REFLEXODIAGNOSTICUL
Consta in reperarea si interpretarea punctelor sensibile sau dureroase din
zonele reflexogene, combinat cu informatiile primite din dialogul cu pacientul
despre afectiunile si starea generala de sanatate.
Prin reflexodiagnostic se poate descoperi o suferinta morfo-functionala a
organului corespondent, palpand punctul reflexogen specific. Punctele
reflexogene devin dureroase la presiune datorita depunerilor de toxine din zona
reflexogena, deci dereglarilor energetice, si au drept consecinta o proasta
circulatie sanguina si nervoasa.
Boala se manifesta la presiune ca o inflamatie, cristale de nisip sau boabe
de orez dureroase, aflate sub piele. Durerea este direct proportionala cu gravi
717c223h tatea si vechimea afectiunii organului corespondent.
Este necesar sa se faca o examinare atenta, deoarece unele puncte reflexe
pot fi dureroase si datorita unor afectiuni locale in partile de testare (bataturi,
plagi, traumatisme, malformatii, reumatism, boli dermatologice etc.) Pentru
diagnosticare am folosit cu precadere zonele reflexogene ale talpilor, cele mai
complexe si mai concludente puncte de proiectie organica. In cazuri exceptionale,
de persoane cu mebrele inferioare amputate sau lezate grav, se poate folosi
examinarea si palparea partilor reflexogene ale mainilor, ca zona corespondenta
bilateral. Cu toate ca palmele prezinta aceleasi puncte reflexogene ca si talpile,
diagnosticarea este mai greoaie si mai putin precisa decat pe talpi.
Datorita perioadei, in general mare, pe care oamenii o petrec in picioare
sau sezand, toxinele au tendinta de a cobora spre zonele inferioare ale corpului,
localizandu-se in punctele reflexe din talpi, puncte corespondente organelor
suferinde. Unele persoane pot acuza zone dureroase peste tot in aria plantara la
palpare, acestea fiind, de obicei, hipersensibile. In acest caz, se recomanda
1
frictionarea talpilor pe toata suprafata, pana devin calde, dupa care, cu apasari
usoare, se cauta punctele reflexe. Alteori este posibil ca pacientul sa nu
reactioneze la palparea zonelor de reflex, caz in care ori ne aflam in fata unei erori
de diagnostic, ori zona reflexa trebuie abordata cu mai multa forta, mai in
profunzime.
Reflexodiagnosticul cere deci, un studiu amanuntit, experienta,
sensibilitate deosebita si, nu in ultimul rand, solide cunostinte anatomice si
patologice.
Foarte important in diagnosticare este si dialogul preliminar cu pacientul.
Acesta isi cunoaste vechile afectiuni, a urmat diferite tratamente si informatiile
pe care ni le poate oferi sunt foarte pretioase pentru detreminarea starii de sanatate
si a cauzelor afectiunilor potentiale care urmeaza a fi tratate. Ca sa avem eficienta
in tratare, vom incepe mai intai cu cauza generatoare a dereglarilor.
Reflexoterapeutul nu trebuie sa se substituie medicului clasicist, ci trebuie
sa fie constient ca el practica alte metode de tratament, neinvazive, care pot avea
efecte favorabile acolo unde medicina clasica a esuat sau pot merge paralel cu
aceasta, completandu-se reciproc.
1. Depunerile de toxine in zonele reflexogene
In reflexologie se considera ca depunerile de toxine sunt principala cauza
a imbolnavirii curente prin dereglarile circulatiei energetice, sanguine, a
proceselor complexe ale asimilatiei si a functionarii generale a organismului. In
esenta, putem spune ca depunerile de toxine in zonele reflexogene, ne indica o
defectuoasa functionare a organului aflat in corespondenta si invers. Putem spune
ca toxinele localizate in ficat produc hepatita si ciroza, cele localizate in pancreas
produc diabet, toxinele din rinichi duc la nefrita si guta, cele din piele la dermatite
si celulita, in articulatii produc artritele si reumatismul etc.
2
Principalii factori care conduc la aceasta acumulare nociva de toxine sunt
modul de viata, de alimentatie, starea psihica si starea mentala. Acestea pot cauza
circulatie sanguina isuficienta intr-un anumit organ sau zona corporala. Fracturile
consolidate gresit sau calusurile vicioase la maini, picioare sau coloana vertebrala
conduc la perturbari circulatorii si de influx nervos zonal care afecteaza organele
corespondente. Folosirea de incaltaminte incomoda sau stramta timp indelungat
conduce la perturbari zonale ce influenteaza negativ functiunile organice.
Masajul punctelor reflexe decongestioneaza musculatura si stimuleaza
circulatia sangelui in organe, obtinand astfel eliminarea reziduurilor toxice si
alimentarea cu substante energetice noi, regeneratoare. Pentru aceasta trebuie sa
regularizam mai intai functionarea organelor de eliminare a toxinelor si a celor
de refacere a organismului, dupa care vom putea trece la tratamentul propriu-zis
al organului bolnav, insistand prin masarea punctului sau reflex.
2. Tehnicile masajului reflexogen
Conditia prealabila a unui bun masaj reflexogen este ca terapeutul si pacientul
sa fie asezati comod si relaxat. Piciorul persoanei tratate trebuie sa fie liber si
curat. Piciorul care rmeaza a fi masat poate fi asezat pe genunchii terapeutului
sau acesta din urma se aseaza la picioarele bolnavului, avand acces la ambele
talpi.
Masajul poate fi executat atat cu policele, cat si cu falangele celorlalte degete
(avand unghiile taiate foarte scurt), mai putin cu instrumente alcatuite doar din
fibra naturala de os sau de lemn. Nu sunt intotdeauna recomandate, dar putem sa
folosim creme grase sau uleiuri aromatice pentru o buna alunecare pe piele.
Important! Sedintele de tratament se executa cu una-doua ore dupa si inainte
de masa, pentru a putea dirija circulatia sangelui spre zonele afectate.
3
In functie de pozitia piciorului, vom masa fie cu miscari circulare, fie cu
miscari de tragere de sus in jos sau din interiorul labei piciorului spre exteriorul
ei. Presiunea in timpul masajului trebuie sa fie crescatoare in intensitate: se incepe
cu apasari usoare si se mareste gradat apasarea. Pentru a sti cand am ajuns la
limita de suportabilitate trebuie sa observam mereu trasaturile fetei pacientului.
Masajul trebuie sa urmeze o anumita succesiune fiziologica:
- se maseaza la inceput plexul solar, suprarenalele, rinichiul, ureterul,
vezica urinara si uretra, pentru eliminarea toxinelor, a inflamatiilor si pentru
coordonarea sistemului nervos vegetativ;
- se continua cu masarea reflexogena a capului - centrala coordonatoare a
intregului organism;
- urmeaza masajul punctelor pozitionate in ordine de sus in jos si din
interiorul labei spre exteriorul ei sau pe sisteme;
- se maseaza tubul digestiv;
- in final, se maseaza punctele limfatice pentru formarea anticorpilor si
cresterea vitezei de deplasare a limfei prin ganglioni si vase limfatice.
Ordinea de executie a traseelor in reflexoterapie cunoaste multe variante. Vom
prezenta in continuare cea mai simpla metoda de masaj reflexogen:
1. Cheia de intrare: plex solar,
- suprarenale,
- rinichi,
- ureter,
- vezica urinara
4
2. Zona cap: sinusuri,
- creier mare,
- hipofiza,
- epifiza,
- creier mic,
- tampla,
- ceafa,
- nas,
- paratiroida,
- ochi,
- ureche
3. Tiroida,
- timus
4. Muschi trapez,
- plamani
5. Zona digestiva: stomac - la piciorul drept
- duoden - la piciorul drept
- pancreas - la piciorul drept
sau
- stomac - la piciorul stang
- pancreas - la piciorul stang
- duoden - la piciorul stang
- intestin subtire
5
- intestin gros
- ficat - la piciorul drept
- vezica biliara - la piciorul drept
sau
- inima - la piciorul stang
- splina - la piciorul stang
2. Zona genitala: ovar sau testicul,
- vagin sau penis,
- uter sau prostata,
- dureri menstruale,
- hemoroizi;
7. Zona osteo-articulara: articulatia coxofemurala,
- articulatia iliaca,
- coloana vertebrala,
- membre si articulatii,
- nerv sciatic;
8. maxilar,
- mandibula,
- amigdale,
- faringe,
- laringe,
- trahee,
- marea limfa,
6
- centrul de echilibru;
1. diafragma,
- glandele mamare sau musculatura pectorala;
10. Cheia de iesire: ganglioni limfatici abdominali,
- ganglioni limfatici pelvieni,
- ganglioni limfatici toracali,
- ganglioni limfatici inghinali.
Se incepe intotdeaua cu masarea piciorului drept si apoi se continua cu stangul.
Se realizeaza toate fazele pe un picior, apoi se trece la celalalt.
Este bine sa se respecte urmatoarele precautii:
- nu se lezeaza pielea;
- nu se maseaza pielea afectata de rani;
- nu se produce suferinta prin masaj
Terapeutul trebuie sa aiba o igiena impecabila, o tinuta ordonata si placuta (de
preferat haine deschise la culoare, din fibre naturale), mainile perfect curate, cu o
manichiura riguroasa.
Sedinta de reflexoterapie trebuie executata intr-o incapere spatioasa, curata,
bine aerisita, cu temperatura moderata si atmosfera linistita (meloterapie).
Dotari: este necesara existenta unui pat, unei mese speciale de masaj sau doua
scaune, prosoape, cearsafuri, creme, uleiuri etc., indispensabile unei sedinte
reusite.
7
Cele mai importante tehnici de masaj folosite in reflexoterapie sunt:
1. netezirea - spre trunchi;
2. presiunea, executata cu degetele mari;
3. masajul circular se executa de obicei cu policele sau cu mai multe degete,
pe punctele reflexogene
4. tragerea - este un masaj la care se foloseste degetul mare indoit
5. framantarea, o tehnica de masare cu pumnul aplicata pe suprafete intinse
(ex. intestin subtire)
6. tehnica pasilor sau tehnica senilei, miscari succesive efectuate in trepte,
ca si cum am pasi cu pulpa degetului. Miscarea policelui sau a altui deget
este similara miscarii unei omizi, cu deplasari ale degetului de doar 1,5 mm
odata. Se executa doar de sus in jos sau din interiorul talpii spre exterior,
exceptie facand intestnul gros, cand se urmeaza directia tractului intestinal
in colonul ascendent sau transvers. Permite acoperirea unor puncte
reflexogene intinse (ex. plamani, intestin gros, diafragma) situate pe talpa
si laba piciorului. Ea consta in a "tara" degetul mare pe distante mici,
flexandu-l la un unghi intermediar intre 90 si 180 dupa aplicarea presiunii.
Suucesul acestei manevre depinde cu precadere de aptitudinea
reflexoterapeutului de a-si flexa si intinde alternativ articulatia degetului,
sugerand o miscare de tarare, asemanatoare miscarii masinii de cusut.
Aceasta tehnica va avea o eficacitate sporita daca veti utiliza drept suport
celelalte degeteasezate pe partea convenabila a labei piciorului.
Daca dorim sa practicam reflexoterapia cu rezultate optime, este de importanta
capitala folosirea corecta a policelui in timp ce efectuam tratamentul. Directia de
8
miscare a policelui este inainte in cazul pasilor si inapoi la miscarea de tragere si
se executa, in general, cu varful unghiei orientat in sus.
Un alt element important este faptul ca in reflexoterapie se foloseste cu
precadere pulpa degetului, nu varful. Forta de presiune exercitata cu degetul pe
punctele reflexogene este si ea de mare importanta. O presiune prea slaba nu va
conduce niciodata la vindecare, iar o apasare prea puternica ne va obosi sau luxa
degetele, iar pacientul va avea disconfort sau chiar dureri insuportabile. Se va
aplica o presiune medie cu inceput mai lent si usor, astfel ca persoana tratata sa
nu tresara, sa faca grimase sau sa-si retraga piciorul.
3. Timpul de masaj reflexogen
Oricare dintre punctele reflexogene poate fi masat timp de 2-5 minute fara
urmari defavorabile. In cazul unei dereglari acute sau cronice, timpul poate fi
dublat sau triplat fara nici un pericol, putandu-se merge pana la o ora, daca este
cazul.
Este necesar sa fim precauti doar pentru punctele reflexe ale vezicii biliare sau
ale rinichilor cu calculi. In cazul calculilor biliari sau renali, nu se lucreaza mai
mult de 5 min de catre nespecialisti si nu se va masa sau aplica presiune peste
calculi.
In general, masajul se executa pe ambele picioare cate 5 minute pe zona
rinichi, uretere si vezica urinara, aproximativ 3 minute pentru cap si ceafa, 2
minute pentru fiecare punct limfatic si 6 minute pentru o afectiune mai putin
grava, cumuland astfel in medie, o ora de masaj reflexogen. Un bun specialist va
sti sa lucreze in functie de specificul fiecarui corp.
4. Avantajele si beneficiile masajului reflexogen
9
Avand la baza principiul "primum non nocere" (mai intai, sa nu faca rau),
reflexoterapia este o metoda neinvaziva, complet lipsita de toxicitate, trateaza
cauzele bolilor, nu simptomatologia si reechilibreaza bioenergetic zona afectata,
reprezentand prin aceasta o punte intre medicina occidentala si cea orientala.
Poate fi aplicata la oameni din toate categoriile de varsta, profilactic sau curativ
si permite verificarea starii de sanatate intr-un timp foarte scurt.
Determina imbunatatirea parametrilor vitali ai organismului prin
reechilibrarea energetica, intensificarea circulatiei sanguine in organele
deficitare, stimularea limfatica, cresterea potentialului de eliminare a deseurilor
toxice si o mai buna coordonare a activitatii fiziologice, influentate de sistemul
nervos si de produsii glandelor endocrine.
Intensificarea circulatiei sanguine conduce la descongestionarea zonala,
marirea aportului si calitatii substantelor nutritive si de reconstructie, potentarea
activitatii celulare si intensificare eliminarii produsilor toxici rezultati.
Intensificarea circulatiei limfatice mareste imunitatea.
Toxinele care se gasesc in organele de excretie sunt eliminate grada.
Debarasarea organismului de produsii toxici prin aparatul renal este relevata de
culoarea mai intensa si mirosul accentuat al urinei.. Eliminarile de toxine prin
tubul digestiv se observa inca de la inceput prin scaunele fetide care degenereaza
pana la faza diareica. Organismul scapa de toxine si prin transpiratii masive,
eliminari din sinusuri si din aparatul respirator, acestea avand manifestari
simptomatice ale racelii: expectoratii, transpiratii abundente, subfebrilitate,
rinoree, tuse, dureri musculo-articulare etc.
Concluzionand, efectele terapeutice ale masajului reflexogen sunt:
• reechilibrarea circulatorie sanguina, limfatica si energetica;
10
• reechilibrarea neurovegetativa, cu efect de stopare a cronicizarii
afectiunilor respective;
• inlaturarea tulburarilor viscerale;
• imbunatatirea metabolismului si inlaturarea tulburarilor
hormonale;
• redresarea potentialului de aparare si adaptare a organismului;
• dezintoxicarea organismului.
Terapia reflexologica trebuie aplicata cu discernamant, terapeutul fiind obligat
sa-i recunoasca limitele si posibilitatile, actionand in conformitate cu parametrii
vitali ai bolnavului, perioada de interventie a terapiei, varsta pacientului, factorii
psihici si aspectele particulare caracteristice.
5. Reactii posibile
Prin stimularea organelor bolnave, a sistemelor de eliminare si detoxifiere,
circulatia libera in corp a toxinelor provoaca uneori stari de ameteala, greata,
somnolenta, cefalee, neliniste, rau general. Aceste reactii adverse dispar pe
parcursul tratamentului, atunci cand corpul incepe sa functioneze corect.
Daca punctele reflexe sunt intes solicitate prin masaj, pot aparea urmatoarele
reactii pasagere:
• cresterea in volum a varicelor existente;
• inflamatii articulare datorate stazelor limfatice;
• deschiderea ulcerelor varicoase la gambele cu tulburari
circulatorii;
11
• aparitia unor pete albastrui atunci cand exista un dezechilibru in
asimilarea calciului;
• dureri vii in organele corespondente;
• febra, daca in corp exista o infectie latenta;
• transpiratie greu mirositoare, mai abundenta;
• urina intens colorata si puternic mirositoare
• scaune fetide sau chiar diareice
Precizez ca aceste reactii posibile atesta partial raspunsul organismului si nu
reprezinta contraindicatii n aplicarea tratamentului reflexogen, ci impun reglarea
intensitatii si a duratei acestuia pana la confirmarea adaptarii la tratament prin
disparitia tulburarilor.
6. Durata tratamentului
Pentru afectiuni recente si usoare, un tratament de 2-3 zile este suficient.
In afectiunile acute, efectul ameliorant se produce dupa 20 min si 2-3 sedinte
de reflexoterapie. O cura completa de tratament dueaza in medie 12-15 sedinte.
In cazul bolilor grave si cronice, o ameliorare semnificativa se obtine dupa
aproximativ 3 luni de tratament, iar vindecarea completa este atinsa dupa cel putin
un an de sedinte consecutive.
7. Compatibiltati si restrictii
Practica demonstreaza ca reflexoterapia poate fi aplicata singura sau in paralel
cu alte terapii alopate sau naturiste, tinandu-se cont de unele restrictii, cum ar fi:
12
• bolile infectioase;
• afectiuni acute, susceptibile de a fi supuse actului operator;
• afectiuni locale ale zonelor reflexogene: traumatisme, eczeme,
bataturi, malformatii locale;
• sarcini cu risc;
• ulcere varicoase;
• suspiciuni de hemoragie interna;
• tumori maligne cu metastaze;
• afectiuni psihice cronice, dependente de medicamente.
8. Reguli generale complementare reflexologiei
Concomitent cu masajul, trebuie eliminate atat cauzele interioare (alimentatia
neadecvata, igiena necorespunzatoare etc.) cat si cauzele exterioare ale
imbolnavirii, cum ar fi incaltamintea neadecvata sau obiecte vestimentare care
produc strangulari si congestii: braul, cureaua, lenjeria intima stramta, elastice
sau jambiere etc.
Este foarte indicata combinarea combinarea terapiei cu o alimentatie adecvata,
naturala, preferabil lacto-vegetariana, somn egulat si suficient, multa gimnastica
si miscare in aer liber, cura marina sau montana, dar si reducerea viciilor
daunatoare ca fumatul si alcoolul.
Este recomandata o incaltaminte usoara, lejera si elastica. Hainele ideale si
accesoriile vestimentare pentru cap (palarii, caciuli, etc) sunt cele confectionate
din materiale naturale.
13
14