Procedura Riscuri
Procedura Riscuri
Cod: PS- 01
Data: Editia:1 Revizia:0
Aprobat,
DIRECTOR GENERAL
IDENTIFICAREA RISCURILOR
PS-01
ELABORAT,
RMI
INDICATORUL REVIZIILOR
Ex. Nr.
1 Scop
Procedura tratează problematica riscurilor existente pentru organizatie, eficienţa şi avantajele
implementării unui management al riscurilor, rolul auditorului intern în funcţionarea
managementului riscurilor precum şi legătura dintre acesta şi riscul de audit determinat de auditor în
cadrul misiunii de audit
SC ............................................. se află sub presiunea identificării tuturor riscurilor cu care se
confruntă organizaţia; de la riscurile pe activitatile desfasurate , la riscuri sociale, etice şi de mediu,
la cele financiare şi operaţionale, precum şi la modul în care le administrează la un nivel acceptabil.
De aceea este necesar sa existe responsabilităţile şi atribuţiile ce revin persoanelor implicate
Prezenta metodologie vizează asigurarea unui control global al riscului Managementul riscului -
metodologie care vizează asigurarea unui control global al riscului, ce permite menţinerea unui
nivel acceptabil al expunerii la risc pentru societate , cu costuri minime. Managementul riscului
cuprinde o gamă largă de activităţi riguros definite şi organizate, plecând de la condiţiile de
existenţă şi obiectivele fundamentale ale organizatiei, precum şi analiza factorilor de risc într-o
concepţie de funcţionare optimă şi eficientă.
2. Domeniu
Identificarea, măsurarea şi controlul riscurilor este o parghie importantă pentru managementul
organizaţional şi cel strategic.
Tratarea managementului riscurilor şi a impactului său pe toate planurile devine astfel relevantă
pentru organizatie.
Procedura acopera domeniul de aplicare, frecventa, metodologia, competentele, responsabilitatile si
cerintele pentru conducerea auditurilor si raportarea rezultatelor.
3. Documente de referinta
SR BS 31100 –“ managementul riscului . Cod de practica si indrumare pentru implementarea
standardului SR ISO 31000
SR EN ISO 9001:2015- Sisteme de managemnet al calitatii;Cerinte
SR EN ISO 14001:2015- Sisteme de management de mediu; Cerinte cu ghid de utilizare
4. Definitii si prescurtari
5 PROCEDURĂ
5.1. CLASIFICAREA RISCURILOR
-Riscul inerent- Riscul inerent reprezintă susceptibilitatea sistemului de management faţă de factorii
ce apar în mediul în care acesta operează, precum legile ţării, regulamentele sau mediul de muncă.
-Riscul de eficienţă: - proceduri şi procese ineficiente; riscul nerespectării termenelor din proceduri.
-Riscul de autoritate - Lipsa autorităţii (structură organizaţională corespunzătoare, fişe de post
corespunzătoare, asigurarea respectării principiilor privind responsabilitatea şi înlocuirea
personalului, grupe de salarizare diferite, relaţii ierarhice definite).
-Riscul de reglementare ;
-Riscul legat de finanţare
-Riscul tehnologic
-Riscul legat de necesităţile externe
-Riscul legat de pierderile semnificative;
-Riscul legat de procesarea informaţiei;
-Riscuri privind parteneriatele;
-Riscul legat de resursele umane - angajaţii nu posedă abilităţile/calificările adecvate; - lipsa unei
strategii adecvate de dezvoltare a resurselor umane; - numărul angajaţilor este insuficient/
inadecvat; - lipsa planului de recrutare/ înlocuire a resurselor umane; lipsa instruirii; - încărcarea
neechilibrată cu sarcini a personalului; - fluctuaţia personalului;
riscul strategic apare când strategiile adoptate de conducerea firmei nu sunt eficiente.
riscul pieţei reprezintă riscul de a-ţi desfăşura activitatea într-un anumit tip de piaţă. În această
categorie, riscul de imagine este unul important, el poate fi generat de o serie de articole negative
legate de firma , de anumite nemulţumiri ale clientilor şi de anumite zvonuri. Riscul de imagine
este foarte greu de măsurat şi de anticipat, dar poate produce pagube însemnate.
riscul de ţară reprezintă posibilitatea pierderilor financiare în afacerile internaţionale, pierderi
datorate unor evenimente macroeconomice sau politice specifice unei ţări
riscul legislativ se referă la potenţialele schimbări de legislaţie sau reglementări, care ar putea
avea un impact negativ asupra firmei.
Managementul firmei , când decide comportamentul faţă de anumite riscuri ce pot apărea în
activitatea firmei va lua în considerare propria atitudine faţă de risc, percepţia personală asupra
nivelului riscului, experienţa firmei în domeniu şi responsabilitatea faţă de clienţi, acţionari şi
personal.
În procesul de evaluare al riscului, orice manager parcurge o serie de paşi, care ar putea fi sintetizaţi
sub forma schemei de mai jos:
CONTROLUL RISCURILOR
Decizia implementării acţiunilor corective luate în vederea diminuării sau prevenirii riscurilor
considerate relevante, în urma etapei de evaluare, aparţine Grupului de management a riscurilor
pentru riscurile cu impact la nivelul societatii respectiv directorului general şi directorului general
adjunct, pentru riscurile cu impact asupra direcţiilor/serviciului din subordine, instrumentele de
control stabilite fiind corespunzătoare riscurilor identificate la fiecare nivel.
TRANSFERUL RISCURILOR
Prin:
- contracte;
- asigurări;
- intermediul pieţelor de capital
Un prim pas în managementul riscului îl reprezintă identificarea acestora care ar putea afecta
mediul de afaceri, companiile, angajatii. Pentru a se asigura o analiza cât mai cuprinzătoare a
activităţii desfăşurate şi a riscurilor rezultate, e necesară implicarea personalului din toate
departamentele firmei pentru identificarea corectă şi exactă a riscurilor posibile, deoarece dinamica
afacerilor determina apariţia unor noi riscuri.
Identificarea şi definirea riscurilor face parte integrantă din planificarea strategică a organizaţiei
care va asigura vizibilitatea necesară şi focalizarea strategică. Planificarea strategică este atât de
importantă în cadrul organizatiilor, deoarece practic această planificare ”inventează” viitorul, ea
reprezintă o hartă a drumurilor care stabileşte direcţiile viitoare spre care se îndreaptă organizaţia.
Planificarea strategică implică patru etape fundamentale:
evaluarea performanţelor istorice; fixarea de obiective precise; dezvoltarea unor planuri de acţiune;
compararea performanţei actuale cu cea planificată.
Pentru a obţine performanţe şi un profit prognozat cei care se ocupă de managementul riscului
analizează raportul dintre risc şi câştig. Această acţiune trebuie să includă instrumente şi proceduri
specifice fiecărui sector. Nu e neglijată nici incertitudinea, care necesită consum de capital de loc de
neglijat, deoarece aceasta nu poate fi gestionată prin tehnici tradiţionale.
Toate afacerile iau în considerare un element de risc, care să le asigure un profit potenţial. Modul în
care compania tratează diferitele tipuri de risc şi felul în care decide să le gestioneze, reprezintă un
criteriu important în stabilirea structurii organizatorice a companiei şi a modului de a acţiona pe
piaţă, în relaţiile cu clienţii şi cu concurenţa.
Totuşi este de remarcat că nu toţi au acelaşi apetit pentru risc. Apetitul la risc reprezintă un termen
general menit să măsoare tendinţa unor persoane către un grad de risc mai ridicat sau mai scăzut. El
este determinat de o combinaţie de doi factori principali experienţa individuală şi înclinaţia naturală,
genetică, de asumare sau nu a riscurilor.
Identificarea riscurilor este un proces care diferă de la companie la companie fiind direct legată de
mărimea acestora.
Responsabilitatea pentru risc este împărţită la nivel de conducere, directorul financiar fiind cel care
de regulă, se ocupă de toate aspectele legate de riscul afacerii.
Analiza şi evaluarea riscurilor trebuie să fie un proces continuu. Chiar dacă la început va fi
identificat un număr mare de riscuri, unele dintre ele sunt mai importante decât altele. Este
important a se analiza şi evalua care dintre expunerile la risc au potenţialul de a împiedica compania
să-şi atingă obiectivele.
c. Controlul riscurilor
Pentru a conduce o afacere trebuie identificate riscurile posibile ale afacerii, în funcţie de atitudinea
faţă de risc, în care se doreşte asumarea unor riscuri mai mari sau mai mici, managerul organizatiei
decide cum va gestiona riscul. Este bine cunoscut conceptual după care succesul în afaceri depinde
de asumarea unor riscuri. Fără asumarea unui element de risc, profitul realizat poate fi destul de
scăzut. Asumându-şi mai multe riscuri, cresc şi şansele obţinerii unui profit mai important, dar şi
posibilitatea unor pierderi pe măsură. Totul e să păstrezi un echilibru bine stabilit între risc şi
câştig. De fapt este una dintre trăsăturile clar conturate ale calităţii manageriale, în orice activitate
există un element de risc, care nu poate fi anticipat.
In managementul riscurilor e necesară o abordare unică, centralizată, sistemică. După cum se ştie în
derularea afacerilor se întâmpină presiuni intense în menţinerea avantajelor concurenţiale.
Adesea, riscul este măsurat retroactiv, cu pierderile directe servind drept unitate financiară şi cadru
de planificare. Controlul riscurilor începe din primele acţiuni de proiecţie strategică şi nu se termină
practic niciodată, deoarece trebuie realizat permanent pe tot parcursul vieţii unei organizatii.
d. Transferul riscurilor
Transferul riscurilor se realizează prin sistemul de asigurări, prin intermediul pieţelor de capital, sau
prin intermediul creditelor bancare.
Organizaţiile se află sub presiunea identificării tuturor riscurilor cu care se confruntă organizaţia; de
la riscuri pentru activitatile desfasurate , la cele sociale, etice şi de mediu, la cele financiare şi
operaţionale, precum şi la modul în care le administrează la un nivel acceptabil. În acelasi timp,
utilizarea procedurilor şi politicilor de management al riscului integrat la nivel de organizatie.
Auditul intern, în ambele sale roluri pe care le joacă în acordarea de asigurare şi de consultanţă,
contribuie la managementul riscurilor într-o varietate de moduri, importanţa sa crescând din ce în ce
mai mult în contextul crizei financiare actuale. Oamenii întreprind activităţi de gestionare a riscului
pentru a identifica, evalua, gestiona şi controla toate tipurile de evenimente sau situaţii care pot
afecta organizaţia. Acestea pot varia de la proiecte individuale sau la definirea tipurilor de risc, de
exemplu, riscului de piaţă, pentru a evalua ameninţările şi oportunităţile cu care se confruntă
organizaţia ca un întreg. Principiile prezentate în această declaraţie pot fi folosite pentru a ghida
implicarea auditului intern în toate procesele de gestionare a riscurilor, dar suntem interesaţi în mod
deosebit de gestionarea riscului la nivel de organizatie , deoarece aceasta este de natură să
amelioreze procesele de guvernare dintr-o organizaţie. Managementul riscului la nivel de
organizatie este un proces continuu, structurat în cadrul întregii organizaţii care permite
identificarea, evaluarea, decizia asupra răspunsurilor şi raportarea cu privire la oportunităţile şi
ameninţările care afectează atingerea obiectivelor sale .
Consiliul de Administraţie are responsabilitatea generală de a se asigura că riscurile sunt gestionate
adecvat. În practică insă, Consiliul deleagă cadrul de funcţionare a managementului riscului echipei
manageriale. În cadrul echipei, poate fi o funcţie separată care coordonează şi gestionează aceste
activităţi şi contribuie prin competente şi cunoştinţe de specialitate.
Pentru auditor noţiunea de risc are o altă accepţie, în sensul că riscurile sunt văzute prin prisma
misiunii şi obiectivelor de audit. Însă, identificarea şi cuantificarea riscurilor de audit în cadrul
planificării misiunii se află în corelaţie cu managementul riscurilor existent în cadrul organizatiei.
Astfel, dacă organizatia auditată are implementat un management al riscurilor dovedit a fi eficient,
acesta reprezintă un reper pentru auditor în evaluarea riscurilor legate de misiune, în sensul că riscul
general de audit va fi mai scăzut şi astfel nivelul de asigurare oferit de auditor va fi unul ridicat.
Managementul riscului reprezintă arta de a lua decizii într-o etapa de incertitudine.
capacitatea de a-şi asuma un risc mai mare pentru o recompensă mai mare;
informare mai largă despre riscuri şi despre luarea de decizii în ceea ce priveşte riscurile.
Orice decizie în ceea ce priveşte realizarea unui obiectiv nou, dezvoltări sau restructurări,
antrenează un risc în obţinerea rezultatelor estimate iniţial datorită influenţei schimbărilor ce se
manifestă neîncetat în mediul tehnic, economic şi social, intern si extern. Condiţiile de incertitudine
influenţează evenimentele (variabilele) care concură la obţinerea unor indicatori care pot fi utilizaţi
pentru evaluarea variantelor de realizare a unui proiect şi fundamentare a deciziilor.
Evaluarea riscului este necesară începând cu cele mai înalte nivele de adoptare a deciziilor
strategice
Un bun management al riscului are ca scop îmbunătăţirea deciziilor organizaţionale. Nu este vorba
doar de evitarea sau minimizarea pierderilor, ci şi de tratarea oportunităţilor într-o manieră
favorabilă.
Una din cerinţele-cheie ale Consiliului de Administraţie este de a obţine asigurarea că procesul de
management al riscului este eficient, iar riscurile cheie sunt gestionate la un nivel acceptabil. Este
posibil ca asigurarea să provină din diferite surse, dar dintre acestea, asigurare data de management
este fundamentală. Acest lucru ar trebui să fie completat prin furnizarea de asigurări obiective,
pentru care auditul intern este o sursă cheie. Alte surse includ auditul extern şi revizuirile
independente de specialitate.
Auditul intern va oferi în mod normal asigurări pe trei domenii:
procesul de management al riscurilor, atât pentru activitatea pe care o desfasoara cât şi referitor
la cât de bine funcţionează;
managementul riscurilor clasificate ca şi "riscuri cheie", inclusiv eficienţa controalelor şi alte
răspunsuri la acestea;
evaluarea fiabilă şi adecvată a riscurilor şi raportarea statusului riscurilor şi controlului.
Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă de asigurare şi consultanţă.
Ori de cate ori auditul intern sprijină echipa managerială în crearea sau îmbunătăţirea procesului de
management al riscului, planul său de lucru ar trebui să includă o strategie clară referitoare la
migrarea responsabilităţii pentru aceste activităţi către membrii echipei manageriale.
Dacă în cadrul organizaţiei există o funcţie de management al riscurilor, care funcţionează
corespunzător, atunci volumul de muncă al auditorilor interni este mult mai redus. În lipsa unui
management al riscurilor, auditorii interni pot sprijini şi consilia conducerea superioară în ceea ce
priveşte identificarea riscurilor, evaluarea lor şi determinarea apetitului pentru risc.
Criza financiară pe care o traversăm este ca o monedă cu două feţe. Astfel managerii organizatiilor
se pot lăsa influenţaţi de o serie de ştiri negative şi de starea generală de pessimism gândindu-şi
planurile în funcţie de aceste aspecte sau pot acţiona astfel încât să profite de pe urma situaţiei.
Pe piaţă lucrurile funcţionează pe principiul dominoului: creşterea costului creditării va duce la
dispariţia unor companii, dar va consolida poziţia altora, exemplele negative vor crea tensiune, şi, la
rândul lor, potenţialii investitori străini se vor reorienta spre alte zone geografice.
Daca o companie va fi câştigătoare sau nu în urma aceste situaţii de criză depinde şi de cât de bine a
ştiut să îşi evalueze afacerea şi dimensiunea impactului unui eveniment nedorit, de cât de bine a
ştiut să dezvolte un plan de asigurare a continuităţii afacerii. Iar asta înseamnă exact management de
risc.
În perioada pe care o traversăm, vor putea avea de câştigat antreprenorii care au ştiut să cuantifice
corect valoarea banului, cei care vor reuşi să echilibreze balanţa dintre cheltuieli şi venituri. Până
acum s-au putut vedea consecinţele în cazul inexistenţei unui astfel de echilibru prin masuri extreme
cum ar fi: disponibilizări, întreruperi de activitate, relocarea în alte zone geografice.
Vor avea de câştigat cei care acumulează un fond de rezervă şi care prin încercarea majorării acestui
fond, se orientează către pieţe de nişă, către profesionalism în servirea clientului, către valoare
adăugată.
Managementul riscului reprezintă arta de a lua decizii într-o lume guvernată de incertitudine.
Mai exact, managementul riscului reprezintă un proces de identificare, analiza şi răspuns la riscurile
la care o organizaţie este expusă. Costurile implementării unui sistem de managementul riscului
într-o companie depind de metodele de administrare a evenimentelor neprevăzute.
Se poate concluziona că schimbarea înseamnă nesiguranţă, iar nesiguranţa înseamnă risc.
Viitorul va fi al afacerilor care se bazează pe un management efectiv al riscului. Rezultatele merită
efortul, deoarece administrarea eficientă a riscurilor aduce beneficii importante companiei prin:
creşterea încrederii acţionarilor; prin îmbunătăţirea imaginii firmei şi a moralului angajaţilor; prin
creşterea productivităţii.
Rolul de bază al auditului intern în relaţia cu managementul riscului ar trebui să fie furnizarea de
asigurare managementului executiv şi Consiliului de Administraţie asupra eficienţei
managementului riscului. În contextul în care auditul intern îşi extinde rolul dincolo de această
menire principală, ar trebui să aplice anumite măsuri de protecţie.
Există de asemenea o legătură strânsă între eficienţa managementului riscurilor adoptat de
organizatie şi nivelul de risc respectiv, de asigurare, evaluate de auditor. În acest sens, un
management al riscurilor care este dovedit a fi eficient determină auditorul extern să stabilească un
nivel mai scăzut al riscului general de audit.
ANEXA
NR ETAPA
RESPONSABIL DESCRIERE FORMULARE
CRT PROCES
În vederea identificării vulnerabilitatilor,
Constituirea evaluarea riscurilor şi stabilirea măsurilor de
echipei de prevenire a acestora s-a apelat la specialişti
1 Director General Decizie interna
analiză şi în domeniul informatic si personal
evaluare cunoscător al proceselor de muncă analizate.
NR ETAPA
RESPONSABIL DESCRIERE FORMULARE
CRT PROCES
si modul efectiv de operare.
precizarea responsabilitatiilor,
Echipei de
limitelor de competenta ce-i revine
analiză şi
operatorului de tehnica de calcul -Descrierea Sistemului
Descrierea evaluare /
(pe baza fişei postului, notelor de -Lista proceselor /
3 sistemului de Proprietar de
serviciu, deciziilor scrise, dispoziţiilor subproceselor
analizat proces (face
verbale etc.); (MSMI-01)
parte din
echipa)
precizarea cerinţelor de securitate
pentru fiecare componentă a
sistemului ( controale existente).
NR ETAPA
RESPONSABIL DESCRIERE FORMULARE
CRT PROCES
cuantificarea dimensiunii riscului pe baza
combinaţiei dintre vulnerabilitate (efectul),
pericole ( amenintari ) si probabilitatea de
aparitie Datele se centralizeaza in Matricea
pentru evaluarea ricurilor.
echipa)
7. ANEXE
-Procesul de management al riscului ( identificare riscului, analiza riscului si reactia la risc) ( anexa 1)
ANEXA 1
Prezentarea metodei de evaluare a riscului
Instalatii auxiliare
Localizarea SMSI intr-o zona
Software
susceptibila de fluctuatii ale Fluctuatii ale tensiunii de alimentare
Date
tensiunii de alimentare
Hardware
Cutremur
Incendiu
Furtuna
Lipsa planurilor de continuare Inundatie Instalatii auxiliare
a activitatii sau a procedurilor Contaminare Software
de recuperare/refacere a Interferente electronice Date
informatiilor Temperatura si umiditate extrema Hardware
Fluctuatii ale tensiunii de alimentare
Disfunctionalitati tehnice
Erori de transmisie
Lipsa surselor neintreruptibile Instalatii auxiliare
Lipsa alimentare cu energie
de alimentare cu energie Hardware
electrica
electrica Date
Routare/ reroutare gresita a
Transmiterea necriptata a
mesajelor Date
datelor clasificate
Accesare neautorizata a datelor
Date
Copieri neautorizate de date / Furt si frauda
Documente
software Utilizare de software piratat
Software
Comunicatii necriptate Interceptare Date
Parolele necriptate ale
Acces neautorizat Date
utilizatorilor
Obiectivul analizei de risc este de a identifica si evalua riscurile la care este expus sistemul de
management din cadrul organizatiei, pentru a identifica si selecta cele mai potrivite masuri de securitate. In
general, cea mai potrivita metoda este cea in care organizatia are incredere.
REGISTRUL RISCURILOR