COLEGIUL TEHNIC “PETRU MAIOR” BUCUREȘTI

PROIECT
Pentru Certificarea Competențelor Profesionale
–nivel 4-
CALIFICAREA: Tehnician ecolog și protecția calității mediului

Poluarea sonoră și influența ei asupra

sănătății

Profesor îndrumător: Maria Giorgiana Moldoveanu

Elev: Pelin Andreea Cristina

Iunie 2025
 Cuprins

1. Argument .................................................pag.3
2. Introducere .............................................. pag. 5
3. Capitolul 1: Ce este poluarea sonoră ......... pag. 6
4. Capitolul 2: Sursele poluării sonore ............ pag. 8
5. Capitolul 3: Efectele poluării sonore asupra sanatatii ........... pag.
13
6. Capitolul 4: Măsuri de prevenire ................. pag. 17
7. Capitolul 5: Legislația în domeniu ............... pag. 20
8. 6: Concluzii ............................................pag. 21
9. 7: Bibliografie ..........................................pag. 23
 Argument

In ambianța om-mediu se interpune adesea zgomotul, parcă mai frecvent

și mai puternic, pe măsură ce adăugâm noi pagini la istoria civilizației,
modificind uneori hotăritor o relație ce ar trebui să exprime armonia. De
la muncitorul ce utilizează ciocanele eu aer comprimat şi pînă la înaltul
demnitar din încăperi capitonate zgomotul, sub diversele sale forme de
exprimare, se constituie în puternic şi persistent agresor asupra liniştil, în
periculos factor poluant. Ni se pare -şi aceasta pentru că ne-am obişnuit
astfel că tăcănitul maşinii de seris, bunãoară, sau țiriitul telefonului nu ne
deran-jează. Uităm însă că, fără să ne dâm seama, tresārim de fiecare
dată cind auzim soneria. Şi nu înregistrăm, ba chiar nici nu înțelegem ce
modificări importante produc aceste ino-fensive" zgomote in structurile
noastre interne!

Asa incat se impune ne-o cere spiritul civic de ras-pundere față de

semenii noştri şi faţă de noi înşine så Încercăm a pătrunde, cu puterea
citorva exemple, în relația zgomot-om-mediu, să înregistrăm
modificările pe care zgo-motul le determină în mediul ambiant şi să
sugeram unele acțiuni şi măsuri care să vizeze corecțiile necesare.

Desigur, nu orice radiație electromagnetică prezintă pericol de poluare şi

nici radiațiile din domeniul mecanic. E drept că poate produce efecte de
poluare şi lumina sub formă de radiație coerentă, foarte concentrată;
este, de acum, binecunoscut că radiația laser poate avea efecte
vătămătoare asupra ochilor. Este vorba despre anume radiații, cu anume
lungimi de undă, care s-au dovedit vătămătoare pentru sănăatea omului.
Aşa, de exemplu, zgomotul urban - de fapt unde mecanice exprimat prin
trepidații, sunete, infrasunete și vibrații ultrasonore, este mult mai
vătămător pentru sănătate chiar dacă are intensitatea egală cu cea a
fenomenelor naturale. Vuietul unei cascade, zgomotul valurilor, fosnetul
vintului, chiar noaptea, nu-l supără pe om, ba mai mult au un efect
calmant. Efect contrar au însă scrisnetul frinelor. ambalarea motoarelor,
țiuitul sirenelor etc. Sau – un alt exemplu - o simfonie, măiestrit
armonizată, o ascultăm cu plăcere în intimitatea căminului nostru, dar ne
supără dacă o auzim la ore tîrzii din noapte, de la aparatul vecinului.
Este greu, deci, să se realizeze o demarcație între sunetul plăcut,
inofensiv şi zgomot, ca agent poluant .
 Introducere
Trăim într-o lume modernă, în care dezvoltarea urbană, tehnologică și
industrială a adus beneficii importante, dar și o serie de probleme grave
de mediu. Una dintre acestea, adesea ignorată sau subestimată, este
poluarea sonoră. Zgomotul excesiv a devenit un factor omniprezent în
viața cotidiană, afectând milioane de oameni din întreaga lume.

Deși nu este vizibilă, poluarea fonică are efecte reale și dăunătoare

asupra sănătății fizice și mentale a populației. Probleme precum stresul
cronic, insomniile, scăderea capacității de concentrare, dar și afecțiuni
cardiace pot fi influențate direct de expunerea la niveluri ridicate de
zgomot.

Scopul acestui atestat este de a analiza fenomenul poluării sonore dintr-o

perspectivă biologică și socială, evidențiind principalele surse,
consecințele asupra sănătății, dar și soluțiile care pot fi implementate
pentru a reduce impactul acesteia asupra omului și mediului.
 Capitolul 1: Ce este poluarea sonoră

Poluarea sonoră, cunoscută și sub denumirea de poluare fonică sau

zgomot ambiental, reprezintă o formă de contaminare a mediului prin
sunete excesive sau neplăcute, care afectează negativ bunăstarea,
sănătatea și calitatea vieții ființelor vii, în special a oamenilor.

Spre deosebire de alte forme de poluare, cum ar fi cea a aerului sau a

apei, poluarea sonoră nu lasă urme vizibile în mediu. Cu toate acestea,
impactul său este real și adesea profund. Sunetele sunt o parte normală a
vieții, dar atunci când intensitatea și frecvența acestora depășesc limitele
tolerabile, ele devin un factor de stres și disconfort.

📌 Definiție tehnică

Zgomotul este definit ca un sunet nedorit, care are caracteristici

precum:

 Intensitate mare (măsurată în decibeli – dB)

 Durată prelungită
 Frecvență deranjantă
 Incapacitatea de a fi ignorat

Organizația Mondială a Sănătății consideră că nivelul de zgomot nu ar

trebui să depășească:

 55 dB în timpul zilei
 45 dB pe timp de noapte

Orice nivel de zgomot peste aceste praguri, mai ales în mod repetat sau
constant, poate fi considerat poluare sonoră.
 Capitolul 2: Sursele poluării sonore

Prin urmare, agresiunea sonoră asupra organismului are loc pretutindeni

în întreprinderi şi în instituţii, în locuinţe şi pe stradă, în oraşe şși în sate.
Putem, deci, vorbi de o extindere a poluării sonore la nivelul global al
mediului ambiant. Prezentele însemnări se referă îndeosebi la zgomotul
industrial, acceptînd ideea că principala sursă o constituie industria
poluante. industria în sine, dar și ca producător de surse

Pentru utilități științifice practice, s-au stabilit caracte-ristici ale

zgomotului intensitatea, durata şi frecventa sune-telor componente.

Intensitatea se exprimă prin comparaţie cu un prag de referinţă şi

reprezintă fluxul de energie acustică ce străbate unitatea de suprafață
aşezată perpendicular pe direcția de propagare. Ca unitate de măsură a
intensității zgomotului s-a acceptat decibelul (dB). Cu caracter de
exemplu, notăm cîteva intensităţi sonore :

Surse de zgomot Nivelul acustic (dB)

Frigider 20
Aspirator
50
Automobil
74-84
Autocamion
90
Motocicletă în demaraj 110
Orchestră modernă de jazz
112
Soneria unui aparat telefonic aflat la 2 m
75
distanţa
Maşină de scris silențioasă la 2 m distanţa 60

Cazangeri 90-120

E mare, e mic acest nivel? Judecata trebuie făcută ținînd seama de

aprecierea specialiştilor potrivit căreia limita de suportabilitate a omului
la zgomot se situează între 65 şi 80 dB.
Durata prezintă importanță prin faptul că efectul nociv al sunetului este
direct proporţional cu ea. În plus, dacă sunetul întrece anumite limite de
suportabilitate, poate con-duce și la o psihoză periculoasă.
O anumită importanță în definirea efectului vătămător al zgomotului o
are frecventa sunetelor componente. Pentru că, deşi nu toate semnalele
sonore sînt auzite de om la aceeaşi intensitate, și radiația mecanică
neauzibilă (ultrasunete, infra-sunete) poate să producă efecte
vătămătoare.
Sursele interioare de zgomot pot fi reprezentate de aspiratorul de praf,
maşina de spălat rufe, radioul, televizorul, instalaţiile de apă şi
canalizare, de încălzire, ascensorul, toboganul de gunoi etc. Zgomotele
interioare variază ca intensitate după sursă, chiar în cadrul aceleiaşi
surse. De exemplu, vorbirea are o intensitate sonoră de 40 - 50 de
decibeli (dB), dar poate ajunge la 60 - 70 şi chiar la 80 dB.
Aparatele de radio şi televizoarele produc 40-50 dB; date la maximum
însă, ajung la 80 şi chiar la 100dB. Plânsetele, ţipetele sau jocul copiilor
produc zgomote de 60 - 80 dB. Aspiratorul de praf produce 70dB,
trântirea unei uşi 80-85 dB, mersul ascensorului 80 dB etc. Deci în jurul
omului, sursele de zgomot sunt numeroase. La rândul lui, omul produce
în permanenţă zgomote.

Deşi zgomotele produse în interior au o intensitate mai redusă, uneori

ele sunt mai supărătoare din cauza vecinătăţii imediate a surselor, a
momentului nepotrivit al producerii, a persistenţei lor şi a influenţei
subiective mai mari.

Astfel, zgomotul în clădire sau în interiorul locuinţei în orele de odihnă

sau de somn, chiar dacă nu are decât intensităţi de numai 25 – 30 dB
(după ce a fost transmis prin pereţi), este mai supărător decât zgomotul
de fond al oraşului care poate avea aceeaşi intensitate.

Sursele exterioare de zgomot pot fi clasificate în surse fixe şi surse

mobile. Sursele fixe sunt reprezentate de întreprinderile industriale, de
unităţile de comerţ, de construcţii, de servire a populaţiei etc. Sursele
mobile sunt reprezentate de mijloacele de transport (un autoturism
produce 60 – 80 dB, un autobuz 60 – 90 dB, un camion 80 – 90 dB, un
tramvai 75 – 95 dB), intensitatea variind în funcţie de trafic, viteza de
circulaţie, starea de întreţinere a vehiculelor, caracteristicile străzii etc.
În ultimii ani, alarmele auto au devenit ,,instrumente de tortură fonică”
pentru locuitorii din preajma parcărilor de autovechicule.

Zgomotul exterior prezintă două componente: cu existenţă continuă

(zgomotul de fond), de intensitate mai redusă şi frecvenţă mai joasă,
manifestată ca o rumoare continuă nediferenţiată (în medie 40 – 60 dB)
şi este produs mai ales de sursele fixe, cu precădere de întreprinderile
idustriale, şi o alta reprezentată de zgomote care se produc brusc, cu
durată în general scurtă, de intensitate mare (100 - 120 dB) şi frecvenţă
mai înaltă. În jurul aeroporturilor cu trafic intens, zgomotul produs la
decolarea avioanelor supersonice este nociv prin caracterul său brusc,
exploziv, de surpriză şi cu o intensitate foarte mare (140 – 160 dB).
Influenţa zgomotului asupra organismului se realizează în funcţie de
caracteristicile sale (intensitate, frecvenţă, caracter etc), de
particularităţile organismului (vârstă, stare de sănătate, activitate,
sensibilitate, obişnuită), precum şi de caracteristicile mediului.
Perceperea sunetelor de către aparatul auditiv al omului se realizează
între două limite, una inferioară (zero dB) numită prag de percepţie şi
una superioară (130 - 140 dB), numită prag dureros. Dacă în urmă cu
câteva decenii scăderea auzului începea la 40 de ani, acum şi într-o
societate civilizată începe după vârsta de 32 de ani la bărbaţi şi după 37
de ani la femei.

Intensitatea sunetelor măsurată în decibeli arată că în mod obişnuit

zgomotul din mediu variază între 65 până la 70 de decibeli, în schimb
traficul intens generează zgomote de până la 90 de decibeli. Cei care
ascultă muzică la nivelul de 110 decibeli îşi pot pierde auzul chiar şi
după câteva minute. La intensitatea de 140 de decibeli, sunetul provoacă
durere la nivelul urechii interne şi afectează iremediabil sistemul auditiv.
România, ca majoritatea ţărilor Europene, a adoptat un set de reguli care
limitează expunerea la zgomotele din mediul de viaţă şi de lucru la
maximum 85 de decibeli.
 Capitolul 3: Efectele poluării sonore asupra
sănătății

Că zgomotele sînt neplăcute, știe toată lumea. Cerce-tările ştiinţifice au

constatat și demonstrat însă că zgomotul are acţiune generală, complexă,
asupra organismului uman. Este bine cunoscut faptul că zgomotul
măreşte cheltuiala de energie pentru aceeaşi intensitate a efortului fizic
depus. Datorită acţiunii intense a zgomotului, apar o serie de mani-
festări organice: senzaţie de constricție toracică şi jenă res-piratorie,
tensiune dureroasă la nivelul globilor oculari, sen-zaţie de greaţă,
asurzire, vîjîieli în urechi, iar după un timp apare senzația de oboseală
generală.
Pe de altă parte, zgomotele produc iritabilitate, intensifică stările de
instabilitate psihică, pot contribui la apariţia nevro-zelor, ba chiar pot
conduce la instaurarea stărilor depresive.
 Unde se manifesta in organism
Acţiunea zgomotelor asupra organismului se manifestă în primul rând
asupra sistemului nervos central. Prin influenţa asupra sistemului
hipotalamo-hipofizar apar modificări şi în activitatea altor aparate şi
sisteme. Astfel, se menţionează influenţa asupra aparatului
cardiovascular, tradusă prin accelerarea pulsului şi a tensiunii arteriale.
Aparatul respirator răspunde prin modificări ale frecvenţei şi
amplitudinii mişcărilor respiratorii, precum şi prin creşterea consumului
de oxigen.

Modificările în activitatea glandelor endocrine sunt interpretate ca o

reacţie compensatorie, de apărare a organismului în cazul dezechilibrului
produs de zgomot asupra sistemului nervos central. Scoarţa cerebrală
reacţionează prin scăderea atenţiei, a memoriei şi prin apariţia oboselii,
care au ca rezultat scăderea capacităţii de muncă fizică, dar mai ales
intelectuală, o stare de iritabilitate şi chiar unele tulburări
comportamentale.

Intensitatea tulburărilor produse de zgomot trebuie pusă neapărat în

relaţie cu obişnuinţa cu deprinderea omului cu zgomotul.

Pierderea auzului din cauza expunerii la zgomot constituie una dintre

cele mai comune bolii profesionale din Europa, reprezentând
aproximativ o treime din totalul bolilor profesionale. Nici România nu
face excepţie dela această constatare.

In concluzie gălăgia lumii moderne devine deci un duşman al sănătăţii;

ea amplifică stresul de zi cu zi şi duce, cu timpul, fie la pierderea
auzului, fie la apariţia unor dereglări neuro-psihice, lente, dar sigure,
prin distrugerea celulelor auditive ale urechii sau prin lezarea funcţională
sau organică a unor centri cerebrali. Agenţia Europeană de Sănătate şi
Securitate în Muncă atrăgea atenţia, cu câtva timp în urmă, că în Europa,
din totalul angajaţilor, o treime sunt expuşi zgomotului industrial, că
peste jumătate din profesori sunt nevoiţi să vorbească mai tare pentru a
fi auziţi de elevi, că lucrătorii din baruri, cluburi, muzicienii,
conducătorii de maşini grele şi personalul din telecomunicaţii reprezintă
categoriile cele mai expuse acestui risc. Mai arătau că jumătate din
numărul total de europeni trăiesc într-un zgomot permanent, iar o treime
dintre ei au insomnii permanente din aceast cauză.

Dacă unele din sursele de zgomot incriminate mai înainte sunt

inevitabileîn viaţa omului modern, o menţiune specială trebuie făcută în
legătură cumuzica, o formă particulară de poluare sonoră (fonică) destul
de extinsă înspecial în rândul copiilor şi tinerilor. Atunci când este
ascultată în condiţiiexcesive, ca timp şi mai ales ca intensitate, muzica
acţionează patologic asupra urechii.

Consecinţele zgomotului nu se manifestă doar asupra urechii, ca organ al

auzului, ci şi asupra altor organe sau sisteme, după cum urmează:

– asupra urechii şi auzului: diminuarea pasageră sau definitivă a auzului

(hipoacuzie) sau chiar instalarea surdităţii ireversibile, cauzate de lezarea
la început funcţională şi cu timpul şi organică a celulelor sistemului
auditiv al urechilor, dar şi a unor centrii cerebrali care controlează
funcţia auditivă. Intesitatea de peste 140 dB a zgomotului produce dureri
vii, greu de suportat. Apar deseori şi tulburări de percepţie auditivă care-
l expun pe cel agresat sonor la producerea unor accidente de muncă;

– asupra sitemului nervos central;

– diminuarea atenţiei şi a capacităţii de memorare la copii, iar la adulţi

dureri de cap, insomnii (somn întârziat, fragmentat, neodihnitor),
oboseală fizică permanentă, stări de agitaţie, anxietate, depresie,
tulburări de memorie (amnezie), bulimie nervoasă;

– asupra aparatului cardiovascular: creşterea pulsului şi a tensiunii

arteriale (hipertensiune arterială oscilantă);

– asupra aparatului respirator: creşterea ritmului respirator (polipnee) şi

a amplitudinii mişcărilor respiratorii; rareori apare chiar apnee (oprirea
intermitentă a respiraţiei);

– asupra aparatului digestiv: esofagită, gastrită, duodenită sau colită,

cauzate de accentuarea mişcărilor peristaltice ale acestor organe;

– asupra ochiului şi a funcţiei sale:diminuarea vederii şi reducerea

(strâmtarea) câmpului vizual; tulburări de acomodare vizuală;
– asupra glandelor endocrine: dereglări hormonale, ca răspuns la
agresiunea severă fonică, manifestate prin hiperitoidie sau prin diabet
zaharat de tip insulinodependent.

Capitolul 4: Măsuri de prevenire și

reducere

1 Prevenirea poluării sonore în mediul profesional este esențială pentru

protejarea sănătății angajaților și crearea unui mediu de lucru sigur,
eficient și sustenabil. Zgomotul excesiv la locul de muncă nu doar că
afectează auzul, ci reduce și capacitatea de concentrare, productivitatea
și starea de bine generală.

Formare și educație pentru angajați

 Instruirea personalului despre:
 o riscurile expunerii la zgomot
o folosirea corectă a echipamentului de protecție
o raportarea surselor de zgomot neobișnuite
 Promovarea unei culturi organizaționale axate pe sănătate și
siguranță.

2 Prevenirea poluării sonore la nivel colectiv presupune acțiuni

coordonate de autorități, instituții, comunități și mediul economic, pentru
a reduce zgomotul în spațiile publice, urbane și industriale. Scopul
acestor măsuri este de a crea un mediu sănătos, sigur și echilibrat pentru
populație.

Controlul traficului
 Crearea de rute ocolitoare pentru traficul greu.
 Limitarea circulației camioanelor în zonele rezidențiale în anumite
intervale orare.
 Amenajarea pistelor pentru biciclete și încurajarea transportului
nemotorizat.
 Încurajarea utilizării vehiculelor electrice (mult mai silențioase
decât cele clasice).

Planificare urbană inteligentă

 Amplasarea cartierelor rezidențiale la distanță de sursele mari de
zgomot (fabrici, autostrăzi, aeroporturi).
 Construirea de zone tampon între zonele industriale și cele locuite
(parcuri, păduri, bariere verzi).
 Introducerea de zone de liniște în orașe – spații în care nivelul de
zgomot este controlat (grădini publice, biblioteci, spitale).
Crearea și extinderea spațiilor verzi
 Parcurile, pădurile urbane și grădinile botanice contribuie la
absorbția zgomotului și îmbunătățesc calitatea fonică a aerului.
 Vegetația acționează ca un tampon natural între sursele de
zgomot și zonele rezidențiale.
 Capitolul 5: Legislația privind
poluarea sonoră
În România, poluarea sonoră este reglementată de:

 Legea nr. 121/2019 privind evaluarea și gestionarea zgomotului

ambiant
 Hotărârea Guvernului nr. 321/2005 privind evaluarea
zgomotului în mediul înconjurător

Există norme privind:

 Nivelul maxim admis în zone rezidențiale

 Orarul liniștii publice
 Obligația autorităților de a crea hărți de zgomot

Concluzii

Poluarea fonică (sonoră), aşadar, are implicaţii deosebit de importante

în starea de sănătate a populaţiei. Conform statisticilor O.M.S., în lumea
întreagă sunt în present aproximativ 120 milioane de oameni care suferă
de afecţiuni ale auzului (de diverse grade şi intensităţi), din cauza
expunerii repetate la zgomote cu intensităţi de peste 140 dB sau a
expunerii prelungite la zgomote care depăşesc 85 dB. Consecinţele
zgomotului nu se manifestă doar asupra urechii, ca organ al auzului, ci şi
asupra altor organe sau sisteme, după cum urmează: – asupra urechii şi
auzului: diminuarea pasageră sau definitivă a auzului (hipoacuzie) sau
chiar instalarea surdităţii ireversibile, cauzate de lezarea la început
funcţională şi cu timpul şi organică a celulelor sistemului auditiv al
urechilor, dar şi a unor centrii cerebrali care controlează funcţia auditivă.
Intesitatea de peste 140 dB a zgomotului produce dureri vii, greu de
suportat. Apar deseori şi tulburări de percepţie auditivă care-l expun pe
cel agresat sonor la producerea unor accidente de muncă; – asupra
sitemului nervos central; – diminuarea atenţiei şi a capacităţii de
memorare la copii, iar la adulţi dureri de cap, insomnii (somn întârziat,
fragmentat, neodihnitor), oboseală fizică permanentă, stări de agitaţie,
anxietate, depresie, tulburări de memorie (amnezie), bulimie nervoasă; –
asupra aparatului cardiovascular: creşterea pulsului şi a tensiunii
arteriale (hipertensiune arterială oscilantă); – asupra aparatului
respirator: creşterea ritmului respirator (polipnee) şi a amplitudinii
mişcărilor respiratorii; rareori apare chiar apnee (oprirea intermitentă a
respiraţiei); – asupra aparatului digestiv: esofagită, gastrită, duodenită
sau colită, cauzate de accentuarea mişcărilor peristaltice ale acestor
organe; – asupra ochiului şi a funcţiei sale:diminuarea vederii şi
reducerea (strâmtarea) câmpului vizual; tulburări de acomodare vizuală;
– asupra glandelor endocrine: dereglări hormonale, ca răspuns la
agresiunea severă fonică, manifestate prin hiperitoidie sau prin diabet
zaharat de tip insulinodependent.
📚 Bibliografie

1. Agenția Națională pentru Protecția Mediului – [Link]

2. Organizația Mondială a Sănătății – [Link]
3. Legea nr. 121/2019
4. "Environmental Noise and Health in the EU" – European
Environment Agency
5. "Noise Pollution: Effects on Health and Prevention Measures" –
Journal of Environmental Science, 2022
6. [Link]
7. [Link]
8. Cursuri de biologie – manual clasa a XII-a, Ed. Corint