M1

MANAGEMENTUL OPERATIONAL AL
PRODUCŢIEI(MOP) – OBIECTIVE, FUNCŢII,
CONŢINUT

[Link]
II. Obiectiv general
III. Obiective parţiale
IV. Timpul necesar studiului capitolului
V. Dezvoltarea temei
VI. Bibliografie selectivă
VII. Temă de reflecţie
VIII. Modele de teste
IX. Răspunsuri la teste

I. CUPRINS:
[Link] şi locul managementului operaţional în cadrul managementului întreprinderii

II. OBIECTIV GENERAL:

 Dobândirea de cunoştinţe privind funcţionarea sistemului managementului
operational al producţiei.

III. OBIECTIVE PARŢIALE:

 Înţelegerea rolului şi locului MOP în cadrul managementului întreprinderii.

 Cunoaşterea evoluţiei MOP ca ştiinţă.
 Identificarea obiectivelor şi funcţiilor MOP.
 Înţelegerea modului de funcţionare a sistemului MOP.
 Cunoaşterea conţinutului activităţilor sistemului MOP.

IV Timpul necesar studiului capitolului = 2 ore

 V. DEZVOLTAREA TEMEI

UI.1. Rolul şi locul managementului operaţional în cadrul managementului

întreprinderii
Scopul oricărei întreprinderi industriale este de a produce bunuri, de a executa lucrări şi
de a presta servicii de calitate, utile societăţii, la termenele stabilite cu clienţii şi la preţul
acceptat de aceştia. Realizarea acestui scop face necesară existenţa în cadrul întreprinderii a
unui sistem de management eficient format din mai multe subsisteme (informaţional,
decizional, organizaţional, metodologic) care să permită reducerea ciclului de informare-
decizie- acţiune- control şi evaluarea rezultatelor. De asemenea, pentru construirea unei
strategii economice adecvate, trebuie să se ţină cont de contextul în care întreprinderea îţi
desfăşoară activitatea, concretizat prin situaţia internă şi internaţională existentă la un
moment dat.
După orizontul de timp şi nivelurile ierarhice la care se exercită procesele de
management se deosebesc: managementul strategic, managementul tactic şi managementul
operaţional.

MANAGEMENTUL STRATEGIC

MANAGEMENTUL TACTIC

MANAGEMENT OPERATIONAL

Cercetare şi Producţie Comercial Financiar Personal

dezvoltare Contabil

Elaborarea Lansarea în Urmărirea şi

programelor de fabricaţie controlul
producţie producţiei

Figura 1.1. - Locul managementului operational în cadrul managementului firmei1

Managementul strategic se concentrează asupra unor opţiuni strategice majore, precum:

 stabilirea strategiei globale a întreprinderii, în funcţie de posibilităţile interne, de

1
G. Moldoveanu -„Managementul operational al producţiei ”, Editura Economică, Bucureşti, 1996.
 oportunităţile şi ameninţările din mediul de afaceri;
 diversificarea gamei de fabricaţie;
 stabilirea întreprinderilor cu care se va colabora în amonte şi în aval (furnizori şi
clienţi);
 identificarea cerinţelor de modernizare a producţiei şi tehnologiilor pe termen lung;
 definirea sistemelor de asigurare a calităţii produselor.
Managementul tactic – constă în transpunerea în planuri şi programe a principiilor şi
orientărilor strategice ale întreprinderi şi în adoptarea deciziilor privind asigurarea condiţiilor
tehnico-materiale şi organizatorice de desfăşurare a activităţilor de producţie din cadrul
întreprinderii.
Managementul operational al producţiei aprofundează şi aplică cunoştinţele de
 management general în sistemul de producţie al întreprinderii pentru administrarea şi folosirea
Managementul
operational judicioasă a resurselor materiale şi de muncă precum şi pentru adaptarea producţiei la
cerinţele pieţei în scopul realizării obiectivelor în condiţii de eficienţă maximă.
Managementul operational al producţiei se concretizează în acţiuni şi activităţi precum:
 stabilirea sistemelor de pregătire, lansare şi urmărire a producţiei
 programarea efectivă a producţiei, programare ce presupune defalcarea sarcinilor de
producţie fizice şi valorice în timp şi în spaţiu (pe secţii, formaţii de lucru, locuri de
muncă);
 executarea producţiei fizice;
 urmărirea realizării cantitative şi calitative a producţiei (urmărirea consumului de
materii prime, materiale energie, muncă).
Managementul operativ interferează cu managementul tactic existând între acestea un
schimb reciproc de informaţii, însă managementul operativ se realizează, în principal, la nivelul
secţiilor şi atelierelor de producţiei, al liniilor de fabricaţie şi chiar al locurilor de muncă.
Managementul strategic şi, parţial, conducerea tactică constituie managementul de
ansamblu a întreprinderii şi îi este caracteristic faptul că operează cu perioade de timp mai lungi,
se ocupă cu probleme majore ale întreprinderii şi asigură legăturile întreprinderii cu mediul său
exterior.
Spre deosebire de managementul de ansamblu său, managementul operativ implică
folosirea unor perioade scurte de timp (lună, schimb, oră) la nivelul verigilor întreprinderii care
pregătesc şi organizează producţia.

1.1. Evoluţia managementului operational al producţiei ca ştiinţă

 Odată cu revoluţia industrială, managementul operativ al producţiei a cunoscut o evoluţie
continuă, principalele momente în dezvoltarea acestei ştiinţe fiind prezentate în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1. Evoluţia managementului operaţional
Anul Contribuţia Autorul
1776 Specializarea muncii manufacturiere ADAM SMITH
1779 Părţile interschimbabile şi costurile contabile ELI WHITNEY
1832 Diviziunea muncii pe specializări, atribuirea CHARLES BABBAGE
sarcinilor în funcţie de specializare; bazele
studiului timpului
1900 Managementul ştiinţific; dezvoltarea FREDERICK W. TAYLOR
studiului timpului şi a muncii
1900 Studiul sarcinilor FRANK B. GILBERTH
1901 Tehnica planificării pentru angajaţi, maşini şi HENRY L. GANTT
sarcini în industrie
1915 Modelarea mărimii lotului economic pentru F.W HARRIS
controlul stocurilor
1931 Concluzia statistică aplicată în controlul WALTER A. SHEWART
calităţii, graficele controlului de calitate H.F. DODGE
1940 Cercetările operaţionale aplicate în al doilea PMS BLACKET
război mondial
1946 Computerul electronic(ENIAC) JOHN MAUCHLY, J.P.
ECKERT
1947 Programarea liniară GEORGE B. DANTZIG
WILLIAM ORCHARD-HAYS
1950 Programul matematic neliniar şi procesele A. CHARNES; W.W. COOPER;
statistice H. RAIFFA
1951 Computerul digital comercial; aplicarea SPERRY UNIVAC
disponibilităţilor acestuia pe scară largă
1960 Comportamentul organizaţional; continuarea L. L. CUMMUNGS
studiului personalului în timpul muncii L. PORTER
1970 M.R.P.(materials requirements planning) JOSEPH ORLICKY
1976 O.P.T. ( Optimezed Production Technology) E.M. GOLDROTT SI JEFF COX

În prezent, un mare impact asupra managementului operaţional îl au factorii de

automatizare şi utilizarea calculatorului electronic în modelarea proceselor din întreprinderile
industriale sub diferite forme, precum: C.I.M. (computer - integrated manufacturing), CIMOSA
(Computer Integrated Manufacturing Open System Architecture) etc.

1.2. Obiectivele, funcţiile şi sarcinile MOP

1.2.1. Obiectivele MOP

 Obiectivul fundamental al MOP îl constituie îndeplinirea programelor de producţie fizică
din punct de vedere al termenelor de livrare al cantităţilor şi al structurilor sortimentale
contractate.
Funcţia obiectiv a oricărei proces de producţie, a oricărui tip de management operativ este
minimizarea costurilor ce conduc la obţinerea de profit şi la creşterea rentabilităţii.
n m 0
Funcţia obiectiv: minim   Q
i 1 j 1 k 1
k
ij xi p i (1.1)

Unde:
Qijk reprezintă cantitatea de produse„i” prevăzute a se realiza cu prioritatea „j” în perioada „k”

pi - penalizarea pe unitatea de valoare pentru nerespectarea clauzelor contractuale.

xi - costul produsului „i”.
p - numărul perioadelor
m-numărul priorităţilor
n - numărul produselor
Realizarea obiectivelor fundamentale ale MOP presupune şi îndeplinirea unor obiective
derivate precum2:
a) Armonizarea obiectivelor cantitative şi calitative cu resurse şi asigurarea ritmicităţii
fabricaţiei la nivelul tuturor verigilor structurale ale producţiei.
b) Sincronizarea proceselor de pregătire a fabricaţiei cu procesele de producţie.
Prin această sincronizare se elimină întreruperile din procesul de producţie şi se creează
condiţii pentru folosirea completă şi eficientă a resurselor materiale şi umane.
c) Stabilirea momentelor de declanşare şi de terminare a proceselor de producţie
trebuie făcută în condiţiile asigurării unui ciclul de producţie cât mai scurt.
În stabilirea acestor momente pot fi folosite metode (ex. metoda drumului critic)
d) Creşterea producţiei şi creşterea randamentului utilajelor aceasta urmând să se
obţină ca urmare a creării premiselor pentru specializarea locului de muncă în condiţiile unei
diversificări ale producţiei.

1.2.2. Sarcinile MOP

Sarcinile principale ale MOP sunt:

a) Asigurarea unei maxime ritmicităţi în desfăşurarea proceselor de producţie.

2
I. Unguru -„Managementul producţiei ”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998.
 Ritmicitatea producţiei permite onorarea contractelor la termen în volumul şi structura
producţiei solicitate. De asemenea ritmicitatea elimină întreruperile în utilizarea capitalului de
producţie şi a forţei de muncă.
Ritmicitatea este şi o condiţie a obţinerii unei producţii de calitate, fără rebuturi şi fără
consumuri suplimentare de resurse materiale.
b) Asigurarea folosirii eficiente a resurselor umane, a utilajelor, instalaţiilor şi
suprafeţei de producţie.
c) Realizarea sincronizării şi paralelismului în execuţia produselor Această sarcină
presupune scurtarea duratei ciclului de fabricaţie ce are ca efect reducerea volumului producţiei
neterminate şi creşterea vitezei de rotaţie a capitalului circulant.
d) Aplicarea principiilor oportunităţii economice, fapt ce presupune elaborarea
programelor de producţie în mai multe variante şi adoptarea variante celei mai economice.
Optimizarea producţiei impune aplicarea unor metode specifice cercetărilor
operaţionale şi utilizarea tehnicii de calcul. Managementul operativ al producţiei are un
conţinut complex, care se concretizează în elaborarea programelor de producţie şi a planurilor
calendaristice, la nivel de întreprindere, secţie, atelier, loc de muncă. Aceasta se concretizează
în elaborarea documentelor de lansare a producţie şi de asemenea în executarea producţiei fizice
şi în final în controlul, urmărirea şi reglarea producţiei.

1.2.3 Funcţiile MOP

În prezent, sfera de cuprindere a managementului operativ al producţiei cu caracter

industrial, s-a lărgit. Astfel, managementul operativ al producţiei include acţiunile şi
reglementările privind prelucrarea şi lansarea comenzilor, întocmirea programelor cu
repartizarea sarcinilor din planul de producţie în timp şi spaţiu, pregătirea operativă a
programului de fabricaţie potrivit obiectivelor prestabilite.
Ea îndeplineşte câteva funcţii importante, funcţii care decurg din însăşi conţinutul ei şi
anume: funcţia de informare; funcţia de fundamentare a normativelor necesare repartizării în
timp şi spaţiu a sarcinilor de producţie; funcţia de elaborare a programelor de producţie
operative; funcţia de urmărire şi reglare operativă a producţiei.
Funcţia de informare se referă la fluxurile de informaţii ce se stabilesc între
compartimente ce realizează programarea, pregătirea şi lansarea producţiei şi celelalte
compartimente funcţionale; fluxurile de informaţii pot fi ascendente ce presupun culegerea
datelor şi informaţii referitoare la procesele de producţie şi transmiterea acestora factorilor
decizionali (decidenţi), descendente prin care se transmit deciziile sau orizontale, ce cuprinde
informaţii care derivă din colaborarea unor componente de pe acelaşi nivel ierarhic.
Pentru managementul operativ şi pentru elaborarea programelor de producţie sunt
necesare informaţii cu privire la produsele ce urmează a fi realizate sunt necesare informaţii
referitoare la starea şi gradul de încărcare a utilajelor la tehnologiile de producţie, la termenele
de livrare a produselor.
Toate aceste informaţii sunt de regulă colectate şi prelucrate în cadrul unui compartiment
specializat (P.L.U.P) care pe baza acestor informaţii elaborează o serie de documente ce servesc
la declanşarea, executarea şi urmărirea producţiei.
Funcţia de fundamentare a obiectivelor include probleme complexe precum: stabilirea
ritmurilor de fabricaţie, stabilirea mărimii loturilor economice de fabricaţie, calculul duratelor
ciclului de fabricaţie.
Aceste acte normative de repartizare în timp şi spaţiu a sarcinilor de producţie sunt
elemente de bază în organizarea şi managementul proceselor productive.
Funcţia de elaborare a programului de producţie cuprinde activităţi de desfacere şi
repartizare a sarcinilor anuale de producţie pe perioade scurte de timp şi pe verigi de producţie
şi pe executanţi.
Prin această funcţie managementul operativ al producţiei urmăreşte rezolvarea în condiţii
de eficienţă a unor probleme de încărcare a capacităţii de producţie, a unor probleme de stabilire
a mărimii optime a loturilor de fabricaţie, a unor probleme de afectare şi repartizare a lucrărilor
pe maşini şi executanţi şi a ordinii de executare a lucrărilor.
De asemenea această funcţie asigură echilibrul între diversele verigi de producţie prin
acest echilibru asigurându-se o producţie ritmică fără întrerupere.
Funcţia de urmărire şi reglare a producţiei are un caracter preventiv şi constă în faptul
că pe baza unui control sistematic descoperă la timp cauzele care generează abateri de la
desfăşurarea normală a procesului de producţie.
Uneori în practică, datorită influenţelor unor factori subiectivi unele abateri nu pot fi
preîntâmpinate. În acest caz dereglările devin inevitabile.
În astfel de situaţii printr-o activitate de reglare programele de producţie sunt
reactualizate, atât sub aspectul volumelor cât şi sub aspectul termenelor şi de asemenea se
stabilesc şi măsurile ce se impun pentru recuperarea întârzierilor în realizarea producţiei.

1.3. Sistemul managementului operational al producţiei

 Subsistemul managementului de ansamblu şi subsistemul managementului operativ se
află în strictă interdependenţă, între ele având loc permanent un schimb de informaţii. În timp
ce subsistemul managementului de ansamblu se referă la toate laturile activităţii întreprinderii
– producţie, aprovizionare, desfacere, dezvoltare, personal etc., subsistemul managementului
operativ al producţiei se referă numai la verigile organizatorice interne – ateliere, secţii sau
şantiere de producţie, servicii. Dată fiind importanţa acestui subsistem, în orice întreprindere
funcţionează un compartiment specializat în pregătirea, lansarea şi urmărirea producţiei
(PLUP).
Pentru a se realiza o programare corespunzătoare a producţiei sunt necesare informaţii
despre: activitatea de planificare a producţiei cu referire la capacităţile de producţie; perioada
pentru care se face programarea producţiei; activitatea de pregătire tehnică şi tehnologică a
producţiei; activitatea de desfacere şi relaţiile cu furnizorii; activitatea de întreţinere - reparaţii
etc. În desfăşurarea activităţilor specifice conducerii operative a producţiei, compartimentul
PLUP stabileşte legăturile fundamentale cu diversele compartimente din întreprindere, fiind
după caz beneficiarul şi furnizorul unor informaţii sau resurse care asigură funcţionarea
sistemului în ansamblu.
Legătura subsistemului PLUP cu celelalte subsisteme se prezintă astfel:
Compartimentul
pregătirea CTC
fabricaţiei

Compartimentul Marketing
Mediul exterior

aprovizionare Program Lansare Execuţie

are
Mediul exterior

Compartimentul Desfacere
resurse umane Urmărire
Alte sub-
sisteme ale
PLUP
Alte subsisteme întreprin-
ale întreprinderii derii

Figura I.2. - Legătura subsistemului PLUP cu celelalte subsisteme din

întreprindere

Informaţiile primite sunt prelucrate şi apoi transmise acelor compartimente între care
există relaţiile necesare conform organigramei firmei, pentru a fi valorificate corespunzător.
Abordarea sistematică a structurii organizatorice a întreprinderii determină existenţa -
în cadrul acestui sistem - a subsistemului, programarea producţiei industriale, definit de o serie
de caracteristici şi anume: componentele, variabilele, stările, activităţile, evenimentele,
informaţiile, restricţiile, obiectivele, variantele, deciziile şi metodele de actualizare.
Componentele subsistemului sunt: executanţii individuali şi colectivi de meserii şi specialităţi
diferite, factorii materiali de producţie, utilajele, energia etc. Între aceste componente, rolul
principal revine executantului. Starea subsistemului se caracterizează la un moment dat t şi se

exprimă printr-un vector de stare S( t ), iar activităţile din cadrul subsistemului constau din
modificări asupra stării componentelor pentru ca acestea să devină cât mai raţionale posibil.
În principiu, deosebim programarea produselor şi programarea reperelor, cu precizarea
că produsele nu pot fi realizate fără existenţa cantitativă şi calitativă a reperelor ce compun
respectivul produs. Restricţiile subsistemului se referă în general la limitarea unor componente,
iar obiectivele constau în realizarea unui scop final de natură tehnică sau economică.
Metodele de actualizare constituie variante de realizare a obiectivelor, respectiv reglarea
proceselor din subsistem pentru atingerea scopului. Reglarea şi autoreglarea activităţilor
subsistemului de programare se realizează prin intermediul unui compartiment de specialitate
(figura I.3):

Qpl XR
Compartiment de
programarea producţiei

Y1 XC Y2
Ncap Compararea capacităţii Cap
necesare cu cea existentă

Figura I.3 - Reglarea subsistemului de programare.

Legendă: XC reprezintă diferenţa Ncap - Qp1 / (> sau <);

Qp1 - producţia planificată în perioada respectivă;
Ncap - capacitatea de producţie necesară pentru Qp1 ;
Capp1 - capacitatea de producţie existentă în perioada respectivă;
Y1 - reducerea consumului de muncă pe unitatea de produs;
Y2 - modificarea lucrărilor înguste din cadrul capacităţii de
producţie;
XR - volumul de producţie posibil de realizat.
Realizarea actualmente a programării producţiei industriale în complexitatea sa este de
neconceput fără folosirea tehnicii electronice de calcul.
 1.4. Activităţile sistemului managementului operational al producţiei

Managementului operational al producţiei este un sistem de management a

întreprinderii şi este formată dintr-un ansamblu de subactivităţi ce dau conţinut activităţilor
specifice de programare, lansare şi urmărire a producţiei (PLUP).
Schematic sistemul MOP este prezentat în figura I.4.

Produse
Comenzi finite
Programa Lansare Execuţie
re

Urmărire

Figura I.4 - Sistemul MOP3

Programarea – este componenta principală a planificării interne a întreprinderii şi este

un factor esenţial în organizarea şi conducerea întreprinderii. Ea are un rol de regulator al
producţiei şi este o sursă de informaţii pentru decidenţi.
Programarea producţiei reprezintă acea parte a planificării interne a întreprinderii
 care concretizează în timp şi în spaţiu prevederile planificării tehnico-economice având ca
rogramarea
oducţiei obiect defalcarea sarcinilor de plan pe diferite subunităţi de producţie şi pe diferite subunităţi
de timp. Aceste defalcări se concretizează în planuri şi grafice de producţie operative care se
stabilesc pe produse, pe semifabricate, pe repere sau pe comenzi pe baza lor asigurându-se
coordonarea tuturor verigilor de producţie şi controlul realizării sarcinilor. Elaborarea graficelor
şi planurilor de producţie operativă are la bază normativele desfăşurării în timp şi spaţiu a
producţiei printre acestea cele mai importante fiind mărimea lotului de fabricaţie, periodicitatea
livrărilor, durata ciclului de fabricaţie.
La nivel de firmă, programarea este o activitate complexă ce cuprinde un număr mare
de lucrări de executat şi urmăreşte coordonarea activităţii atât a compartimentelor tehnice, cât
şi economice cu referire la determinarea în detaliu al reperelor sau a loturilor ce urmează a fi
executate într-o anumită perioadă. Acest complex de activităţi este denumit în literatura de
specialitate anglo-saxonă scheduling, iar în cea franceză ordonnancement.

[Link], [Link], C. Tumbăr, -„Conducerea operativă a producţiei”, Ed. Mondo-Ec, Craiova,

1994.
 Programarea produsului ocupă un loc central în activitatea generală a firmei, fiind o
sinteză a muncii desfăşurate în mai multe verigi organizatorice şi având rolul de reglator al
producţiei, de sursă informaţională a deciziilor manageriale. Ea cuprinde: primirea, prelucrarea
şi lansarea comenzilor; optimizarea structurii sortimentale de producţie pe termen scurt;
întocmirea programelor de producţie; repartizarea sarcinilor de producţie în timp şi spaţiu;
pregătirea auxiliară a producţiei de bază; dispecerizarea, urmărirea şi actualizarea programelor
de producţie.
MOP necesită elaborarea unor proceduri şi documente cum ar fi:
- programul de producţie coordonator
- programul de producţie operativ
- programul de fabricaţie pe produs
- balanţa de corelare-capacităţi-încărcare
Lansarea constă în transmiterea la subunităţile de producţie a documentaţiei necesară
 organizării şi trecerii la realizarea producţiei.
Lansarea
producţiei Principalele documentele care se întocmesc în cadrul acestei activităţi sunt : -
dispoziţia de începere a lucrului;
- fişa limită de materiale
- fişele de manoperă (foi de acord);
- fişa de însoţire şi bonul de materiale.
Execuţia este procesul de producţie propriu-zis. Procesul de producţie poate fi definit
ca o sumă de activităţi tehnice, tehnologice şi economice care au loc în legătură cu
transformarea organizată, condusă şi realizată oameni a obiectivelor muncii prin intermediul
mijloacelor de muncă în scopul obţinerii unor noi valori de întrebuinţare, a unor noi bunuri
materiale, necesare satisfacerii nevoilor oamenilor.
Procesul de producţie este traversat de un flux material, un flux energetic şi un flux
informaţional.
Fluxul material este concretizat prin etapele stadiile pe care le parcurg obiectivele
muncii în timpul procesului de producţie.
Obiectele muncii pot avea mai multe stadii:

- transformare
- control – acest stadiu presupune verificarea fie cantitativă sau calitativă a
obiectelor muncii
- transport – indică schimbarea poziţiei în spaţiul obiectelor muncii
 - - aşteptare

-depozitare

Între aşteptarea şi depozitare există o diferenţă

- depozitarea – marchează faptul că obiectele muncii se află în construcţii speciale şi întocmirea
unor acte
- aşteptarea – materialele se află pe fluxul de fabricaţie dar nu se acţionează asupra lui.

Timpul pe care-l consumă aceste stadii dau durata ciclului de fabricaţie. Singurul
stadiu care conduce la obţinerea valorii de întrebuinţare este transformarea. Celelalte stadii nu
intervin în valoarea de întrebuinţare, aşadar ar fi ideal dacă am putea organiza un proces de
producţie care să fie un proces de transformări. Acest lucru nu este posibil dar trebuie
minimizate aşteptările, controlul şi depozitările.
Fluxul energetic pune în mişcare maşinile, utilajele instalaţiile.
Fluxul informaţional este reprezentat prin procedurile şi documentele lansate şi
transmise factorilor decidenţi, prin datele şi informaţiile culese în timpul executării operaţionale
precum şi prin deciziile care se transmit şi se urmăresc în realizarea lor. De regulă, un fabricant
poate să piloteze fluxurile fie pe bază de comandă, fie prin anticipare.
Într-o structura generală a fluxurilor există 2 faze distincte separate printr-o linie
simbolică:
-în aval procesele logistice sunt însoţite de informaţii sigure
-în amonte procesul logistic este gestionat prin anticipare

 Urmărirea este o activitate de control şi reglare a producţiei . Ea presupune culegerea

Urmărirea prelucrarea şi transmiterea datelor, privind cantitatea, calitatea şi termenele de execuţie a
producţiei
produselor în scopul informării factorilor de decizie precum şi în scopul stabilirii abaterilor de
la programele adoptate şi luării măsurilor de corecţie.
Pentru managementul operativ este important ca pe baza datelor şi informaţiilor culese
din desfăşurarea proceselor de producţie să se depisteze anticipat, cauzele eventualelor abateri
şi să se ia măsurile de eliminare a acestor cauze şi deci a abaterilor.
 VI. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ RECOMANDATĂ

1. ADAM, E. Jr, -„Managementul producţiei şi al operaţiunilor”,

EBERT, R. Ed. Teora, Bucureşti, 2001.
2. CONSANTINESCU, D -„Conducerea operativă a producţiei”, Ed.
MOLDOVEANU,G. Mondo-Ec, Craiova, 1994.
TUMBĂR,C.
3. JABA, O. -„Gestiunea producţiei şi al operaţiunilor”,
Economică, Bucureşti, 2002.
4. MOLDOVEANU, G. -„Managementul operational al producţiei ”,
Editura Economică, Bucureşti, 1996
5. UNGURU, I. -„Managementul producţiei ”, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 1998.

VII. TEMĂ DE CASĂ

1. Care sunt principalele acţiuni şi activităţi specifice managementului
operational al producţiei?
2. Emumeraţi sarcinile specifice MOP?
3. Care sunt funcţiile MOP?
4. Explicaţi obiectivul MOP?
5. Descrieţi activităţile PLUP.
6. Reflectaţi asupra rolului managementului operaţional al producţiei în
cadrul întreprinderii industriale.

[Link] DE TESTE
A. Bifaţi cu „X” răspunsurile pe care le consideraţi CORECTE:
1. Management operaţional ala producţiei se concretizează în acţiuni şi activităţi precum:
a. stabilirea sistemelor de pregătire, lansare şi urmărire a producţiei;
b. stabilirea strategiei globale a întreprinderii, în funcţie de posibilităţile interne, de
oportunităţile şi ameninţările din mediul de afaceri;
c. defalcarea sarcinilor de producţie fizice şi valorice în timp şi în spaţiu (pe secţii, formaţii de
lucru, locuri de muncă);
d. executarea producţiei fizice;
e. urmărirea realizării cantitative şi calitative a producţiei (urmărirea consumului de materii
prime, materiale energie, muncă).
2. Realizarea obiectivelor fundamentale ale MOP presupune şi îndeplinirea unor
obiective derivate precum :
a. armonizarea obiectivelor cantitative şi calitative cu resursele;
b. asigurarea ritmicităţii fabricaţiei la nivelul tuturor verigilor structurale ale producţiei;
c. maximizarea costurilor unitare;
d. sincronizarea proceselor de pregătire a fabricaţiei cu procesele de producţie;
e. creşterea randamentului utilajelor;
3. Managementul strategic se concentrează asupra unor opţiuni strategice majore,
precum:
a. stabilirea strategiei globale a întreprinderii, în funcţie de posibilităţile interne, de
oportunităţile şi ameninţările din mediul de afaceri;
b. diversificarea gamei de produse ;
c. stabilirea firmelor cu care se va colabora în amonte şi în aval (furnizori şi clienţi);
d. identificarea cerinţelor de modernizare a producţiei şi tehnologiilor pe termen lung;
e. stabilirea sistemelor de pregătire, lansare şi urmărire a producţiei.

IX RĂSPUNSURI
1. a,c,d,e.

2. a,b,d,e.

3. a,b,c,d