SCENA VI
DAMIAN, GÂNGU, GAHIȚA . PRIETENI
DAMIAN: Ce s-aude?... vin prietenii... Iată-i buluc!... Bine-ați venit, prieteni buni, să vă împărtășiți de
bucuria mea!... Astăzi sosește Iorgu și cred că-ți bea cu toții voinicește în sănătatea lui.
UN PRIETEN: Las’ pe noi, vere Enachi... dacă-i treaba pe-nghite-Agachi... Helbet! nu te-om da noi de
rușine.
GAHIȚA (în parte): Ian auzi-i cum vorbesc!... ș-apoi mai au curaj să critice tinerii noștri!
PRIETENUL: Vere Enachi! scos-ai încalte vin de cel din vremea lui Han-Tatar?
GÂNGU (apropiindu-se de el): Aud? Eu sunt sănătos, slavă Domnului! da d-voastră? cum o mai
duceți?
PRIETENUL: Ce să ducem, vere Gângule?
GÂNGU: O duceți bine?... mă bucur... Vedeți d-voastră că sănătatea- i șugubeață!... când îi zici: “Sus,
Gahițo!”, îți răspunde: “Cârc, Frangoleo!” (Toți râd, afară de Gahița.)
GAHIȚA (în parte): Iar se leagă surdul de mine... se vede că-l paște păcatul astăzi.
DAMIAN: Da ian poftim, fraților... ce ședeți în picioare? că doar nu vin turcii... Poftim de ședeți în...
GAHIȚA (curmându-i vorba): Pe scaune.
(Toți se pun pe divan și pe scaune. Gângu șade în picioare.)
DAMIAN: Vere Gângule, da nu șezi?
GÂNGU: Ba mi-i foame, dar oi mai aștepta pân’ ce-a veni Iorgu.
PRIETENUL: Vere Enachi... lan mai spune-ne ceva de Iorgu... ce-a mai făcut el pe-acolo, prin țara
Neamțului?... ce-a mai învățat?... trebuie să fie acum plin de az-buchi ca un stup.
DAMIAN: Mai știu eu, fraților, câte-a mai învățat bietul copil!... El mi-a scris că a trecut din scoarță-n
scoarță și Miftorloghia și Fizolofia și Mantemadica și Historia!... unde să le țin minte câte mi-a înșirat
pe hârtie?
PRIETENUL: Bre! s-o fi făcut dobă de carte ș-o fi întrecut pe răposatul dascălul Ieni, Dumnezeu să-l
ierte!
DAMIAN: Ce întrecut, vere!... l-a lăsat în urmă, cale de-o poștă.
(S-aud afară pocnete de bici.)
PRIETENUL: Na poștă; când vorbești de lup, lupu-i la ușă. Oare nu cumva îi Iorgu, vere Enachi?...
(Vasile Alecsandri, Iorgu de la Sadagura, Actul I, Scena VI)
1. Precizează două moduri de expunere utilizate în fragmentul dat și susține alegerea cu
exemplele din text. (20 p.)
2. Numește două mărci de adresării directe, prezente în fragmentul dat. (20 p.)
3. Într-un text de minimum 100 de cuvinte, demonstrează că textul - suport este unul dramatic,
menționând rolul didascaliilor, rolul mărcilor adresării directe și o trăsătură de caracter de a
lui Damian. (50 p.)
10 p. din oficiu