Subiectul
Discipline umaniste - Limba română
[Link]
Subiectul este partea de vorbire care denumes, te persoana sau obiectul despre
care se vorbes, te, raportându-se la un predicat, cu care se acordă în număr,
persoană s, i gen. Fiecare enunt, /comunicare are un subiect, care poate fi exprimat
sau neexprimat.
1 Subiectul exprimat
Subiectul exprimat (prezent în propozit, ie) poate fi simplu (exprimat
printr-o singură parte de vorbire, ex. Enciclopii învat, ă de plăcere.; exprimat
printr-o singură propozit, ie subiectivă, ex. Cine este pasionat învat, ă de plăcere.)
sau multiplu (exprimat prin mai multe părt, i de vorbire, coordonate, ex. Enci-
clopii s, i curios, ii învat, ă de plăcere; exprimat prin mai multe propozit, ii subiective
coordonate, ex. Cine este pasionat s, i cine este curios învat, ă de plăcere.; expri-
mat prin una sau mai multe părt, i de vorbire, coordonate cu una sau mai multe
propozit, ii subiective coordonate, ex. Enciclopul s, i cine este curios învat, ă de
plăcere.).
Subiectul poate fi exprimat prin următoarele părt, i de vorbire:
1. Substantiv în cazul nominativ: Enciclopii se documentează înainte de
a scrie articole. Atent, ie! Există structuri-except, ii de la regula
subiectului obligatoriu în nominativ. De exemplu, în genitiv,
Ai Mariei au sosit la petrecere sau în acuzativ, cu propozit, ia
„la” cu sens cantitativ, S-a îngrămădit la lume! În noua gra-
matică, însă nu s, i în programă, structura „Ai Mariei” se anal-
izează GNpron [alCentru GN [MarieiCentru ]Posesor ]Subiect , iar funct, ia
de subiect îi este atribuită centrului de grup, „al”, pronume semi-
independent.
2. Pronume de diverse feluri în cazul nominativ:
a. Pronume personal: Ei apreciază muzica clasică. Atent, ie! Aceleas, i
structuri-except, ii în genitiv se pot realiza s, i cu pronume (ex.
Ai lui au sosit la petrecere).
b. Pronume (personal) de politet, e: Dumneavoastră suntet, i ultimul care
trebuie să ia hotărârea.
1
c. Pronume posesiv: Al meu scrie cel mai frumos. Observat, ie! În
noua gramatică, însă nu s, i în programă, structura numită
„pronume posesiv” se analizează ca pronume semiindepen-
dent „al” + adjectiv pronominal posesiv. Astfel, funct, ia
de subiect este căpătat de centrul grupului nominal, adică
pronumele semiindependent.
d. Pronume demonstrativ: Acesta va câs, tiga concursul.
e. Pronume semiindependent „cel”: Cel foarte bun reus, es, te întotdeauna!
f. Pronume interogativ: Cine concurează pentru România?
g. Pronume relativ: Am aflat cine va face parte din echipă.
h. Pronume nehotărât: Nu oricine încearcă reus, es, te.
i. Pronume negativ: Niciunul dintre participant, i nu a rezolvat prob-
lema.
3. Numeral cu valoare pronominală:
a. Numeral cardinal: Cinci dintre ei au obt, inut recompensa.
b. Numeral ordinal: Al doilea a câs, tigat în ultima clipă.
4. Formă verbală nepersonală:
a. Infinitiv: A lucra corect nu este la îndemâna oricui.
b. Gerunziu: Se simte suflând vântul.
c. Supin: E us, or de zis, dar greu de făcut.
Propozit, ia subiectivă poate apărea în următoarele contexte:
1. Propozit, ie relativă: Cine nu încearcă nu reus, es, te.
2. Propozit, ie relativă infinitivală, subordonată unuia din verbele impersonale
a fi s, i a avea, introdusă printr-un element de relat, ie. În aceste construct, ii,
infinitivul are valoare predicativă. De exemplu: Nu-i ce mânca. Sau N-are
ce merge rău.
3. Propozit, ie conjunct, ională: Se s, tie că nord coreenii ar avea arme nucleare
periculoase.
Observat, ii importante! Pot pune dificultăt, i următoarele situat, ii:
(a) Subiectul dublu exprimat nu este subiect multiplu – ex. Vine
el, cel harnic, la s, coală! Acelas, i subiect este exprimat prin două
părt, i de vorbire distincte – „el” – pronume personal s, i „cel” –
pronume semiindependent.
(b) La subiectele multiple, în funct, ie de tipul relat, iei de coordonare,
acordul are diferite norme:
2
a. La coordonarea copulativă prin „s, i”, acordul este obligatoriu
la plural;
b. La coordonarea copulativă prin „nici”, acordul se poate face
fie la singular, fie la plural.
c. La coordonarea disjunctivă, acordul se face obligatoriu la
singular.
(c) În construct, iile impersonale, subiectul se află de obicei în postpo-
zit, ie s, i este mai greu de găsit, fiind confundabil cu complementul
direct s, i complementul prepozit, ional:
a. Distinct, ia complement direct/subiect, se face în funct, ie de
caracterul personal/impersonal al verbului predicativ – Aud
tunând. (complement direct) vs. Se aude tunând. (subiect).
b. Distinct, ia complement prepozit, ional/subiect, în construct, ii
impersonale, se face prin restrângere – Mă mir că nu ai
reus, it. (Mă mir de faptul că. . . ) – complement prepozit, ional
vs. Mă miră că nu ai reus, it. (Mă miră faptul că. . . ) –
subiect.
2 Subiectul neexprimat
Subiectul neexprimat nu este prezent în comunicare s, i poate fi:
1. Inclus, la persoanele întâi s, i a doua, atunci când pronumele personal este
neexprimat, dar complet recuperabil din desinent, a verbului: ∅1 sg. Merg
la teatru.
2. Subînt, eles, la persoana a treia, atunci când subiectul este complet recu-
perabil din context (propozit, iile sau frazele anterioare): Enciclopii sunt
curios, i pentru că ∅enciclopii vor să înt, eleagă Universul.
3. Nedeterminat, la persoana a treia, atunci când subiectul este deloc sau
part, ial recuperabil din context: ∅Nedeterminat Bate la us, ă. sau ∅Nedeterminat
Au zis la radio că vine canicula!
4. Inexistent, atunci când verbul este incompatibil cu un subiect: ∅ Tună! ∅
Se înserează.