CĂLĂTORIE PE URMELE SFÂNTULUI PANTELIMON

Sfântului Pantelimon
Periodicul „Ateneul Sfântului Pantelimon” al parohiei bisericii Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc este publicat cu aprobarea Patriarhiei
Române nr. 7100/1941 de către Departamentul pentru copii şi tineret, coordonat de Pr. dr. Bogdan-Aurel Teleanu

CĂLĂTORIE PE URMELE PREOȚILOR ÎNAINTAȘI DE LA PAROHIA SF. PANTELIMON

OSANDA CĂRȚILOR „Z”, al lui Costa Gavras, în care dictatura interzice o
___________________________ lungă listă de autori, printre care și conaționalul nostru
Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 17 Feb 2025 Eugen Ionescu.
Protagonistul romanului este Ion N. Teleanu, -
bunicul autorului, căci este vorba despre o poveste
dureros de adevărată. Nea Ţică, așa cum i se spunea,
lucra în secția de albitorie din cadrul Fabricii de celuloză
din Zărnești, care devenise un lagăr de exterminare a
cărţilor interzise prin deciziile cenzurii comuniste. Dar el
salva cât putea dintre ele, ducându-le acasă și alcătuind
acolo o bibliotecă secretă, un adevărat sanctuar al cărților
mântuite.
Doar că, refuzând să intre în „colectivă”, este
arestat, condamnat și aruncat în pușcăriile comuniste,
unde suferă de torturile şi umilințele care se practicau
acolo. Dar suferă și familia lui, afară: sunt continuu
supravegheați, batjocoriți, interogați, iar milițianul care-i
hărțuia ura cărțile și rugăciunile. De frica perchezițiilor,
soția celui condamnat, Elisabeta, ajutată copiii mai mari,
este nevoită să ardă în cuptorul de făcut pâine toate cărțile
salvate de Nea Ţică. Cu o singură excepție: un Acatist,
care avea să fie confiscat de securiști. Măcar dacă ar fi
"„Osânda cărților” nu este doar un roman, s-a învățat ceva din el!
spus la lansare, ci și un important demers cultural, un
demers istoric, o mărturie, chiar un manifest. (....)
Cartea este și un mic manual de istorie a
comunismului."
---------------------------------------------------
"Cu puțin înainte de Ziua Națională a Lecturii, 15
februarie, la Biserica „Sfântul Pantelimon” din București
s-a lansat cea de-a doua ediție a romanului „Osânda
cărților”, scris de părintele paroh de aici, Bogdan Aurel
Teleanu. Cu acest prilej, în biserică s-a vernisat și o
expoziție cu creațiile Cameliei Comșia, ilustratoarea
volumului. Părintele Teleanu nu s-a bazat doar pe amintirile
„Osânda cărților” nu este doar un roman, s-a spus din familie, ci a cercetat și arhivele CNSAS, așa încât
la lansare, ci și un important demers cultural, un demers cartea este și un mic manual de istorie a comunismului.
istoric, o mărturie, chiar un manifest. Căci cărțile au fost Mai trebuie spus că, după prima sa ediție, romanul a fost
osândite cu adevărat în timpul dictaturii comuniste, după transformat în piesă, care s-a jucat în Biserica „Sfântul
cum sunt ori au fost osândite sub toate dictaturile, fie ele Pantelimon”, la Muzeul Țăranului Român, în Sala Media
de stânga ori de dreapta. În acest context au fost pomenite a Teatrului Național București, în câteva licee și, poate
două filme celebre, „Fahrenheit 451”, al lui François - cel mai impresionant, în mai multe penitenciare."
Truffaut, după romanul omonim al lui Ray Bradbury, în ------------------------
care toate cărțile sunt distruse și supraviețuiesc doar prin SURSA: [Link]
faptul că unii rebeli le-au învățat pe dinafară - respectiv [Link]

1
CĂLĂTORIE PE URMELE SFÂNTULUI PANTELIMON

ROMAN CREȘTIN LANSAT LA O BISERICĂ DIN „Anului omagial al Centenarului Patriarhiei Române și
BUCUREȘTI Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor
Un articol de: Diac. Andrei Butu - 12 Feb 2025 ortodocși români din secolul al XX-lea”.
2. Anunțarea temei
Astăzi, când românii se confruntă cu pericolul
real al falsului misticism şi falsei sfinţenii, proclamarea
unor astfel de sfinți mărturisitori precum Sfântul Preot
Mărturisitor Dumitru Stăniloae este mai mult decât
binevenită, ei fiind un model de buni creștini și buni
români, temă despre care dorim să vorbim în cele ce
urmează.
3. Tratarea
Nevoia de refacere morală a poporului român
ridică problema secularizării sacrului, în sensul apariţiei
unei religii fără Dumnezeu. Disperarea, ca maladie a
omului secularizat se manifestă acut astăzi în România,
iar numărul mare de sinucideri, aflat în continuă creştere,
confirmă acest fapt. Din păcate, băşcălia superificală
La Școala Gimnazială „Maica Domnului” din românului nu a fost o stavilă suficientă în calea acestei
Capitală au debutat marți, 11 februarie, activitățile serioase maladii psihice, a cărei ignorare a făcut să se
dedicate Zilei Naționale a Lecturii, sărbătorită în fiecare instaleze discret în inimile multora dintre concetăţenii
an la 15 februarie, prin lansarea unui volum și vernisarea noştri.
expoziției cu ilustrațiile acestuia. Problema secularizării religiei cu care se
Elevilor le-a fost prezentată cartea „Osânda confruntă astăzi România, datorată în mare parte ispitelor
cărților” de către pr. Bogdan-Aurel Teleanu, autorul marketingului religios, demonstrează adâncimea până la
romanului care acum se află la cea de-a doua ediție, care a pătruns păcatul în fiinţa conaţionalilor noştri, păcat
publicată la Editura „Cuvântul Vieții”. Pe parcursul care nu-i lasă să mai asculte şi să mai urmeze cu deplină
prelegerii au rulat imagini din piesa de teatru după acest convingere învăţătura Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
roman, pusă în scenă la Teatrul Național din București. Adevărul este că, din punct de vedere religios,
Impactul cu tema cărții a fost deosebit, mai ales în contemporanii noştri sunt mult mai nevolnici decât par!
contextul actual, când tinerii sunt din ce în ce mai mult Astăzi, mai mult ca oricând, dacă ar fi să aleagă între
conectați cu tehnologia, ne-au transmis reprezentanții minuni şi Dumnezeu, românul ar alege minunea. În mod
instituției de învățământ gimnazial. paradoxal, creştinii noştri par a avea nevoie mai degrabă
Evenimentul organizat la Școala Gimnazială de minuni, decât de Mântuitorul nostru Hristos!
„Maica Domnului” prefațează activitățile dedicate Zilei Suntem pe cale să devenim un popor care,
Lecturii prin invitarea cadrelor didactice să prezinte preferând miracolele ieftine, Îl ignoră din ce în ce mai
elevilor romanul și propunându-le să realizeze desene mult şi la toate nivelele pe autorul acestora, adică pe
după tema lui, potrivit sursei citate. Însuşi Dumnezeu. Ce deosebire mai este, oare, între acest
________________ tip de gândire şi teoria în vogă a cosmologului Stephen
SURSA: [Link] Hawking care, în cartea „The Grand Design" („Măreaţa
religioasa/stiri/roman-crestin-lansat-la-o-scoala-din- arhitectură" - trad.), afirmă că Dumnezeu nu a jucat
[Link] niciun rol în crearea Universului? Apetitul românilor
pentru minuni, prin substituirea lui Dumnezeu, indică un
nivel crescut de secularizare a religiei şi nevoia de
Cateheza 1: refacere morală a acestui popor.
Dar fenomenul falsului misticism cu care se
1. SĂ FIM BUNI CREŞTINI ŞI BUNI confruntă din plin acum Biserica nu este o noutate, el
ROMÂNI! fiind sancţionat la timpul lui şi de Sfântul Preot
Mărturisitor Dumitru Stăniloae. În acest sens, definind
Motto: „L-am găsit pe Mesia (care înseamnă necesitatea calităţile morale ale teologului adevărat,
Hristos)!” (Ioan I, 41). părintele Gheorghe Holbea spune: „Într-un articol
1. Pregătirea aperceptivă: publicat în 1952, Formele şi cauzele falsului misticism,
La împlinirea a 100 de ani de la înființare, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae ia atitudine
Patriarhia Română a proclamat 16 noi sfinți care s-au faţă de pretinsele forme de misticism (astrologia,
remarcat prin mărturisirea credinței în timpul regimului vrăjitoria, spiritismul, ghicitoria etc.) care au la bază
comunist ateu. Printre aceștia se numără Sfântul Preot ignoranţa credincioşilor. În concepţia teologului român,
Mărturisitor Dumitru Stăniloae care a trecut prin cei care practică astfel de forme false de misticism au
procesul de reeducare și represiune comunistă din căzut într-o stare morală inferioară, incompatibilă cu
închisoarea politică de la Aiud descrisă în romanul viaţa duhovnicească” (în Asceză şi misitică în gândirea
„Osânda cărților” lansat la parohia noastră în contextul Părintelui Dumitru Stăniloae în Implicaţiile pastorale şi

2
CĂLĂTORIE PE URMELE SFÂNTULUI PANTELIMON

misionare ale Teologiei mistice a părintelui Dumitru (Faptele Apostolilor 17, 28). Având în minte această
Stăniloae, p. 170). hartă a răspândirii mesajului Mântuitorului Hristos în
În acest context, întrebarea esenţială care se lume, este uşor de imaginat momentul consacrării
pune este următoarea: cum mai poate omul contemporan creştinismului de origine apostolică pe teritoriul
să recupereze darul deosebirii duhurilor ca rod al României, în care Sfântul Apostol Andrei ocupă locul
rugăciunii curate? central în timp ce anunţă plin de înflăcărare ştirea
De aceea, considerăm că rezistenţa creştină în descoperirii pe care i-a dat-o mai întâi fratelui său,
faţa fenomenului falsului misiticism şi al falsei sfineţii se Sfântul Apostol Petru: „L-am găsit pe Mesia (care
poate manifesta în special prin cultul bisericesc. înseamnă Hristos)!” (Ioan I, 41). Originea apostolică a
În prima jumătate a secolului XX, Biserica Bisericii Ortodoxe Române presupune că, fiind printre
Ortodoxă Română fusese criticată pentru ritualismul în primele Biserici întemeiate şi organizate de Sfinţii
care se presupunea că era încorsetat cultul ei: “S-a zis că Apostoli, Sfântul Apostol Andrei a rânduit până în cele
ea (nn – Biserica Ortodoxă Română) dă o prea mare mai mici amănunte tot ce trebuia să se facă în ea, ceea
importanţă cultului extern, ritualului, şi încătuşează în ce s-a şi păstrat fără schimbare până în ziua de azi
chip prea tiranic conştiinţele credincioşilor…” (C. datorită ierarhiei bisericeşti aşezată dintru început de
RĂDULESCU-MOTRU, Cultura română şi el”.
politicianismul, Editura Librăriei leon Alcaly, Biblioteca 4. Recapitulare:
pentru toţi, Bucureşti, p. 151). Din păcate, această Noi, românii, suntem fiii evanghelizării
percepţie eronată i-a ţinut la distanţă, şi continuă să-i mai Sfântului Apostol Andrei, cel care - după ce a fost
ţină încă, pe unii dintre intelectualii vremii. Cu toate transformat lăuntric de Sfântul Duh în Ziua Rusaliilor,
acestea, cercerările întreprinse de aceştia asupra modului momentul botezului Bisericii întemeiate pe Jertfa
în care Biserica Ortodoxă Română a supravieţuit Mântuitorului nostru Hristos - a pornit spre teritoriul
regimului comunist ateu din România ar putea României de astăzi pentru a aduce vestea mântuirii
reconsidera funcţia socială a cultului liturgic, pe lângă românilor de ieri, de astăzi şi de mâine potrivit unui plan
cea specific duhovnicească. Cultul liturgic a reprezentat de iubire al Preasfintei Treimi. În esenţă, această
forma de “rezistenţă” atât a Bisericii Ortodoxe Române, evanghelizare presupune ca „învăţătura (Sfintei Scripturi
cât şi a celorlalte confesiuni creştine din ţara noastră, în – n.n.) să fie conformă cu Euharistia” (Adrian Lemeni,
faţa unui regim comunist dictatorial şi ateu. Repere patristice în dialogul dintre teologie şi ştiinţă,
Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Bartolomeu Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2009,
Anania, referindu-se la menţinerea vieţii liturgice în p. 166.), taina iubirii, comuniunii şi milosteniei
România ca formă de rezistenţă în faţa regimului dumnezeieşti, adică o antiteză la „ura până la moarte -
comunist, spunea: “Funcţia principală a Bisericii este după cum se exprimă părintele Gheorghe Popescu
cea sfinţitoare, iar sfinţirea se face prin intermediul Colibaşi – pornită ca un şuvoi izvorât dintr-un zăcământ
actului liturgic. Acest act liturgic s-a menţinut permanent diavolesc” (Preot Gheorghe Popescu Colibaşi, Sfânta
în Biserică” (Valeriu ANANIA, Nu avem acces la Înviere, în “Foaea parohială, Organ cultural al parohiei şi
universalitate decât prin etnic, în “22”, n. 40, 19 Ateneului religios Sf. Pantelimon Foişorul de Foc din
octombrie 1990, p. 15). Bucureşti”, anul I, nr. 1, 23 aprilie 1941, p. 2). Această
O constatare similară este făcută şi de tânărul observaţie este cu atât mai corectă cu cât şi savantul
istoric George Enache, protagonistul filmului economist Mihail Manoilescu scria în articolul "Fiinţa
documentar „Istoria Patriarhiei Române 1925-2025” neamului românesc şi Ortodoxia” publicat de revista
proiectat la parohia noastră: “În linii generale, aşa a fost „Lumea Nouă” din octombrie-noiembrie 1935 că
înţeleasă şi tolerată religia de-a lungul epocii comuniste, „Ortodoxia este credinţa care nu tiranizează viaţă”
rostul Bisericii fiind redus la un rol exclusiv liturgic” (Constantin SCHIFIRNEŢ, Mihail Manoilescu, savantul
(George ENACHE, Ortodoxie şi putere politică în ctitor de biserică, în cotidianul „Adevărul”, 28 mai 2013,
România contemporană, Editura Nemira, Bucureşti, sursa:
2005, p. 17). [Link]
Aceste afirmaţii ne îndreptăţesc să tragem manoilescu-savantul-ctitor-biserica-
concluzia că supravieţuirea conştiinţei creştine în 1_51a482d2c7b855ff56341e33/[Link]).
vremurile de dictatură comunistă s-a datorat tocmai 5. Asociere
“încapsulării” Bisericii Ortodoxe Române în ritualul său Aşa se explică celebra ospitalitate
cultic. românească ale cărei origini le găsim în concepţia
Însuşirea idealului de a deveni “buni creştini şi creştină conform căreia dând milostenie, îl împrumutăm
buni români”. Biserica noastră este zidită pe temelia de fapt pe Dumnezeu, aşa cum zice şi psalmistul: „Cei
sfântului Apostol Andrei lor, unicul ei întemeietor fiind care nădăjduiesc în Domnul nu se vor lipsi de tot binele”
Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, ceea ce ne îndreptăţeşte (Ps. 33, 10). A imprima poporul român alt duh decât cel
să afirmăm, aşa cum spunea Sfântul Apostol Pavel într-o inspirat de primul nostru evanghelizator este un semn de
celebră cuvântare din Areopagul atenian citându-l pe neînţeleaptă trufie care poate să îndrepte într-o direcţie
poetul Aratus (sec. III î.Hr.), următoarele: „Că noi în El greşită credinţa acestui popor. Câţi dintre românii
vieţuim şi ne mişcăm şi suntem, aşa cum au spus unii mileniului trei, fii ai evanghelizării Sfântului Apostol
dintre poeţii voştri: Că neam al Lui suntem şi noi” Andrei, mai pot striga cu înflăcărare, asemenea Sfântul

3
CĂLĂTORIE PE URMELE SFÂNTULUI PANTELIMON

Apostol Andrei, „L-am găsit pe Mesia (care înseamnă Știați că?

Hristos)!” (Ioan I, 41). ______________________________
Părintele Ioan Stănculescu, preot paroh la
6. Generalizare. parohia noastră a scris următorul articol:
În numele mesajului manifest de a fi „Buni PATRIARHIA ROMÂNĂ: ASCULTAREA
creștini și buni români” facem un apel la sfinţenie CANONICĂ
adresat poporului roman! Credem că, mai mult decât
oricând, este timpul să facem un apel la sfinţenie pentru
ca specificul românesc autentic să dăinuiască şi în
vremurile viitoare prin ancorarea sa trainică în tradiţia
ortodoxă creştină, aşa cum s-a păstratat în Sfânta Tradiţie
şi Sfânta Scriptură! Preafericitul Părinte Patriarh Daniel
concluziona cu ocazia Conferinţei pastoral-misionare
semestriale de primăvară cu tema 2010 – Anul omagial
al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti că
„adevăratul program social este Sfânta Treime” (în
Credinţă pentru fapte bune. Lucrarea Bisericii în
societate în anul 2010, Editura BASILICA, Bucureşti,
2011, p. 160.), lucru de care au fost pe deplin conştienţi
marii domnitori români care au realizat sinteza dintre
arhetipul bizantin şi specificul românesc în ţara noastră,
începând cu Sf. Voievod Neagoe Basarab şi culminând
cu Sf. Voievod Martir Constantin Brâncoveanu.

7. Concluzie/Aplicare Un articol de Magistrand Ioan F. Stănculescu

La Judecat de Apoi, Dumnezeu ne va întreba: (+ 2010), prezentat drept cateheză la biserica sf.
"Românilor, ce aţi făcut cu ţara voastră?". Sper că nu Pantelimon
vom răspunde ca nişte leneşi: "Doamne, te-am ştiut că __________________________________
eşti aspru şi, de aceea, am îngropat-o... în pământ", cf. Canoanele au valabilitate universală pentru toți
Mt. 25, 14- 30). Mai există o singură speranţă pentru cei ce fac parte din Biserică, avînd ca izvor prim de
viitorul acestei naţiuni! Cred că România se va schima fundamentare Sfînta Scriptură și .Sfînta Tradiție.
doar atunci când fiecare român va învăţa şi va îndrăzni să Pentru Biserica noastră ca și pentru celelalte
viseze frumos la viitorul ţării lui, va putea să ignore Biserici ortodoxe de pretutindeni, canoanele constituiesc
nevoile şi să se bucure de tot ceea ce are în patria sa şi va temelia întregii lucrări cu bună rînduială.
crede în reuşita planurilor sale de viaţă. Fără să fiu Dar în afară de Canoane, toate Bisericile
extremist, nici de dreapta, nici de stând, afirm cu autocefale întăresc și potrivesc buna lor rînduială
convingere că românii vor îndrăzni să viseze la fericirea internă, prin legiuiri proprii. La fel a procedat și
naţiunii lor abia atunci când nu îşi vor mai inhiba stările Biserica noastră, ținînd ca și celelalte, la unitatea
de îngrijorare, cauza principală a pasivităţii lor canonică a Ortodoxiei, în aceeași măsură în care ține
generalizate, ci vor începe să elimine problemele cu care la unitatea dogmatică și cultică.
se confruntă, construind în mod programatic propriul lor Astfel, «Legea pentru alegerea Mitropoliților și
viitor. Şi, întrucât orice proiect trebuie să aibă un scop, Episcopilor eparhioți (Ohiru C. Costescu, Colecțiune de
cred că cel mai potrivit dintre toate este cel sugerat de Legi, Regulamente, Acte, Deciziuni, Circulari,
filozoful Constantin Noica (Gabriel LIICEANU, Instrucțiuni, Formulare și Programe, voi. I, București,.
ADSUM? Modelul cultural Noica şi urgenţele istoriei în 1916, p. 42), din 1872, după ce arată în articolul 8 că
„22”, an I, nr. 45, 23 noimbrie 1990, p. 16). autoritatea central este «Sf. Sinod», în art. 9 aceeași lege
Parafrazându-l, consider că cel mai potrivit scop precizează : «Sfîntul Sinod al Bisericii Autocefale
al oricărui proiect pentru România trebuie să plece de la Ortodoxe Romîne fiind membru al Sfintei Biserici
perspectiva unei Judecăţi de Apoi a fiecărei naţiuni. De Ecumenice și Apostolice a Răsăritului, al căreia cap este
aceea, blestemaţi sunt cei care îşi trădează ţara! Şi pentru Domnul nostrum lisus Hristos, păstrează și va păstra
că ne mântuim individual, nu global, facem precizarea că unitate în privința dogmelor și a canoanelor cu Biserica
obiectivele, clare şi măsurabile, pentru a avea o bună din Constantinopol și cu toate Bisericile ortodoxe».
"prestanţă" înaintea Judecătorului Suprem, sunt stabilite Regulamentul pentru disciplina Bisericească
de faptele fiecărui român în parte şi constituie (Ibidem, p. 289) din anul 1873, în cap. IV, art. 35,
certificatele cu care aceştia se prezintă înaintea Acestuia vorbind despre cler arată: «Preoții, diaconii, dascălii și
la Judecata de Apoi atunci când, pe lângă alte o tagma monahală, în servirea Bisericii și în chipul viețuirii
sumedenie de întrebări li se va pune şi aceasta: "Tu, ce ai lor, tre buie să urmeze după canoanele bisericești care
făcut pentru Biserica ta?". definesc datorințele lor».
* În ceea ce privește dependența diaconului și
preotului de Episcop în urma primirii hirotoniei, articolul

4
CĂLĂTORIE PE URMELE SFÂNTULUI PANTELIMON

37 al aceluiași Regulament precizează : «Hirotonisirea în a avut-o în viața poporului romîn, — atît încea de stat cît
treptele de preot și diacon este o lucrare ce atîmă și cea bisericească — Pravila de la Tîrgoviște, referindu-
nemijlocit de cercetarea și hotărîrea episcopului se la actualele norme de organizare bisericească,
eparhiot...». precizează : ...am înmănunchiat în culegerea de față toate
De'asemenea, în vederea bunei orînduieli în viața orînduielile care au odrăslit în aria vremii de acum, din
bisericească, «Regulamentul pentru buna conduită a dragoste adevărată față de Biserică și de patrie și din
clerului în genere» (Ibidem, p. 302), 63 din anul 1893, în dorința de a sluji după cuviință pe amîndouă, cu
art. 10 dispune ca «persoanele bisericești să fie în devotamentul nestrămutat al Părinților noștri». (In
serviciul lor întru toate supuși și ascultători de ordinele Legiuirile Bisericii Ortodoxe Romine (1948—1953),
Episcopului lor». Această ascultare fiind strîns legată de Buc., 1953, p. VI)
primirea harului sfințitor din partea Episcopului la taina În vederea bunei orînduieli a fost întocmit
hirotoniei. Starea harică corespunzătoare treptei «Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii
respective, îl cheamă pe respectivul primitor la deplină Ortodoxe Romîne» (Ibidem, p. 5) întocmit de Prea
ascultare canonică față de episcopul eparhiot sub Fericitul Patriarh Justinian, aprobat și votat de Sf.
jurisdicția căruia se află. Sinod, în ședințele din 19—20 octombrie 1948 și
În ceea ce privește Regulamentul de Procedură al aprobat la 17 februarie 1949, de Prezidiul Marii
instanțelor disciplinare și de judecată ale Bisericii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne.
Ortodoxe Romîne (La Chiril C. Costescu, Legi, Articolul 1 din Statutul de organizare și
Regulamente, Statute, Deriziuni, Jurisprudențe ele, funcționare arată că : «Biserica Ortodoxă Romînă
București, 1931, p. 495), din anul 1926, la art. 17 se arată cuprinde pe toți credincioșii de religie creștină ortodoxă
că : «Neascultarea de autorități se consideră cînd o din Republica Populară Romînă».
persoană din cele supuse jurisdicției bisericești ar refuza Referindu-se la conducerea bisericească, art. 3
exercitarea ordinelor primite, sau ar refuza supunere și precizează: «Biserica Ortodoxă Romînă are conducere
ascultare autorităților superioare bisericești sau prin sinodală ierarhică, potrivit învățăturii și Canoanelor
cuvinte și scrieri sau în alt mod ar batjocori actele de Bisericii Ecumenice a Răsăritului și Tradiției sale și se
autoritate și legale, independente de autoritățile administrează în mod autonom prin organe proprii
bisericești »- reprezentative, alese de cler și popor, prin votul
În continuare, la art. 18 se arată: «Neascultarea de credincioșilor, și constituite în conformitate cu
autorități, după gravitatea faptului și conduita de pînă aici dispozițiunile prezentului Statut.»
a vinovatului, se pedepsește cu pedeapsa dojanei pînă la Despre cel mai înalt for de autoritate bisericească,
pedeapsa depunerii». De asemenea, aliniatul al doilea al vorbește articolul al 9-lea : «Sfîntul Sinod este cea mai
art. 21 precizează următoarele în legătură cu neascultarea înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Romîne, pentru
canonică: «Dacă un preot sau diacon ar săvîrși cele sfinte toate chestiunile spirituale și canonice, precum și pentru
în altă eparhie, fără învoirea chiriarhului, se va considera cele bisericești de orice natură date în competența sa». în
ca neascultare de autorități și se va pedepsi ca atare». vederea unei cît mai depline asigurări a ordinei și
În art. 27 se prevede : «Săvîrșirea serviciului divin disciplinei bisericești a fost întocmit «Regulamentul de
într-un paraclis particular, fără știrea și consimțămîntul procedură al instanțelor disciplinare și de judecată ale
episcopului, se va considera și pedepsi ca neascultare față Bisericii Ortodoxe Romîne» (Ibidem, p. 53), întocmit de
de autorități». Prea Fericitul Patriarh Justinian, aprobat și votat de Sf.
În continuare, art. 28 adaogă: «Dacă vreun cleric Sinod în ședința din 8 iunie 1949 și aprobat de Prezidiul
ar primi vreo însărcinare bisericească sau civilă, de orice Marii Adunări Naționale la 11 ianuarie 1950.
natură, fără știrea și cu consimțămîntul autorității Ocupîndu-se de competența Regulamentului, art.
bisericești, competente, se va considera și pedepsi 1, precizează : «Sînt supuși prevederilor prezentului
întocmai ca neascultarea de autorități». Regulament toți membrii de mir și călugării, indiferent
A nu asculta de legiuirile bisericești, înseamnă de ocupațiile și funcțiunile ce îndeplinesc ca preoți și
pentru cei ce fac parte din Biserică, a se exclude singuri călugări în Republica Populară Romînă și în Biserica
din mijlocul obștei creștine, deoarece manifestarea în Ortodoxă Romînă, în țară sau peste hotare, cum și
extern a vieții religioase implică pe lîngă credință, în cîntăreții și paracliserii în funcțiune, care se vor face
primul rînd acționarea în cadrul legal al cultului, prin vinovați de vreuna din infracțiunile enumerate la art. 2 și
observarea strictă a normelor și orînduielilor promulgate 3...»
de Biserică în acest scop. Avînd în vedere cele menționate la art. 1, vorbind
Pentru buna desfășurare a vieții religioase, avînd de cazul cînd o persoană din acestea se face vinovată de
în vedere transformările survenite în țara noastră, după neascultare canonică, art. 15 menționează :
istoricul act de la 23 August 1944, în baza art. 84 din «Neascultarea de autorități se consideră cînd o persoană
Constituția Republicii Populare Romîne, s-a creat prin din cele amintite la art. 1 din acest Regulament, ar refuza
legiuiri speciale, cadrul legal de funcționare al Bisericii executarea ordinelor primite sau ar refuza supunere și
Ortodoxe Romîne. ascultare autorităților superioare bisericești, sau prin
Întîistătătorul Bisericii Ortodoxe Romîne Prea cuvinte și scrieri sau în alt mod ar batjocori pe Chiriarh
Fericitul Patriarh Justinian, în «Predoslovie» la aceste sau actele de autoritate și cele îndeplinite de autoritățile
Legiuiri, după ce vorbește despre marea însemnătate care bisericești».

5
CĂLĂTORIE PE URMELE SFÂNTULUI PANTELIMON

Pentru cei ce se fac vinovați de această Pe temeiul celor analizate pînă aici, în legătură cu
neascultare de autoritatea bisericească competentă, art. Ascultarea Canonică, putem să facem următorele
16 hotărăște : «Neascultarea de autorități, după gravitatea considerațiuni finale :
faptului și conduita pînă la darea hotărîrii a vinovatului, — Pentru credincioșii care fac parte din Biserică,
se pedepsește cu pedeapsa dojanei, pînă la pedeapsa ascultarea canonică apare ca o necesitate categorică, ca
depunerii și caterisirii». unii ce sînt chemați la mărturisirea și trăirea adevărului
În Biserică, totul trebuie să se desfășoare în bună de credință mîntuitor al Domnului nostru lisus Hristos.
orînduială, ascultînd și respectînd legile acesteia ; de Această mărturisire și trăire a adevărului de credință, nu
aceea atît preotul cît și diaconul, în exercitarea misiunii se poate face la voia întîmplării, ci potrivit anumitor
lor evanghelice, prin puterea harică primită din partea norme canonice care trebuie observate și îndeplinite în
Episcopului eparhiei, nu se pot sustrage hotărîrilor vederea bunei rînduieli.
chiriarhale prin neaducerea lor la îndeplinire. «Nici un În cadrul Bisericii, ascultarea canonică nu face
preot sau diacon nu poate săvîrși cele sfinte într-o altceva decît să arate calea pe care trebuie s-o urmeze cel
parohie, decît în aceea în care este legal așezat, fără ce crede, asigurînd cadrul legal în limitele căruia cei ce
încuviințarea celor în drept. Dacă un preot sau diacon ar fac parte din Biserică să poată ajunge atît prin-ascultarea
săvîrși cele sfinte într-o parohie străină, fără învoirea normelor și rînduielilor bisericești, cît și prin
parohului respectiv, se va pedepsi cu minimum : binecuvîntarea harică primită din partea ierarhiei, la
pedeapsa dojanei și maximum pedeapsa transferării» dobîndirea mîntuirii.
(art. 18). Pentru viața de toate zilele a Bisericii, ascultarea
O hotărîre în acest sens cuprinde și aliniatul al canonică reprezintă mijlocul cel mai eficace prin care se
patrulea al articolului 19 : «Dacă un preot sau diacon ar păstrează în primul rind disciplina și ordinea, fără de care
săvîrși cele sfinte în altă Eparhie, fără învoirea viața religioasă nu s-ar putea desfășura în condițiuni
Chiriarhului, se va considera ca neascultare de autorități normale.
și se va pedepsi ca atare». După cum am arătat în cuprinsul lucrării,
Totul trebuie să fie făcut cu consimțămîntul și ascultarea canonică se întemeiază nu numai pe o lege, ci
știrea autorității bisericești competente, fapt care se și pe învățătura de credință. De aceea, la observarea
menționează la art. 24 : «Săvîrșirea serviciului divin într- acestei ascultări canonice, sînt chemați în primul rînd
un paraclis particular, fără știrea și consimțămîntul slujitorii bisericești, iconomii puterii harice mîntuitoare.
episcopului, se va considera ca neascultare de autorități Puterea harică emană de la Dumnezeu prin lisus
și se va pedepsi ca atare». Hristos, care a transmis-o Apostolilor. Apostolii la rîndul
Tot în legătură cu neascultarea de autorități, lor au transmis-o prin hirotonie, Episcopului.
articolul 25 face următoarea remarcă: «Dacă vreun cleric Episcopatul prin neîntrerupta succesiune
ar primi o însărcinare bisericească de orice natură, fără apostolică, a păstrat în cadrul Bisericii, plinătatea de stare
știrea și consimțămîntul autorității bisericești harică.
competente, se va considera și pedepsi ca neascultare de Clerul bisericesc primește de la Episcop un
autorități». anumit quantum de stare harică, specific fiecărei trepte
Ascultarea canonică impune îndatoriri și față de ierarhice. Cei ce fac parte din ierarhie, se află într-o
autoritatea de stat și față de legile statului, cu aplicare la dependență canonică față de episcopul care le-a dat
viața bisericească și anume, în: înțelesul, că Biserica, pe această putere sfințitoare, făcîndu-se în felul acesta
temeiurile dogmatice și pe temeiul unei îndelungate și ascultători legiuirilor bisericești, care asigură cadrul legal
constante tradiții a folosit și folosește în scopul asigurării necesar eficacității lucrării harice.
bunei sale rînduieli și comportări disciplinate a clerului, Ascultarea canonică condiționează în chip
pe lingă legile sale proprii și legile corespunzătoare ale hotărîtor, lucrarea mîntuitoare a Bisericii. Ea implică pe
Statului. în legătură cu această ascultare, față de lîngă ascultarea față de legile și rînduielile bisericești și
autoritatea de Stat, Prea Fericitul Patriarh Justinian aceea față de legile de Stat.
adresîndu-se preoților arată : «în primul rînd Prea Surse bibliografice:
Cucemiciile Voastre să dați dovadă de supunere, de * Această lucrare de seminar pentru titlul de
ascultare și de prețuire față de Stăpînirea țării noastre și, magistru în teologie a fost întocmită sub îndrumarea P.C.
în al doilea rînd, dîndu-vă ca pildă, să învățați poporul să Pr. profesor Livin Stan, care a dat si avizul să fie
fie respectuos față de legile țării și să-și iubească publicată.
Patriadin toată inima» (Justinian, Patriarhul Bisericii _______________________________________
Ortodoxe Romîne, Apostolat Social, voi. IV, București,
1952, p. 269). La această ascultare față de autoritatea de
Stat se referă de altfel și canonul 84 apostolic, cînd spune
: «Dacă va defăima cineva fără dreptate pe împăratul sau
pe dregător, să ia pedeapsă; și dacă va fi cleric să se
caterisească, iar dacă va fi laic, să se afurisească» (La dr.
Nicodim Milaș, op. cit., voi. I, partea I, p. 313)

6
CĂLĂTORIE PE URMELE SFÂNTULUI PANTELIMON

Cateheza 2: percepere a unei „dări culturale pentru eparhii şi

instituţiunile lor centrale” din partea intelectualilor, în
2. MIRON CRISTEA, PRIMUL PATRIARH care foloseşte ca argument „necesitatea vitală a
AL ROMÂNIEI, IMPULS desfăşurării misiunii culturale a Bisericii” (Ibidem, pp.
BINECUVÂNTAT PENTRU 285-289).
MISIONARISMUL BISERICII SF. Sarcina de misionar eparhial pe care a avut-o
PANTELIMON
părintele Petru Savin la Galaţi i-a fost încredinţată în
1922 şi părintelui Grigorie Pişculescu (scriitorul literat şi
1. Pregătirea aperceptivă:
În contextul „Anului omagial al Centenarului teologul distins Gala Galaction) de către Patriarhul
Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor Miron Cristea, prilej cu care se pare că a rostit
și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX- următoarele cuvinte despre această misiune: „Dacă toţi
lea” se cuvine să ne reamintim de Miron Cristea și misionarii veţi porni o activitate cu pricepere şi sistem,
Nicodim Munteanu, primii Patriarh al României (18 iulie încât curentul de propovăduire produs de sfinţiile
1868 - 6 martie 1939), care au constituit un impuls voastre să însufleţească un număr de preoţi pentru o
binecuvântat pentru misionarismul bisericii Sf. muncă pastorală cât mai intensivă; - atunci
Pantelimon Foişorul de Foc. propovăduirea caldă a cuvântului Lui Hristos va revărsa
2. Anunțarea temei asupra poporului nostru acea apă vie a învăţăturilor
Misiunea culturală de la parohii, inclusiv de la sale, despre care a vorbit Samarinencii la fântâna lui
biserica Sfântul Pantelimon, a constituit o formă de Iacob”.1 Despre importanţa acestei sarcini pe care a
rezistență creștină în fața regimului ateu comunist. încredinţat-o anumitor preoţi, în Cuvântare de la
3. Tratare deschiderea adunării sinodale din 1914, primul Patriarh
Printre studiile patriarhului Miron Cristea se al României spunea: „Considerând starea credincioşilor,
numără şi cele făcute la Facultatea de Litere şi Filosofie a poporului nostru, misiunea culturală a bisericii a
a Universităţii din Budapesta (1891-1895), unde obţine devenit de-a dreptul o necesitate vitală, căci ştiut este că,
doctoratul cu teza despre Viaţa şi opera lui Eminescu că popoare mari şi cu multă forţă fizică şi-au pierdut
(tipărită în limba maghiară, 1895). A fost redactor la existenţa, fiind prefăcute de popoare mult mai mici, dar
"Telegraful Român" (1898-1900), preşedinte al superioare în cultură. Multe popoare de acest fel,
,,despărţământului" Sibiu al Astrei (1905), preşedinte al inculte, au dispărut din lume cu toată comoara sufletului
Reuniunii Române de Muzică din Sibiu şi al altor lor specific; ba uneori – între alţi factori – poate şi însăşi
instituţii culturale româneşti, precum şi membru de credinţa comună cu a popoarelor conlocuitoare să
onoare al Academiei Române (1919). În calitate de contribuie la asimilarea unui popor, ce nu se ştie ridica
consilier, a adus o contribuţie la înfiinţarea Băncii la nivelul cultural, să-i asigure individualitate etnică.
culturale "Lumina" din Sibiu. A publicat culegerea de Deci – în interesul asigurării credinţei noastre
folclor Proverbe, maxime, asemănări şi idiotisme, strămoşeşti şi a bisericei sale, şi în interesul viitorului
colectate din graiul românilor din Transilvania şi credincioşilor noştri şi prin aceasta şi în interesul iubitei
Ungaria (1901). Încă din Seminarul Teologic, s-a noastre patrii – trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă
remarcat devenind preşedintele Societăţii de lectură pentru întărirea nu numai a ortodoxismului credinţei
"Andrei Şaguna", funcţie pe care a păstrat-o până la noastre strămoşeşti, ci şi pentru promovarea culturii
terminarea studiilor. În cadrul Societăţii, a elogiat noastre româneşti, înfiltrate de duhul învăţăturilor
personalitatea marelui mitropolit Andrei Şaguna, simbol bisericeşti”.2
al desteptării naţionale a românilor transilvăneni, căruia Misionarismul cultural al preoţilor nu era o
şi-a dorit "să-i calce pe urme". Patriarhul Miron Cristea întâmplare, ci făcea parte dintr-o acţiune programată a
este cel care a pus în circulaţie expresia „misiune Patriarhului Miron Cristea care, în Sfat către toţi preoţii,
culturală a Bisericii”, punând bazele a ceea ce am putea învăţătorii confesionali şi poporul drept credincios din
numi „apostolat cultural”. Convins de faptul că Biserica eparhia ortodoxă română a Caransebeşului, insista în
creştină trebuie să desfăşoare acest apostolate cultural această privinţă: „Preoţii să ţină în această privinţă
(Dr. Miron CRISTEA, Pastorale şi cuvântări ale unui consfătuiri cu ceilalţi fruntaşi cărturari şi să înceapă
episcop român în ţară sub stăpânire străină, p. 80), în cuvenita mişcare culturală”.3 Insistenţa sa izvora din
„Cuvântarea dela deschiderea adunării sinodale din convingerea sa că „Biserica creştină a lucrat din cele mai
1914”,, patriarhul Miron Cristea propune un proiect de vechi timpuri, nu numai pentru propoveduirea
învăţăturilor sale şi îndrumarea omenimei pe cărările

1
Pr. Toma Chiricuţă, Pr. Gh. Comana, Pr. Marin C. 2
Miron Cristea – Pastorale şi cuvântări ale unui episcop
Ionescu, Pr. Manea S. Popescu – Chemări de departe. român în ţară sub stăpânire străină, Tipografia Cărţilor
Predici la Radio, Editura Librăriei Pavel Suru, Bucureşti, Bisericeşti, Bucureşti, 1923, p.285.
3
p. 10. Ibidem, p. 83.

7
CĂLĂTORIE PE URMELE SFÂNTULUI PANTELIMON

mântuitoare ale evangheliei lui Hristos, ci şi pentru Petru Gh. Savin să fi dorit să iniţieze ceea ce avea să facă
lăţirea unei culturi temeinice în păturile cele mai largi mai târziu puţin părintele Daniil Tudor, iniţiatorul
ale poporului. Cu cât omul este mai luminat, mai cult, cu mişcării “Rugul Aprins” de la mănăstirea Antim, “cel
atât mai bine poate pricepe sublimitatea legii creştine”.4 care intenţiona era să aibă ucenici tineri, cărora să le
De unde acest concept de misionarism cultural? predea Rugăciunea lui Iisus, tineri care, apoi, s-o
Din implicarea sa în activităţile societăţii de lectură răspândească mai departe, tainic, în întunericul care se
instala în România pe lungă durată”9.
Andrei Şaguna din Sibiu, foarte asemănătoare
Prima cheie de înţelegere a relaţiei dintre
conceptului de ateneu popular care a dat naştere şi „Ateneul Sfântului Pantelimon - un „aşezământul de
Ateneului Sfântului Pantelimon de la Foişorul de Foc din lumină şi hrană duhovnicească”10 cum îl denumea
Bucureşti5. Aici a înţeles conceptul de unitate care stă la părintele Petru Gh. Savin şi grupul „Rugul Aprins” de la
fundamentul continuităţii de credinţă creştină ortodoxă mânăstirea Antim – „ultimul episod de sobornicitate
românească. Astfel, în Cuvânt ocazional rostit în şedinţa reală, în sensul de întâlnire unică între intelectualitate şi
publică a societăţii de lectură Andrei Şaguna din Sibiu cler, a Bisericii noastre”11 după cum îl numea Andre
din 30 noiembrie 1889, afirma: „Cu toată asprimea Pleşu o reprezintă Patriarhul Nicodim Munteanu (6
legilor şi a persecuţiilor Românii, afară de puţine decembrie 1864 - + 27 februarie 1948), coleg la Kiev
excepţiuni, nu şi-au părăsit credinţa străbună, aducându- cu episcopul Nicolae al Rostovului. Relaţia dintre cei doi
şi aminte de cuvintele poetului: Cred că treptat se pierde ierarhi îl plasează pe Patriarhul Nicodim Munteanu în
a neamului fiinţă,/Când el se depărtează de-a nunilor proximitatea părintelui rus, Ioan Culâghin, “mentorul
credinţă ”.6 Apoi, a adăugat: „Când veţi sta toţi pentru Rugului Aprins şi duhovnicul episcopului Nicolae al
Rostovului”12, după cum sugerează mitropolitul Antonie
unul şi unul pentru toţi, atunci şi porţile infernului se vor
Plămădeală.
sfărâma înaintea voastră şi atunci vom putea exclama cu De altfel, asocierea Patriarhului Nicodim
poetul: Viitor de aur neamul nostru are/Şi prevăd prin Munteanu (1939-1948) cu mişcarea „Rugul Aprins” de
secoli a lui înălţare”.7 Într-o cuvântare adresată în acest la mânăstirea Antim nu este întâmplătoare, cu atât mai
context colegilor universitari români din Budapesta în 10 mult cu cât acesta a recunoscut importanţa vitală a
februarie 1893 spunea: „Fabulistul Chichindeal de aceea culturii plecând de la considerentul că este nevoie „de o
zice numai Minte, minte – adică cultura minţii – mărită elită din care să răsară cărturari de seamă, cuvântători
naţiune română şi nu va fi altă naţiune mai strălucită cu chemare, chiriarhi şi preoţi, conducători de eparhii şi
decât tine”.8 aşezăminte culturale, stareţi de monastiri cari să reia
vechea tradiţie creştină, specialişti, în sfârşit, în
4. Asociere. adâncirea mândriei Bisericii Ortodoxe, pictura
Este foarte posibil ca prin aşezământul cultural- monumentală şi de miniaturi, muzica bisericească de
duhovnicesc “Ateneul Sfântului Pantelimon” părintele tradiţie bizantină şi de psaltichie”13. Considerăm că şi

4
Ibidem, p. 80. prin unirea Transilvanie cu România (1 decembrie 1918)
5 Chiar dacă modelul francez al societăţilor de lectură ar şi, mai ales, odată cu înfiinţarea Patriarhiei Române
fi fost introdus la noi de gazetarul francez Ulysse de (1925) care consfinţea autocefalia Bisericii Ortodoxe
Marssillac între anii 1865-75, concept preluat mai târziu Române (1885).
de Titu Maiorescu care a condus la naşterea, în 1860, 6
Miron Cristea – Cuvântări şi predici ale unui tânăr
Ateneului Român, instituţie creată la Iaşi de M. teolog mai târziu cleric român în ţară sub stăpânire
Kogălniceanu, Ştefan Micle şi V.A. Urechia, un streină 1889 – 1909, Tipografia Cărţilor Bisericeşti,
precursor bisericesc al acestui tip de societăţi de lectură Bucureşti, 1928, p. 19-20.
7
care va îmbrăca ulterior forma "ateneelor culturale Ibidem, p. 23.
8
populare" poate fi considerată şi Asociaţia transilvană Ibidem, p. 34.
pentru literatura română şi cultura poporului român 9
Acad. o. dr. Antonie Plămădeala, Mitropolitul
(ASTRA), întemeiată în 1861 de Andrei Şaguna, Gh. Ardealului, Crişanei şi Maramureşului, Rugul Aprins,
Bariţiu, Timotei Cipariu şi I. Puşcariu, care a avut Editată de Arhiepiscopia Sibiului Sibiu, 2002, Ibidem, p.
aprobarea guvernului de la Viena în 6 septembrie 1861. 15.
10
Scopul asociaţiei era deşteptarea conştiinţei naţionale, Petru Gh. Savin, Ateneul religios Sfântul Pantelimon,
dezvoltarea simţămintelor umanitare, purificarea şi în “Foaea parohială, Organ cultural al parohiei şi
unificarea limbii materne. Datorită organizării exemplare Ateneului religios Sf. Pantelimon Foişorul de Foc din
a Bisericii Ortodoxe din Transivania şi Banat de atunci Bucureşti”, anul I, nr. 1, 23 aprilie 1941, p. 3;
în perspectiva întocmirii unui proiect de Statut de 11
Andrei Pleşu în Prefaţă la „Timpul rugului aprins” de
organizare şi funcţionare pentru o nouă formă de André Scrima, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000, p.
organizare bisericească românească, după cum remarca 14.
pr. prof. dr. Mircea Păcurariu5, această concepţie 12
Acad. o. dr. Antonie Plămădeala, Rugul Aprins, p. 30.
şaguniană de dezvoltare a misiunii bisericeşti prin 13
Patriarhul Nicodim Munteanu, Cuvântări, pastorale şi
cultură va fi extinsă şi în celelalte provincii româneşti îndemnuri, Editura şi Tiparul Sfintei Mânăstiri Neamţu,
1940, p. 367-368.

8
CĂLĂTORIE PE URMELE SFÂNTULUI PANTELIMON

acest îndemn al Patriarhului României a condus printre „o ştire”, pe adevăratele, Dudu Velicu, consemna în ziua
altele la concretizarea impulsului creării în 1941 a de marţi, 5 august 1947: „După demisia sa, Mitropolitul
Aşezământului religios “Ateneul Sfântului Pantelimon”. Irineu s-a retras la Mănăstirea Agapia, însoţit de un
Din păcate, este bine de ştiut că astfel călugăr, ucenicul lui. Faptul că a plecat din scaun i-a
“Patriarhul Nicodim Munteanu a deschis calea creat o situaţie sufletească grea.”” (cf. Dudu Velicu,
ierarhilor ortodocși români care s-au opus fățiș Biserica Ortodoxă în perioada sovietizării României –
ideologiei comuniste și au luptat prin toate mijloacele Însemnări zilnice I, 1945-1947, Bucureşti, 2004, p. 261-
aflate la îndemână ca Biserica să nu fie subordonată 262)17.
samavolnic puterii instalate după 1947. Din numărul Cea de a doua cheie de înţelegere a legăturii
mare de clerici ortodocşi închişi, amintim doar numele grupului „Rugul Aprins” de la mânăstirea Antim cu
câtorva teologi de prestigiu: Nichifor Crainic, Teodor M. Aşezământul cultural-duhovnicesc “Ateneul Sfântului
Popescu, Dumitru Stăniloae, Ioan Savin, Constantin Pantelimon” o reprezintă prestanţa teologului Ioan Gh.
Tomescu, Ilarion Felea, Liviu Galaction Munteanu, Savin, care pe de o parte este fratele părintelui Petru Gh.
Alexandru Filipaşcu, Ion Bunea, arhimandriţii Benedict Savin, iniţiatorul Aşezământului cultural-duhovnicesc
Ghiuş, Sofian Boghiu, Roman Braga, Felix Dubneac, “Ateneul Sfântului Pantelimon”, iar pe de altă parte este
Haralambie Vasilache, stareţul Gherasim Iţcu, precursorul iniţiatorului „Rugului Aprins”, părintele
ieromonahii Daniil Sandu Tudor, Arsenie Papacioc, Daniil Tudor, fostul Sandu Tudor.
Antonie Plămădeală, ierodiaconul Bartolomeu În primul rând, după cum ne spune mitropolitul
Anania”14, după cum afirmă părintele Hostiuc Gheorghe Antonie Plămădeală, teologul Ioan Gh. Savin a făcut
Florin. Mulţi dintre teologii amintiţi făceau parte din parte din Grupul “Rugului aprins”. În acest sens,
Grupul de la Antim „care a devenit, în 1958, Procesul mitropolitul Antonie afirmă: “A trecut pe acolo
Rugului Aprins”15, aşa cum se exprimă Andrei Pleşu. profesorul de mistică de la Facultatea de Teologie din
Cât de legaţi trebuie să fi fost aceşti teologi de Bucureşti, I. [Link] s-a format ca un mare profesor
persoana patriarhului Nicodim Munteanu, ne putem da de apologetică. Am tipărit la Editura noastră, cele două
seama din emoţiile pe care le-au resimţit în repetatele cursuri ale lui de Mistică Răsăriteană şi de Mistică
rânduri în care patriarhul Nicodim şi-a înaintat demisia. Apuseană. Deci, era şi profesorul I. [Link] şi
În acest sens, Înaltpreasfintitul Calinic, Arhiepiscopul bineînţeles, un alt mare profesor de mistică la început, a
Argesului și Muscelului, face o referire la Mitropolitul preluat Catedra de Mistică după pensionarea
Irineu Mihălcescu, mărturie importantă pentru stabilirea profesorului Savin, Părintele Dumitru Stăniloae. De
relaţiei pe care încercăm să o stabilim între persoana altfel, prin părintele Dumitru Stăniloae noi avem cel de-
Patriarhului Nicodim Munteanu şi Aşezământul cultural- al treilea curs din istoria teologiei româneşti. Primul a
duhovnicesc “Ateneul Sfântului Pantelimon”. În acest fost făcut de Crainic, tipărit la Iaşi acum câţiva ani, al
sens, înaltul ierarh afirmă: “Patriarhul Nicodim şi-a dat doilea de Savin şi al treilea a fost făcut de părintele
demisia în mâna Regelui Mihai I de câteva ori şi tot de Stăniloae”18.
atâtea ori, chiar dacă decretul de pensionare era semnat, În al doilea rând, şi ceea ce susţine ipoteza că
era retras ceva mai târziu, punându-se la cale o altă Aşezământului cultural-duhovnicesc “Ateneul Sfântului
manevră politică. Cum se auzea de demisia Patriarhului Pantelimon” a fost unul din precursorii mişcării “Rugul
Nicodim, ca prin minune apăreau candidaţii făcându-se Aprins” de la mănăstirea Antim, părintele Daniil Tudor a
tot felul de rocade imaginare. Dacă la alegerea primului audiat printre altele cursurile teologului Ioan [Link].
Patriarh se vorbea şi de o eventuală candidatură a lui Acelaşi mitropolit susţine: “Iniţiatorul „Rugului Aprins”
Vasile Pârvan, de data aceasta se vorbea de candidatura a fost Părintele Daniil Tudor, fostul Sandu Tudor,
lui Gala Galaction (Grigore Pişculescu). Iată textul din pseudonimul lui Alexandru Teodorescu,scriitor,poet,cel
ziua de miercuri, 23 iulie 1947: „Circulă ştirea după care care a înfiinţat în 1932, în Bucureşti, revista literară
preotul Gala Galaction16 este unul din viitorii candidaţi „Floarea de foc” şi, în 1933, altă revistă , „Credinţa”
serioşi la ocuparea scaunului de patriarh. În cercurile cărora le-a fost proprietar şi director. (…) o vreme a fost
patriarhale se afirmă că Patriarhul Nicodim şi-a depus director de studii la Facultatea de Teologie din Chişinău.
demisia în mâinile Regelui Mihai, pe când acesta se afla E de presupus că acolo i-a audiat pe Gala Galaction, pe
la Sinaia. Dacă demisia Patriarhului Nicodim era poate I. G. Savin, pe fraţii Cicerone şi Valeriu Iordăchescu, pe

14
[Link] Gheorghe Florin, Patriarhul Nicodim mănăstiri a intelectualilor după modelul scriitorilor
Munteanu, Biserica Ortodoxă Română şi primele creştini catolici din Franţa. În felul acesta, credea Gala
ciocniri dintre Biserică şi statul comunist în “Revista Galaction, s-ar forma un „mic sinod de propovăduitori ai
Română de Geopolitică și Relații Internaționale”, Editura cuvântului scris” care ar răspândi „pietatea şi energia
Societatea Română pentru Promovarea Ştiinţei, creştină” pentru a aduce „ordine şi trăinicie” în viaţa
Educaţiei şi Culturii (SRPSEC). vol. V, nr. 1/2013, p. 67. fiecărei naţiuni” (cf. Gala GALACTION, Pagini
15
Andrei PLEŞU în Prefaţă la „Timpul rugului aprins”, creştine. Ziua Domnului, EIBMO, Bucureşti, 1958, pp.
p. 14. 292-294).
16
Interesant în acest context este faptul că o mişcare 17
Calinic Episcopul, Biserica Neamului în pumnii
precum “Rugul aprins” fusese proiectată cu ceva vreme tiranului (1945-1947), Editura Dacpress, 2006, p. 34.
înainte de Gala Galaction care propunea întemeierea unei 18
Acad. o. dr. Antonie Plămădeala, Rugul Aprins, p. 28.

9
CĂLĂTORIE PE URMELE SFÂNTULUI PANTELIMON

Vasile Radu, celebrul ebraist, traducător împreună cu un dialog cu conferinţele de duminică după-amiaza. În
Gala Galaction şi Nicodim Munteanu, al Bibliei din plus, după cum ne-a declarat părintele Nicolae Bordaşiu,
1936, şi pe Constantin Tomescu, toţi mari profesori de Arhimandritul Benedict Ghiuş a fost asistentul
teologie în vremea aceea”19. profesorului Ioan G. Savin pe vremea când, până la
venirea părintelui Dumitru Stăniloae, a predat cursul de
5. Generalizare "Ascetică şi Mistică". Totodată, considerăm drept o
Este de presupus că de la teologul şi profesorul mărturie importantă faptul că părintele Nicolae Bordaşiu
de Mistică Ioan Gh. Savin, cel care explica „etimologia şi-a amintit că profesorul Ioan G. Savin participa într-
cuvintelor mistică şi mistic prin prisma cuvintelor adevăr, dar "câteodată", la programul din Joile literare.
greceşti, mio şi mneo, primul însemnând a închide ochii, *
a strânge buzele, al doilea a introduce pe cineva într-o Știați că?
taină, într-un secret”20, părintele Daniil Tudor a preluat ______________________________
printre altele concepţia că mistica a apărut în sânul Părintele Ioan Stănculescu, preot paroh la
Teologiei “ca o reacţie contra abuzului raţionalist la care parohia noastră a scris următorul articol:
se deda scolastica în problemele de credinţă”21 şi “o
“vechea rivalitate ivită în teologia şi filosofia Evului
Mediu între scolastici şi misticism, rivalitate care ea
însăşi avea la bază rivalitatea dintre aristotelism şi
platonism, reînviată şi potenţată la maximum în
scolastică”22.

6. Concluzie
Ceea ce ne interesează să reţinem este faptul că,
aşa cum subliniază mitropolitul Antonie Plămădeală,
“profesorul I. G. Savin s-a interest de cele ce se
petreceau la Antim”23 şi că Patriarhul Nicodim
Munteanu poate fi considerat în egală măsură animatorul
întâlnirii dintre intelectualitate şi cler atât de la
mănăstirea Antim, cât şi de la biserica Sfântul
Pantelimon Foişorul de Foc din Bucureşti.
În data de 7 iunie 2015, după dezbaterea în
cadrul căreia ne-am bucurat să vedem chipul părintelui
Petru Gh. Savin conturat de istoricul George Enache în
cadrul conferinţelor organizate de Departamentul pentru
copii și tineret Ateneul Sfântului Pantelimon, observând
cu atenţie extrasele documentelor C.N.S.A.S., prezentate
(…) DEMNITATEA DE ARHIEPISCOP IN
în cadrul expoziţiei parohiale intitulate "Slujire și
BISERICA ORTODOXĂ ROMINĂ
misiune la biserica Sf. Pantelimon - Foișorul de Foc în
Titulatura de arhiepiscop o găsim in Țara
epoca Ciumei Roșii (Biserica Sfântul Pantelimon-
Romanească pentru prima dată in uz la mitropolitul
Foişorul de Foc din Bucureşti în analele C.N.S.A.S.), mi-
Eftimie al Ungro-Vlahiei, care semnează pe la 1412 (V.
a atras atenţia o notă semnată de Arhimandritul
Laurent, Contribution ă l’histoire des relations de
Haralambie Vasilachi. Analizând documentul am ajuns
l’Eglise bysantine avec
la concluzia că părintele Petru Gh. Savin - care nu a fost
l’Eglise roumaine au debut du XV-ente siecle, in
doar un cărturar prolific, ci și un preot harnic care în
≪Bulletin de la section historique de I’Acadeniie
vremuri de restriște a reușit să restaureze trei biserici și
să reclădească din temelii chiar și o școală – a fost un Roumaine≫, XXVI, 2 (1945), p. 8)
preot iubit și stimat într-o așa măsură încât, în momente În anul 1536, intr-un document de la 28 iulie, in
de restriște, i-au luat apărarea oameni deosebiți, așa cum titulatura mitropolitului Varlaam apare termenul de
a fost cazul Arhimandritului Haralambie Vasilachi, ≪arhiepiscop≫, intitulindu-se in tr-un hrisov ce ni s-a p
fratele starețului Vasile Vasilachi de la mănăstirea Antim ă stra t de la Io Radu Voevod, astfel : ≪Cinstitului și prea
din București. De altfel, este ştiut faptul că Arhimandritul sfințitului Mitropolit, Arhiepiscop chir vlădica
Haralambie Vasilachi colabora intens cu fratele Varlaam≫ (Documente privind Istoria Rominiei, veacul
părintelui Petru Gh. Savin, profesorul de teologie Ioan G. XVI, B, Țara Rominească, voi. II (1526—1550),
Savin, alături de care avea rolul din cadrul Rugului București, 1951, p. 217).
Aprins de a propune temele din Joile literare care purtau

19 21
Ibidem, 10. Gheorghe Ioan Savin, Apologetica, vol. 1, Editura
20
Ioan Gh. Savin, Mistica şi ascestica ortodoxă, Tiparul Anastaia, 2002, p. 194.
22
Tipografiei Eparhiale, Sibiu, 1996, p. 32. Ibidem p. 501.
23
Acad. o. dr. Antonie Plămădeala, Rugul Aprins, p. 14

10
CĂLĂTORIE PE URMELE SFÂNTULUI PANTELIMON

Interesant de semnalat este faptul că aproape două autocefalie deplină (Actele privitoare la autocefalia
decenii mai tirziu vom găsi in titu la tu ra mitropoliților Bisericii Ortodoxe a Rominiei, București, 1885, p 17—
Țării Rominești schimbat termenul de ≪arhiepiscop≫ in 19).
cel de ≪arhimitropolit≫. Așa este numit mitropolitul În anul 1925, s-a votat in luna februarie, ziua
Anania intr-un act din 27 mai 1554 (7062), din timpul lui 25 : ≪Legea pentru ridicarea scaunului arhiepiscopal
Io Pătrașco Voevod : : ≪Cinstitului și Preasfințitului și mitropolitan al Ungro-Vlahiei ca Primat al
Mitropolit chir vlădica Anania≫ (Documente privind Rominiei, la rangul de scaun patriarhal≫ (Cf. Arhim.
Istoria Rominiei. Veacul XVI. Țara Rominească, voi. III, Tit Simedrea, Patriarhia Rominească, Acte și
(1551—1570), București, 1952, p. 22). documente, București, 1926, p. 109. Articolul 2 [Link]
Din documente insă, observăm că pe lingă acest această lege prevede: ≪Actualul arhiepiscop și
termen de arhimitropolit era folosit in mod frecvent și cel mitropolit al Ungro-Vlahiei, inalt Prea Sfințitul D. D.
de arhiepiscop. Dr. Miron Cristea devine in calitatea sa de Primat .al
Același domn, numește intr-un document din 17 Rominiei, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romine≫. Si
iulie 1554 (7062) pe vlădica Anania: ≪Cinstitului Revista ≪Apostolul≫, anul II, nr. 5 (1925), p. 34—35.),
Părintelui nostru Arhiepiscop chir Anania≫ (Ibidem, p. — de aceea la 17 februarie 1925 intilnim titulatura de :
24). Termenul de arhiepiscop il intilnim alături de cel de ≪Miron Mitropolit Primat, ales Patriarh al Romînilor≫
mitropolit și in titulatura lui Teofil, care in Predoslovia (Revista ≪Apostolul≫, anul II (1925), p. 33.) iar in
pe care o face Pravilei de la Govora din anul 1640, se pastorala aceluiași an, intiistătătorul se va intitula : ≪...
intitulează : ≪Theofilu, cu mila lui Dumnezeu din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Bucureștilor,
arhiepiscopu și mitropolit a toati țara rominească≫ (loain Mitropolit al Unglovlahiei și Patriarh al Bisericii
Bianu și Nerva Hodoș, Bibliografia rominească veche, t. Ortodoxe Romine≫ (Ibidem, p. 57).
I (J5O8—1716), București, 1903, p 109). După aceea, vom intilni titulatura : ≪...din mila
La fel, este in titulat și urmașul lui Teofil : lui Dumnezeu Arhiepiscop al Eparhiei Bucureștilor,
≪Preaosfințitului Kyr Ștefan, cu mila lui Dumnezeu Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Romîniei≫
arhiepiscop și mitropolit al Tirgoviștei și al intregei țări a (Revista ≪Apostolul≫, anu-l V, nr. 7 (1928), p. 105, nr.
Ungrovlahiei≫ (Bibliografia rominească veche, p. 178). 24, p. 353; anul VI. nr. 6 (1929), p. 81 ; nr. 24, p. 325;
În a doua jumătate a veacului XVII, mitropoliții anul VII (1930), nr. 24, p. 365; anul IX (1932) nr. 24, p.
Țării Rominești petrec o parte din vreme și pe la 385; anul X, nr. 9 si 10, p. 101 ; anul XI, nr. 7 (1934), p.
București, unde acum iși avea reședința Domnul Țării. 97; anul XII, nr. 23—24 (1935), p. 357; anul XIll' nr. 7
Acest lucru se va resimți mai tirziu in titulatura (1936), p. 85).
episcopului Varlaam, care se intitulează in Predoslovia Al doilea patriarh al Rominiei, Nicodim
cărții ≪Cheia ințelesului≫, apărută in 1678 la București: Munteanu, se intitula :
≪Varlaam, cu mila lui Dumnezeu Arhiepiscopu i ≪Nicodim, din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop
mitropolitu alu Tărgoviții și alu scaunului Bucureștiloru, al Bucureștilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei, Patriarh al
Exarhu plaiului și a toati Ungro-Vlahia≫ (Bibliografia Rominiei, Locțiitor al Cezareei din Capadochia,
rominească veche, p. 218) Președinte al Sfintului Sinod≫ (Revista ≪Apostolul≫,
Orașul București il găsim amintit apoi și in anul XVI, nr. 17 (1939), p. 269; anul XVII, nr. 1 (1940),
titulatura mitropolitului Teodosie, care imprimă in anul p. 1, 229).
1680 Liturghierul la București, unde găsim insemnarea : Ultimul ierarh șezător pe Scaunul mitropolitan
≪Kyr Teodosie Mitropolitul Tirgoviștii și Bucureștilor, al Ungro-Vlahiei, Prea Fericitul Patriarh Justinian in
Arhiepiscopul a toată Ungrovlahia și Exarh laturilor I scrisoarea irenică din 3 iulie 1948, prin care anunța
proci≫ (Bibliografia rominească veche, p. 231). alegerea sa ca intiistătător al Bisericii Ortodoxe Romine
Uneori, Teodosie iscălește simplu : ≪Teodosie celorlalți intiistătători ai Bisericilor Ortodoxe surori, se
arhiepiscopul Ungrovlahiei≫ (Bibliografia rominească intitula: ≪Justinian, cu mila lui Dumnezeu Arhiepiscop
veche, p. 235). al Eparhiei Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și al
Urmașul lui Teodosie, Antim, păstrează pe mai Rominilor din America, Exarh al plaiurilor, Patriarh al
departe, alături de titulatura de mitropolit și pe cea de Bisericii Ortodoxe Romine, Locțiitor al Scaunului din
arhiepiscop : ≪Antim, cu mila lui Dumnezeu, Cezareea Capadochiei și președinte al Sfintului Sinod
arhiepiscop și mitropolit a toată țara Ungrovlahiei≫ (Revista ≪Biserica Ortodoxă Romină≫, LXVI (1948),
(≪Biserica Ortodoxă Romină≫, XVII (1893—1894), p. p. 517).
756). După ce a avut loc inscăunarea Prea Fericirii Sale,
Devenind autocefală, Biserica Ortodoxă titulatura a fost: ≪Justinian, din mila lui Dumnezeu și
Romină, in aprilie 1885, ierarhul intiistătător se va voința clerului și poporului dreptcredincios, Arhiepiscop
intitula astfel : ≪Calinic, cu mila lui Dumnezeu al Eparhiei Bucureștilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei,
smeritul Arhiepiscop și Mitropolit al Ungrovlahiei, și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romine din R.P.R.,
Primat al Rominiei≫ (Revista ≪Biserica Ortodoxă Locțiitor al Scaunului din Cezareea Capadociei și
Romină≫, (1886—1887), p. 415). Președinte al Sfintului Sinod al Bisericii Autocefale
Recunoscindu-i-se autocefalia de către Ortodoxe Romine≫ (Revista ≪Glasul Bisericii≫, anul
Patriarhia Ecumenică, Bisericii Ortodoxe Romine nu VIII (1949), nr. 11 —12, p. 3), ori: ≪Justinian, din mila
i se impun nici un fel de restricții, i se recunoaște lui Dumnezeu și voința clerului și poporului

11
CĂLĂTORIE PE URMELE SFÂNTULUI PANTELIMON

dreptcredincios, Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit Mineiul pe luna mai din secolul XV, la fila 125,
al Ungro-Vlahiei, Patriarh al Rominiei, Locțiitor al poartă insemnarea: ≪Smeritul Arhiepiscop Kir Teodosie
Scaunului din Cezareea Capadochiei și Președinte al Barbovschi Mitropolitul Sucevei≫ (Manuscrisul
Sfintului Sinod al Bisericii Autocefale Ortodoxe 1825/737 din biblioteca Minăstirii Dragomirna (Material
Romine≫ (Revista ≪Glasul Bisericii≫, anul X (1951), documentar furnizat de dl. I. lufu).
nr. 4—5, p. 3. A se vedea în ≪Glasul Bisericii≫, anul Actualul Mitropolit al Moldovei se intitulează :
1951, nr. 10—12, p1. 3 ; anul XI (1952), nr. 5—7, p. 180, ≪Iustin din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al lașilor și
nr. 11—12, p. 483, anul XII (1953), nr. 12, p. 707, anul Mitropolit al Moldovei și Sucevei≫ (Pastorală cu prilejul
XIII (1954), nr. 4—5, p. 179, nr. 11—12, p. 555; anul sfintelor sărbători ale Nașterii Domnului, 1961, în revista
XIV, (1955), nr. 3—4, p. 131, nr. 12, p. 695.) sau «Mitropolia Moldovei si Sucevei», anul XXXVII, nr.
≪Justinian, din mila lui Dumnezeu și voința clerului și 9—12, septembrie-decembrie, 1961, p. 601).
poporului drept credincios, Patriarh al Rominiei, O dată cu noua organizare bisericească (Statutul
Locțiitor al Scaunului din Cezareea Capadociei, pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe
Mitropolit al Ungro-Vlahiei și Arhiepiscop al Romîne, intocmit de Prea Fericitul Patriarh Justinian,
Bucureștilor≫ (Revista ≪Glasul Bisericii≫, anul XV aprobat și votat de Sf. Sinod, in ședințele din 19—20
(1956), nr. 12, p. 679). octombrie, 1948. București, 1053, art. 5, p. 5—6)
După cum reiese din enumerarea titulaturilor ,≪Biserica Ortodoxă Romină, organizată ca Patriarhie,
amintite, observăm că numele de ≪Arhiepiscop≫ a cu titulatura ≪Patriarhia Romină≫, sub raportul
existat in titulatura ierarhilor Mitropoliei Ungro-Vlahiei, orinduirii canonice și administrative cuprinde :
alături de cel de mitropolit, ca demnitate insă prevalind I. Mitropolia Ungro-Vlahiei cu eparhiile :
cea de mitropolit, față de cea de arhiepiscop. 1. Arhiepiscopia Bucureștilor, cu reședința in
Să vedem cum se prezintă numele de orașul București.
≪arhiepiscop≫ in titulatura ierarhilor ardeleni. 2. Episcopia Buzăului, cu reședința in orașul
În Cazania tipărită la Brașov in anul 1560, Buzău.
intilnim titulatura : ≪Ghenadie, arhiepiscop și mitropolit 3. Episcopia Dunării de Jos, cu reședința in orașul
a tot Ardealul și al ținutului Baradului, adică a Oradiei Galați.
Mari≫ (Andrei Saguna, Istoria Bisericii Ortodoxe II. Mitropolia Moldovei și Sucevei cu eparhiile :
Răsăritene Universale, tom. II, Sibiu, 1860, p. 110). 4. Arhiepiscopia lașilor, cu reședința in orașul
În Prefața la Noul Testament, tipărit la 1648, Iași.
aflăm următoarea titulatură : ≪Simeon Ștefan 5. Episcopia Romanului și Hușilor cu reședința in
Arhiepiscop și Mitropolit al scaunului Bălgradului, al orașul Roman.
Vadului și al Maramureșului≫ (Ibidem, p. 117). III. Mitropolia Ardealului cu eparhiile:
În Molitvelnicul tipărit la 1689 găsim in prefața 6. Arhiepiscopia Alba-Iuliei și Sibiului, cu
acestuia : ≪Varlaam Arhiepiscopul și Mitropolitul reședința in orașul Sibiu.
Sfintei Mitropolii a Bălgradului, a Vadului, a Silvașului, 7. Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului cu
Făgărașului, a Maramureșului și a episcopilor din Țara reședința in orașul Cluj.
ungurească≫ (Ibidem). 8. Episcopia Oradiei, cu reședința in orașul
Iar, in Ceaslovul tipărit la Sibiu in 1698, este Oradea.
pomenit ≪Teofil Mitropolitul Bălgradului, al Vadului, al IV. Mitropolia Olteniei cu eparhiile :
Maramureșului, al Silvașului≫ (Ibidem). 9. Arhiepiscopia Craiovei, cu reședința in orașul
Principele Țării Rominești, loan Constantin Craiova.
Basarab in Diploma prin care face o danie Scaunului 10. Episcopia Rimnicuhii și Argeșului, cu
arhieresc din Belgrad, pomenește de Atanasie, reședința in orașul Rimnicul-Vilcea.
mitropolitul de Alba-Iulia și de arhiepiscopul V. Mitropolia Banatului, cu eparhiile :
Transilvaniei (Ibidem) 11. Arhiepiscopia Timișoarei și Caransebeșului,
La 8 mai 1913, loan Mețeanu se intitula : cu reședința in orașul Timișoara.
≪Arhiepiscop al Bisericii din Transilvania și Mitropolit 12. Episcopia Aradului, lenopolei și Hălmagiului,
al Rominilor greco-orientali din Ungaria și cu reședința in orașul Arad.
Transilvania≫ (Prelată la ediția a IlI-a, la Andrei Saguna, În ceea ce privește titulatura de mitropolit in
Compendiul de Drept Canonic, Sibiu, 1913). Biserica Ortodoxă Romină, aceasta are precădere față de
Actualul intiistătător al Mitropoliei din Ardeal, cea de arhiepiscop : ≪Titlul mitropoliților,
Nicolae, se intitulează: ≪Din mila lui Dumnezeu arhiepiscopilor și episcopilor este al eparhiei pe care o
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romine de păstoresc≫ (art. 17).
Alba-Iulia și Sibiu și Mitropolit al credincioșilor
ortodocși din Ardeal, Crișana și Maramureș≫ (Pastorală
la praznicul învierii Domnului din anul 1961, in rev. *
≪Mitropolia Ardealului≫, anul VI, nr. 4—6, april ie-
iunie, 1961, p. 179).
Să vedem in continuare cum se prezintă
demnitatea de arhiepiscop in Moldova.

12