AFECTIVITATE

Afectivitatea este ansamblul de experienț e care definesc ș i delimitează viaț a emoț ională
del individului. Este constituit din diferite elemente, cum ar fi sentimentele,
emoț iile, dorinț ele ș i pasiunile, printre altele. Prin urmare, afectivitatea reprezintă
un ansamblu de stări ș i pasiuni ale sufletului pe care individul le trăieș te în mod personal ș i
subiectivă, care trascende personalitatea ș i comportamentul său, în special în capacitatea sa
de comunicare ș i care, în general, se distribuie între două poli opuș i ș i
extremuri.
Termen
Emoț ie: Afecț iuni bruș te ș i acute care sunt declanș ate de o percepț ie (internă sau externă) ș i au
corelaț ie somatică abundentă. Răspuns efemer
Sentimente: Stări de spirit mai difuze, experimentate treptat sau progresiv ș i care sunt mai
durabile fără a fi însoț ite de simptome somatice
Afecto: Sentiment subiectiv care însoț eș te o idee sau o reprezentare mentală
Umor: Starea emoț ională de bază a subiectului. Ton afectiv, mai ales aș a cum o experimentează interior.
individ subi. Echivalent cu starea de spirit
Afectivitate: Constituie viaț a emoț ională totală a individului

ELEMENTELE AFEFCITĂȚII
Emo ț ia
Afecte bruș te ș i acute care se declanș ează printr-o percepț ie (interna sau externă) ș i
au o corelaț ie somatică abundentă. Este un stare de răspuns afectiv intern
însoț ită de simptome somatice (de obicei vegetative) care apar de
forma bruscă ca răspuns la o experienț ă ș i care tinde să menț ină sau să abolească
eveniment declanș ator.
Prin urmare, se poate defini ca un anumit stadiu de spirit produs de impresii de la
senzatii, idei sau amintiri care se traduc frecvent în gesturi, atitudini sau altele
forme de expresie. Frica, anxietatea, furia sau mânia sunt exemple de
emoț ii.
Sunt sentimente intense, de durată scurtă ș i de apariț ie în mod normal bruscă
însoț ită de simptome fizice (de obicei ale sistemului nervos vegetativ). În
emoț iile putem identifica componente psihice, somatice ș i comportamentale care
se relaț ionează cu afectul ș i cu starea de spirit.
Într-o emoț ie trebuie să se adune diferite aspecte, cum ar fi stimulul care o
desencladează (real, imaginar sau simbolic), reacț ia psihofiziologică (de exemplu, transpiraț ia,
diaree, dispnee, poliurie, spasme musculare sau alterări ale tensiunii arteriale), el
componente cognitiv al subiectului (bazat pe credinț ele, gândurile, apărările,
etc.) y, în cele din urmă, contextul (de exemplu, legat de substanț e toxice sau de o situaț ie
estresante grave).
Elemente sau componente ale unei emoț ii:
1. Aprecierea cognitivă a situa ț iei: Percep ț ia unei situa ț ii ca fiind amenin ț ătoare
2. State sentimentale subiective: Tensiune psihică
3. Alterări fiziologice: Palpita ț ii, transpira ț ie, tremur
4. Tendin ț e motiva ț ionale: Dorin ț e de a scăpa de situa ț ie
5. Comportament expresiv: Expresia de anxietate pe fa ț ă
6. Conducta instrumental: La fuga

REACȚ II EMOȚ IONALE:

Pentru delay-Pichot, comportamentul emoț ional evoluează conform a trei faze sucesive:

1. Răspuns Imediat: de scurtă durată, corespunde emo ț iei propriu-zise, exemplu, surpriză,
frică-mânie.
- Comportamentul de surpriză este un tip de comportament identic de la un subiect la altul (în toate
persoane, cu excepț ia epilepticilor). Declanș at de un stimul neaș teptat. Modifică rapid
poziț ia corpului (muș chii gâtului se contractă, umerii se ridică, clipit, etc.).
- Comportamentul de FRICĂ-ÎNCRUNTARE tinde să pregătească subiectul pentru o activitate violentă, necesară.
pentru conservarea sa (fuga sau atac) atunci când percepe situaț ia ca fiind ameninț ătoare. Poate produce un
efect paralizant (panică)
- Un stimul emoț ional intens poate produce un SINCOPE. Precedat de o senzaț ie de slăbiciune.
muscular, transpiraț ie, greaț ă, sforăituri, întunecarea vederii. Apare pierderea de
cunoscător. Ansamblul acestui comportament este legat de scăderea presiunii venoase provocând
o anoxie cerebral (acumulare de sânge în părț ile inferioare ale corpului).

Aceste 3 entităț i traduc o exaltare marcată a afectelor, o inhibare a funcț iilor intelectuale superioare ș i
un predominare a activităț ii automate ș i neurovegetative. Individul are ca urmare o amintire parț ială
de acț iunile realizate în acest stat emoț ional.

2. RĂSPUNS SECUNDAR
De durată variabilă, scurtă, cu excepț ia cazului în care este patologică. Exprima perioada de recuperare a răspunsului emoț ional
imediată. Se caracterizează prin senzaț ii de oboseală, apatie ș i depresie.

CATEGORII SAU COMPONENTE ALE EMOȚ IILOR

Escalonarea complexităț ii scalei afective

1. Emo ț ii de Fund: sunt expresii compuse din ac ț iuni de reglementare homeostatică în măsura în care
se dezvoltă. Include ajustări metabolice asociate nevoilor interne sau externe. Sunt emoț iile cele mai
baze care reglează homeostazia corporală, cum ar fi nivelul de temperatură sau hidratarea corpului.
2. Emo ț ii Primare: sunt acelea pe care le aducem filogenetic (mo ș tenite) cu noi. Este cel mai bazic.
ce aducem ca specie. Sunt - transculturale - ș i - interspecii - pot fi conș tiente sau nu voluntare. Sunt
frica, furia, dezgust, surpriză, tristeț e, fericire. De asemenea, sunt identificabile în diferite culturi
de ființ e umane ș i specii non-umane.
3. Emo ț ii Sociale: sunt de bază, dar un pic mai complexe decât emo ț iile primare. Sunt acceptate în toate
culturile. Sunt simpatie, tulburare, ruș ine, vinovăț ie, mândrie, invidie, recunoș tinț ă, admiraț ie, indignare ș i
desdén.
4. Sentimente: sunt cea mai complexă parte a repertoriului afectiv. Apar în diferite zone ale creierului.
coordonatele care realizează o cartografiere a modului în care este corpul, ce emoț ii simte.
 2. Sentimentele
Constituie experienț a subiectivă a emoț iei, prezintă o durată mai mare ș i nu
se însoț esc de ampla gamă de simptome vegetative care apar în
emoț ii.
Jaspers denumeste sentiment tot ceea ce nu ș tim să numim în alt mod.
maniera. Sentimentele sunt asemănătoare cu emoț iile prin faptul că sunt stări afective
complecș i, dar diferă de aceș tia prin faptul că sunt stabili, durabili ș i mai puț in intensi.
mândria, dragostea, gelozia, simpătia sau ruș inea sunt sentimente.

Clasificarea sentimentelor realizată de Schneider.

Clasificarea propusă de Schneider este următoarea:

Sentimente de stare
a. Experimenta ț i ca fiind apropia ț i de propriul corp (sentimente vitale)
Agradabile: prospeț imea corporală, vitalitate, impuls, senzaț ie de bine, senzaț ie
deligereza, etc.
Neplăcute: oboseală, epuizare, „corp rău”, frisoane, senzaț ie de
flojera, senzaț ie de boală, neliniș te, etc.
b. Experimentaț i ca fiind mai puț in apropiaț i de corp
Agradables: alegría, buen humor, sentimiento de felicidad, júbilo, serenidad,
bucurie, satisfacț ie, încredere, etc.
Desagradables: trsiteza, pena, temor, miedo, malestar, desaliento, desamparo,
nostalgie
cólera, invidie, furie, gelozie, etc.
2. Sentimente de valoare:
a. Din valoarea proprie
Afirmativos: fuerza, orgullo, superioridad, de triunfo, vanidad, rebeldía, desafío,
etc.
Negative: insuficienț ă, ruș ine, vinovăț ie, regret, timiditate, etc.
b. De valoare străină
Afirmativ: dragoste, afecț iune, încredere, simpatie, compasiune, respect, interes,
aprobat, mulț umire, consideraț ie, admiraț ie, adorare, etc.
aNegativos: odio, rechazo, desconfianza, desprecio, hostilidad, burla, desagrado,
despecho, etc.
Afecto
DSM-IV îi defineș te afectele ca „un pattern de comportamente observabile care
constitue expresia sentimentelor (emoț ie) experimentate subiectiv.
Prin urmare, acest termen semnifică ansamblul sentimentelor.
Consistă în răspunsul emoț ional al pacientului în momentul prezent, după cum poate
a se deduce din expresia sa globală, inclusiv cantitatea ș i intervalul comportamentului
expresivă. Afectul poate sau nu să fie congruent cu starea de spirit.
Tristeț ea, bucuria sau iritabilitatea constituie exemple de afecte în limbaj
psihopatologic. Afecț iunea potrivită este starea în care tonul emoț ional este în
armonie cu ideea, gândirea sau limbajul care o însoț esc.
De asemenea, se descrie un afect larg sau complet, în care se exprimă adecvat.
un spectru complet al emoț iilor.

Tulburările afective includ diferite alterări:

Afecto aplanat Absenț ă sau aproape absenț ă a oricărui semn de expresie afectivă
Afectivitate estompată Reducere semnificativă a intensităț ii expresiei emoț ionale
Afect labile Variabilitate anormală a afectului, cu schimbări repetate, bruș te ș i rapide ale exprimării
afectivă
Afectivitate restrânsă Reducerea gamei ș i intensităț ii expresiei emoț ionale
Afect dezinhibat Discrepanț ă între exprimarea afectivă ș i conț inutul vorbirii sau ideile pacientului

4. Umorul
Se poate defini ca starea emoț ională de bază a subiectului, constituind
echivalente ale stării de spirit.
Elanul este emoț ia menț inută ș i persistentă care se experimentează în mod subiectiv
ș i care poate fi observat de ceilalț i. Termenul umor sau stare de spirit se
se referă la o stare emoț ională mai generalizată ș i persistentă decât afectele (mai
fluctuante). Este un tip de funcț ie psihică de instaurare mai lentă ș i progresivă decât
emoț iile pe care le limitează tonul susț inut al sentimentelor care prevalează cu el
timp într-un pacient.
Poate dura ore, săptămâni ș i chiar luni, ș i este mai stabil ș i persistent decât restul
de afectele analizate. Cele mai tipice stări de spirit sunt cele care apar în
eje bucurie-tristeț e, dar ș i iritabilitate, expansivitate, furie sau anxietate
constituie exemple de alte stări de spirit.
Psihopatologic este important să se facă distincț ia între o emoț ie ș i o stare de
ánimo. Pentru DSM-IV, starea de spirit constă într-o „emoț ie generalizată ș i
persistente care colorează percepț ia asupra lumii». Există diferite tipuri de stare de
curaj
Diferenț ele dintre o emoț ie ș i o stare de spirit sau umor
Emoț ie
Instaurare
Durată
Factor declanș ator Frecvent ș i aparent Mai puț in frecvent ș i aparent
Extensie Menos extinsă Mai mare (acoperă mai multe aspecte ale subiectului)
Elaborare cognitivă Prezent Prezent (mai ales stări negative)
 Simptome fizice Alterări ale sistemului vegetativ
Mai ample (sistem vegetativ, somn, alimentaț ie, ritmuri hormonale etc.)
Tabela 46-6 Tipuri de stare de spirit cele mai relevante

Definiț ie
Deprimat Stare de spirit scăzută, ca tristeț ea
Disforic Starea de spirit neplăcută cu predominanț a senzaț iei de disconfort
Stare de spirit ridicată cu un sentiment exagerat de bunăstare, euforie sau bucurie
Eutímic
Expansiv Absenț a controlului asupra exprimării propriilor sentimente cu tendinț a de a
desinhibiț ie
Irritabil Uș or supărat

Acest ansamblu de funcț ii psihice formează afectivitatea sau viaț a emoț ională totală a
Designează ansamblul vieț ii sentimentelor omului în conformitate cu
caracteristicile sale cele mai remarcabile, intensitatea, expresivitatea ș i durata sa. De
astfel, constituie ansamblul de experienț e ș i trăiri care delimitează viaț a
emoț ional ș i influenț ează restul funcț iilor psihice. Există ș i alte concepte:
dorinț ele (reprezintă conș tiinț a unei nevoi, a unei lipsuri sau a unei
atracț ie care de obicei este însoț ită de un sentiment care le amplifică)
pasiunile (miș cările afective cu o durată mai lungă decât
sentimentele ș i emoț iile care monopolizează viaț a afectivă a unei persoane
impulsând acț iuni concrete cu o mare determinare).
Instinctele sunt funcț iile ființ elor vii care le permit să acț ioneze de
modul adecvat fără a recurge la experienț ă sau la învăț are. Se pot
a distinge cinci tipuri de instincte: nutritive, reproductive, defensive, agresive
y de organizare socială. Din acest motiv, cele mai relevante modificări ale comportamentelor
instinctive se referă la alimentaț ie, somn ș i reglementarea comportamentului
sexually

PSICOPATOLOGIA AFECTIVITĂȚII