TEXTUL DRAMATIC

Textul dramatic este o operă literară bazată pe o acțiune ficțională, scrisă cu scopul de a fi
transpusă scenic. Își propune să prezinte acțiunile, timpul și spațiul, conflictele, precum și să
se facă auzit prin intermediul personajelor și al actorilor. Este un text care poate fi receptat
prin lectură, dar și prin transpunerea într-un spectacol. Autorul îşi exprimă în mod indirect
sentimentele, gândurile şi concepţiile, prin intermediul personajelor.
Operele dramatice impun o delimitare clară în timp și în spațiu a acțiunii reprezentate.
Trăsături:
 are o formă grafică aparte: se folosesc două corpuri diferite de literă și în fața replicilor se
află numele personajului care le rostește;
 textul este structurat în acte, scene și tablouri (actele sunt formate din scene; de regulă,
scena începe cu intrarea unui personaj nou; scenele pot fi formate din tablouri);
 se suprapun două discursuri complementare: dialogul personajelor și didascaliile;
 tiparul textual dominant este cel dialogat care se poate îmbina și cu monologul;
 se folosesc vorbirea directă, cuvântul transpus în act verbal, dar și limbajul teatral (costume,
mască, decor, gest, intonație, muzică, lumini etc.);
 acțiunea dramatică este determinată de conflictul dintre personaje, care declanșează mai
multe evenimente, conducând la deznodământ.
Compoziţia textului dramatic: act, scenă, tablou, replică, indicaţii scenice.
ACTUL este o subdiviziune formală a unei piese de teatru, ce cuprinde mai multe scene
(adică evenimente desfăşurate în acelaşi loc).
SCENA este o subdiviziune a actului, delimitată prin intrarea sau ieşirea din scenă a unui
personaj sau prin modificarea locului, a timpului acțiunii.
TABLOUL este o parte a unui act şi presupune desfăşurarea în diferite locuri (schimbarea
decorurilor în trecerea de la un tablou la altul).
REPLICA reprezintă fiecare intervenţie a unui personaj în textul dramatic. Înşiruirea de
replici poate lua forma dialogului sau a monologului și urmează după numele personajului.
Didascaliile/ indicațiile scenice/ notațiile autorului au rolul de a-l ajuta pe cititor să-și
reprezinte imaginativ situațiile existente, fiind și un suport al punerii în scenă. Acestea sunt
poziționate înaintea textului dialogat, între paranteze sau scrise cu italice. Ele sunt enunțate
de un dramaturg și au două tipuri de receptori:
 cititorii de literatură cărora le este descris spațiul ficțiunii, cu personaje, obiecte, acțiuni
etc.;  profesioniștii din teatru (regizori, actori, scenografi , coregrafi , costumieri, tehnicieni
de lumini și sunet) care descifrează piesa pentru a o pune în scenă.
Indicațiile scenice sunt singurele intervenții directe ale autorului în textul dramatic.
Didascaliile indică:  lista personajelor;  date despre spațiul și timpul acțiunii;  informații
despre autor;  informații despre înfățișarea personajelor;  intrările și ieșirile din scenă
ale unor personaje;  deplasarea personajelor pe scenă;  limbajul paraverbal al personajelor
(intonație, ritmul vocii, intensitate, tensiunea cuvintelor);  limbajul nonverbal al personajelor
(mimică, gesturi, joc scenic);  starea sufletească a personajelor, atitudinea lor;  momentele
de liniște, pauzele;  sunetele care se aud pe scenă;  destinatarul replicii.
Dialogul constă într-un schimb de replici între două sau mai multe personaje, prin care se
transmit informații, se conturează evenimentele, timpul și spațiul desfășurării lor. Este, de
asemenea, un mijloc de caracterizare a personajelor. În textul dramatic, dialogul are loc între
personaje și are diverse scopuri.
Monologul este o formă de discurs în care o singură persoană vorbește continuu, exprimând
gânduri, sentimente sau idei. Monologul oferă o perspectivă profundă asupra lumii interioare
a personajului.
Arta spectacolului denumeşte tipul de artă ale cărei opere sunt caracterizate de o reprezentare
limitată în timp. Ea presupune prezența unor actori și a unui public spectator.
Textul dramatic are la bază un conflict exterior (o confruntare între două sau mai multe
personaje) sau interior (o neliniște/îndoială a unui personaj).
Autorul textului dramatic este persoana reală, care creează textul.
Personajul dramatic este elementul esenţial al construcţiei dramatice. Personajul dramatic,
spre deosebire de cel din textul narativ, nu este surprins în evoluţie. El are o valoare
simbolică, deoarece textul dramatic îşi propune să moralizeze, să educe publicul, să îl
informeze în legătură cu opiniile autorului.
Portretul personajului poate fi realizat atât prin mijloacele directe de caracterizare (prin
intervențiile autorului, ale altor personaje și ale personajului însuși), cât și prin cele indirecte
(atitudine, mimică, gesturi, acțiuni, relația cu celelalte personaje, conflict, limbaj etc.).
Personajele dramatice sunt clasificate după anumite criterii:
1. după rol: principale, secundare și episodice
2. după trăsături morale: pozitive şi negative
3. după alcătuire: individuale și colective
4. după gradul de transfigurare a realităţii: reale și imaginare
Actorul interpretează un personaj pe scenă. El este mediatorul actului de comunicare,
elementul viu al spectacolului. De asemenea, actorul este interpretul unui rol fictiv, integrat
firesc în acţiunea dramatică.
Regizorul este persoana care dirijează și supraveghează punerea în scenă a unei piese de
teatru. El elaborează scenariul, selectează actorii, îi îndrumă la repetiții, avizează schițele
pentru decoruri și costume.
Scenograful desenează, îndrumat de regizor, costumele și decorul.
Coregraful îndrumă actorii în vederea realizării mișcărilor scenice.
Decorul este un ansamblu de obiecte (panouri, mobilier etc.), pentru a crea cadrul în care se
desfășoară un spectacol de teatru. Acesta este un spațiu în care actorii pot evolua, creând
actul artistic.
Costumul este un element fundamental în spectacolul de teatru, care îl pune în valoare pe
actor. Este un accesoriu important pentru mesajul pe care îl transmite actorul prin mişcarea
scenică, oferindu-i o multitudine de posibilități de expresie.
Costumierul realizează costumele după modelul decis de regizor, în colaborare cu
scenograful
Luminile reprezintă un element de bază în montarea spectacolului (pentru atmosferă sau
pentru sublinierea, pentru accentuarea unor situații ori atenţionarea spectatorului).
Tehnicianul de lumini asigură luminile din timpul spectacolului. Muzica are un rol esenţial în
montarea unui spectacol teatral. Rolul ei este de a potenţa emoţia mesajului artistic transmis
de către actor.
În afara teatrului destinat reprezentării pe scenă, există şi alte forme de teatru precum teatrul
radiofonic. Teatrul radiofonic este adaptarea unei piese de teatru pentru a fi transmisă la
radio. Fără a avea nicio imagine vizuală, o piesă de teatru radiofonică include doar dialogul,
muzica și efectele speciale, pentru ca ascultătorul să-și imagineze personajele și povestea.