupã forma spaleþilor având ºi rol de guri
în care o primã incintã din care fãcea parte ºi turnul de de tragere): douã în grosimea peretelui sudic ºi una în
grosimea peretelui vestic, adicã în direcþiile de unde
32
A. Sava, op. cit., p. 30. era posibilã apropierea unui pericol.
33
M. Kogãlniceanu, Cronicele României, vol. III, Bucureºti, Tot de la etajul 1 al turnului sus menþionat, de la
1874, p. 33.
35
34
S. Iosipescu, op. cit., p. 18. L. Munteanu, Gh. Cantacuzino, op. cit., p. 3.

76 SAECULUM 3/2003
 patrimoniu

podesta situatã în colþul de nord-est al acestuia, pornea zidãrie. Pentru iluminatul natural necesar între podestele
o scarã de acces la urmãtorul etaj, a cãrei rampã s-a 1 ºi 2, în dreptul podestei 2 a fost realizatã o fereastrã.
pãstrat parþial în grosimea peretelui estic. Reconstituirea În a doua etapã a fost construitã ºi o bisericã din
etajului 2 nu mai poate fi decât ipoteticã acum. În secolul lemn, având hramul „Sfântul Nicolae”. Ctitorul acestei
XIX, turnul era confundat sau transformat într-un foiºor biserici este considerat, potrivit cronicii atribuite lui
având coloane. Probabil cã acestea se aflau la acest Neculai Muste, domnitorul Constantin Cantemir.
etaj dispãrut. Construirea acestei biserici nu s-a putut face decât dupã
Problema accesului în acest turn a fost cea mai anul 1685 ºi înainte de închinarea ctitoriei la mãnãstirea
neclarã pânã de curând. Acesta se realiza numai pe la Vathopedi de la Muntele Athos, în anul 1686. Probabil
etajul 1, fiind asigurat de o deschidere pentru uºã, aflatã cã pânã la moartea sa, în anul 1693, acesta nu a mai
pe latura de nord a turnului, imediat lângã relaþia cu avut posibilitatea sã închidã incinta primei mãnãstiri ºi
„zidul cu scarã”. Prezenþa sa a fost intuitã de desco- nici sã aducã alte îmbunãtãþiri bisericii, astfel cã
perirea aici a unei reþele de centuri din lemn ce aveau osemintele sale au fost depuse în biserica „Sfântul
rolul de a consolida aceastã zonã mai slabã a clãdirii ºi Nicolae Domnesc” din Iaºi.
de a fixa grinzile pentru podeþul exterior de acces. A treia etapã, poate cea mai importantã, este
„Zidul cu scarã” a fost ridicat în faza a doua, imediat reprezentatã de construirea actualei incinte ºi a bisericii
dupã ridicarea „la roºu” a turnului-locuinþã. Ne bazãm cu hramul „Sfinþii Împãraþi”, ctitor fiind fiul cel mare al lui
afirmaþia ºi pe faptul cã la relaþia dintre acesta ºi turnul- Constantin Cantemir – Antioh – în timpul celei de-a doua
locuinþã nu existã, pe toatã înãlþimea elevaþiilor lor, nici domnii (1705-1707). Anul începerii ºi cel al sfinþirii sunt
o urmã de tencuialã de epocã. Or, din analiza de cunoscute datoritã cronicii lui Nicolae Costin: în primul
parament, se constatã cã turnul-locuinþã a fost tencuit an al domniei „s-au apucat Antioh Vodã, de au zidit
ºi la exterior. Astfel, pe partea sa de sud, la relaþia cu monastira de peatrã din temelie, la Milcov, ce se cheamã
zidul de incintã, se pãstreazã porþiuni mari de tencuialã Mira, cu zid de piatrã prinprejur unde este mãnãstirea
originalã. Deci scenariul constructiv ar fi cã în prima de lemn, fãcutã de tatã-sãu, de Kantemir-Vodã ºi au
fazã a fost construit turnul-locuinþã, imediat dupã acesta fost ispravnic Cârstea Vornicu”36. Sfinþitã în anul 1706
„zidul cu scarã”, apoi s-a trecut la tencuirea turnului- sau primãvara anului 1707, biserica a primit osemintele
locuinþã ºi a „zidului cu scarã”. lui Constantin, aduse de la Iaºi cu mare fast.
Prezenþa, pe partea de est a „zidului cu scara”, a Aceastã nouã incintã mãnãstireascã, având în zona
douã masive de zidãrie ºi faptul cã scara conservatã centralã biserica cu hramul „Sfinþii Împãraþi”, a avut
între podesta 2 ºi 3 nu avea pãstrat decât peretele vestic câteva principii arhitectonice uºor de înþeles dupã
de protecþie ºi sprijin pentru o boltã în semicilindru, a ultimele cercetãri. Ea trebuia sã protejeze ctitoria
creat impresia unui sistem absolut original pentru zona anterioarã, astfel cã accesul la aceasta a fost închis
aceasta ºi pentru epoca în care s-a construit turnul- dinspre vest, de cãtre noua incintã. Turnul-locuinþã de
locuinþã. Astfel s-au fãcut aprecieri cã cele douã masive pe mijlocul laturii estice a mãnãstirii a fost preluat de
de zidãrie sunt de fapt picioarele de sprijin pentru un curtina esticã a noii incinte. Pentru comunicarea dintre
pod ridicãtor ce asigura pasajul între podesta 3 ºi spaþiul cele douã incinte a fost construitã o micã portiþã, chiar
de acces în turnul-locuinþã. la capãtul de nord al „zidului cu scarã”. De asemenea,
Dupã degajarea masivului de zidãrie aflat la 7 metri noua mãnãstire avea în mod cert un rol militar defensiv.
nord de turnul-locuinþã au fost descoperite amprentele De aceea a fost realizatã o incintã mare (în timpul
podestei 1 ºi uºii ce închidea accesul la scarã. Prin evenimentelor din anul 1717 aici au staþionat 5000 de
urmare, acest prim masiv de zidãrie nu este nici picior militari), având un singur turn de poartã fortificat, turnuri
de pod ridicãtor ºi nici prag de sprijin pentru rampa de colþ circulare, capabile sã reziste focului artileriei
acestuia, ci o construcþie întreþesutã cu „zidul cu scarã”, uºoare ºi guri de tragere la partea superioarã a zidurilor.
ce încorpora prima podestã ºi prima rampã a scãrii de Nu întâmplãtor, aceastã incintã a înglobat ºi un izvor,
acces la partea conservatã actualmente din aceastã aflat în zona nord-esticã, pentru a asigura necesarul de
scarã. De aici, scara urca destul de abrupt - cu numai apã celor din interior.
opt trepte - pânã la podesta 3, unde vizitatorul fãcea o Comunitatea monahalã era, cu siguranþã, destul de
întoarcere de 900 pânã la un podeþ din scândurã. Acesta micã. Ea folosea deja dotãrile mãnãstirii „Sfântul
era realizat dintr-o „ursoaicã” cu laturile de 0,30 x 0,30 Nicolae”, astfel cã în noua incintã au fost construite
m ºi o lungime de 6,50-7,00 metri, ce avea capãtul de puþine clãdiri. Cercetarea arheologicã din ultimele trei
sud încorporat în elevaþia turnului iar capãtul de nord în campanii s-a concentrat ºi cãtre descoperirea acestor
elevaþia celui de-al doilea masiv de zidãrie, aflat la 4,75 clãdiri. În momentul actual cunoaºtem existenþa unei
m nord de turn. Pe aceastã „ursoaicã” ºi pe pragul clãdiri, adosatã laturii de nord, având lungimea de
pãstrat în elevaþia „zidului cu scarã” la +1,70 m (faþã de aproximativ 16 metri ºi lãþimea de 6 metri. Dupã
waagriss) se sprijineau scândurile podeþului, care structura fundaþiilor descoperite, coroboratã cu înãlþimea
probabil cã era uºor de demontat în caz de pericol. Pânã la care se afla drumul de strajã, nu credem cã avea etaj
la nivelul podestei 3, scara era închisã, înglobatã în ºi, sigur, nu a avut pivniþã. În aceastã etapã, latura de
elevaþia „zidului cu scara” ºi prezenta un sistem de sud a incintei era retrasã cu 4 metri spre nord, paralelã
boltire în semicilindru, fapt demonstrat ºi de grosimea cu cea actualã ºi avea o clãdire situatã între stãreþie ºi
mai mare a elevaþiei zidului între cele douã masive de
36
M. Kogãlniceanu, op. cit., vol. II, p. 59.

SAECULUM 3/2003 77
 patrimoniu

turnul de colþ de sud-est. Acum sunt ridicate ºi turnurile de colþ actuale de sud-
Dupã ridicarea mãnãstirii „Sf. Împãraþi”, în vremea est ºi sud-vest care au limpede rolul de locuinþe – pe
celei de-a treia domnii a lui Mihai Racoviþã, un corp de lângã cel de apãrare - ºi turnul de poartã, pe ampla-
armatã austriacã a pãtruns în Moldova pentru a sprijini samentul vechiului turn de poartã. În prelungirea cãtre
pe boierii rãsculaþi, conduºi de stolnicul Vasile Ceaurul. sud a zidului estic de incintã, cu acces de la nivelul
Stabiliþi la cetatea Neamþ, mãnãstirea Caºin ºi superior al turnului de colþ de sud-est este construitã o
mãnãstirea Mera, aceºtia efectuau raiduri în teritoriu. tainiþã.
Cu ajutor otoman ºi trupe tãtare, domnul ºi postelnicul Potrivit pisaniei bilingve din bisericã, Mitrofan
Constantin Ipsilanti au început campania de anihilare a Callerghi este cel care terminã lucrãrile de construcþie :
concentrãrilor militare de la Caºin ºi Mera. Un avanpost „Aceastã sfântã ºi dumnezeiascã bisericã întru numele
aflat la Odobeºti a fost împrãºtiat fãrã rezistenþã, Sfinþilor Împãraþi ºi întocmai cu apostolii Constantin ºi
avangarda trupelor domneºti ajungând la 2 mai 1717 în Elena este ziditã de mãria sa rãposatul Antioh Cantemir
faþa mãnãstirii Mera. Aceasta era fortificatã cu „parcane” voevod la leat 7214 (1706) ºi sãvârºind-o s-a înnoit
de lemn ºi cu ºase tunuri uºoare. Dupã aruncarea în precum se vede de întru tot cuviosul Sfinþia Sa
aer a turnului de poartã, rezistenþa apãrãtorilor a cãzut Arhimandritul Kirio Kir Mitrofan Calerghi, fiind egumen
imediat, doar vreo 30 dintre aceºtia reuºind sã scape acestui sfânt locaº cu cheltuiala ºi osteneala sfinþiei Sale
în Ardeal. Apoi, conform poruncii Porþii Otomane, Mihai pentru mântuirea sufletului lui, leat 7244 (1736)”.
Racoviþã ºi cihodarul vizirului au asistat la distrugerea Arhimandritul este cu certitudine cel care realizeazã
fortificaþiilor: „Deci dupã risipa cãtanelor cu a nemþilor, pictura interioarã. Tot lui i se datoreazã construirea unei
au mers ºi Mihaiu-Vodã la Monastirea Mira ºi au stricat tâmple în faþa altarului (demolatã ulterior) ºi ridicarea
zidul monastirii, pe porunca împãrãþiei, ce era fãcut de unui nou pristol.
Antioh Cantemir Vodã. Aprins-au ºi chiliile ºi o bisericã La puþin timp dupã ampla etapã de construcþie ºi
de lemn ce era fãcutã de Cantemir Vodã cel Bãtrân”37. refacere condusã de Mitrofan Callerghi, prin care
Potrivit lui Neculce, zidurile au fost stricate: „Lui Mihai- mãnãstirea redevenea o importantã fortificaþie de
vodã i-au venit de la Poartã sã strice Cetatea Neamþului graniþã, în anul 1739 era afectatã de atacul trupelor ruse
ºi Miera, unde au ºãzut cãtanele. ªi le-au stricat, iar conduse de fiul ctitorului Antioh, adicã de Dumitraºcu
foarte de tot”38. Deci domnul a îndeplinit numai formal Cantemir, maior în armata þaristã, ce avea drept obiectiv
porunca turceascã. Datele arheologice certificã prinderea unui grup de boieri adversari ai ruºilor,
demantelarea pânã la –1,83 m (faþã de waagriss) a refugiaþi aici ºi conduºi de aga Lupu ºi mitropolitul
zidului sudic de incintã cu turnurile de colþ de sud-est ºi Sidis39.
sud-vest ºi prezenþa unui consistent nivel de incendiere. O însemnare culeasã de pe un Evangheliar donat
Probabil cã acum au avut de suferit mai multe anexe mãnãstirii de un grup de sãteni din preajmã, ne
ale mãnãstirii, care nu au fost relevate arheologic. informeazã cã în 14 septembrie 1758 „în zilele Mãriei
A patra etapã este reprezentatã de construirea Sale domnu Theodor Voevod, în vremile când au venit
pivniþei adosate laturii de vest a incintei. Ea nu s-a tãtarii cu Nohai, sãptembrie în 14 la zioa Crucii di au
adosat ºi la curtina sudicã iniþialã pentru cã aceasta nu prãdat Þara Moldovii º-au vinit de au prãdat Focºanii ºi
mai exista, iar deasupra sa a fost construitã o clãdire, au prãdat ºi mãnãstirea Mirãi cât n-au rãmas în
cel puþin la nivel de parter. Pivniþa a fost realizatã dupã mãnãstire ºi în sfânta bisericã nimic; ºi au stricat ºi
anul 1717 ºi înainte de construirea zidului sudic de sfintele icoane ºi au luat ºi sfintele cãrÆi ºi alþi mulþi
incintã actual (1734-1736). Pivniþa a avut un gârlici a odoarã a sfintei biserici, cât n-au rãmas în mãnãstire
cãrui intrare era protejatã de un foiºor. S-a descoperit mãcar ceva, cât de puþin”40. Din analizele stratigrafice
ºi unul din picioarele de zid ale acestui foiºor. efectuate în secþiunile practicate în perimetrul fostei
A cincea etapã aparþine iniþiativei constructive a stãreþii, rezultã cã a fost afectatã de un incendiu ºi o
stareþului Mitrofan Callerghi. Între anii 1734-1736 re- distrugere, clãdirea construitã peste pivniþã. Momentul
face sistemul de fortificare al mãnãstirii. La aproximativ este cert anterior construirii stãreþiei (1800) ºi ulterior
4 metri sud de prima curtinã, el ridicã un nou zid de construirii actualei curtine sudice de cãtre Mitrofan
incintã, pe care îl prevede cu douã rânduri de guri de Callerghi (1734-1736). Probabil cã aceastã importantã
tragere. Aceasta demonstreazã cã latura sudicã de distrugere s-a datorat atacului tãtãresc din 14 septem-
incintã nu a fost gânditã sã aibã construcþii anexe brie 1758.
adosate. Motivul pentru care Mitrofan Callerghi nu a mai A ºasea etapã de construcþie aparþine stareþului
ridicat curtina sudicã pe vechiul amplasament, nu poate Arsenie, care în anul 1800 a realizat captarea izvorului
fi decât acela cã deja acest aliniament era ocupat de din incintã ºi canalizarea sa pe sub turnul cu umblãtoare.
construcþii anexe în picioare, pe care ar fi fost probabil Înainte de anul 1813 (reper cronologic furnizat de un
obligat sã le demoleze parþial pentru a reface traseul depozit de aspri – descoperit în campania arheologicã
curtinei. din anul 1999 – îngropaþi la baza scãrii de acces la etajul
stãreþiei, acum în ruinã), este construitã stãreþia
37
Ibidem, vol. III, p. 65.
38
Ion Neculce, Opere. Letopiseþul Þãrii Moldovei ºi o samã 39
„ªi au lovitu ºi pe la Mera, de au luat pe Lupul-aga ºi pe
de cuvinte, Ediþie criticã ºi studiu introductiv de Gabriel socru-sãu, mitropolitul Sidis”, I. Neculce, op. cit., p. 829.
ªtrempel, Bucureºti, 1982, p. 678. 40
A. Sava, op. cit., doc. 208, p. 146.

78 SAECULUM 3/2003
 patrimoniu

compusã din parter ºi douã etaje. Prezenþa unui zid sãtenii din preajmã. Cutremurul din noiembrie 1940
ridicat peste molozul din umplutura gârliciului de acces provoacã prãbuºirea totalã a fostei stãreþii.
la beci, ne-a determinat sã afirmãm cã acesta nu a fost O ultimã ºi foarte importantã etapã, care aparþine
preluat de noua construcþie. Acum se realizeazã ºi o secolului XX, este reprezentatã de intervenþiile
extindere la est de turnul de colþ de sud-est în afara profesioniste, avizate, efectuate de cãtre specialiºti ºi
laturii de sud a incintei, ceea ce denotã cã rolul care au început din anul 1973, sub egida Direcþiei
fortificaþiei nu mai este luat în considerare. Foarte Monumentelor Istorice. Pânã în decembrie 1977, când
probabil tot acum, pe baza stratigrafiei verticale, s-a a fost desfiinþatã Direcþia Patrimoniului Cultural Naþional,
constatat cã turnul de colþ de sud-est, a fost construit au fost aduse aproape de finalizare lucrãrile de
dupã incendiul ºi distrugerea din 1758. Cercetarea restaurare ale bisericii, turnurilor de colþ de nord-vest
arheologicã din 1998, din perimetrul acestui din urmã ºi nord-est ºi au fost refãcute zidurile de incintã.
turn, a concluzionat cã acesta a servit drept „bazin de Dupã abandonarea ºantierului, Episcopia Buzãului
colectare a apei” pentru ansamblul mãnãstiresc, în a reluat, cu fonduri proprii, ºi a reuºit sã încheie lucrãrile
acelaºi timp vorbindu-se ºi despre un dren pe latura de prevãzute pentru bisericã, pe care a redat-o cultului.
sud a turnului, la exteriorul incintei. ªtrepii de cãrãmizi Tot în aceastã perioadã a fost realizatã refacerea într-o
realizaþi la exteriorul zidului de incintã, la restaurarea manierã modernã, a pãrþii superioare a turnului-
din 1977, ºi care doreau probabil sã marcheze o zonã clopotniþã (turnul de intrare în mãnãstire).
de þesere a elevaþiei turnului cu zidul de incintã, nu se Dupã înfiinþarea în 1990 a Direcþiei Monumentelor
potrivesc cu amplasamentul fundaþiilor descoperite în Ansamblurilor ºi Siturilor Istorice, începând din anul
caseta arheologicã din 1998. De altfel, partea pãstratã 1993, continuatã cu intermitenþe, restaurarea a urmãrit
din turn, sub nivelul de cãlcare al anului 1977, se consolidarea turnurilor ºi zidurilor de incintã,
adoseazã atât la interior, cât ºi la exterior, zidului de investigarea arheologicã exhaustivã ºi conservarea
incintã. De asemenea, spaleþii uºii restituite aici în 1977 ruinelor fostei stãreþii ºi a beciului de sub aceasta.
nu conservã vreun element original care sã ne
demonstreze cã în acest loc a existat o uºã de acces în
afara incintei. Aceastã uºã ar fi fost apoi îmbrãcatã de
turnul sus menþionat, care avea rolul de cisternã cu apã
ºi prezenta un canal de dejecþie!
Singurele informaþii certe sunt oferite de un album
fotografic, conþinând imagini ale ansamblului din anul
189041, care ne prezintã un turn de colþ de sud-est ce
„îmbracã” zidul sudic de incintã, care este de înãlþimea
unui parter ºi trei etaje, are pe latura de sud douã ferestre
mai largi decât gurile de tragere, una la etajul 1 ºi
cealaltã la etajul 3, pe latura de est o altã fereastrã ºi o
uºã la nivelul 2. Turnul este în relaþie cu stãreþia, de la
care pleacã un podeþ din lemn ce se sprijinã pe creasta
zidului de incintã ºi care are pereþi din scândurã ºi un
acoperiº din ºiþã, în douã ape. Având în vedere prezenþa
canalului de drenaj ce conduce cãtre sud, pânã la o
vãioagã, absenþa oricãrei amenajãri de colectare a
apelor sau a altor lichide din interiorul incintei în acest
perimetru, lipsa suportului unei analize de parament
privind uºa restituitã în 1977, credem cã putem avansa
ipoteza existenþei unei umblãtori în interiorul turnului
sus menþionat, ce deservea fosta stãreþie.
În cursul secolului al XIX-lea, efortul constructiv în
perimetrul mãnãstirii a continuat, dar într-o manierã mai
modestã ºi destul de neglijentã. Pavajul din cãrãmizi,
descoperit la exteriorul zidului estic de incintã, zidurile
fãrã fundaþie de aici, demonstreazã cã s-au mai realizat
doar modeste anexe gospodãreºti.
Dupã secularizarea averilor mãnãstireºti în 1863,
ansamblul intrã într-un accentuat proces de degradare.
Toate anexele mãnãstireºti sunt demantelate, repre-
zentând o sursã de materiale de construcþie pentru

41
Al. Antoniu, Album general al României, partea I, Dresda- Pegas çi Apollo
Berlin, 1901, p. 30.

SAECULUM 3/2003 79
 memoria arhivelor

Horia Dumitrescu

ZI DE SÅRBÅTOARE LA FOCÇANI
Fes
esttivitå
ivitåÆÆile din 29 mai 1927
Duminicå, 29 mai 1927, Focçanii au tråit un eveniment Dupå inaugurarea Çcolii Comerciale unde a luat cuvântul
råmas, pânå în prezent, unic în analele locale: inaugurarea ministrul Ion Petrovici, a urmat punerea pietrei fundamentale
a douå unitåÆi de învåÆåmânt (Çcoala Comercialå çi Çcoala la Ateneul Popular.
Normalå) çi punerea pietrei fundamentale la Ateneul Popu- Solemnitatea punerii actului de fundaÆie la Ateneul Popu-
lar. lar a început la ora 10.00. Dupå oficierea serviciului religios,
Din partea guvernului prezidat de generalul Alexandru [Link], primarul oraçului, a citit actul de
Averescu, au fost prezenÆi la Focçani trei miniçtri: Octavian fundaÆiune.
Goga (Interne), dr. Petru Groza (Lucråri Publice) çi Ion Maiorul Gheorghe Pastia, cetåÆean de onoare al
Petrovici (ministru de Stat). Ministrul Constantin Garoflid Focçanilor, ctitorul Teatrului Comunal care-i poartå numele
(Agriculturå çi Domenii) a sosit la Focçani, dar s-a deplasat çi donatorul fondurilor pentru ridicarea noului edificiu cultural,
în judeÆ, la Fåurei. DelegaÆia guvernamentalå mai cuprindea s-a declarat fericit cå se punea piatra fundamentalå, cu cât
pe secretarul de Stat, Constantin Bucçan (Interne), secretarii va fi mai fericit când va vedea deschizându-se larg porÆile
generali Carp (Agriculturå çi Domenii) çi dr. [Link] (Sånåtate lui, ca lumea så vinå çi så primeascå luminå: „ïngrijirea mea
çi Ocrotiri Sociale). este cå poate opera aceasta så depåçeascå prevederile mele
Distinçii oaspeÆi au fost întâmpinaÆi la garå de autoritåÆile çi mijloacele de care dispun. Am înså credinÆa, cå nici domnul
locale. primar çi nici celelalte persoane cu råspundere din acest oraç
La festivitåÆile de la Focçani au fost prezenÆi çi deputaÆii, nu vor låsa neispråvitå o operå, pornitå cu cele mai curate
senatorii, prefecÆii çi primarii din Râmnicu-Sårat, Bacåu çi gânduri çi cåreia i-am consacrat tot avutul meu, fårå nici un
Tecuci. folos material pentru mine, totul «pentru neam çi culturå».”
Donatorul çi-a încheiat cuvântul, mulÆumind primarului çi
Consiliului Comunal care i-au dat concursul, precum çi
miniçtrilor care au onorat aceastå festivitate.
ïn numele guvernului, a luat cuvântul Octavian Goga, care
a subliniat cå: „Tråim zile, în care se resimt încå urmele marei
epopei naÆionale. De aceea când descind în acest colÆ de
Æarå, sufletul meu se råscoleçte pânå în adâncuri. O fibrå
tainicå înfioratå de un fior necunoscut pare cå må scuturå.
Aci, la d-voastrå, la o graniÆå veche, prezenÆa mea de la o
altå graniÆå fårâmatå pentru totdeauna, e o semnificaÆie
puternicå de unitate. Nici nu vå puteÆi închipui ce se petrece
în sufletul meu.
Am tråit zile de epopee, cu atâta risipå de energie, cu
atâta putere de sacrificiu, cu atâta mândrie de neam. Çi îmi
pun adesea întrebarea: ce ne-a apårat de furtuna trecutului
çi ce ne-a dat atâta vigoare în clipele de supremå chemare?
Ce s-a petrecut pe întreg Æinutul României çi ce s-a petrecut
la noi în Ardeal de am putut arunca cu atâta dârzenie, acel
vag imens de oameni pe câmpul de luptå?
De unde venea acest impuls, de unde venea aceastå
forÆå formidabilå de afirmare naÆionalå?
ïmi råspund cum mi-am mai råspuns de atâtea ori:
cårturarii aceia piliÆi în colÆurile lor de påmânt au pregåtit
sistematic çi conçtiincios aceastå mare biruinÆå.
Indiferent unde s-a petrecut, la Focçani, sau la Ungheni,
s-a pregåtit un stat puternic çi veçnic, aça dupå cum a fost
cuvântul M. S. Regelui rostit la mesaj. Çi precum meçterul
Manole a pus la temelia bisericii ceea ce a avut mai scump,
aça am pus çi noi la temelia Æårii sânge.
Må gândesc la toÆi acei cårturari cari alåturi de Biserica
lui Cristos au pus la contribuÆie ostenelile çi sufletul lor ca så
prepare çi så desåvârçeascå aceastå operå naÆionalå. De
aceea sunt miçcat când aci la Focçani întâlnesc acest
exemplu de înÆelegere a nevoilor noastre de viaÆå.
Domnule maior Pastia, dv. care aÆi trecut douå råzboaie
de profunde prefaceri naÆionale, dv. aÆi luat parte la marea
çcoalå de sacrificiu. Ideea de sacrificiu a fost un îndreptat
de toate zilele în viaÆa dv. SunteÆi un pedagog al maselor,
care pot învåÆa de la dv. sensul unei vieÆi. Ca reprezentant al

80 SAECULUM 3/2003
 memoria arhivelor

guvernului må închin în faÆa acestor cu-

rate exemple de unde pornesc credinÆa
çi viitorul acestui neam.”
Dupå inaugurarea Çcolii Normale,
unde a luat cuvântul ministrul Ion
Petrovici, a urmat banchetul de la Teatrul
Comunal „Maior Gh. Pastia”. Au toastat:
deputatul Ioan P.Rådulescu – Putna
pentru M. S. Regele, prefectul Stere
Costescu pentru Octavian Goga, Th.
Iordånescu – directorul Çcolii Comerciale
pentru Ion Petrovici, Rådulescu – Vidra
çi dr. Câmpeanu pentru maiorul Gheorghe
Pastia, prof. Lupu.
Au råspuns acestor toasturi toÆi cei trei
miniçtri prezenÆi la banchet.
Sufletul acestor festivitåÆi fårå prece-
dent a fost deputatul averescan Ioan P.
Rådulescu – Putna, tatål diplomatului
Savel Rådulescu, aflat în acel moment în
stråinåtate. Retråind momentele petrecute la Focçani, dimineaÆa plecarea cu trenul TiçiÆei în sus, la 10 la cåzåtoarea
deputatul îi scria, la 1 iunie 1927, fiului såu: „Dupå inaugurare Putnei o micå gustare, la 11 vizitarea TiçiÆei mari pânå sus,
a urmat la ora 12 banchet frumos la teatru, iar la 4 plecare cu adicå în partea care se aseamånå cu ElveÆia. Maså la 12,
automobilul la Soveja. Am trecut la Panciu unde în piaÆå era o întoarcere la Soveja cu trenul çi de acolo cu maçinile la
mare de capete din oamenii din Panciu çi comunele vecine Måråçeçti, de unde Miniçtrii au plecat veseli la Bucureçti.
unde a vorbit iaråçi Goga çi Petrovici. Apoi la satele Råcoasa, A fost o serbare cum nu s-a mai våzut la Focçani.”
Câmpuri, Soveja, unde såtenii au ieçit cu mic cu mare, copiii Reunite pentru prima oarå, documentele prezentate dau
au aruncat cu flori ca çi la Panciu çi unde au vorbit iaråçi Goga o imagine completå „zilei de sårbåtoare” tråitå de focçåneni
çi Petrovici. La Soveja am stat pânå târziu. A doua zi la 6 la 29 mai 1927.

Dumitru HuÆanu

FOCÇANII ÇI UNIREA
Unirea Principatelor Române, la 24 ianuarie 1859, poartå Focçanilor çi-a avut drept izvor un dat administrativ-militar
cu sine prin timp, din veac în veac, încårcåtura istoricå, de la sfârçitul secolului al XV-lea: stabilirea hotarului dintre
devenitå perenå çi såpatå adânc în conçtiinÆa generaÆiilor, a Moldova çi Muntenia pe Milcov, determinatå de efortul militar
demersului politic såvârçit în numele Æårii çi neamului, pentru çi diplomatic al domnitorului Çtefan cel Mare de a-çi apåra
un timp ce se cheamå deopotrivå trecut, prezent çi viitor. libertatea çi demnitatea Æårii.
Çi, ca atare, aståzi, slobozi în gândire çi faptå, simÆim, Timp de aproape un secol, fixarea hotarului pe un braÆ al
mai mult ca oricând, nevoia rememorårii momentului istoric Milcovului – Milcovelul, între satele Ståieçti çi Bråtuleçti, a
al alegerii lui [Link] ca domn al Principatelor Unite. 24 cåpåtat substanÆå umanå. Satele s-au contopit çi au alcåtuit
ianuarie este çi va fi o paginå a Marii CårÆi de ïnvåÆåturå a o nouå açezare – Focçanii, cu o geografie aparte – punct de
neamului românesc – Istoria –, o paginå care se cere continuu graniÆå, separat în Focçanii Moldovei çi Focçanii Munteni.
sorbitå în înÆelesuri pentru cå într-însa gåsim çi sens çi putere Din acel moment, treptat, în cele douå secole çi jumåtate
pentru ceea ce facem aståzi çi nåzuim pentru mâine. pânå la unificare, hotarul çi-a pierdut semnificaÆia primarå,
Ea ne lumineazå calea spre regåsirea acelui simÆåmânt cåpåtând-o pe aceea de liant, atât pe planul relaÆiilor
cu care românii au înfruntat vitregiile vremurilor – unirea, interumane, în toatå diversitatea lor, cât çi, mai ales, pe acela
unirea în cuget çi simÆire, în faptå çi gest, deasupra tuturor al conçtiinÆei apartenenÆei la acelaçi neam, la aceeaçi limbå,
patimilor çi înÆelesurilor politice, în mersul acesta dureros, la acelaçi spaÆiu geografic.
uneori, çi fråmântat spre viitor, democraÆie, demnitate, Mårturiile oferite de istoria Focçanilor råmân, dat fiind spe-
prosperitate, spre reintegrarea într-o Europå cåreia i-am cificul existenÆei sale de oraç de graniÆå, argumente
aparÆinut dintotdeauna. incontestabile, impresionante, emoÆionante chiar. Lucrårile
Aça au gândit çi acÆionat românii între anii 1856 - 1859 - de pe hotar veneau în întâmpinarea nevoilor ambelor pårÆi
1866, când, trecând peste patimi, ambiÆii çi interese mårunte, „târguri ce una sunt”, cum se specifica într-un document al
au înscris definitiv pe harta politicå a Europei o æarå çi o vremii.
NaÆiune demnå în faÆa Istoriei. Aici, la hotar, în iulie 1848, învåÆåtorul Teodosie se adresa
La Focçani, aniversarea Unirii Principatelor Române locuitorilor: „Aståzi çi românii de la mic la mare se gåsesc
capåtå, în perspectiva istoriei naÆionale çi locale, o fraÆi”, „så fim tari în dragostea, unirea çi fråÆia dintre noi
semnificaÆie mult mai adâncå decât rememorarea unui mare înçine”.
eveniment. Çi aceasta pentru cå geneza çi evoluÆia localitåÆii CâÆiva ani mai târziu, în 1856, semnatarii focçåneni ai
subsumau, pânå la jumåtatea secolului al XIX-lea, în esenÆå, adeziunii la dorinÆele naÆionale se adresau Comitetului Unirii
secolele zbuciumatei deveniri istorice a Principatelor din Iaçi: „Sub iscåliÆii, cetåÆeni de toate clasele, locuitori ai
Române. Æinutului Putna çi ai oraçului Focçani... prin acest înscris
Unicå çi particularå în istoria româneascå, evoluÆia declaråm çi noi cå dorinÆele noastre sunt: Unirea ambelor

SAECULUM 3/2003 81
 memoria arhivelor
Principate, Moldova çi Valahia, într-un singur stat sub Focçani, un entuziasm „la culme”, iar „poporul, fåcând o
denumirea de România, un domn stråin din dinastiile Europei, sårbåtoare din acea zi fericitå, a mers în pompå la hotarul
afarå de acelea megieçite, o ConstituÆie liberå, potrivitå cu care mergea prin inima acestei întinse çi frumoase Æåri çi au
trebuinÆele Æårii çi o Adunare Obçteascå compuså de deputaÆi aruncat cu pietre într-însul, dorind ca nici urmele så nu se
aleçi liber, din toate clasele”. mai cunoascå”.
De aici, de la Focçani, în 1857, destinul çi istoria l-au Se trimitea o nouå telegramå Domnitorului: „ Sub
propulsat pe Ion Roatå din Câmpurile Vrancei, de pe prispa impresia unui simÆ de bucurie extraordinarå, inimile råmân
casei din cåtunul Gura Våii pe înalta scenå a vieÆii politice a unite çi nu pot exprima toate câte simÆim. Oråçenii focçåneni
Æårii: Adunarea ad-hoc a Moldovei. nu pot så zicå decât – Så tråiascå România, så tråiascå
Faptele, înÆelepciunea, dârzenia („colÆos ”, spuneau PrinÆul lor”.
contemporanii cå era), spiritul de dreptate, înÆelegerea La 10 iulie 1862, [Link] semna decretul de unificare
momentului istoric la care participa i-au conferit, fårå tågadå, a oraçului Focçani în care se stipula: „Ambele pårÆi ale
dimensiunea de personalitate istoricå, aidoma celorlalÆi oraçului Focçani, de dincolo çi de dincoace de Milcov, vor
pårtaçi la fåurirea României moderne. forma în viitor un singur oraç care va fi reçedinÆa judeÆului
Elocventå era çi depunerea candidaturii lui Mihail Putna”. Se recomanda comisiei de unificare ca lucrårile „så
Kogålniceanu în Adunarea Electivå a Moldovei la Focçani, fie conduse de adevåratul spirit al Unirii, så se înÆeleagå
în decembrie 1858. O fåcuse din cunoaçterea din aproape a bine cå toÆi membrii sunt chemaÆi spre a lucra pentru binele
consistenÆei çi tåriei sentimentului unionist al oamenilor çi înflorirea oraçului întreg”, „cå nu mai existå Focçani
locului, cu convingerea intimå cå faptele çi gândurile sale se Munteni çi Focçani Moldova, cå nu mai existå decât o singurå
regåseau în nåzuinÆele çi acÆiunile lor çi se simÆea îndreptåÆit caså”.
så le poarte vrerea în adunarea Æårii. Prin Mihail Rememorând anii Unirii Principatelor, retråind fie doar
Kogålniceanu, focçånenii l-au ales Domn al Moldovei, la 5 câteva momente petrecute în oraçul care avea så-çi
ianuarie 1859, pe colonelul [Link]. Tot atunci, de dincolo aureoleze numele cu simbolul de Oraç al Unirii, cât de
de Milcov, locuitorii pårÆii muntene îi scriau noului Domn: adevåratå çi beneficå lecÆie de istorie pentru prezent se
„Corpul electoral Focçanii Munteni, simÆind cu dumnea- dovedeçte a fi aniversatul 24 ianuarie 1859.
voastrå sentimentele de bucurie pentru norocita alegere a Acum, spusele lui Mihail Kogålniceanu „avem aceleaçi
Domniei Voastre, vå feliciteazå strigând: Glorie vouå, fraÆilor temeri çi aceleaçi speranÆe, aceleaçi trebuinÆe de îndestulat,
de peste Milov. Tråiascå România Unitå.” aceleaçi hotare de påzit, acelaçi viitor de asigurat çi, în sfârçit,
Vestea alegerii din 24 ianuarie 1859, când Domnul aceeaçi misie de îndeplinit” sunt mai mult decât actuale, ele
Moldovei devenea çi Domn al æårii Româneçti, stârneçte, la capåtå înÆelesul de datorie, de sens al existenÆei noastre.

Constantin Coroiu

RECURS LA MEMORIE
– Cuza, o respiraÆie a påmântului românesc –

Cine s-a nåscut sau a copilårit în VRANCEA, altfel spus legendarului Ion Roatå, deputat în Divanul Ad-Hoc, omul
cine îçi are rådåcinile în tårâmul stråbåtut de PUTNA çi care îl votase – în numele vrâncenilor – pe colonelul Cuza
MILCOV, precum semnatarul acestor rânduri, çtie mai bine ca domn, Æåranul cu infailibilul såu instinct politic. Scena
decât alÆii ce înseamnå în aceastå parte de Æarå – UNIREA. celebrå în care domnitorul l-a sårutat pe vrânceanul meu
Unirea ca stare permanentå çi definitorie, ca sentiment din celålalt secol, pe obrazul scuipat de un ciocoi nemernic
întemeietor. De aceea, în Vrancea, ca çi în æara de Piatrå çi abuziv, cum au fost mereu çi cum sunt çi aståzi în
a moÆilor, patriotismul
patriotismul, de care mulÆi în aceastå confuzå aceastå Æarå a toleranÆei çi infinitei råbdåri, m-a tulburat çi
tradiÆie – ce nu este doar economicå çi politicå – au început m-a marcat pentru totdeauna. Este prima mare lecÆie de
så se ruçineze, nu se strigå în gura mare, nu se teoreti- istorie çi de politicå pe care mi-am însuçit-o din povestirile
zeazå (ce e de teoretizat când e vorba de destin?), nu se auzite în serile lungi de iarnå de la bunicul. Mi-au revenit
negociazå, nu se pronunÆå ca oricare alt cuvânt. Se tråieçte în memorie, cu o forÆå pe care n-o bånuiam, târziu, atunci
pur çi simplu. Firesc, decent, plenar. Cu acea demnitate a când am ajuns så citesc Memoriile lui NICHIFOR
munÆilor ce stråjuiesc çi personalizeazå toposul mioritic CRAINIC, unde am gåsit çi aceastå evocare parcå scriså
originar. cu o panå muiatå în sufletul meu: „...numele de Cuza-
Primul nume ilustru de român care mi s-a întipårit în Vodå se rostea în sat (satul Bulbucata - nota mea) cu un
memorie din fragedå copilårie, graÆie istorisirilor bunicului abur de sfinÆenie, care adesea se prelungea într-un suspin
patern, a fost ALEXANDRU IOAN CUZA, dupå cum primul nostalgic, înecat în tåcerile neguroase ale dorului de
drum mai lung (12 kilometri) pe care l-am stråbåtut, când påmânt. Cu mult înainte de a afla din çcoalå cine a fost
aveam vreo çase ani, a fost cel din satul meu – Sârbi, eroul Unirii, îi cunoçteam numele din aceste evocåri
comuna æifeçti – pânå pe câmpul din faÆa gårii Måråçeçti, îngândurate ale oamenilor, de parcå el trebuia så se mai
unde bunicul mi-a aråtat – era acolo, în acea varå de întoarcå o datå så desåvârçeascå ce începuse în ciuda
demult, un lan de porumb – locul în care îçi avusese masca «ciocoilor». Pentru mine, Cuza-Vodå, rostit de toate buzele
în teribila zi de august a anului 1917, când nemÆii a trebuit satului, era ca o respiraÆie a påmântului. æarina, unde tata
så constate cå „românii au roate pe burtå”. n-avea nici o brazdå de loc, mirosea a el cum miroase
Istorisirile din copilårie despre UNIRE çi despre faptele padina de deal a cimbru sålbatic”.
lui Cuza, neegalate de nimeni çi de nimic în memoria mea, Aceasta este efigia, sfântå, a lui ALEXANDRU IOAN
erau potenÆate, înfiorate çi de un discret dar mårturisit CUZA ce se desprinde, cum ar spune tot Nichifor Crainic,
sentiment de mândrie localå: la doar câÆiva kilometri de din zåpada paradisiacå a copilåriei mele, al cårei alb cu
satul nostru, se aflå satul çi casa – acum memorialå – a reflexe celeste îmi sågeteazå ochii memoriei...
82 SAECULUM 3/2003
 miscellanea

insucces au pierdut”. ïn schimb a câçtigat teatrul.

150 de ani cu Alecsandri çi Interpretul de azi îçi construieçte continuu personajul fårå
a se abate de la spiritul epocii acestuia, dar „îmbogåÆindu-l”
Caragiale prin ceea ce observå privind comportamentul
contemporanilor în diverse situaÆii çi în locuri diferite: în maga-
S-a întâmplat ca în Anul Caragiale
Caragiale, al 150-lea de la zine, pe stradå, în tramvai etc., unde, pe lângå femei distinse,
naçterea genialului Nenea Iancu, så se împlineascå tot atâÆia rafinate ori pur çi simplu de bun simÆ, vede zilnic parvenite
ani de la premiera absolutå a ChiriÆei în provincie , ce a avut de tranziÆie, îmbråcate scump, dar cu un desåvârçit prost
loc, la Iaçi, în aprilie 1852. Nici o altå scriere din dramaturgia gust, semidocte preÆioase cu ifose ridicole, coane ChiriÆe cu
noastrå – cu excepÆia câtorva, în primul rând Scrisoarea telefon mobil, coborând din maçini luxoase çi însoÆite de
pierdutå a lui Ion Luca Caragiale – nu are valoarea emble- mitocani în costume Armani, cu degetele pline de ghiuluri,
maticå a piesei lui Vasile Alecsandri. Cele douå sintagme – accesorii care nu fac decât så le releve çi mai mult grosolånia
ChiriÆa în provincie çi O scrisoare pierdutå –, intrate demult çi vidul din tårtåcuÆe. Le lipseçte înså „ChiriÆelor ”moderne çi
çi definitiv în conçtiinÆa publicå, evocå, în fond, istoria teatrului postmoderne naturaleÆea çi pitorescul celei de acum 150 de
românesc, deopotrivå text çi spectacol. ani încât, atunci când o vezi pe aceea, îÆi vine så spui, cu
Era, spun mårturiile, o frumoaså searå de primåvarå vorbele lui Caragiale contemplându-çi eroii: „uite, må, ce
pogorâtå peste colinele, zidirile çi peste Copoul Iaçilor, în dråguÆå e!” Aidoma iluçtrilor predecesori, interpretul de azi
Cetatea în care, graÆie lui Gheorghe Asachi, la 27 decembrie al nåbådåioasei ispråvnicese improvizeazå, de cele mai
1816, se rostise pentru prima datå vorbå româneascå pe multe ori cu måsurå, condiÆie sine qua non de a nu cådea
scenå – pe scena din casa hatmanului Constantin Ghica – victimå manierismului anchilozant çi de a se Æine, aça-zicând,
pastorala Mirtil çi Hloe, prelucrare de Florian dupå [Link] mereu în prizå. Are dreptate când afirmå cå „se poate
– când ChiriÆa îçi începea îndelungata çi glorioasa carierå. improviza în limita bunului simÆ fårå a denatura parfumul
Piesa Bardul de la Mirceçti (existå çi cliçee care nu-çi pierd acelor vremuri, care, chiar dacå nu erau cu mult mai bune
de tot prospeÆimea!) avea så devinå un reper permanent, decât ale noastre, au dobândit o aurå aparte. De multe ori,
îndeosebi în repertoriul celui dintâi Teatru NaÆional al improvizez prin actualizare, iar spectatorii reacÆioneazå bine”
României, al cårui patron este însuçi Vasile Alecsandri. Ea – constatå Teo Corban. De pildå, paçaportul care i se aduce
nu a lipsit niciodatå de pe afiçul NaÆionalului din Iaçi, ChiriÆa ChiriÆei, pentru a cålåtori – nu-i aça? – în Europa, era pânå
fiind întrupatå aici de actori legendari ca Matei Millo çi MiluÆå deunåzi fårå vizå Schengen! Drumul de la Bârzoeni la Paris
Gheorghiu
Gheorghiu. Acesta, cåruia rolul ChiriÆoaiei îi fusese s-a scurtat ori s-a lungit? Greu de spus. Odinioarå, creatorul
încredinÆat, aç zice mai degrabå håråzit, de Mihail nemuritoarei Comedii cu cântice cântice, în 2 acte, pleca adeseori
Sadoveanu, pe când creatorul Crengii de aur era directorul în lungi cålåtorii de plåcere çi de documentare, dar çi în
NaÆionalului ieçean, l-a jucat în peste 1500 de spectacole, importante misiuni diplomatice în slujba Æårii sale, fiind primit
record greu de egalat vreodatå nu doar la noi, ci çi oriunde ca un prinÆ al spiritului çi al verbului ce era în marile cancelarii
în altå parte. Personajul lui Alecsandri ajunsese så se occidentale, în saloanele pariziene çi din alte metropole
identifice cu marele såu interpret, çi invers. europene. Se întorcea mereu la Mirceçtii såi, în lunca
Travestiul în rolul titular din ChiriÆa în provincie a fost Siretului, în trançeele latinitåÆii estice cåreia îi datora întregul
continuat, la Iaçi, pânå în momentul de faÆå, de doi actori såu destin de cântåreÆ al Gintei recunoscut çi råsplåtit în
nåscuÆi parcå (çi) pentru ca, datoritå talentului çi inima Europei.
profesionalismului lor, tradiÆia så nu se întrerupå: Petru Dar, în felul ei, pânå çi ambiÆioasa çi „franÆuzita” ispråv-
Ciubotaru çi Teo Gorban
Gorban. Cea mai recentå creaÆie aparÆine niceaså are „viziune” europeanå, am putea zice chiar globalå.
acestuia din urmå. Spectacolul, a cårui regie este semnatå de Primind portretul de la Leonaç, constatå: „Så-Æi spun drept...
Ion Sapolaru çi a cårui premierå s-a produs în iunie 1997, se mare comedian ai mai fost!”. Replica lui Lonaç nu întârzie:
joacå cu casa închiså. A fost depåçitå suta de spectacole – çi „Apoi... nu çtii cå lumea-i un teatru plin de comedieni?”. Dupå
asta numai la sediu – ceea ce este cu totul remarcabil, dacå ce încuviinÆeazå – „Bine zici!... blagoslovitå så-Æi fie vorba!...
avem în vedere cå, de obicei, un spectacol bun de teatru sau Tocmai asta era s-o spun çi eu d-lor-sale...” – aratå spre
de operå nu „rezistå” mai mult de 50 de reprezentaÆii, decât public çi înainteazå spre el (este indicaÆia lui Alecsandri)
poate dacå este reînnoit esenÆialmente, altfel spus recreat. intonând: „CredeÆi-mi mie: cei mulÆi în lume,/Fie din Londra
ChiriÆa, actorul ieçean a jucat în Muza de la
ïnainte de ChiriÆa sau din Focçani,/Fie cu stare, cu rang, cu nume.../Joc ades
Burdujeni . Luat atunci oarecum prin surprindere de roluri de comedieni/Cela ce strigå cå Æara pere/Pån’ce apucå
scenografa Axenti Marfa, care i-a sugerat çi, în fine, l-a vre un ciolan,/Çi cât îl roade stå în tåcere.../Cine nu-l çtie
convins så joace în Muza... (în regia Soranei Coroamå- cå-i comedian?”. Cât de actualå este ChiriÆa çi cât de inocentå
Stanca), abia dupå ce a acceptat çi-a dat seama cå trebuie privind perspicacitatea noastrå! De vreme ce ne låsåm mereu
så-çi radå barba çi så intre aça-zicând în pielea unui personaj påcåliÆi de „comedieni” çi înçelaÆi de cameleoni çi demagogi.
feminin. A fost de bun augur. Mai mulÆi regizori i-au propus Dar, pentru ca så nu ne supere çi så plecåm cumva de la
apoi så abordeze rolul ChiriÆei, ceea ce, la Iaçi, pe scena pe teatru triçti, Alecsandri – „veselul Alecsandri” – îi reuneçte,
care l-a interpretat decenii de-a rândul MiluÆå Gheorghiu, în tabloul final, pe toÆi, în jurul ChiriÆoaiei. Ei cautå celebrul
înseamnå un mare curaj, de vreme ce, se çtie, mitul poate fi cuplet care defineçte cu adevårat memorabil „condiÆia” acto-
stimulator, dar çi inhibitor. Din fericire, atât pentru Teo Corban, rului çi „fluidul” ce se creeazå între lumea de pe scenå çi
cât çi, mai înainte, pentru Petru Ciubotaru, tradiÆia s-a dovedit lumea „mare” din salå, iar apoi cu cea de dincolo de zidurile
a fi incitantå, fecundå çi nu paralizantå. Cum? ïnscriindu-se acesteia: „Astfel e lumea... o comedie!/Iar noi, artiçtii care-o
în linia ei cu stilul lor propriu. „Am evitat cât am putut så må jucåm,/N-avem dorinÆå alta mai vie/Decât aplauze så
raportez la predecesori – Matei Millo çi, mai ales, MiluÆå meritåm.”
Gheorghiu – deçi comparaÆia cu acesta din urmå atârnå ca o Poate cå ochii ni se umezesc de o lacrimå, dar nu într-
sabie a lui Damocles asupra capului meu” – mårturiseçte atât încât så nu vedem cå ChiriÆa în provincie este o lecÆie
Teo Corban. „MulÆi mi-au spus cå må lupt cu un mit çi au pus de teatru în teatru, ba chiar de teatru total. Postmoderniçtii
chiar pariuri pe seama reuçitei mele. Cei care au mizat pe çi-ar putea-o revendica... (Con stantin Coroiu)
Constantin

SAECULUM 3/2003 83
 miscellanea

Radu Cârneci - 75 indispensabile ºi mai greu accesibile.

Tatãl ºi mama mea, fratele meu stabilit în Canada,
cumnata mea (canadianã la rândul ei), unchii ºi mãtuºile
Poet rafinat al literelor contemporane, îmbogåÆind prin
directe au fost descriºi în prea multe autobiografii-tip pentru
creaÆia-i patrimoniul liric românesc, maestrul Radu Cârneci
a mai prezenta vreun mister. Numãrând fiºele de cadre,
împlineçte, iatå, 75 de ani!
suplimentele de autobiografie (vai, minunatele «suplimente»
Autor al unor valoroase volume de poezie originalå, dintre
cerute când þi-era lumea mai dragã), pe care trebuia sã le
care amintim: Grådina în formå de vis, Banchetul, Temerile
ofer, intempestiv, cadrelor Universitãþii, zecile de dosare
lui Orfeu (premiul Academiei Române), Un spaÆiu de dor
pentru Serviciu Paºapoarte din 1980 pânã în 1990 ºi având
(colecÆia „cele mai frumoase poezii”), Pasårea de cenuçå,
toate acelaºi rezultat – respingerea, un impozant tom se
Cântând dintr-un arbore (premiul Uniunii Scriitorilor),
profileazã la orizont. Pe cât de repetitiv, pe atât de trist.
Dorador, Heraldica Iubirii (colecÆia „Biblioteca pentru toÆi”)
Dar dincolo de pãrinþi, dincolo de generaþia precedentã?
çi nu în ultimul rând parafraza modernå la „Cântarea
Aici intrãm în domeniul surprizelor. Bunicii ºi strãbunicii mei
cântårilor” din Vechiul Testament, domnul Radu Cârneci este
provin din zone atât de îndepãrtate una de alta, încât numai
çi unul din traducåtorii de marcå din lirica universalå. Domniei
absurda întâlnire a micului funcþionar cu fiica unor mahalagii
sale îi datoråm açezarea (cum îi place så spunå!) în limba
bucureºteni (mama mea) le-a putut pune în contact.
noastrå, pentru întâia oarå, marilor poeÆi Léopold Sédar
Strãbunicul meu patern, gospodarul Zamfir din Plaineºtii
Senghor (Senegal) – „Jertfe negre”; Sreciko Kosorel
Vrancei, fusese – pe la începutul secolului trecut – vãr primar
(Slovenia) – „Extazul morÆii”; Kahlil Gibran (Liban) – „Profetul”
ori de-al doilea cu «blãnarul Zamfir» din acelaºi sat. Cine
çi „Grådina Profetului”; Jacques Chessex (ElveÆia) – „Elegiile
era «blãnarul Zamfir»? Nimeni altul decât bunicul scriitorului
lui Yosick”, çi, de asemenea, prima integralå liricå
Duiliu Zamifirescu, diplomat, director general în Ministerul
Baudelaire în româneçte.
de Externe, preºedinte al Camerei – ºi prozator, fireºte. Bietul
Mai trebuie så adåugåm activitatea de editor pe care o
Duiliu Zamfirescu: ºi-a compus o genealogie de fantezie, s-
desfåçoarå distinsul poet pentru a avea, în mare, imaginea
a crezut descendent dintr-o stirpe nobilã, coborâtoare din
faptelor sale. Prestigioasele ediÆii: „Shakespeare -
împãraþii Bizanþului; pe la 1909, într-o polemicã ridicolã, îl
Voiculescu” – Sonete; „MioriÆa” în çapte limbi (românå,
snoba pe Octavian Goga din înãlþimea ipoteticei sale
francezå, spaniolå, italianå, englezå, germanå, ruså) ilustratå
ascendenþe imperiale. Prozatorul uita sã spunã – sau sã-ºi
cu çapte gravuri originale de Dragoç Morårescu; „Arborele
aminteascã – originea realã a bunicului sãu, care vânduse
memoriei” – antologie din creaÆia poeÆilor de limbå românå
toatã viaþa cherestea ºi coºciuge vrâncenilor din împrejurimi.
din Israel; „Poezia Pådurii” româneçti – antologie în cinci volu-
Mai leneº sau mai înþelept, vãrul «blãnarului» ºi-a pãstrat
me, precum çi – gata de tipar – „Cinegetica” – antologie de
numele Zamfir, n-a venit la Focºani ca sã facã avere ºi a
literaturå de inspiraÆie vânåtoreascå (çi pescåreascå!), în trei
rãmas toatã viaþa podgorean cuminte în satul lui. Vãrul deja
volume, çi antologia „Mari PoeÆi ai Iubirii” (din lirica uni-
gomos, cu aere de hobereau, va produce, de-a lungul anilor,
versalå), dau måsura uriaçei strådanii a acestui håråzit al
o progeniturã de aparenþe strãlucitoare.
spiritualitåÆii româneçti.
În schimb, bunica mea maternã ºtia mai bine sârbeºte
La aceastå aniversare uråm maestrului nostru, Radu
decât româneºte. Fatã a unor zarzavagii din jurul
Cârneci, sånåtate çi noi împliniri în câmpul creaÆiei!
Bucureºtiului, s-a mãritat cu fiul altor zarzavagii, tot sârbi,
(RedacÆia )
care au nutrit decenii la rând pieþele Capitalei cu roºii, ardei
ºi salatã. Soþul ei se numea ªtefan Pena ºi-ºi va schimba
Un descendent al lui Duiliu Zamfirescu apoi numele în Penescu. La o vârstã relativ înaintatã – 36
de ani ºi tatã a ºase copii – a plecat pe front ca sergent. În
Lansat la Târgul InternaÆional „Gaudeamus - 2002 - Carte primul val al contraatacului de la Mãrãºeºti, la 6 august 1917,
de învåÆåturå”, volumul „Jurnal indirect” al prof. univ. dr. Mihai e lovit de un glonþ german în burtã. Era la câþiva kilometri de
Zamfir a declançat o dublå surprizå: în primul rând prin moºia lui Duiliu Zamfirescu; o mai duce câtva timp între viaþã
mozaicul pluritematic al eseurilor sale (peste 230) de o mare ºi moarte ºi sfârºeºte dupã aceea la spital, fãrã a-ºi fi revenit
densitate çi emotivitate participativå la evenimentele vreodatã complet. Copil, i-am admirat medalia cu care
româneçti post-revoluÆionare din perioada 1990 - 1997, çi, colonelul comandant al regimentului l-a decorat pe patul de
în al doilea rând, printr-o deståinuitoare Autobiografie
Autobiografie, suferinþã.
anexatå la finalul cårÆii, din care aflåm, cu surprindere, date Nu ºtiu câte dintre procentele sângelui, cu care ªtefan
inedite despre descendenÆa vrânceanå a domniei sale din Pena a înroºit în acea zi de august 1917 câmpia Mãrãºeºtilor,
chiar trunchiul marelui romancier çi poet Duiliu Zamfirescu. erau sârbeºti, bulgare ori general-balcanice: proporþia de
Cu elegantå generozitate, dl prof. ne-a oferit paginile sânge românesc pur trebuie sã fi fost la el aproape
acestei autobiografii revelatoare, pe care a açezat o dedicaÆie inexistentã. Dar astãzi mai ºtiu ceva: cã primind la Mãrãºeºti
specialå pentru redacÆia „Saeculum” – pentru care îi mulÆu- glonþul german în burtã ºi nu în spate, numitul ªtefan Pena
mim respectuos çi pe aceastå cale. (Gh.I.) ºi-a dobândit în mod onorabil dreptul de a fi chemat român,
el ºi urmaºii lui.
Autobiografie Din partea Zamfireºtilor – lung ºir de podgoreni
adulmecând în final literatura; din partea lui Pena – alt ºir de
Pentru cã articolele mele încep sã fie caracterizate drept
truditori modeºti, la jumãtatea distanþei între zarzavagii ºi
«antinaþionale», mã simt obligat sã-mi examinez sever, cu
negustori. Alãturi de aplecarea dubioasã spre litera scrisã,
ochi purist, ascendenþa; ºi mã îngrozesc! La o evaluare
am moºtenit probabil ºi cultul muncii bine fãcute, asociat cu
atentã, nici mãcar 50% din sângele meu nu are culoare traco-
încãpãþânarea proverbialã a slavilor din sudul Dunãrii.
geticã (care o fi aceea? verde-albastru?). ªi nici culoare
Existã dreptul la preferinþã în materie de strãmoºi? Cred
romanã. Ce mai încoace ºi-ncolo, un intrus! Orice acuzã a
cã da, ºi imprescriptibil. Atunci, nu-l voi alege pe colateralul
vreunui «rromân verde» contra scrisului meu ar pleca de la
meu strãmoº academician, ci pe ªtefan Pena.
o bazã solidã.
Spre deosebire de vieþile altora, viaþa lui poate fi rezumatã
Pentru a-i scuti pe deþinãtorii dosarelor cu numele Mihai
extrem de simplu: multã muncã ºi puþine bucurii pânã la 36
Zamfir sã se agite suplimentar, le ofer eu însumi datele

84 SAECULUM 3/2003
 miscellanea

de ani, apoi un glonþ la Mãrãºeºti ºi moartea. Oricâte cãrþi emoþie ºi câtã artã pot încãpea în acest teritoriu restrâns al
aº mai scrie de acum înainte, oricâtã strãlucire literarã aº unei galerii care îºi topeºte subit pereþii într-un larg orizont al
dobândi prin mijloace consacrate ºi orice înãlþare viziunii ºi al mãiestriei cu tentã realmente genialã. Nemþoi e,
trecãtoare mi-ar dãrui hazardul, nu mã voi putea ridica fãrã îndoialã, un magician, un poet al nisipului translucid
nici pânã la genunchii acelui biet zarzavagiu sârb din trecut prin retorte flamboaiante, într-o distilerie ºi o
marginea Bucureºtilor, anonim printre anonimi, victimã dimensiune pe care numai spiritul le semneazã cu atâta
desemnatã a istoriei, dar care a fost prezent în istorie pe pregnanþã. Un ºoc al uimirii te opreºte în faþa aproape a
câmpul de luptã, în locul cel mai greu, fãcându-ºi datoria fiecãrei lucrãri. Interesant este faptul cã artistul nu se risipeºte
pânã la capãt, atunci când soarta României a atârnat de într-o visãtorie gratuitã, spaþialã, ci dãruieºte peste tot un
un fir de pãr. (Mihai Zamfir) mic sâmbure utilitar, dintr-o disperare graþioasã de a ancora
esteticul în magia ritualurilor pãmântene de fiecare zi. Ca la
Succesul unui sculptor Brâncuºi, lucrãrile lui Nemþoi, în marea lor majoritate, sunt
zboruri arhetipale sau decupãri zoomorfe pe care le
vrâncean - Florin Cristea înaripeazã ºi le ascunde în luminã pentru a le revela pe socluri
incandescent-aeriene. Dintr-o asemenea expoziþie
La mijlocul lunii noiembrie 2002, în sålile de festivitåÆi ale primenitoare pleci nãucit de extaze pe care numai metafora
unuia din cele mai moderne çi ospitaliere hoteluri din Sinaia, le poate injecta în cele mai nobile simþiri.
HOLIDAY YNN, a avut loc vernisajul unei expoziÆii de Nu de mult, la Muzeul Palatului Cotroceni, Nemþoi a expus
sculpturå care s-a bucurat de un neaçteptat succes. Autorul o amplã lucrare intitulatã „Vestea Trãdãrii”, de fapt o parafrazã
lucrårilor, Florin Cristea, s-a nåscut la 22 decembrie 1962 în la „Cina cea de Tainã”, compusã din 12 figuri reprezentând
comuna Boloteçti din Vrancea. Dupå absolvirea Liceului pe cei 12 apostoli, pe care o va dãrui Sfântului Scaun de la
Economic din Focçani, timp de 15 ani lucreazå ca econo- Vatican. Este pentru prima datã când un sculptor ortodox
mist, descoperindu-çi, în paralel, reale virtuÆi artistice în face o donaþie de o asemenea amploare Bisericii Romano-
prelucrarea lemnului, fapt pentru care, între 1996 - 1998, Catolice în cadrul unei audienþe speciale ce va fi acordatã
urmeazå cursurile Çcolii de Arte Plastice din Focçani. Cu un de Înaltul Pontif de la Vatican.
instinct superb al mecenatului, Filiala din Vrancea a AgenÆiei Lucrãrile lui au „plutit” în somptuoase expoziþii pe
NaÆionale a Turismului Românesc Ecologic çi Cultural nenumãrate meridiane ale lumii, cu predilecþie în Japonia,
(ANTREC) îi solicitå colaborarea, asigurându-i, de-a lungul dar ºi în Franþa, Suedia, SUA, China, Olanda, Norvegia,
anilor, un adevårat serial expoziÆional în Bucureçti, dar çi în Danemarca, Belgia ºi altele.
alte centre culturale din Æarå, precum çi la toate ediÆiile Ioan Nemþoi s-a nãscut la 14 ianuarie 1964, în comuna
Festivalului InternaÆional al Viei çi Vinului din Vrancea. ïn Truºeºti de lângã Botoºani. În 1991 a absolvit Academia de
2001, a fost prezent cu o expoziÆie de mare succes la Tel- Arte Frumoase din Bucureºti. De fiecare datã, cronicarii de
Aviv – Israel. ïn prezent, çi-a fixat atelierul într-o zonå artã de pretutindeni epuizeazã arsenalul adjectivelor
pitoreascå a comunei Vizantea. exclamative, apropo de opera acestuia.
Recenta expoziÆie de la Sinaia a fost intens mediatizatå Galeria sa personalã se aflã pe Calea Victoriei 126, sector
pe câteva canale TV, dar çi în preså. Vernisajul s-a dovedit 1. Tel.: +4.0744535264; Fax.: +4.0744715264. E-mail:
cu adevårat copleçitor, de la ampla asistenÆå a iubitorilor de mariana@[Link]; nemþoi@pchouse. [Link]
artå sosiÆi din câteva importante oraçe din Æarå, pânå la Iatã ºi o mãrturisire de credinþã a artistului: „Sticla este
pluritatea sculptorilor îndelung finisate. asemenea unei femei ce trebuie atinsã cu blândeþe. La
Florin Cristea este un artist nativ care, smulgându-se din început asta mã scotea din minþi. Dar am considerat sticla
clasicitatea formulelor tradiÆionale, a ajuns la cota unor ca pe o provocare pentru mine, ºi astãzi ea este arta mea.
personalizåri remarcabile. ïn lucrårile lui, de la an la an, a Atunci când lucrezi cu sticla trebuie sã gândeºti ºi sã acþionezi
reuçit så påtrundå tot mai adânc în esenÆa sublimarå a repede. Este fascinant pentru mine sã lucrez atât cu focul
lemnului, decojindu-i toate ungherele umbroase. Uneori, mai cât ºi cu apa. Lucrul cu sticla a devenit felul meu de a-mi
ales în opera cu temå religioaså, se pare cå Florin nu arãta sentimentele”. (Gheorghe Istrate)
sculpteazå cu degetele – ci cu lacrimile. El însuçi e o efigie
iconicå, un sfânt modest çi curat, coborât parcå dintr-o frescå.
Am lunecat adeseori pe çanÆurile de luminå pe care dålÆile
lui le incizeazå în materia vie a lemnului – lucråri care au
chiar chipul rugåciunilor lui. Aproape toate sculpturile sale
sunt martirice, au figuri de eroi çi de sfinÆi pe care ni le însuçim
senzorial, ca pe niçte rude ale propriei noastre simÆiri.
Desprins de obsesia tradiÆionalistå, Florin Cristea se retrage
cåtre nordul îngândurat – çi adeseori sceptic – al artei
culturale, al meditaÆiei atent controlate în laboratoarele se-
crete ale inspiraÆiei. (Gheorghe Istrate)

O galerie de 24 de carate - Ioan NemÆoi

Pentru iubitorii de artã adevãratã – bucureºteni ºi nu
numai – adresa NEMÞOI: Calea Victoriei 126 din Capitalã a
devenit mai întâi un reper sigur, apoi aproape un sanctuar al
revelaþiei, dacã metafora poate configura, cât de cât, o
realitate magicã ieºitã din comun. Aici se aflã una dintre
primele ºi cele mai personalizate galerii particulare de artã
din România, cu nuanþate filiale în diverse puncte ale lumii.
Incredibil cât univers fascinant, câtã strãlucire, câtã
SAECULUM 3/2003 85