0% au considerat acest document util (0 voturi)
7 vizualizări2 pagini

Complement Direct

Documentul prezintă definiția și caracteristicile complementului direct, oferind exemple din literatură și completând o fișă de lucru pentru identificarea acestuia în enunțuri.

Tradus de

ScribdTranslations
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
7 vizualizări2 pagini

Complement Direct

Documentul prezintă definiția și caracteristicile complementului direct, oferind exemple din literatură și completând o fișă de lucru pentru identificarea acestuia în enunțuri.

Tradus de

ScribdTranslations
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Schema tablei

Complementul direct

Definiţie: Complementul direct este partea secundară de propoziţie care arată obiectul asupra
căruia se exercită direct acţiunea.

Pe cine? Ce?

Exemple:
a) ,,Nu putea să-i vadă chipul, dar îi auzise glasul”([Link],Baltagul)
b),,Făcându-şi cruci repetate, îşi murmură gândul care o ardea.”([Link],Baltagul)
c),,A ț i re ț inut cuvintele mele?”([Link]ă,Povestea lui Harap-Alb)
d),, Ș i nici una, nici două, ha ț ! pe ied de gât...”([Link]ă,Capra cu trei iezi)
e) Eu am reu ș it să rezolv problema.

Complementul direct determină:


a) Verb tranzitiv la moduri personale
b) Verb tranzitiv la moduri nepersonale
c) Locuț iune verbală tranzitivă (la moduri personale sau nepersonale)
d) Interjecţie predicativă

Complementul direct se exprimă prin:

1. Substantiv (în cazul acuzativ) : Ioana vrea un trandafir.


Bunica are încă ţinere de minte.
3. Pronume (în cazul acuzativ): Pe acesta nu-l ştiu.
Citesc două dintre ele.
5. Verb la moduri nepersonale: infinitiv: Nu pot a ș tepta prea mult.
Aud cântându-i în fiecare seară.
Supin: Ioana are de scris tema.
6. Locuţiune verbală la moduri nepersonale: Pot ţine seama de sfatul tău.
7. Interjecţie: De câte ori auzeam aoleu mergeam acolo.

Topică: De obicei, complementul direct stă după cuvântul determinat, dar poate sta ș i înaintea lui.
Punctuaţie: Nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.
Ortografie: Complementul direct poate fi reluat sau anticipat prin forme neaccentuate ale
pronumelui personal care, de obicei, se despart prin cratimă de cuvântul determinat.
Fiș ă de lucru
Complementul direct

Citeș te cu atenț ie enunț urile, subliniază complementele directe ș i completează tabelul:

Enunț ul dat Complement direct Exprimat prin Cuvânt determinat

El citeș te o carte.

Tu o cauț i pe colega ta.

Pentru prima dată am simț it păreri


de rău.

Uite-l că vine!

Ea i-a cunoscut pe ai tăi.

Pe acesta nu-l ș tiu.

Marcel mi-a cumpărat ceva.

Tata nu mi-a adus nimic de la


magazin.

Anexa 1 – indicii

1. Parte secundară de propozi ț ie al cărui nume începe cu litera C.


2. Complementele se clasifică în circumstan ț iale ț i necircumstan ț [Link]ș te două
complemente necircumstanț iale.
3. Având în vedere exemplele de pe tablă, după ce le discu ț i cu profesorul ș i colegii,
Complementul direct este un sintagma care completează sensul unui verb ș i poate răspunde la întrebările 'ce?' sau 'pe cine?'. Acesta poate fi un substantiv, un pronume sau un grup de cuvinte care indică entitatea asupra căreia se exercită acț iunea verbului.

4. Urmărind exemplele de pe tablă, spune la ce întrebări răspunde Complementul direct ș i


ce termeni regenț i are acesta.
5. Profesorul î ț i va înmâna o fi ș ă de lucru. Cu ajutorul acesteia descoperă prin ce păr ț i de
Vorbire se exprimă Complementul direct. Timp de lucru 5 minute.
6. În exemplele de pe fi ș a de lucru observă TOPICA, PUNCTUA Ț IA Ș I ORTOGRAFIA
Complementului direct.

S-ar putea să vă placă și