Păstoritul carpatic a modelat relațiile dintre oameni, animale și

popoare. Existența acestui obicei românesc este unul sacru,

bazat pe polii primei fundații tradițional-folclorice. Nu este
posibil să abordăm subiectul păstoritului fără a sublinia
importanța esențială a transhumanței, mai ales în contextul
ciobanilor. Baladele sunt o specia a genului epic ce transmite o
poveste, ”Miorița” se bazează pe existența pastorala a neamului
românesc. O reprezentatie a folclorului, în spațiul și tradițile
etnografice. Miorița reprezintă o oglindă a destinului românilor,
evidențiind într-un mod simbolic ideea sacrificiului și a
înțelegerii profunde a tainelor vieții și ale morții, alegoria
moarte-nunta. Este o baladă ce subliniază legătura specială
dintre om și pământ, destinul acestuia fiind strâns legat de
ciclurile naturii. Evenimentele poemului se incep pe un plan
natural, ,,Pe-un picior de plai,/ Pe-o gura de rai/ tipic zonei
geografice romanesti, metaforele respective demonstrand o stare
de ambianta si liniste in raport om-natura, demonstrand motivul
transhumantei. Sunt introdusi cei 3 ciobaneii (moldovean,
ungurean, vrincean) Trei turme de miei/Cu trei ciobaneii/.
Numărul 3 are o semnificație profundă, reprezentând armonia și
echilibrul , totodata, acesta poate fi interpretat și ca un simbol al
ciclului vieții, reprezentând nașterea, viața și moartea, subliniind
ciclicitatea și inevitabilitatea acestor etape în viața umană.
Momentul in care este prezentat conflictul fundamental al
poemului, starnite de emotii asemenea individiei și resentiment
denots motivul complotului, schimband cadrul edemic instalat
intr-unul dramatic. La dezvaluirea complotului pus la cale de cel
ungurean si cel vrincean, se introduce elementul de
basm ,Mioara, personificata, ”ii comunica baciului”, detaliile
conspirației, demonstrand conexiunea om-profesie, ce se afla la
un nivel spiritual, adica abilitatea baciului de a o ”intelege” pe
Mioara, si a purta o conversatie. Este introdus elementul
tragismului, moartea predestinata ciobanului, fiind vazuta ca
destin, reiesind si motivul animalului oracol. In acest punct al
baladei, este prezent genul dramatic, ciobanasul, ce aude de
prevestirea sumbră, își exprima atitudinea asupra mortii, având o
ultima dorinta. Ciobanasul tine un monolog liric , in care isi
destainue testamentul, exprimandusi dorinta de a ramane
aproape de ce ii e drag sufletului,”si dea fi sa mor.../mult zice cu
foc!” unde este redata conexiunea ce o poarte omul cu ce e iubit
chiar si dupa trecerea in nefinta. Un alt element al tragismului
mortii e metafora ”lacrimi de sange”, ce accentueaza durerea
pentru moartea ipotetica a ciobanasului. Un alt aspect al
motivului testamentului este mascarea mortii cu o nunta, facand
referinta la o traditie romaneasca. ”Nunta” alegorica este
exprimata prin elementele planului natural si astral. ”Soarele si
luna/ Miau tinut cununa/ Brazii si paltinasi/Iam avut nuntasii/.
Moartea este mascata prin ideea de nunta, specificand viziunea
panteista a umanului ce se contopeste cu natura in unul. Motivul
alegoriei moarte-nuntă sugereaza un alt obicei etnografic
romanesc. Un alt element a genului dramatic este aparitia
maicutei batrane, intrun context de suferinta asupra mortii
premature si nedrepte a fiului. În ochi lăcrimând, / Pe câmp
alergând, / Pe toţi întrebând / Şi la toţi zicând / Cine-au
cunoscut, / Cine mi-au văzut / . Bocetele si tragismul mamei
sunt transformate in portetul fizic al ciobanelului, 'Mandru
ciobanel/Tras printr-un inel;/Fetisoara lui/Spuma
laptelui/Mustacioara lui/Spicul graului/Perisorul lui/Pana
corbului/Ochisorii lui/Mura campului/. La final, baciul isi
exprima dorinta de o scuti pe maicuta batrana de detaliul ”ca la
nunta mea/ a cazut o stea/.

Fara "Miorita" noi n-am fi fost niciodata poeti. Ne-ar fi lipsit

aceasta dimensiune fundamentala. "Miorita" este scoala tristetii
nationale. Matricea. Matca. Regina. Spune D. Caracostea,
intradevar, Miorita este unul din miturile fundamentale a
folcorului romanesc, ce presupune indelatnicire si tezaurul
etnografic a poporului nostru. Mitul mortii si al vietii, ce isi face
marca in alte scrieri precum ”Mai am un singur dor” de Mihai
Eminescu, unde eul isi transmite ultima dorinta in forma de
testament. Epitetul ”sicriu bogat” denota dorinta eului de a se
contopi cu natura dupa moarte, asemenea ciobanasului, ambele
impartind o viziune panteista. ”Mai am un singur dor.../tinere
ramuri/” este prezent motivul testamentului, tema mortii și
alegerii locului de odihna etern. Prin opera ”Baltagul”, Mihail
Sadoveanu si-a avut interoretarea proprie asupra existenta
pastorala a neamului romanesc. Ambele scrieri se incep cu genul
epic, unde este prezentata situatia ciobanilor invidiati. Este
prezent motivul transhumantei si a complotului, influenta
traditilor stramosesti.
Balada Miorița subliniază destinul fatalist al românilor în fața
adversităților, precum și capacitatea lor de a accepta cu stoicism
moartea și trădarea. Prin personajele sale, balada reflectă ideea
că sacrificiul este adesea parte din calea destinului unui popor.
Este o metafora a sufletului romanesc, purtat prin juguri si
conflicte. Prin folosirea traditilor etnografice, planul geografic,
personalitatea caracterelor (ura, gelozia, resentamantul). Peisajul
natural este frumos descris, aflat în armonie. Dragostea pentru
natură și legătura strânsă a românilor cu peisajul rural și cu
tradițiile lor pastorale sunt considerate elemente importante ale
sufletului românesc. Balada e asemenea unei ”biografii” a
folclorului romanesc, ce nu doar dezvaluie importanta culturara
a neamului, dar si caracterului neobosit romanesc.